Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Diverse/Ghid de exprimare corectă”

Sari la navigare Sari la căutare

Articol/Diverse/Ghid de exprimare corectă (vedeți sursă)

Versiunea de la data 17 noiembrie 2020 10:41

6.948 de octeți adăugați ,  17 noiembrie 2020 10:41
fără descrierea modificării
 
(Nu s-au afișat 46 de versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
__FORCETOC__
Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că ''dexonline'' nu este afiliat în niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.  
Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că DEX online nu este afiliat în niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.  


== Forme nominale ==
== Forme nominale (substantive, adjective, pronume) ==


{|
{|
Linia 9: Linia 8:
! width="50%" | Explicații
! width="50%" | Explicații
|-
|-
| Am '''decât''' 10000 lei.
| băiatul '''al cărui''' carte<br>fata '''a cărui''' carte etc.
| Eu am '''numai''' trei picioare.<br>Mai lipsește '''doar''' Mihai.<br>'''Nu''' am '''decât''' 10000 lei.
| băiatul '''a cărui''' carte<br>fata '''a cărei''' carte<br>băiatul '''ale cărui''' cărți<br>fata '''ale cărei''' cărți<br>băieții '''a căror''' carte<br>fetele '''a căror''' carte<br>băieții '''ale căror''' cărți<br>fetele '''ale căror''' cărți<br><br>băiatul '''al cărui''' câine<br>fata '''al cărei''' câine<br>băiatul '''ai cărui''' câini<br>fata '''ai cărei''' câini<br>băieții '''al căror''' câine<br>fetele '''al căror''' câine<br>băieții '''ai căror''' câini<br>fetele '''ai căror''' câini
| Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc ''numai'' sau ''doar,'' iar în construcții negative se folosește ''decât.''
| Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: ''al/a/ai/ale'' se acordă cu obiectul ''(carte/cărți/câine/câini),'' iar ''cărui/cărei/căror'' se acordă cu posesorul ''(băiatul/fata/băieții/fetele).''
|-
| eu sînt, eu sânt
| eu sunt
| Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia ''sînt'' la ortografia ''sunt.'' Normele curente impun forma ''sunt.'' ''Eu sânt'' este greșit după ambele seturi de norme.
|-
| ânger<br>a hotărâ<br>reântregire<br>hotărît<br>hotărînd
| înger<br>a hotărî<br>reîntregire<br>hotărât<br>hotărând
| Se folosește ''î,'' nu ''â,'' la începutul cuvântului, la sfârșitul cuvântului și în cuvintele formate cu prefix dacă ''î'' este prima literă din rădăcină. Participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: dacă participiul se formează cu ''-ât'' sau dacă gerunziul se formează cu ''-ând,'' folosim ''â.''
|-
| băiatul al cărui carte<br>fata a cărui carte etc.
| băiatul a cărui carte<br>fata a cărei carte<br>băiatul ale cărui cărți<br>fata ale cărei cărți<br>băieții a căror carte<br>fetele a căror carte<br>băieții ale căror cărți<br>fetele ale căror cărți<br><br>băiatul al cărui câine<br>fata al cărei câine<br>băiatul ai cărui câini<br>fata ai cărei câini<br>băieții al căror câine<br>fetele al căror câine<br>băieții ai căror câini<br>fetele ai căror câini
| Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: al / a / ai / ale se acordă cu obiectul (carte / cărți / câine / câini), iar cărui / cărei / căror se acordă cu posesorul (băiatul / fata).
|-
|-
| fumător învederat<br>adevăr inveterat
| fumător '''învederat'''<br>adevăr '''inveterat'''
| fumător inveterat<br>adevăr învederat
| fumător '''{{d|inveterat}}'''<br>adevăr '''{{d|învederat}}'''
| Paronime - vezi {{d|înve*erat|definițiile}}.
| Paronimele pot produce adesea confuzii! Întrucât e vorba de ''fumător înrăit'' și de ''adevăr evident'', exprimarea corectă e cea indicată de ghid.
|-
|-
| eu însuși etc.
| eu '''însuși''' etc.
| '''Masculin'''<br>eu '''însumi'''<br>tu '''însuți'''<br>el '''însuși'''<br>noi '''înșine'''<br>voi '''înșivă'''<br>ei '''înșiși'''<br><br>'''Feminin'''<br>eu '''însămi'''<br>tu '''însăți'''<br>ea '''însăși'''<br>noi '''însene'''<br>voi '''însevă'''<br>ele '''înseși (însele)'''
| '''Masculin'''<br>eu '''însumi'''<br>tu '''însuți'''<br>el '''însuși'''<br>noi '''înșine'''<br>voi '''înșivă'''<br>ei '''înșiși'''<br><br>'''Feminin'''<br>eu '''însămi'''<br>tu '''însăți'''<br>ea '''însăși'''<br>noi '''însene'''<br>voi '''însevă'''<br>ele '''înseși (însele)'''
| Pronume de întărire - vezi [http://dexonline.ro/definitie/însumi/paradigma DEX].
| Pronume de întărire - vezi [http://dexonline.ro/definitie/însumi/paradigma DEX].
|-
|-
| se merită să aștepți
| cartea '''care''' am citit-o<br>omul '''care''' l-am întrebat
| merită să aștepți
| cartea '''pe care''' am citit-o<br>omul '''pe care''' l-am întrebat<br><br>cartea '''care''' mi-a plăcut<br>omul '''care''' mi-a răspuns
| Verbul {{d|merita|a merita}} nu este reflexiv.
|-
| Ce-s cu cărțile astea pe masă?
| Ce-i cu cărțile astea pe masă?
| Folosirea verbului a fi la plural nu are sens și nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe cărți. Un exemplu și mai evident este '''Ce este cu voi aici?,'' nu ''Ce sunt/sunteți cu voi aici?''
|-
| cartea după noptieră
| cartea de pe noptieră
| DEX menționează de pe ca sens impropriu al lui {{d|după}} (sensul 5), dar Gramatica Academiei nu menționează acest lucru.
|-
| cartea care am citit-o<br>omul care l-am întrebat
| cartea pe care am citit-o<br>omul pe care l-am întrebat<br><br>cartea care mi-a plăcut<br>omul care mi-a răspuns
| În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate atributive. În primele două, ''pe care'' este complement direct, ca și ''cartea, omul'' la care se referă, adică în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția ''pe.''<br><br>În ultimele două cazuri, ''care'' este subiect, ca și substantivele la care se referă, deci este la nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția ''pe.'' ''Cartea care am citit-o'' este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
| În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate atributive. În primele două, ''pe care'' este complement direct, ca și ''cartea, omul'' la care se referă, adică în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția ''pe.''<br><br>În ultimele două cazuri, ''care'' este subiect, ca și substantivele la care se referă, deci este la nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția ''pe.'' ''Cartea care am citit-o'' este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
|-
|-
| Mă doare apendicita.<br>Mă doare amigdalita.
| Mă doare '''apendicita.'''<br>Mă doare '''amigdalita.'''
| Mă doare apendicele.<br>Mă dor amigdalele.
| Mă doare '''apendicele.'''<br>Mă dor '''amigdalele.'''
| {{d|apendicită|Apendicita}} și {{d|amigdalită|amigdalita}} sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. Totuși, construcția ''mă doare apendicita'' nu e așa de greșită cum pare. Se spune ''mă supără/necăjește/sâcâie'' etc. o boală, ''mă face să sufăr'' o boală, iar de aici la ''mă doare'' o boală, nu e decât un mic pas… La fel, se poate spune ''apendicita îmi provoacă dureri,'' deci, altfel spus, boala ''nu doare,'' dar ''dă durere.''
| {{d|apendicită|Apendicita}} și {{d|amigdalită|amigdalita}} sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. Totuși, construcția ''mă doare apendicita'' nu e așa de greșită cum pare. Se spune ''mă supără/necăjește/sâcâie'' etc. o boală, ''mă face să sufăr'' o boală, iar de aici la ''mă doare'' o boală, nu e decât un mic pas… La fel, se poate spune ''apendicita îmi provoacă dureri,'' deci, altfel spus, boala ''nu doare,'' dar ''dă durere.''
|-
|-
| Codri înverziți sunt frumoși.<br>Pantaloni albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște parametrii importanți.<br>Parametri cei mai importanți au fost discutați.
| '''Codri''' înverziți sunt frumoși.<br>'''Pantaloni''' albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște '''parametrii''' importanți.<br>'''Parametri''' cei mai importanți au fost discutați.
| Codrii înverziți sunt frumoși.<br>Înverziții codri freamătă.<br>Pantalonii albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște parametri importanți.<br>Parametrii cei mai importanți au fost discutați.
| '''Codrii''' înverziți sunt frumoși.<br>'''Înverziții''' codri freamătă.<br>'''Pantalonii''' albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște '''parametri''' importanți.<br>'''Parametrii''' cei mai importanți au fost discutați.
| Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, doi ''i'' (sau trei, în cazul cuvintelor ca ''uliii, vizitiii, copiii).'' Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul: ''codrii înverziți,'' dar ''înverziții codri.'' În sintagma ''niște parametri importanți,'' articolul este nehotărât (niște), așadar toate cuvintele se scriu cu un singur ''i.''
| Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, doi ''i'' (sau trei, în cazul cuvintelor ca ''uliii, vizitiii, copiii).'' Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul: ''codrii înverziți,'' dar ''înverziții codri.'' În sintagma ''niște parametri importanți,'' articolul este nehotărât ''(niște),'' așadar toate cuvintele se scriu cu un singur ''i.''
|-
|-
| copii se joacă<br><br>cobaiii sunt rozătoare
| '''copii''' se joacă<br><br>'''cobaiii''' sunt rozătoare
| un copil<br>doi copii<br>copiii se joacă<br><br>un cobai<br>doi cobai<br>cobaii sunt rozătoare
| un '''copil'''<br>doi '''copii'''<br>'''copiii''' se joacă<br><br>un '''cobai'''<br>doi '''cobai'''<br>'''cobaii''' sunt rozătoare
| În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea articolului hotărât ''-i'' la forma nearticulată. Substantivele care au doi ''i'' la plural ''(copii, ulii, vizitii)'' capătă încă unul în forma articulată ''(copiii, uliii, vizitiii),'' iar substantivele care au un singur ''i'' la plural ''(oameni, cobai)'' vor avea doi ''i'' în forma articulată ''(oamenii, cobaii).''
| În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea articolului hotărât ''-i'' la forma nearticulată. Substantivele care au doi ''i'' la plural ''(copii, ulii, vizitii)'' capătă încă unul în forma articulată ''(copiii, uliii, vizitiii),'' iar substantivele care au un singur ''i'' la plural ''(oameni, cobai)'' vor avea doi ''i'' în forma articulată ''(oamenii, cobaii).''
|-
|-
| cea mai bine plătită doctoriță
| '''cea''' mai bine plătită doctoriță
| cel mai bine plătită doctoriță
| '''cel''' mai bine plătită doctoriță
| Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă, în acest caz, la adverbul bine, nu la adjectivul plătită. Doctorița nu este cea mai plătită, ci cea plătită cel mai bine. Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu cel pus la masculin.<br><br>Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: Doctorița cel mai bine plătită, nu Doctorița *cea mai bine plătită.
| Formarea superlativului cu expresia ''cel mai'' se referă, în acest caz, la adverbul ''bine,'' nu la adjectivul ''plătită.'' Doctorița nu este ''cea mai plătită,'' ci ''cea plătită cel mai bine.'' Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu ''cel'' pus la masculin.<br><br>Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: ''Doctorița cel mai bine plătită,'' nu ''Doctorița *cea mai bine plătită.''
|-
| Până număr la trei să plecați de-aici!
| Până număr până la trei să plecați de-aici!
| Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezența primului până creează confuzie, dar este necesar și cel de-al doilea.
|-
| De-te la o parte<br>Dădeți-vă jos.
| Dă-te la o parte.<br>Dați-vă jos.
|
|-
| a avansa înainte
| a avansa
| {{d|avansa|A avansa}} implică noțiunea de înaintare.
|-
| De ce te râzi?
| De ce râzi?
| {{d|râde|A râde}} este verb intranzitiv, nu reflexiv.
|-
|-
| îmi place de cineva
| îmi place '''de cineva'''
| îmi place cineva
| îmi place '''cineva'''
| ''Cineva'' este subiect gramatical (''cineva'' îmi place), deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția ''de.''
| ''Cineva'' este subiect gramatical (''cineva'' îmi place), deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția ''de.''
|-
|-
| preț scump
| preț '''scump'''
| preț mare
| preț '''mare'''
| Un produs este scump atunci când prețul său este mare. Preț scump este o struțo-cămilă.
| Un produs este scump atunci când prețul său este mare. ''Preț scump'' este o struțo-cămilă.
|-
| să aibe parte
| {{d|avea|să aibă}} parte
| Vezi definiția (mai ales cea din Dicționarul ortografic).
|-
| el/ea se așează
| el/ea se {{d|așeza|așază}}
|
|-
|-
| sticlă de un kilogram
| sticlă de un '''kilogram'''
| sticlă de un litru
| sticlă de un '''litru'''
| Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci „sticlă de un kilogram” este restrictiv sau impropriu, sintagma fiind valabilă doar în cazul unor anumite lichide cu densitatea apropiată de 1kg / litru – apă, bere etc.
| Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci ''sticlă de un kilogram'' este restrictiv sau impropriu, sintagma fiind valabilă doar în cazul unor anumite lichide cu densitatea apropiată de 1kg / litru – apă, bere etc.
|-
|-
| ora '''una'''<br>ora '''doi'''<br>ora '''doisprezece'''<br>ora douăzeci și '''una'''<br>ora douăzeci și '''doi'''
| ora '''una'''<br>ora '''doi'''<br>ora '''doisprezece'''<br>ora douăzeci și '''una'''<br>ora douăzeci și '''doi'''
Linia 105: Linia 56:
| ''Ora unu/douăzeci și unu'', deci numerale masculine pe lângă un substantiv feminin, constituie excepții, explicabile prin faptul că moștenesc forma inițială a felului cum era exprimat timpul, ''un ceas după miezul zilei/nopții,'' mai pe scurt, ''ceasul unu,'' iar prin rostire prescurtată, ''unu (e ceasul unu'' sau, simplu, ''e unu).'' Apoi, forma de masculin, deja impusă, s-a păstrat și pe lângă femininul ''oră: ora unu.'' În schimb, în cazurile ''ora două/douăsprezece/douăzeci și două,'' s-a impus forma de feminin, care este și cea de neutru plural: ''două ceasuri după miezul zilei/nopții,'' de unde ''ceasurile'' sau ''ceasul două,'' apoi ''ora două'' etc. Este de neînțeles cum cineva poate rosti ''ora doisprezece,'' atâta timp cât nu va spune niciodată ''ora doi!''
| ''Ora unu/douăzeci și unu'', deci numerale masculine pe lângă un substantiv feminin, constituie excepții, explicabile prin faptul că moștenesc forma inițială a felului cum era exprimat timpul, ''un ceas după miezul zilei/nopții,'' mai pe scurt, ''ceasul unu,'' iar prin rostire prescurtată, ''unu (e ceasul unu'' sau, simplu, ''e unu).'' Apoi, forma de masculin, deja impusă, s-a păstrat și pe lângă femininul ''oră: ora unu.'' În schimb, în cazurile ''ora două/douăsprezece/douăzeci și două,'' s-a impus forma de feminin, care este și cea de neutru plural: ''două ceasuri după miezul zilei/nopții,'' de unde ''ceasurile'' sau ''ceasul două,'' apoi ''ora două'' etc. Este de neînțeles cum cineva poate rosti ''ora doisprezece,'' atâta timp cât nu va spune niciodată ''ora doi!''
|-
|-
| Am luat un pix de la ei și i l-am dat înapoi.
| Am luat un pix de la ei și '''i''' l-am dat înapoi.
| Am luat un pix de la ei și li l-am dat înapoi.<br>Am luat un pix de la ei și l-am dat înapoi (lor).
| Am luat un pix de la ei și '''li''' l-am dat înapoi.<br>Am luat un pix de la ei și l-am dat înapoi '''(lor).'''
| Strict vorbind, deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ''...li l-am dat...''. Totuși, aceasta este una din situațiile când ambele construcții sunt de evitat. Un motiv este {{d|eufonie|eufonia}}. Apoi, dacă ar fi vorba de un obiect feminin, construcția s-ar schimba: ''am luat o minge de la ei și '''le'''-am dat-'''o''' înapoi.''
| Strict vorbind, deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ''...li l-am dat...''. Totuși, aceasta este una din situațiile când ambele construcții sunt de evitat. Un motiv este {{d|eufonie|eufonia}}. Apoi, dacă ar fi vorba de un obiect feminin, construcția s-ar schimba: ''am luat o minge de la ei și '''le'''-am dat-'''o''' înapoi.''
|-
|-
| nu se există așa ceva
| ... datorită publicului și '''a încurajărilor''' acestuia...
| nu există așa ceva
| ... datorită publicului și '''încurajărilor''' acestuia...
| Folosirea unei forme reflexive *a se exista este incorectă.
| După ''{{d|datorită}}'' se folosește dativul. Articolul posesiv ''a (al, ai, ale)'' este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
|-
| Liniște! Să nu se audă musca!
| Liniște! Să se audă musca!
| Dacă musca nu se aude, probabil e gălăgie. Dacă preferați să folosiți negația, spuneți: Liniște! Să nu se audă nici musca!
|-
| cu surle și trâmbițe
| cu surle și tobe
| {{d|surlă|Surla}} și {{d|trâmbiță|trâmbița}} sunt amândouă instrumente de suflat. O paradă militară are atât instrumente de suflat, cât și de percuție.
|-
| ... datorită publicului și a încurajărilor acestuia...
| ... datorită publicului și încurajărilor acestuia...
| După {{d|datorită}} se folosește dativul. Articolul posesiv ''a (al, ai, ale)'' este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
|-
|-
| Era crispat și zâmbea fortuit.
| Era crispat și zâmbea '''fortuit.'''
| Multe din marile descoperiri au fost făcute {{d|fortuit}}.
| Multe din marile descoperiri au fost făcute '''{{d|fortuit}}.'''
| Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „{{d|forțat}}”.
| ''Fortuit'' înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „{{d|forțat}}”.
|-
|-
| cartea anului '''acesta'''
| cartea anului '''acesta'''
Linia 133: Linia 72:
| Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
| Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
|-
|-
| el se înșeală<br>vrea să (te) înșale
| condițiile '''cele mai optime'''<br>o evaluare '''foarte negativă'''
| el se înșală<br>vrea să (te) înșele
| condițiile '''{{d|optim|optime}}'''<br>o evaluare '''{{d|negativ|negativă}}'''
| Vezi {{d|înșela|definiția}}. Forma înșale este valabilă doar pentru „a pune șaua pe...”.
| Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: ''exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent'' sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ''ultrasensibil, splendid, perfect'' nu formează grade de comparație.<br>De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: ''pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim'' etc.
|-
|-
| eu crap (de râs, de ciudă).<br>tu crapi (de râs, de ciudă).
| Din cauza '''la vremea''' urâtă, n-am mai mers la munte.
| eu {{d|crăpa|crăp}} (de râs, de ciudă).<br>tu crăpi (de râs, de ciudă).
| Din cauza '''vremii''' urâte, n-am mai mers la munte.
|
| ''Din cauza'' este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.
|-
|-
| Când am venit la tine, tu plecasei deja.
| Le-am mulțumim '''la cei''' care m-au ajutat.<br>I-am mulțumit '''la unu''' dintre cei care m-au ajutat.
| Când am venit la tine, tu plecaseși deja.
| Le-am mulțumit '''celor''' care m-au ajutat.<br>I-am mulțumit '''unuia''' dintre cei care m-au ajutat.<br>Le-am mulțumit '''la trei''' dintre cei care m-au ajutat.<br>Le-am mulțumit '''la asemenea/astfel de oameni''' pentru ajutorul dat.
| Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, persoana a II-a, singular se construiește cu terminația -seși, nu -sei: plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.
| ''Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni'' sunt complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am mulțumit?” ''(celor'' etc.), nu la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” ''(la cei'' etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ ''(celui'' etc.). Varianta ''la cei'' nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită sau o formă populară.<br>Limba literară acceptă construcția cu prepoziția ''la'' numai când complementul indirect este exprimat printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv invariabil (de exemplu ''asemenea, astfel).''
|-
|-
| Ne-am văzut doar odată în ultimul an.<br>A fost o dată ca niciodată...<br>O dată cu Ana, a venit și Barbu.<br>Era vesel și o dată s-a întristat.
| abrogarea legii '''adoptată''' acum un an
| Ne-am văzut doar o dată în ultimul an.<br>A fost odată ca niciodată... (cândva)<br>Odată cu Ana, a venit și Barbu. (concomitent)<br>Era vesel și odată s-a întristat. (deodată)
| abrogarea legii '''adoptate''' acum un an
| O dată se scrie despărțit numai când indică enumerarea (o dată, de două ori). Când are unul din sensurile „cândva”, „concomitent”, „deodată”, se scrie legat, fiind adverb. Vezi definiția.
| Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului ''a adopta,'' în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. Aici ''legii'' este în cazul genitiv, deci și ''adoptate'' trebuie pus în cazul genitiv.
|-
|-
| Să cere-ți voie înainte să plecați.<br>Nu trage-ți!<br>Cereți drepturile tale.<br>Trageți pătura pe tine.
| '''Ouălele''' sunt proaspete.<br>Încondeierea '''ouălelor''' este o tradiție frumoasă.
| Să cereți voie înainte să plecați.<br>Nu trageți!<br>Cere-ți drepturile tale.<br>Trage-ți pătura pe tine.
| '''Ouăle''' sunt proaspete.<br>Încondeierea '''ouălor''' este o tradiție frumoasă.
| Ți se desparte prin cratimă atunci când are rol de pronume, fiind forma prescurtată a lui îți: cere-ți (tu, ție, drepturile tale), trage-ți (tu, ție, pătura pe tine). Când indică desinența de plural, persoana a II-a a verbelor, ți se scrie desigur lipit de verb: voi cereți, voi trageți.
| Pentru a articula cu articolul hotărât pluralul substantivului ''ou,'' se adaugă articolul feminin ''–le'' la forma de nominativ plural: ''femei-femeile; cărți-cărțile; ouă-ouăle.''. Vezi și [http://dexonline.ro/definitie/ou/paradigma definiția cu paradigma expandată].
|-
|-
| ... a fost {{d|investit}} în funcția de ...
| Solicitatorul întrunește '''un {{d|summum}}''' de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.<br>
| ... a fost {{d|învestit}} în funcția de ...
| Solicitatorul întrunește '''o {{d|sumă}}''' de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.<br>Scriitorul a ajuns la '''un {{d|summum}}''' al calităților artistice greu de depășit.
| ''investit'' înseamnă folosit într-o afacere, plasat (se referă la capital).
| ''Summum'' are sensul de ''gradul cel mai înalt, punct maxim''. Folosirea lui cu sensul de ''sumă, sumedenie'' este greșită.
|-
|-
| câine sur la vânătoare.
| Doamna Ionescu este un '''filolog / politician / doctor / președinte / artist / profesor / muzician / sculptor''' renumit.
| câine surd la vânătoare.
| Doamna Ionescu este o '''filologă / politiciană / doctoriță / președintă / artistă / profesoară / muziciană / sculptoriță''' renumită.
| Expresia are sensul: „pe nepregătite”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...
| Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba română.
|-
|-
| a da sfoară în țară
| un medicament pentru '''{{d|ameliorarea}}''' durerii
| a da {{d|sfară}}/{{d|șfară}} în țară
| un medicament pentru '''{{d|atenuarea}}''' durerii
|
| ''Ameliorare'' înseamnă ''îmbunătățire'', or durerea nu poate fi îmbunătățită. E corect, însă, ''ameliorarea stării de sănătate.''
|-
|-
| condițiile '''cele mai optime'''<br>o listă '''foarte completă'''
| rata '''de promovabilitate''' la bac...
| condițiile '''{{d|optim|optime}}'''<br>o listă '''{{d|complet|completă}}'''
| rata '''de promovare''' la bac...<br>rata '''promovabilității''' la bac...
| Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: ''exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent'' sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ''ultrasensibil, splendid, perfect'' nu formează grade de comparație.<br>De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: ''pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim'' etc.
| ''Rata de promovabilitate'' s-ar interpreta ca „procentul de însușire de a fi promovat”, ceea ce nu e normal ca exprimare. Dar, ''promovabilitate'' înseamnă și „acțiunea, starea de a promova”, ceea ce face posibilă a doua formă de construcție corectă.
|}
 
== Forme verbale ==
 
{|
! width="25%" | Greșit
! width="25%" | Corect
! width="50%" | Explicații
|-
| eu '''crez'''<br>tu '''crezi'''<br>el '''crează'''<br>'''creerea/creearea/creiarea''' lumii
| eu '''creez'''<br>tu '''creezi'''<br>el '''creează'''<br>'''crearea''' lumii
| Verbul ''a crea,'' deși aparent se termină în ''-ea,'' nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este ''-a,'' iar rădăcina este ''cre-.'' Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe ''a lucra,'' înlocuind ''lucr-'' cu ''cre-: eu lucr-ez/cre-ez; tu lucr-ezi/cre-ezi; el lucr-ează/cre-ează'' etc. Formele ''crezi'' sau ''crez, crează'' aparțin verbului ''a crede:'' prima este pers. a II-a sing., indicativ prezent, iar celelalte două, forme populare ale aceluiași verb: ''eu crez, el/ea/ei/ele să crează.''
|-
|-
| Din cauza la vremea urâtă, n-am mai mers la munte.
| eu '''creiez'''<br>eu '''agreiez'''<br>eu '''întemeez'''<br>eu '''încleez'''
| Din cauza vremii urâte, n-am mai mers la munte.
| eu '''creez'''<br>eu '''agreez'''<br>eu '''întemeiez'''<br>eu '''încleiez'''
| „Din cauza” este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.
| Numai dacă infinitivul verbului se termină în ''-ia (a întemeia, a încleia),'' atunci litera ''-i-'' apare și în formele conjugate: ''eu întemeiez/încleiez..., eu întemeiam/încleiam..., eu întemeiai/încleiai..., eu am întemeiat/încleiat..., întemeind/încleind''.
|-
|-
| intreprinde, intreprindere, intreprinzător...
| mi-ar '''place'''
| întreprinde, întreprindere, întreprinzător...
| mi-ar '''plăcea'''
| Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu î, nu cu i.
| Infinitivul verbului este {{d|plăcea|a plăcea}}, iar condițional-optativul se formează cu verbul auxiliar ''a avea'' (în acest caz, ''ar)'' și cu infinitivul.
|-
|-
| mă risc să dau un pronostic...<br>te riști să-l înfrunți pe șef?
| '''Fi''' cuminte!<br>Să '''fi''' punctual.<br>Să nu '''fi''' trist.<br>Nu '''fii''' fraier!<br>Să '''fii''' știut ce pierd, n-aș '''fii''' lipsit.<br>Aș '''fii''' mândru dacă aș lua un premiu.<br>Promit că voi '''fii''' punctual.
| risc să dau un pronostic...<br>riști să-l înfrunți pe șef?
| '''Fii''' cuminte!<br>Să '''fii''' punctual.<br>Să nu '''fii''' trist.<br>Nu '''fi''' fraier!<br>Să '''fi''' știut ce pierd, n-aș '''fi''' lipsit.<br>Aș '''fi''' mândru dacă aș lua un premiu.<br>Promit că voi '''fi''' punctual.
| Chiar dacă unele dicționare menționează că {{d|risca|a risca}} este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
| Se folosește ''fii'' doar la imperativ afirmativ ''(fii cuminte)'' și la conjunctiv afirmativ sau negativ ''(să fii punctual / să nu fii trist).'' În toate celelalte situații, se folosește ''fi.''<br><br>
|-
|-
| anti-drog<br>ne-respectuos<br>răs-poimâine
| Aș '''venii''' și eu cu voi.<br>Cât am putut '''dormii'''!
| antidrog<br>nerespectuos<br>răspoimâine
| Aș '''veni''' și eu cu voi.<br>Cât am putut '''dormi'''!
| În general, în limba română, prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă.
| În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv. Formele ''eu venii, eu dormii'' sunt valabile pentru perfectul simplu.
|-
|-
| Le-am mulțumim '''la cei''' care m-au ajutat.<br>I-am mulțumit '''la unu''' dintre cei care m-au ajutat.
| Nu '''fă''' asta.
| Le-am mulțumit '''celor''' care m-au ajutat.<br>I-am mulțumit '''unuia''' dintre cei care m-au ajutat.<br>Le-am mulțumit '''la trei''' dintre cei care m-au ajutat.<br>Le-am mulțumit '''la asemenea/astfel de oameni''' pentru ajutorul dat.
| Nu '''face''' asta.
| ''Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni'' sunt complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am mulțumit?” ''(celor'' etc.), nu la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” ''(la cei'' etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ ''(celui'' etc.). Varianta ''la cei'' nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită sau o formă populară.<br>Limba literară acceptă construcția cu prepoziția ''la'' numai când complementul indirect este exprimat printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv invariabil (de exemplu ''asemenea, astfel).''
| Imperativul negativ, pers. a II-a sing., se formează cu infinitivul verbului: ''nu mânca, nu vorbi, nu pleca.'' Deci, ''nu face.''
|-
|-
| abrogarea legii '''adoptată''' acum un an
| nu '''se merită''' să aștepți<br>nu '''se există''' așa ceva
| abrogarea legii '''adoptate''' acum un an
| nu '''merită''' să aștepți<br>nu '''există''' așa ceva
| Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului ''a adopta,'' în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. Aici ''legii'' este în cazul genitiv, deci și ''adoptate'' trebuie pus în cazul genitiv.
| Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui ''{{d|merita|a merita}}'' și ''{{d|exista|a exista}}'' au apărut, probabil, prin contaminare cu construcțiile similare de tipul ''nu se obișnuiește, nu se justifică, nu se face/cade,'' dar ele nu au nicio justificare.
|-
|-
| numai știu ce să cred.<br>nu mai tu știi ce s-a întâmplat.
| Când am venit la tine, tu '''plecasei''' deja.
| nu mai știu ce să cred.<br>numai tu știi ce s-a întâmplat.
| Când am venit la tine, tu '''plecaseși''' deja.
| Numai se scrie într-un cuvânt când are sensul de „doar”. Când arată încetarea unei acțiuni, nu mai se scrie separat.
| Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a II-a sing., se construiește cu terminația ''-seși,'' nu ''-sei'': ''plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.''
|-
|-
| a înpodobi<br>a înproșca<br>a se înbuiba<br>a înbiba
| A fost '''investit''' în funcția de ...<br>A '''învestit''' mult în afacere.
| a împodobi<br>a împroșca<br>a se îmbuiba<br>a îmbiba
| A fost '''{{d|învestit}}''' în funcția de ...<br>A '''{{d|investit}}''' mult în afacere.
| Înainte de b sau p se pune aproape întotdeauna consoana m, nu n. Fac excepție cuvintele compuse (sânpetru, nonprofit) și cuvintele împrumutate literal din alte limbi (hornpipe).
| Deși au o etimologie comună, verbele ''a investi'' („a cheltui/plasa bani într-un anumit scop, într-o anumită afacere”) și ''a învesti'' („a acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție”) au evoluat diferit ca sens, de unde, probabil, nevoia de a le diferenția și formal, prin adoptarea formei '''''î'''nvesti.''
|-
|-
| Ouălele sunt proaspete.<br>Încondeierea ouălelor este o tradiție frumoasă.
| Să '''cere-ți''' voie înainte să plecați.<br>Nu '''trage-ți!'''<br>'''Cereți''' drepturile tale.<br>'''Trageți''' pătura (pe tine).
| Ouăle sunt proaspete.<br>Încondeierea ouălor este o tradiție frumoasă.
| Să '''cereți''' voie înainte să plecați.<br>Nu '''trageți!'''<br>'''Cere-ți''' drepturile tale.<br>'''Trage-ți''' pătura (pe tine).
| Pentru a articula cu articolul hotărât pluralul substantivului ''ou,'' se adaugă articolul feminin ''–le'' la forma de nominativ plural: ''femei-femeile; cărți-cărțile; ouă-ouăle.''. Vezi și [http://dexonline.ro/definitie/ou/paradigma definiția cu paradigma expandată].
| Când ''-ți'' apare ca desinență pentru indicarea pers. a II-a plural a verbelor, se scrie, desigur, lipit de verb: ''voi cereți, voi trageți.'' Dar se scrie despărțit prin cratimă de un verb la imperativ, când ''-ți'' este forma prescurtată a pronumelui ''îți,'' forma de dativ a lui ''tu,'' care în astfel de construcții are rol de pronume posesiv, înlocuind sau doar întărind pronumele posesiv propriu-zis: ''cere-ți drepturile = cere drepturile '''tale;''' trage-ți pătura = trage pătura '''(ta)''' pe corpul '''tău;''' pune-ți pălăria pe cap = pune pălăria '''(ta)''' pe capul '''tău.'''''
|-
|-
| Plouă în continuu.<br>România este încontinuu progres.
| eu '''crap''' (de râs, de ciudă).<br>tu '''crapi''' (de râs, de ciudă).<br>el se '''înșeală'''<br>vrea să (te) '''înșale'''<br>el/ea se '''așează'''<br>să '''aibe''' parte
| Plouă încontinuu (incontinuu).<br>România este în continuu progres.
| eu '''{{d|crăpa|crăp}}''' (de râs, de ciudă).<br>tu '''crăpi''' (de râs, de ciudă).<br>el se '''{{d|înșela|înșală}}'''<br>vrea să (te) '''înșele'''<br>el/ea se '''{{d|așeza|așază}}'''<br>să '''{{d|avea|aibă}}''' parte
| Încontinuu se scrie într-un cuvânt atunci când are valoare de adverb (echivalent cu mereu, întruna) și despărțit atunci când avem prepoziția în și adjectivul continuu.<br>Incontinuu este echivalent cu încontinuu; a nu se confunda cu discontinuu (confuzie care ar putea fi generată de alte perechi de antonime formate cu prefixul in: consecvent - inconsecvent, constant - inconstant, etc.).
| Formele corecte sunt stabilite de comisiile Academiei Române abilitate să instituie normele ortografice. Forma ''înșale'' există doar pentru sensul învechit „a pune șaua pe...” (astăzi verbul folosit pentru aceasta nu mai este ''a înșela'', ci ''a înșeua).''
|-
|-
| Statele Unite ale Americii este o țară mare și puternică.
| De ce '''te râzi?'''
| Statele Unite ale Americii sunt o țară mare și puternică.
| De ce '''râzi?'''
| Trebuie făcut acordul în număr între subiect și predicat. De remarcat că și atunci cînd se folosește prescurtarea SUA trebuie folosit pluralul!
| ''{{d|râde|A râde}}'' este verb intranzitiv, nu reflexiv.
|-
|-
| Solicitatorul întrunește un {{d|summum}} de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.<br>
| '''a avansa''' înainte
| Solicitatorul întrunește o {{d|sumă}} de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.<br>Scriitorul a ajuns la un {{d|summum}} de calități artistice greu de depășit.
| '''a avansa'''
| ''Summum'' are sensul de ''gradul cel mai înalt, punct maxim''. Folosirea lui cu sensul de ''sumă, sumedenie'' este greșită.
| ''{{d|avansa|A avansa}}'' înseamnă ''a înainta.''
|-
|-
| ascultă muzică la maxim/minim<br>maxim de profit cu un minimum efort.
| '''De-te''' la o parte<br>'''Dădeți-vă''' jos.
| ascultă muzică la {{d|maximum}}/{{d|minimum}}<br>maximum de profit cu un minim efort.
| '''Dă-te''' la o parte.<br>'''Dați-vă''' jos.
| La maximum este o locuțiune adverbială (vezi definiția).<br>Doar maxim este adjectiv. Ca substantiv însă, maximum este sinonim cu maxim (vezi definiția).
| ''De, dădeți,'' ca forme de imperativ ale verbului ''a se da,'' sunt variante învechite, populare, incorecte.
|-
|-
| Doamna Ionescu este un filolog / politician / doctor / președinte / artist / profesor / muzician / sculptor renumit.
| Ce-'''s''' cu cărțile astea pe masă?<br>Ce '''sunt''' cu cărțile astea pe masă?
| Doamna Ionescu este o filologă / politiciană / doctoriță / președintă / artistă / profesoară / muziciană / sculptoriță renumită.
| Ce-'''i''' cu cărțile astea pe masă?<br>Ce '''este''' cu cărțile astea pe masă?
| Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba română.
| Folosirea verbului ''-i'' (formă abreviată și modificată a lui ''este/e)'' la plural nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe ''cărți,'' deoarece este vorba de o formă impersonală, fixă: ''ce-i cu cărțile astea/cartea asta'' sau ''pantoful ăsta/pantofii ăștia pe masă? Ce-i cu tine?''
|-
|-
| un medicament pentru {{d|ameliorarea}} durerii
| '''mă risc''' să dau un pronostic...<br>'''te riști''' să-l înfrunți pe șef?
| un medicament pentru {{d|atenuarea}} durerii
| '''risc''' să dau un pronostic...<br>'''riști''' să-l înfrunți pe șef?
| ''A ameliora'' înseamnă ''a îmbunătăți'', or durerea nu poate fi îmbunătățită. E corect, însă, ''ameliorarea stării de sănătate.''
| Chiar dacă unele dicționare menționează că ''{{d|risca|a risca}}'' este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
|-
|-
| rata de promovabilitate la bac...
| Ea '''v-a''' cânta.<br>Vouă '''va''' fost foame.
| rata de promovare la bac...<br>rata promovabilității la bac...
| Ea '''va''' cânta.<br>Vouă '''v-a''' fost foame.
| ''Rata de promovabilitate'' s-ar interpreta ca „procentul de însușire de a fi promovat”, ceea ce nu e normal ca exprimare. Dar, ''promovabilitate'' înseamnă și „acțiunea, starea de a promova”, ceea ce face posibilă a doua formă de construcție corectă.
| '''v-a''' este compus din '''v-''', care reprezintă forma neaccentuată de dativ (în exemplul dat) sau acuzativ a pronumelui personal  ''{{d|voi|voi}}'' și '''a''', forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d|avea|a avea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea perfectului compus.<br>'''va''' reprezintă forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d|vrea|a vrea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea viitorului. Ca regionalism, intră și în expresia ''va să zică'' - adică.<br>Merită amintit că '''va''' poate apărea și în expresia ''{{d|va|mai va}}'', cu sensurile ''mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci'', în acest caz fiind un verb intranzitiv defectiv la prezent indicativ persoana a III-a, derivat din termenul latin ''vadit''. Cu aceeași formă și etimologie, îl regăsim ca regionalism, la imperativ persoana a II-a singular, alături de ''vă!'', cu accepția ''du-te!''.
|}
|}


== Forme verbale ==
== Folosirea corectă a unor adverbe și prepoziții. Alte devieri ortografice. Expresii ==


{|
{|
Linia 241: Linia 192:
! width="50%" | Explicații
! width="50%" | Explicații
|-
|-
| eu crez<br>tu crezi<br>el crează<br>creerea lumii
| Eu am '''decât''' trei picioare.<br>Mai lipsește '''decât''' Mihai.<br>Am '''decât''' 10000 lei.
| eu creez<br>tu creezi<br>el creează<br>crearea lumii
| Eu am '''numai''' trei picioare.<br>Mai lipsește '''doar''' Mihai.<br>'''Nu''' am '''decât''' 10000 lei.
| Verbul ''a crea,'' deși se termină în ''-ea,'' nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este ''-a,'' iar rădăcina este ''cre-.'' Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe ''a lucra,'' înlocuind ''lucr-'' cu ''cre-.'' Oriunde ''a lucra'' se conjugă cu un ''e,'' ''a crea'' se conjugă cu doi (eu lucrez - eu creez). Formele ''crez, crezi, crează'' există în limba română în cu totul alt context: ele sunt conjugări populare ale verbului ''a crede.''
| Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc ''numai'' sau ''doar,'' iar în construcții negative se folosește ''decât.''
|-
| Ne-am văzut doar '''odată''' în ultimul an.<br>A fost '''o dată''' ca niciodată...<br>'''O dată''' cu Ana, a venit și Barbu.<br>Era vesel și '''o dată''' s-a întristat.
| Ne-am văzut doar '''o dată''' în ultimul an.<br>A fost '''odată''' ca niciodată... (cândva)<br>'''Odată''' cu Ana, a venit și Barbu. (concomitent)<br>Era vesel și '''odată''' s-a întristat. (deodată)
| ''O dată'' este o construcție formată din numeralul ''o (una)'' și substantivul ''dată'' („caz, ocazie, situație în care se petrece ceva”) și indică o enumerare ''(o dată, de două ori).'' ''Odată'' este adverb, având mai mult sensuri: „cândva”, „concomitent”. Vezi și definițiile pentru {{d|dată}}, {{d|odată}}.
|-
| '''Numai''' știu ce să cred.<br>'''Nu mai''' tu știi ce s-a întâmplat.
| '''Nu mai''' știu ce să cred.<br>'''Numai''' tu știi ce s-a întâmplat.
| Se face confuzie între două situații foarte diferite, între cuvântul ''numai'' și un grupaj relativ aleatoriu, ocazional, ''nu mai.  Numai'' este un adverb cu funcție de delimitare, cu același sens ca ''doar: numai/doar el a fost invitat'' (nu și alții); ''voi sta numai/doar o oră'' (nu mai multe). În sintagma ''nu mai,'' cele două componente își păstrează autonomia, ''nu'' fiind o simplă negație, iar ''mai,'' un element de cu totul altă natură, care, aici, indică încetarea acțiunii exprimate de verb: ''mai știu = încă știu, continui să știu; nu mai știu = am încetat (deja) să știu.'' Deci, față de simpla negație ''nu știu, mai'' aduce precizarea, nuanțarea că ''înainte am știut.''
|-
| Plouă '''în continuu.'''<br>România este '''încontinuu''' progres.
| Plouă '''încontinuu (incontinuu).'''<br>România este '''în continuu''' progres.
| ''{{d|Încontinuu}}/{{d|incontinuu}}'' este adverb (echivalent cu ''mereu, întruna, neîntrerupt),'' ușor de recunoscut, deoarece determină un verb. Construcția ''în {{d|continuu}}'' apare atunci când ''continuu'' e adjectiv, deci determină un substantiv. Funcția de adjectiv este confirmată și de caracterul flexibil al cuvântului – ''în continuu progres; în continuă dezvoltare'' –, dar și de mobilitatea sintactică: ''în continuu progres/în progres continuu.''
|-
| ascultă muzică la '''maxim/minim'''<br>'''maxim''' de profit cu un '''minimum''' efort
| ascultă muzică (dată/emisă) la '''maximum/minimum'''<br>'''maximum''' de profit cu un '''minim''' efort
| ''La {{d|maximum}}/{{d|minimum}}'' sunt locuțiuni adverbiale, compuse din prepoziția ''la'' plus substantivele ''maximum/minimum,'' și determină verbe: ''s-a enervat la maximum; a redus la minimum cheltuielile.'' Ca substantive, ele pot apărea și în alte contexte – ''Moneda euro a ajuns la maximumul istoric...; este necesar un minimum de efort...'' Ca adjective, aceste cuvinte au formele ''maxim/minim'' și determină diferite substantive, putând  suferi și modificări flexionare: ''valoare maximă, eforturi minime.''
|-
| cartea '''după''' noptieră
| cartea '''de pe''' noptieră
| Deși marcat ca ''impropriu,'' sensul ''de pe'' al prepoziției ''după'' este recunoscut de DEX ca fiind acceptabil, ceea ce ni se pare o eroare (vezi {{d|după}}, sensul I.5). ''După'' cu sensul ''de pe'' este un regionalism nerecomandabil.
|-
| Până număr '''la''' trei să plecați de-aici!
| Până număr '''până la''' trei să plecați de-aici!
| Numărăm (de la unu) ''până'' la trei. Probabil prezența primului ''până'' determină ezitarea de a-l repeta, dar este necesar și cel de-al doilea.
|-
| Stau '''în''' chirie pe Calea Moșilor.
| Stau '''cu''' chirie pe Calea Moșilor.
| ''În chirie'' se folosește exact ca ''în locație'': cu „a da” și „a lua” (a oferi sau a accepta o locuință contra unei chirii), dar nu și cu „a sta”. Până la urmă, corectitudinea o dă uzul, dar până la încetățenirea sintagmei considerăm necesar să semnalăm folosirea greșită a limbii.
|-
| Titlul ''Suflete moarte'' '''se referă că''' moșierii ruși plăteau impozit pentru șerbi care muriseră.
| Titlul ''Suflete moarte'' '''se referă la faptul că''' moșierii ruși plăteau impozit pentru șerbi care muriseră.<br>Titlul ''Suflete moarte'' '''se referă la''' impozitul pe care moșierii ruși îl plăteau pentru șerbi care muriseră.
| Verbul {{d|referi|a se referi}} este reflexiv și cere întotdeauna prepoziția ''la''. Este incorectă tendința de a-l folosi cu sensul ''vreau să spun că'' / ''vrea să spună că'' / ''adică''.
|-
| eu/ei/ele '''sînt/s&#xe2;nt'''
| eu/ei/ele '''s&#x75;nt'''
| Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia ''sînt'' la ortografia ''s&#x75;nt'' (ca și a revenirii la folosirea lui ''&#xe2;),'' dar normele curente impun forma ''s&#x75;nt.'' Forma ''s&#xe2;nt'' este greșită oricum!
|-
| '''&#xe2;nger<br>a hotăr&#xe2;<br>re&#xe2;ntregire<br>hotărît<br>hotărînd'''
| '''înger<br>a hotărî<br>reîntregire<br>hotăr&#xe2;t<br>hotăr&#xe2;nd'''
| La începutul și la sfârșitul cuvintelor se folosește numai ''î,'' ca și în cuvintele formate cu prefix, dacă ''î'' este prima literă din rădăcină ''(reînnoire, neîntors).'' Deci, participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: ''coborât-coborând'' etc.
|-
| '''intreprinde, intreprindere, intreprinzător...'''
| '''întreprinde, întreprindere, întreprinzător...'''
| Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu ''î,'' nu cu ''i.''
|-
| '''a înpodobi<br>a înproșca<br>a se înbuiba<br>a înbiba'''
| '''a împodobi<br>a împroșca<br>a se îmbuiba<br>a îmbiba'''
| Înainte de ''-b-'' sau ''-p-'', în cuvintele românești, apare consoana ''-m-,'' nu ''-n.-'' Fac excepție cuvintele compuse ''(sânpetru, nonprofit)'' și cuvintele adoptate în română în forma originală ''(hornpipe, Istanbul).''
|-
|-
| eu creiez<br>eu agreiez<br>eu întemeez<br>eu încleez
| '''anti-drog<br>ne-respectuos<br>răs-poimâine'''
| eu creez<br>eu agreez<br>eu întemeiez<br>eu încleiez
| '''antidrog<br>nerespectuos<br>răspoimâine'''
| Dacă infinitivul verbului se termină în ''-ia,'' (a întemeia, a încleia) atunci litera ''i'' apare și la persoana I a timpului prezent, altfel nu (a crea, a agrea).
| În general, în limba română prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă. Numai în cazul derivărilor ocazionale, neconsacrate de dicționare, se despart prin cratimă: ''anti-prezidențial, anti-Ionescu, anti-orice'' etc.
|-
|-
| mi-ar place
| Liniște! '''Să nu se audă musca!'''
| mi-ar plăcea
| Liniște! '''Să se audă musca!'''<br>Liniște! '''Să nu se audă nici musca!'''
| Infinitivul verbului este {{d|plăcea|a plăcea}}, iar condițional-optativul se formează cu verbul auxiliar a avea (în acest caz, ar) și cu infinitivul.
| În primul caz, se cere să fie atât de liniște, încât să se audă bâzâitul unei muște; în al doilea, cererea e și mai categorică, să fie atât de liniște, încât să nu se audă absolut nici un zgomot.
|-
|-
| Fi cuminte!<br>Să fi punctual.<br>Să nu fi trist.<br>Nu fii fraier!<br>Să fii știut ce pierd, n-aș fii lipsit.<br>Aș fii mândru dacă aș lua un premiu.<br>Promit că voi fii punctual.
| a da '''sfoară''' în țară
| Fii cuminte!<br>Să fii punctual.<br>Să nu fii trist.<br>Nu fi fraier!<br>Să fi știut ce pierd, n-aș fi lipsit.<br>Aș fi mândru dacă aș lua un premiu.<br>Promit că voi fi punctual.
| a da '''{{d|sfară}}/{{d|șfară}}''' în țară
| Se scrie ''fii'' doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) și la conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii punctual / să nu fii trist). În toate celelalte situații, se scrie fi.<br><br>Pentru formele cu doi ''i,'' este pur și simplu vorba de excepții în conjugarea verbului ''a fi.'' Formele de condițional prezent (aș fi mândru), imperativ negativ (nu fi fraier) și viitor (voi fi punctual) se formează întotdeauna cu infinitivul verbului, care este a fi. În formele de condițional trecut (aș fi lipsit) și conjunctiv trecut (să fi știut), a fi are rol de verb auxiliar și se scrie întotdeauna cu un singur i.
| Confuzie ușor de înțeles între ''sfară/șfară'' („fum”) și ''sfoară,'' cu atât mai mult cu cât primul aproape a ieșit din uz. Expresia are la bază un vechi procedeu de comunicare la distanță, prin aprinderea unor focuri, mai precis, inițial, ''a da sfară în țară'' însemna ''a semnala ceva cu ajutorul fumului, de la un post de strajă, la altul.'' De aici, evoluția la ''a răspândi o veste,'' sensul actual.
|-
|-
| Aș venii și eu cu voi.<br>Cât am putut dormii!
| câine '''sur''' la vânătoare
| Aș veni și eu cu voi.<br>Cât am putut dormi!
| câine '''surd''' la vânătoare
| Infinitivul verbului nu are nevoie de un i în plus. În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv.
| Expresia are sensul: „ineficient, inutil, inadecvat, nepotrivit, nelalocul lui”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...
|-
|-
| Nu fă asta.
| '''undeva prin..., undeva la...'''
| Nu face asta.
| '''cândva, aproximativ'''
| Imperativul negativ se formează cu infinitivul verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci, nu face.
| '''{{d|Undeva}}''' este un adverb folosit pentru a indica un loc, o direcție. Este greșită utilizarea lui în locul lui '''{{d|cândva}}''' (Proiectul se va finaliza ''undeva'' prin noiembrie) sau în loc de '''{{d|aproximativ}}, {{d|circa}}''' (Pentru proiect s-au alocat ''undeva'' la 3.000 de lei).
|}
|}


[[Categorie:Sincronizare]]
[[Categorie:Sincronizare]]
{{CuvinteCheie|numai, doar, decât, fi, î, â, care, crea, agrea, inveterat, învederat, însumi, însuți, însuși, merita, plăcea, apendicită, amigdalită, copil, oră, forțat, fortuit, surlă, tobă, trâmbiță, învesti, investi, ou, maxim, maximum, sumă, summum, continua, încontinuu, promovare, promovabilitate}}
{{CuvinteCheie|numai, doar, decât, fi, î, â, care, crea, agrea, inveterat, învederat, însumi, însuți, însuși, merita, plăcea, apendicită, amigdalită, copil, oră, forțat, fortuit, surlă, tobă, trâmbiță, învesti, investi, ou, maxim, maximum, sumă, summum, continua, încontinuu, promovare, promovabilitate, undeva}}
Octavian.Mocanu
Lingviști
65 de modificări
Adus de la „https://wiki.dexonline.ro/wiki/Special:MobileDiff/166...4174”

Meniu de navigare