Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Diverse/Ghid de exprimare corectă”

Linia 210: Linia 210:
| ''La {{d|maximum}}/{{d|minimum}}'' sunt locuțiuni adverbiale, compuse din prepoziția ''la'' plus substantivele ''maximum/minimum,'' și determină verbe: ''s-a enervat la maximum; a redus la minimum cheltuielile.'' Ca substantive, ele pot apărea și în alte contexte – ''în maximum 30 de minute...; este necesar un minimum de efort...'' Ca adjective, aceste cuvinte au formele ''maxim/minim'' și determină diferite substantive, putând  suferi și modificări flexionare: ''valoare maximă, eforturi minime.''
| ''La {{d|maximum}}/{{d|minimum}}'' sunt locuțiuni adverbiale, compuse din prepoziția ''la'' plus substantivele ''maximum/minimum,'' și determină verbe: ''s-a enervat la maximum; a redus la minimum cheltuielile.'' Ca substantive, ele pot apărea și în alte contexte – ''în maximum 30 de minute...; este necesar un minimum de efort...'' Ca adjective, aceste cuvinte au formele ''maxim/minim'' și determină diferite substantive, putând  suferi și modificări flexionare: ''valoare maximă, eforturi minime.''
|-
|-
| cartea după noptieră
| cartea '''după''' noptieră
| cartea de pe noptieră
| cartea '''de pe''' noptieră
| DEX menționează de pe ca sens impropriu al lui {{d|după}} (sensul 5), dar Gramatica Academiei nu menționează acest lucru.
| Deși marcat ca ''impropriu,'' sensul ''de pe al prepoziției ''după'' este recunoscut de DEX ca fiind acceptabil, ceea ce ni se pare o eroare (vezi {{d|după}}, sensul I.5). ''După'' cu sensul ''de pe'' este un regionalism nerecomandabil.
|-
|-
| Până număr la trei să plecați de-aici!
| Până număr '''la''' trei să plecați de-aici!
| Până număr până la trei să plecați de-aici!
| Până număr '''până la''' trei să plecați de-aici!
| Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezența primului până creează confuzie, dar este necesar și cel de-al doilea.
| Numărăm (de la unu) '''până''' la trei. Probabil prezența primului '''până''' determină ezitarea de a-l repeta, dar este necesar și cel de-al doilea.
|-
|-
| eu sînt, eu sânt
| eu/ei/ele '''sînt/sânt'''
| eu sunt
| eu/ei/ele '''sunt'''
| Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia ''sînt'' la ortografia ''sunt.'' Normele curente impun forma ''sunt.'' ''Eu sânt'' este greșit după ambele seturi de norme.
| Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia ''sînt'' la ortografia ''sunt'' (ca și a revenirii la folosirea lui ''â),'', dar normele curente impun forma ''sunt.'' Forma ''sânt'' este greșită oricum!
|-
|-
| ânger<br>a hotărâ<br>reântregire<br>hotărît<br>hotărînd
| ânger<br>a hotărâ<br>reântregire<br>hotărît<br>hotărînd
| înger<br>a hotărî<br>reîntregire<br>hotărât<br>hotărând
| înger<br>a hotărî<br>reîntregire<br>hotărât<br>hotărând
| Se folosește ''î,'' nu ''â,'' la începutul cuvântului, la sfârșitul cuvântului și în cuvintele formate cu prefix dacă ''î'' este prima literă din rădăcină. Participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: dacă participiul se formează cu ''-ât'' sau dacă gerunziul se formează cu ''-ând,'' folosim ''â.''
| La începutul și la sfârșitul cuvintelor se folosește numai ''î,'' ca și în cuvintele formate cu prefix, dacă ''î'' este prima literă din rădăcină ''(reînnoire, neîntors).'' Deci, participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: ''cântat-cântând'' etc.
|-
|-
| intreprinde, intreprindere, intreprinzător...
| intreprinde, intreprindere, intreprinzător...