Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Diverse/Ghid de exprimare corectă”

 
(Nu s-au afișat 75 de versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că DEX online nu este afiliat în niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.  
Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că ''dexonline'' nu este afiliat în niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.  
 
== Forme nominale (substantive, adjective, pronume) ==


{|
{|
! width="25%" | Greșit
! width="25%" | Corect
! width="25%" | Corect
! width="25%" | Greșit
! width="50%" | Explicații
! width="50%" | Comentarii
|-
|-
| Eu am '''numai''' trei picioare.<br>Mai lipsește '''doar''' Mihai.<br>'''Nu''' am '''decât''' 10000 lei.
| băiatul '''al cărui''' carte<br>fata '''a cărui''' carte etc.
| Am '''decât''' 10000 lei.
| băiatul '''a cărui''' carte<br>fata '''a cărei''' carte<br>băiatul '''ale cărui''' cărți<br>fata '''ale cărei''' cărți<br>băieții '''a căror''' carte<br>fetele '''a căror''' carte<br>băieții '''ale căror''' cărți<br>fetele '''ale căror''' cărți<br><br>băiatul '''al cărui''' câine<br>fata '''al cărei''' câine<br>băiatul '''ai cărui''' câini<br>fata '''ai cărei''' câini<br>băieții '''al căror''' câine<br>fetele '''al căror''' câine<br>băieții '''ai căror''' câini<br>fetele '''ai căror''' câini
| Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc ''numai'' sau ''doar,'' iar în construcții negative se folosește ''decât.''
| Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: ''al/a/ai/ale'' se acordă cu obiectul ''(carte/cărți/câine/câini),'' iar ''cărui/cărei/căror'' se acordă cu posesorul ''(băiatul/fata/băieții/fetele).''
|-
|-
| Eu sunt
| fumător '''învederat'''<br>adevăr '''inveterat'''
| Eu sînt, eu sânt
| fumător '''{{d|inveterat}}'''<br>adevăr '''{{d|învederat}}'''
| Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia ''sînt'' la ortografia ''sunt.'' Normele curente impun forma ''sunt.'' ''Eu sânt'' este greșit după ambele seturi de norme.
| Paronimele pot produce adesea confuzii! Întrucât e vorba de ''fumător înrăit'' și de ''adevăr evident'', exprimarea corectă e cea indicată de ghid.
|-
|-
| Înger<br>A hotărî<br>Reîntregire<br>Hotărât<br>Hotărând
| eu '''însuși''' etc.
| Ânger<br>A hotărâ<br>Reântregire<br>Hotărît<br>Hotărînd
| '''Masculin'''<br>eu '''însumi'''<br>tu '''însuți'''<br>el '''însuși'''<br>noi '''înșine'''<br>voi '''înșivă'''<br>ei '''înșiși'''<br><br>'''Feminin'''<br>eu '''însămi'''<br>tu '''însăți'''<br>ea '''însăși'''<br>noi '''însene'''<br>voi '''însevă'''<br>ele '''înseși (însele)'''
| Se folosește ''î,'' nu ''â,'' la începutul cuvântului, la sfârșitul cuvântului și în cuvintele formate cu prefix dacă ''î'' este prima literă din rădăcină. Participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: dacă participiul se formează cu ''-ât'' sau dacă gerunziul se formează cu ''-ând,'' folosim ''â.''
|-
| Fii cuminte!<br>Să fii punctual.<br>Să nu fii trist.<br>Nu fi fraier!<br>Să fi știut ce pierd, n-aș fi lipsit.<br>Aș fi mândru dacă aș lua un premiu.<br>Promit că voi fi punctual.
| Fi cuminte!<br>Să fi punctual.<br>Să nu fi trist.<br>Nu fii fraier!<br>Să fii știut ce pierd, n-aș fii lipsit.<br>Aș fii mândru dacă aș lua un premiu.<br>Promit că voi fii punctual.
| Se scrie ''fii'' doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) și la conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii punctual / să nu fii trist). În toate celelalte situații, se scrie fi.<br><br>Pentru formele cu doi ''i,'' este pur și simplu vorba de excepții în conjugarea verbului ''a fi.'' Formele de condițional prezent (aș fi mândru), imperativ negativ (nu fi fraier) și viitor (voi fi punctual) se formează întotdeauna cu infinitivul verbului, care este a fi. În formele de condițional trecut (aș fi lipsit) și conjunctiv trecut (să fi știut), a fi are rol de verb auxiliar și se scrie întotdeauna cu un singur i.
|-
| Băiatul a cărui carte<br>Fata a cărei carte<br>Băiatul ale cărui cărți<br>Fata ale cărei cărți<br>Băieții a căror carte<br>Fetele a căror carte<br>Băieții ale căror cărți<br>Fetele ale căror cărți<br><br>Băiatul al cărui câine<br>Fata al cărei câine<br>Băiatul ai cărui câini<br>Fata ai cărei câini<br>Băieții al căror câine<br>Fetele al căror câine<br>Băieții ai căror câini<br>Fetele ai căror câini
| Oricum altcumva
| Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: al / a / ai / ale se acordă cu obiectul (carte / cărți / câine / câini), iar cărui / cărei / căror se acordă cu posesorul (băiatul / fata).
|-
| Eu creez<br>Tu creezi<br>El creează<br>creare
| Eu crez<br>Tu crezi<br>El crează<br>creere
| Verbul ''a crea,'' deși se termină în ''-ea,'' nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este ''-a,'' iar rădăcina este ''cre-.'' Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe ''a lucra,'' înlocuind ''lucr-'' cu ''cre-.'' Oriunde ''a lucra'' se conjugă cu un ''e,'' ''a crea'' se conjugă cu doi (eu lucrez - eu creez). Formele ''crez, crezi, crează'' există în limba română în cu totul alt context: ele sunt conjugări populare ale verbului ''a crede.''
|-
| Eu creez<br>Eu agreez<br>Eu întemeiez<br>Eu încleiez
| Eu creiez<br>Eu agreiez<br>Eu întemeez<br>Eu încleez
| Dacă infinitivul verbului se termină în ''-ia,'' (a întemeia, a încleia) atunci litera ''i'' apare și la persoana I a timpului prezent, altfel nu (a crea, a agrea).
|-
| Fumător inveterat<br>Adevăr învederat
| Fumător învederat<br>Adevăr inveterat
| Paronime - vezi [http://dexonline.ro/definitie/înve*erat definițiile].
|-
| '''Masculin'''<br>Eu însumi<br>Tu însuți<br>El însuși<br>Noi înșine<br>Voi înșivă<br>Ei înșiși<br><br>'''Feminin'''<br>Eu însămi<br>Tu însăți<br>Ea însăși<br>Noi însene<br>Voi însevă<br>Ele înseși (însele)
| Oricum altcumva
| Pronume de întărire - vezi [http://dexonline.ro/definitie/însumi/paradigma DEX].
| Pronume de întărire - vezi [http://dexonline.ro/definitie/însumi/paradigma DEX].
|-
|-
| Repercusiune
| cartea '''care''' am citit-o<br>omul '''care''' l-am întrebat
| Repercursiune
| cartea '''pe care''' am citit-o<br>omul '''pe care''' l-am întrebat<br><br>cartea '''care''' mi-a plăcut<br>omul '''care''' mi-a răspuns
| Vezi [http://dexonline.ro/definitie/repercusiune definiția].
| În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate atributive. În primele două, ''pe care'' este complement direct, ca și ''cartea, omul'' la care se referă, adică în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția ''pe.''<br><br>În ultimele două cazuri, ''care'' este subiect, ca și substantivele la care se referă, deci este la nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția ''pe.'' ''Cartea care am citit-o'' este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
|-
|-
| Oprobriu
| Mă doare '''apendicita.'''<br>Mă doare '''amigdalita.'''
| Oprobiu
| Mă doare '''apendicele.'''<br>Mă dor '''amigdalele.'''
| Vezi [http://dexonline.ro/definitie/oprobriu definiția].
| {{d|apendicită|Apendicita}} și {{d|amigdalită|amigdalita}} sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. Totuși, construcția ''mă doare apendicita'' nu e așa de greșită cum pare. Se spune ''mă supără/necăjește/sâcâie'' etc. o boală, ''mă face să sufăr'' o boală, iar de aici la ''mă doare'' o boală, nu e decât un mic pas… La fel, se poate spune ''apendicita îmi provoacă dureri,'' deci, altfel spus, boala ''nu doare,'' dar ''dă durere.''
|-
|-
| Complet
| '''Codri''' înverziți sunt frumoși.<br>'''Pantaloni''' albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște '''parametrii''' importanți.<br>'''Parametri''' cei mai importanți au fost discutați.
| Complect
| '''Codrii''' înverziți sunt frumoși.<br>'''Înverziții''' codri freamătă.<br>'''Pantalonii''' albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște '''parametri''' importanți.<br>'''Parametrii''' cei mai importanți au fost discutați.
| DEX-ul menționează [http://dexonline.ro/definitie/complect complect] ca variantă acceptată a lui ''complet.'' DOOM și DOOM2 nu acceptă forma ''complect.''<br><br>Dacă până acum ați folosit complet, vă sugerăm să-l folosiți și în continuare...
| Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, doi ''i'' (sau trei, în cazul cuvintelor ca ''uliii, vizitiii, copiii).'' Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul: ''codrii înverziți,'' dar ''înverziții codri.'' În sintagma ''niște parametri importanți,'' articolul este nehotărât ''(niște),'' așadar toate cuvintele se scriu cu un singur ''i.''
|-
|-
| Delincvent
| '''copii''' se joacă<br><br>'''cobaiii''' sunt rozătoare
| Delicvent<br>Delictvent
| un '''copil'''<br>doi '''copii'''<br>'''copiii''' se joacă<br><br>un '''cobai'''<br>doi '''cobai'''<br>'''cobaii''' sunt rozătoare
| Vezi [http://dexonline.ro/definitie/delincvent definiția], care nu are legătură cu delictul. ''Delicvent'' este doar o formă acceptată de DEX (dar nu și de DOOM și DOOM2).
| În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea articolului hotărât ''-i'' la forma nearticulată. Substantivele care au doi ''i'' la plural ''(copii, ulii, vizitii)'' capătă încă unul în forma articulată ''(copiii, uliii, vizitiii),'' iar substantivele care au un singur ''i'' la plural ''(oameni, cobai)'' vor avea doi ''i'' în forma articulată ''(oamenii, cobaii).''
|-
|-
| Piuneză
| '''cea''' mai bine plătită doctoriță
| Pioneză
| '''cel''' mai bine plătită doctoriță
| Vezi [http://dexonline.ro/definitie/piuneză definiția]. ''Pioneză'' este doar o formă acceptată.
| Formarea superlativului cu expresia ''cel mai'' se referă, în acest caz, la adverbul ''bine,'' nu la adjectivul ''plătită.'' Doctorița nu este ''cea mai plătită,'' ci ''cea plătită cel mai bine.'' Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu ''cel'' pus la masculin.<br><br>Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: ''Doctorița cel mai bine plătită,'' nu ''Doctorița *cea mai bine plătită.''
|-
|-
| Jantă, pl. jante
| îmi place '''de cineva'''
| Jeantă/geantă, pl. jenți/genți
| îmi place '''cineva'''
|
| ''Cineva'' este subiect gramatical (''cineva'' îmi place), deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția ''de.''
|-
|-
| Grep sau grepfrut sau grape-fruit
| preț '''scump'''
| Oricum altcumva
| preț '''mare'''
| Vezi [http://dexonline.ro/definitie/grepfrut definițiile].
| Un produs este scump atunci când prețul său este mare. ''Preț scump'' este o struțo-cămilă.
|-
|-
| Amândurora (dativul lui amândoi)
| sticlă de un '''kilogram'''
| Amândorura
| sticlă de un '''litru'''
| Vezi [http://dexonline.ro/definitie/amândoi definiția]. Cum spunem ''tuturor,'' nu ''totorur,'' la fel spunem și ''amândurora.''
| Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci ''sticlă de un kilogram'' este restrictiv sau impropriu, sintagma fiind valabilă doar în cazul unor anumite lichide cu densitatea apropiată de 1kg / litru – apă, bere etc.
|-
|-
| De asemenea
| ora '''una'''<br>ora '''doi'''<br>ora '''doisprezece'''<br>ora douăzeci și '''una'''<br>ora douăzeci și '''doi'''
| Deasemenea
| ora '''unu'''<br>ora '''două'''<br>ora '''douăsprezece'''<br>ora douăzeci și '''unu'''<br>ora douăzeci și '''două'''
| ''Deasemenea'' nu există în DEX.
| ''Ora unu/douăzeci și unu'', deci numerale masculine pe lângă un substantiv feminin, constituie excepții, explicabile prin faptul că moștenesc forma inițială a felului cum era exprimat timpul, ''un ceas după miezul zilei/nopții,'' mai pe scurt, ''ceasul unu,'' iar prin rostire prescurtată, ''unu (e ceasul unu'' sau, simplu, ''e unu).'' Apoi, forma de masculin, deja impusă, s-a păstrat și pe lângă femininul ''oră: ora unu.'' În schimb, în cazurile ''ora două/douăsprezece/douăzeci și două,'' s-a impus forma de feminin, care este și cea de neutru plural: ''două ceasuri după miezul zilei/nopții,'' de unde ''ceasurile'' sau ''ceasul două,'' apoi ''ora două'' etc. Este de neînțeles cum cineva poate rosti ''ora doisprezece,'' atâta timp cât nu va spune niciodată ''ora doi!''
|-
|-
| Merită să aștepți
| Am luat un pix de la ei și '''i''' l-am dat înapoi.
| Se merită să aștepți
| Am luat un pix de la ei și '''li''' l-am dat înapoi.<br>Am luat un pix de la ei și l-am dat înapoi '''(lor).'''
| Verbul [http://dexonline.ro/definitie/merita a merita] nu este reflexiv.
| Strict vorbind, deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ''...li l-am dat...''. Totuși, aceasta este una din situațiile când ambele construcții sunt de evitat. Un motiv este {{d|eufonie|eufonia}}. Apoi, dacă ar fi vorba de un obiect feminin, construcția s-ar schimba: ''am luat o minge de la ei și '''le'''-am dat-'''o''' înapoi.''
|-
|-
| Ce-i cu cărțile astea pe masă?
| ... datorită publicului și '''a încurajărilor''' acestuia...
| Ce-s cu cărțile astea pe masă?
| ... datorită publicului și '''încurajărilor''' acestuia...
| Folosirea verbului a fi la plural nu are sens și nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe cărți. Un exemplu și mai evident este Ce este cu voi aici?, nu Ce sunteți cu voi aici?
| După ''{{d|datorită}}'' se folosește dativul. Articolul posesiv ''a (al, ai, ale)'' este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
|-
|-
| Serviciu
| Era crispat și zâmbea '''fortuit.'''
| Servici
| Multe din marile descoperiri au fost făcute '''{{d|fortuit}}.'''
| Servici nu există în DEX.
| ''Fortuit'' înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „{{d|forțat}}”.
|-
|-
| Mi-ar plăcea
| cartea anului '''acesta'''
| Mi-ar place
| cartea anului '''acestuia'''
| Infinitivul verbului este a plăcea (vezi definiția), iar condițional-optativul se formează cu verbul auxiliar a avea (în acest caz, ar) și cu infinitivul.
| Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
|-
|-
| Cartea de pe noptieră
| condițiile '''cele mai optime'''<br>o evaluare '''foarte negativă'''
| Cartea după noptieră
| condițiile '''{{d|optim|optime}}'''<br>o evaluare '''{{d|negativ|negativă}}'''
| DEX menționează de pe ca sens impropriu al lui după (sensul 5), dar Gramatica Academiei nu menționează acest lucru.
| Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: ''exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent'' sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ''ultrasensibil, splendid, perfect'' nu formează grade de comparație.<br>De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: ''pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim'' etc.
|-
|-
| Cartea pe care am citit-o<br>Omul pe care l-am întrebat<br><br>Cartea care mi-a plăcut<br>Omul care mi-a răspuns
| Din cauza '''la vremea''' urâtă, n-am mai mers la munte.
| Cartea care am citit-o<br>Omul care l-am întrebat
| Din cauza '''vremii''' urâte, n-am mai mers la munte.
| În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate: „pe care am citit-o”, „pe care l-am întrebat” etc. În primele două, „pe care” este complement direct, arătând asupra cui se efectuează acțiunea: Pe cine am citit? Pe ea, pe carte. Pe cine am întrebat? Pe el, pe om. Complementul direct este în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția pe.<br><br>În ultimele două cazuri, „care” este subiect, arătând cine face acțiunea: Cine a plăcut? Cartea. Cine a răspuns? Omul. Subiectul este în cazul nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția pe. Cartea care am citit-o este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
| ''Din cauza'' este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.
|-
|-
| Optsprezece
| Le-am mulțumim '''la cei''' care m-au ajutat.<br>I-am mulțumit '''la unu''' dintre cei care m-au ajutat.
| Oricum altcumva
| Le-am mulțumit '''celor''' care m-au ajutat.<br>I-am mulțumit '''unuia''' dintre cei care m-au ajutat.<br>Le-am mulțumit '''la trei''' dintre cei care m-au ajutat.<br>Le-am mulțumit '''la asemenea/astfel de oameni''' pentru ajutorul dat.
| DEX (vezi definiția) nu indică nicio altă variantă acceptată.
| ''Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni'' sunt complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am mulțumit?” ''(celor'' etc.), nu la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” ''(la cei'' etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ ''(celui'' etc.). Varianta ''la cei'' nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită sau o formă populară.<br>Limba literară acceptă construcția cu prepoziția ''la'' numai când complementul indirect este exprimat printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv invariabil (de exemplu ''asemenea, astfel).''
|-
|-
| Optulea
| abrogarea legii '''adoptată''' acum un an
| Oricum altcumva
| abrogarea legii '''adoptate''' acum un an
| DEX (vezi definiția) nu indică nicio altă variantă acceptată.
| Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului ''a adopta,'' în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. Aici ''legii'' este în cazul genitiv, deci și ''adoptate'' trebuie pus în cazul genitiv.
|-
|-
| Mă doare apendicele.<br>Mă dor amigdalele.
| '''Ouălele''' sunt proaspete.<br>Încondeierea '''ouălelor''' este o tradiție frumoasă.
| Mă doare apendicita.<br>Mă doare amigdalita.
| '''Ouăle''' sunt proaspete.<br>Încondeierea '''ouălor''' este o tradiție frumoasă.
| Apendicita și amigdalita sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. Mă doare amigdalita este la fel de incorect ca și mă doare durerea de cap.
| Pentru a articula cu articolul hotărât pluralul substantivului ''ou,'' se adaugă articolul feminin ''–le'' la forma de nominativ plural: ''femei-femeile; cărți-cărțile; ouă-ouăle.''. Vezi și [http://dexonline.ro/definitie/ou/paradigma definiția cu paradigma expandată].
|-
|-
| Un copil<br>Doi copii<br>Copiii se joacă<br><br>Un cobai<br>Doi cobai<br>Cobaii sunt rozătoare
| Solicitatorul întrunește '''un {{d|summum}}''' de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.<br>
| Copii se joacă<br><br>Cobaiii sunt rozătoare
| Solicitatorul întrunește '''o {{d|sumă}}''' de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.<br>Scriitorul a ajuns la '''un {{d|summum}}''' al calităților artistice greu de depășit.
| În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea literei i la forma nearticulată. Substantivele care au doi i la plural (copii, ulii, vizitii) capătă trei i în forma articulată (copiii, uliii, vizitiii), iar substantivele care au un singur i la plural (oameni, cobai) capătă doi i în forma articulată (oamenii, cobaii).
| ''Summum'' are sensul de ''gradul cel mai înalt, punct maxim''. Folosirea lui cu sensul de ''sumă, sumedenie'' este greșită.
|-
|-
| Cel mai bine plătită doctoriță
| Doamna Ionescu este un '''filolog / politician / doctor / președinte / artist / profesor / muzician / sculptor''' renumit.
| Cea mai bine plătită doctoriță
| Doamna Ionescu este o '''filologă / politiciană / doctoriță / președintă / artistă / profesoară / muziciană / sculptoriță''' renumită.
| Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă, în acest caz, la adverbul bine, nu la adjectivul plătită. Doctorița nu este cea mai plătită, ci cea plătită cel mai bine. Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu cel pus la masculin.<br><br>Se vede mai ușor forma corectă inversînd topica: Doctorița cel mai bine plătită, nu Doctorița *cea mai bine plătită.
| Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba română.
|-
|-
| Până număr până la trei să plecați de-aici!
| un medicament pentru '''{{d|ameliorarea}}''' durerii
| Până număr la trei să plecați de-aici!
| un medicament pentru '''{{d|atenuarea}}''' durerii
| Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezența primului până creează confuzie, dar este necesar și cel de-al doilea.
| ''Ameliorare'' înseamnă ''îmbunătățire'', or durerea nu poate fi îmbunătățită. E corect, însă, ''ameliorarea stării de sănătate.''
|-
|-
| Dă-te la o parte.<br>Dați-vă jos.
| rata '''de promovabilitate''' la bac...
| De-te la o parte<br>Dădeți-vă jos.
| rata '''de promovare''' la bac...<br>rata '''promovabilității''' la bac...
| Fără comentarii.
| ''Rata de promovabilitate'' s-ar interpreta ca „procentul de însușire de a fi promovat”, ceea ce nu e normal ca exprimare. Dar, ''promovabilitate'' înseamnă și „acțiunea, starea de a promova”, ceea ce face posibilă a doua formă de construcție corectă.
|}
 
== Forme verbale ==
 
{|
! width="25%" | Greșit
! width="25%" | Corect
! width="50%" | Explicații
|-
|-
| Nu face asta.
| eu '''crez'''<br>tu '''crezi'''<br>el '''crează'''<br>'''creerea/creearea/creiarea''' lumii
| Nu fă asta.
| eu '''creez'''<br>tu '''creezi'''<br>el '''creează'''<br>'''crearea''' lumii
| Imperativul negativ se formează cu infinitivul verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci, nu face.
| Verbul ''a crea,'' deși aparent se termină în ''-ea,'' nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este ''-a,'' iar rădăcina este ''cre-.'' Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe ''a lucra,'' înlocuind ''lucr-'' cu ''cre-: eu lucr-ez/cre-ez; tu lucr-ezi/cre-ezi; el lucr-ează/cre-ează'' etc. Formele ''crezi'' sau ''crez, crează'' aparțin verbului ''a crede:'' prima este pers. a II-a sing., indicativ prezent, iar celelalte două, forme populare ale aceluiași verb: ''eu crez, el/ea/ei/ele să crează.''
|-
|-
| Chiuvetă
| eu '''creiez'''<br>eu '''agreiez'''<br>eu '''întemeez'''<br>eu '''încleez'''
| Ghiuvetă
| eu '''creez'''<br>eu '''agreez'''<br>eu '''întemeiez'''<br>eu '''încleiez'''
| Vezi definiția.
| Numai dacă infinitivul verbului se termină în ''-ia (a întemeia, a încleia),'' atunci litera ''-i-'' apare și în formele conjugate: ''eu întemeiez/încleiez..., eu întemeiam/încleiam..., eu întemeiai/încleiai..., eu am întemeiat/încleiat..., întemeind/încleind''.
|-
|-
| A avansa
| mi-ar '''place'''
| A avansa înainte
| mi-ar '''plăcea'''
| A avansa implică noțiunea de înaintare.
| Infinitivul verbului este {{d|plăcea|a plăcea}}, iar condițional-optativul se formează cu verbul auxiliar ''a avea'' (în acest caz, ''ar)'' și cu infinitivul.
|-
|-
| De ce râzi?
| '''Fi''' cuminte!<br>Să '''fi''' punctual.<br>Să nu '''fi''' trist.<br>Nu '''fii''' fraier!<br>Să '''fii''' știut ce pierd, n-aș '''fii''' lipsit.<br>Aș '''fii''' mândru dacă aș lua un premiu.<br>Promit că voi '''fii''' punctual.
| De ce te râzi?
| '''Fii''' cuminte!<br>Să '''fii''' punctual.<br>Să nu '''fii''' trist.<br>Nu '''fi''' fraier!<br>Să '''fi''' știut ce pierd, n-aș '''fi''' lipsit.<br>Aș '''fi''' mândru dacă aș lua un premiu.<br>Promit că voi '''fi''' punctual.
| A râde este verb intranzitiv, nu reflexiv.
| Se folosește ''fii'' doar la imperativ afirmativ ''(fii cuminte)'' și la conjunctiv afirmativ sau negativ ''(să fii punctual / să nu fii trist).'' În toate celelalte situații, se folosește ''fi.''<br><br>
|-
|-
| Îmi place cineva
| Aș '''venii''' și eu cu voi.<br>Cât am putut '''dormii'''!
| Îmi place de cineva
| Aș '''veni''' și eu cu voi.<br>Cât am putut '''dormi'''!
| Cineva este subiect gramatical, deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția de.
| În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv. Formele ''eu venii, eu dormii'' sunt valabile pentru perfectul simplu.
|-
|-
| Orar, pl. orare
| Nu '''fă''' asta.
| Orar, pl. orarii
| Nu '''face''' asta.
| Vezi definiția.
| Imperativul negativ, pers. a II-a sing., se formează cu infinitivul verbului: ''nu mânca, nu vorbi, nu pleca.'' Deci, ''nu face.''
|-
|-
| Drajeu, pl. drajeuri
| nu '''se merită''' să aștepți<br>nu '''se există''' așa ceva
| Drajeu, pl. drajee
| nu '''merită''' să aștepți<br>nu '''există''' așa ceva
| Vezi definiția.
| Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui ''{{d|merita|a merita}}'' și ''{{d|exista|a exista}}'' au apărut, probabil, prin contaminare cu construcțiile similare de tipul ''nu se obișnuiește, nu se justifică, nu se face/cade,'' dar ele nu au nicio justificare.
|-
|-
| Preț mare
| Când am venit la tine, tu '''plecasei''' deja.
| Preț scump
| Când am venit la tine, tu '''plecaseși''' deja.
| Un produs este scump atunci când prețul său este mare. Preț scump este o struțo-cămilă.
| Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a II-a sing., se construiește cu terminația ''-seși,'' nu ''-sei'': ''plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.''
|-
|-
| sandviș / sandvici / sanviș
| A fost '''investit''' în funcția de ...<br>A '''învestit''' mult în afacere.
| Oricum altcumva
| A fost '''{{d|învestit}}''' în funcția de ...<br>A '''{{d|investit}}''' mult în afacere.
| DEX (vezi definiția) indică sandviș ca formă corectă, iar celelalte două ca variante acceptate.
| Deși au o etimologie comună, verbele ''a investi'' („a cheltui/plasa bani într-un anumit scop, într-o anumită afacere”) și ''a învesti'' („a acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție”) au evoluat diferit ca sens, de unde, probabil, nevoia de a le diferenția și formal, prin adoptarea formei '''''î'''nvesti.''
|-
|-
| Nes (prescurtare de la nescafe)
| Să '''cere-ți''' voie înainte să plecați.<br>Nu '''trage-ți!'''<br>'''Cereți''' drepturile tale.<br>'''Trageți''' pătura (pe tine).
| Ness
| Să '''cereți''' voie înainte să plecați.<br>Nu '''trageți!'''<br>'''Cere-ți''' drepturile tale.<br>'''Trage-ți''' pătura (pe tine).
| Vezi definiția.
| Când ''-ți'' apare ca desinență pentru indicarea pers. a II-a plural a verbelor, se scrie, desigur, lipit de verb: ''voi cereți, voi trageți.'' Dar se scrie despărțit prin cratimă de un verb la imperativ, când ''-ți'' este forma prescurtată a pronumelui ''îți,'' forma de dativ a lui ''tu,'' care în astfel de construcții are rol de pronume posesiv, înlocuind sau doar întărind pronumele posesiv propriu-zis: ''cere-ți drepturile = cere drepturile '''tale;''' trage-ți pătura = trage pătura '''(ta)''' pe corpul '''tău;''' pune-ți pălăria pe cap = pune pălăria '''(ta)''' pe capul '''tău.'''''
|-
|-
| Lubrifiant
| eu '''crap''' (de râs, de ciudă).<br>tu '''crapi''' (de râs, de ciudă).<br>el se '''înșeală'''<br>vrea să (te) '''înșale'''<br>el/ea se '''așează'''<br>să '''aibe''' parte
| Lubrefiant
| eu '''{{d|crăpa|crăp}}''' (de râs, de ciudă).<br>tu '''crăpi''' (de râs, de ciudă).<br>el se '''{{d|înșela|înșală}}'''<br>vrea să (te) '''înșele'''<br>el/ea se '''{{d|așeza|așază}}'''<br>să '''{{d|avea|aibă}}''' parte
| Vezi definiția.
| Formele corecte sunt stabilite de comisiile Academiei Române abilitate să instituie normele ortografice. Forma ''înșale'' există doar pentru sensul învechit „a pune șaua pe...” (astăzi verbul folosit pentru aceasta nu mai este ''a înșela'', ci ''a înșeua).''
|-
|-
| Președinție
| De ce '''te râzi?'''
| Președenție
| De ce '''râzi?'''
| Vezi definiția (chiar dacă DN menționează și această variantă). România are președinte, nu „președente”!<br>A nu se confunda cu adjectivul prezidențial, care provine din fr. présidentiel.
| ''{{d|râde|A râde}}'' este verb intranzitiv, nu reflexiv.
|-
|-
| Anticameră
| '''a avansa''' înainte
| Antecameră
| '''a avansa'''
| Vezi definiția. O ediție veche a Dicționarului de neologisme acceptă totuși și antecameră ca variantă.
| ''{{d|avansa|A avansa}}'' înseamnă ''a înainta.''
|-
|-
| Genuflexiune
| '''De-te''' la o parte<br>'''Dădeți-vă''' jos.
| Genoflexiune
| '''Dă-te''' la o parte.<br>'''Dați-vă''' jos.
| Vezi definiția.
| ''De, dădeți,'' ca forme de imperativ ale verbului ''a se da,'' sunt variante învechite, populare, incorecte.
|-
|-
| Să aibă parte
| Ce-'''s''' cu cărțile astea pe masă?<br>Ce '''sunt''' cu cărțile astea pe masă?
| Să aibe parte
| Ce-'''i''' cu cărțile astea pe masă?<br>Ce '''este''' cu cărțile astea pe masă?
| Vezi definiția (mai ales cea din Dicționarul ortografic).
| Folosirea verbului ''-i'' (formă abreviată și modificată a lui ''este/e)'' la plural nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe ''cărți,'' deoarece este vorba de o formă impersonală, fixă: ''ce-i cu cărțile astea/cartea asta'' sau ''pantoful ăsta/pantofii ăștia pe masă? Ce-i cu tine?''
|-
|-
| Abia
| '''mă risc''' să dau un pronostic...<br>'''te riști''' să-l înfrunți pe șef?
| Abea
| '''risc''' să dau un pronostic...<br>'''riști''' să-l înfrunți pe șef?
| Vezi definiția.
| Chiar dacă unele dicționare menționează că ''{{d|risca|a risca}}'' este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
|-
|-
| El/ea se așază
| Ea '''v-a''' cânta.<br>Vouă '''va''' fost foame.
| El/ea se așează
| Ea '''va''' cânta.<br>Vouă '''v-a''' fost foame.
| Vezi definiția.
| '''v-a''' este compus din '''v-''', care reprezintă forma neaccentuată de dativ (în exemplul dat) sau acuzativ a pronumelui personal  ''{{d|voi|voi}}'' și '''a''', forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d|avea|a avea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea perfectului compus.<br>'''va''' reprezintă forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d|vrea|a vrea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea viitorului. Ca regionalism, intră și în expresia ''va să zică'' - adică.<br>Merită amintit că '''va''' poate apărea și în expresia ''{{d|va|mai va}}'', cu sensurile ''mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci'', în acest caz fiind un verb intranzitiv defectiv la prezent indicativ persoana a III-a, derivat din termenul latin ''vadit''. Cu aceeași formă și etimologie, îl regăsim ca regionalism, la imperativ persoana a II-a singular, alături de ''vă!'', cu accepția ''du-te!''.
|}
 
== Folosirea corectă a unor adverbe și prepoziții. Alte devieri ortografice. Expresii ==
 
{|
! width="25%" | Greșit
! width="25%" | Corect
! width="50%" | Explicații
|-
|-
| Clasa întâi<br>Clasa întâia
| Eu am '''decât''' trei picioare.<br>Mai lipsește '''decât''' Mihai.<br>Am '''decât''' 10000 lei.
| Clasa a-ntâia
| Eu am '''numai''' trei picioare.<br>Mai lipsește '''doar''' Mihai.<br>'''Nu''' am '''decât''' 10000 lei.
| Până nu demult, singura construcție corectă era Clasa întâi. DOOM2 permite, spre deosebire de lucrările normative anterioare, și construcții de tipul Clasa întâia.
| Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc ''numai'' sau ''doar,'' iar în construcții negative se folosește ''decât.''
|-
| Sticlă de un litru
| Sticlă de un kilogram
| Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci „sticlă de un kilogram” nu are sens.
|-
| Greșeală
| Greșală
| La fel ca și repezeală, umezeală (nu repezală, umezală).
|-
| Ora unu<br>Ora două<br>Ora douăsprezece<br>Ora douăzeci și unu<br>Ora douăzeci și două
| Ora una<br>Ora doi<br>Ora doisprezece<br>Ora douăzeci și una<br>Ora douăzeci și doi
| Este greșit argumentul că aici s-ar face acordul cu oră. Se folosește pur și simplu din motive de tradiție: pe vremuri se folosea (un) ceas/ (două) ceasuri nu oră. Între timp ceas s-a schimbat cu oră, însă structura s-a păstrat.
|-
| Am luat un pix de la ei și li l-am dat înapoi
| Am luat un pix de la ei și i l-am dat înapoi
| Deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ...li l-am dat...
|-
| Obstetrică
| Obstretică
| Vezi definiția.
|-
| Nu există așa ceva
| Nu se există așa ceva
| Folosirea unei forme reflexive *a se exista este incorectă.
|-
| Liniște! Să se audă musca!
| Liniște! Să nu se audă musca!
| Dacă musca nu se aude, probabil e gălăgie. Dacă preferați să folosiți negația, spuneți: Liniște! Să nu se audă nici musca!
|-
| Cu surle și tobe
| Cu surle și trâmbițe
| Surla și trâmbița sunt amândouă instrumente de suflat. O paradă militară are atât instrumente de suflat, cât și de percuție.
|-
| Datorită publicului și încurajărilor acestuia...
| Datorită publicului și a încurajărilor acestuia...
| După datorită se folosește dativul. Articolul posesiv a (al, ai, ale) este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
|-
| Calmar
| Calamar
| Vezi definiția (chiar dacă este menționat în DER).
|-
| Multe din marile descoperiri au fost făcute fortuit.
| Era crispat și zâmbea fortuit.
| Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „forțat”.
|-
| celălalt
| celălant
| Vezi definiția.
|-
| cartea anului acestuia
| cartea anului acesta
| Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
|-
| El se înșală.<br>Vrea să (te) înșele.
| El se înșeală.<br>Vrea să (te) înșale.
| Vezi definiția. Forma înșale este valabilă doar pentru „a pune șaua pe...”.
|-
| Eu crăp (de râs, de ciudă).<br>Tu crăpi (de râs, de ciudă).
| Eu crap (de râs, de ciudă).<br>Tu crapi (de râs, de ciudă).
| Vezi definiția.
|-
| Când am venit la tine, tu plecaseși deja.
| Când am venit la tine, tu plecasei deja.
| Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, persoana a II-a, singular se construiește cu terminația -seși, nu -sei: plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.
|-
| Ne-am văzut doar o dată în ultimul an.<br>A fost odată ca niciodată... (cândva)<br>Odată cu Ana, a venit și Barbu. (concomitent)<br>Era vesel și odată s-a întristat. (deodată)
| Ne-am văzut doar odată în ultimul an.<br>A fost o dată ca niciodată...<br>O dată cu Ana, a venit și Barbu.<br>Era vesel și o dată s-a întristat.
| O dată se scrie despărțit numai când indică enumerarea (o dată, de două ori). Când are unul din sensurile „cândva”, „concomitent”, „deodată”, se scrie legat, fiind adverb. Vezi definiția.
|-
| Să cereți voie înainte să plecați.<br>Nu trageți!<br>Cere-ți drepturile tale.<br>Trage-ți pătura pe tine.
| Să cere-ți voie înainte să plecați.<br>Nu trage-ți!<br>Cereți drepturile tale.<br>Trageți pătura pe tine.
| Ți se desparte prin cratimă atunci când are rol de pronume, fiind forma prescurtată a lui îți: cere-ți (tu, ție, drepturile tale), trage-ți (tu, ție, pătura pe tine). Când indică desinența de plural, persoana a II-a a verbelor, ți se scrie desigur lipit de verb: voi cereți, voi trageți.
|-
| Aș veni și eu cu voi.<br>Cât am putut dormi!
| Aș venii și eu cu voi.<br>Cât am putut dormii!
| Infinitivul verbului nu are nevoie de un i în plus. În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv.
|-
| A fost învestit în funcția de ...
| A fost investit în funcția de ...
| investit înseamnă folosit într-o afacere, plasat (se referă la capital).
|-
| Câine surd la vânătoare.
| Câine sur la vânătoare.
| Expresia are sensul: „pe nepregătite”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...
|-
| A da sfară/șfară în țară
| A da sfoară în țară
| Vezi definiția.
|-
| Condițiile optime<br>O listă completă
| Condițiile cele mai optime<br>O listă foarte completă
| Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ultrasensibil, splendid, perfect nu formează grade de comparație.<br>De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim etc.
|-
| Din cauza vremii urâte, n-am mai mers la munte.
| Din cauza la vremea urâtă, n-am mai mers la munte.
| „Din cauza” este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.
|-
| Întreprinde, întreprindere, întreprinzător...
| Intreprinde, intreprindere, intreprinzător...
| Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu î, nu cu i.
|-
|-
| Risc să dau un pronostic...<br>Riști să-l înfrunți pe șef?
| Ne-am văzut doar '''odată''' în ultimul an.<br>A fost '''o dată''' ca niciodată...<br>'''O dată''' cu Ana, a venit și Barbu.<br>Era vesel și '''o dată''' s-a întristat.
| Mă risc să dau un pronostic...<br>Te riști să-l înfrunți pe șef?
| Ne-am văzut doar '''o dată''' în ultimul an.<br>A fost '''odată''' ca niciodată... (cândva)<br>'''Odată''' cu Ana, a venit și Barbu. (concomitent)<br>Era vesel și '''odată''' s-a întristat. (deodată)
| Chiar dacă unele dicționare menționează că a risca este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
| ''O dată'' este o construcție formată din numeralul ''o (una)'' și substantivul ''dată'' („caz, ocazie, situație în care se petrece ceva”) și indică o enumerare ''(o dată, de două ori).'' ''Odată'' este adverb, având mai mult sensuri: „cândva”, „concomitent”. Vezi și definițiile pentru {{d|dată}}, {{d|odată}}.
|-
|-
| Antidrog<br>Nerespectuos<br>Răspoimâine
| '''Numai''' știu ce să cred.<br>'''Nu mai''' tu știi ce s-a întâmplat.
| Anti-drog<br>Ne-respectuos<br>Răs-poimâine
| '''Nu mai''' știu ce să cred.<br>'''Numai''' tu știi ce s-a întâmplat.
| În general, în limba română, prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă.
| Se face confuzie între două situații foarte diferite, între cuvântul ''numai'' și un grupaj relativ aleatoriu, ocazional, ''nu mai.  Numai'' este un adverb cu funcție de delimitare, cu același sens ca ''doar: numai/doar el a fost invitat'' (nu și alții); ''voi sta numai/doar o oră'' (nu mai multe). În sintagma ''nu mai,'' cele două componente își păstrează autonomia, ''nu'' fiind o simplă negație, iar ''mai,'' un element de cu totul altă natură, care, aici, indică încetarea acțiunii exprimate de verb: ''mai știu = încă știu, continui să știu; nu mai știu = am încetat (deja) să știu.'' Deci, față de simpla negație ''nu știu, mai'' aduce precizarea, nuanțarea că ''înainte am știut.''
|-
|-
| Le-am mulțumit celor care m-au ajutat.<br>I-am mulțumit unuia dintre cei care m-au ajutat.<br>Le-am mulțumit la trei dintre cei care m-au ajutat.<br>Le-am mulțumit la asemenea/astfel de oameni pentru ajutorul dat.
| Plouă '''în continuu.'''<br>România este '''încontinuu''' progres.
| Le-am mulțumim la cei care m-au ajutat.<br>I-am mulțumit la unu dintre cei care m-au ajutat.
| Plouă '''încontinuu (incontinuu).'''<br>România este '''în continuu''' progres.
| Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni sunt complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am mulțumit?” (celor etc.), nu la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” (la cei etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ (celui etc.). Varianta la cei nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită sau o formă populară.<br>Limba literară acceptă construcția cu prepoziția la numai când complementul indirect este exprimat printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv invariabil (de exemplu asemenea, astfel).
| ''{{d|Încontinuu}}/{{d|incontinuu}}'' este adverb (echivalent cu ''mereu, întruna, neîntrerupt),'' ușor de recunoscut, deoarece determină un verb. Construcția ''în {{d|continuu}}'' apare atunci când ''continuu'' e adjectiv, deci determină un substantiv. Funcția de adjectiv este confirmată și de caracterul flexibil al cuvântului – ''în continuu progres; în continuă dezvoltare'' –, dar și de mobilitatea sintactică: ''în continuu progres/în progres continuu.''
|-
|-
| Abrogarea legii adoptate acum un an
| ascultă muzică la '''maxim/minim'''<br>'''maxim''' de profit cu un '''minimum''' efort
| Abrogarea legii adoptată acum un an
| ascultă muzică (dată/emisă) la '''maximum/minimum'''<br>'''maximum''' de profit cu un '''minim''' efort
| Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului a adopta, în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. În acest caz, legii este în cazul genitiv, deci și adoptate trebuie declinat în cazul genitiv. Corect este așadar legea adoptată, dar legii adoptate.
| ''La {{d|maximum}}/{{d|minimum}}'' sunt locuțiuni adverbiale, compuse din prepoziția ''la'' plus substantivele ''maximum/minimum,'' și determină verbe: ''s-a enervat la maximum; a redus la minimum cheltuielile.'' Ca substantive, ele pot apărea și în alte contexte – ''Moneda euro a ajuns la maximumul istoric...; este necesar un minimum de efort...'' Ca adjective, aceste cuvinte au formele ''maxim/minim'' și determină diferite substantive, putând  suferi și modificări flexionare: ''valoare maximă, eforturi minime.''
|-
|-
| Nu mai știu ce să cred.<br>Numai tu știi ce s-a întâmplat.
| cartea '''după''' noptieră
| Numai știu ce să cred.<br>Nu mai tu știi ce s-a întâmplat.
| cartea '''de pe''' noptieră
| Numai se scrie într-un cuvânt când are sensul de „doar”. Când arată încetarea unei acțiuni, nu mai se scrie separat.
| Deși marcat ca ''impropriu,'' sensul ''de pe'' al prepoziției ''după'' este recunoscut de DEX ca fiind acceptabil, ceea ce ni se pare o eroare (vezi {{d|după}}, sensul I.5). ''După'' cu sensul ''de pe'' este un regionalism nerecomandabil.
|-
|-
| Mostră (cu sensul de eșantion, probă)
| Până număr '''la''' trei să plecați de-aici!
| Monstră
| Până număr '''până la''' trei să plecați de-aici!
| Vezi definiția.
| Numărăm (de la unu) ''până'' la trei. Probabil prezența primului ''până'' determină ezitarea de a-l repeta, dar este necesar și cel de-al doilea.
|-
|-
| A împodobi<br>A împroșca<br>A se îmbuiba<br>A îmbiba
| Stau '''în''' chirie pe Calea Moșilor.
| A înpodobi<br>A înproșca<br>A se înbuiba<br>A înbiba
| Stau '''cu''' chirie pe Calea Moșilor.
| Înainte de b sau p se pune aproape întotdeauna consoana m, nu n. Fac excepție cuvintele compuse (sânpetru, nonprofit) și cuvintele împrumutate literal din alte limbi (hornpipe).
| ''În chirie'' se folosește exact ca ''în locație'': cu „a da” și „a lua” (a oferi sau a accepta o locuință contra unei chirii), dar nu și cu „a sta”. Până la urmă, corectitudinea o dă uzul, dar până la încetățenirea sintagmei considerăm necesar să semnalăm folosirea greșită a limbii.
|-
|-
| Ouăle sunt proaspete.<br>Încondeierea ouălor este o tradiție frumoasă.
| Titlul ''Suflete moarte'' '''se referă că''' moșierii ruși plăteau impozit pentru șerbi care muriseră.
| Ouălele sunt proaspete.<br>Încondeierea ouălelor este o tradiție frumoasă.
| Titlul ''Suflete moarte'' '''se referă la faptul că''' moșierii ruși plăteau impozit pentru șerbi care muriseră.<br>Titlul ''Suflete moarte'' '''se referă la''' impozitul pe care moșierii ruși îl plăteau pentru șerbi care muriseră.
| Vezi definiția (click pe „declinări” pentru a vedea lista completă a declinărilor).
| Verbul {{d|referi|a se referi}} este reflexiv și cere întotdeauna prepoziția ''la''. Este incorectă tendința de a-l folosi cu sensul ''vreau să spun că'' / ''vrea să spună că'' / ''adică''.
|-
|-
| Tontălău
| eu/ei/ele '''sînt/s&#xe2;nt'''
| Tăntălău
| eu/ei/ele '''s&#x75;nt'''
| Vezi definiția (provine din tont).
| Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia ''sînt'' la ortografia ''s&#x75;nt'' (ca și a revenirii la folosirea lui ''&#xe2;),'' dar normele curente impun forma ''s&#x75;nt.'' Forma ''s&#xe2;nt'' este greșită oricum!
|-
|-
| Plouă încontinuu (incontinuu).<br>România este în continuu progres.
| '''&#xe2;nger<br>a hotăr&#xe2;<br>re&#xe2;ntregire<br>hotărît<br>hotărînd'''
| Plouă în continuu.<br>România este încontinuu progres.
| '''înger<br>a hotărî<br>reîntregire<br>hotăr&#xe2;t<br>hotăr&#xe2;nd'''
| Încontinuu se scrie într-un cuvânt atunci când are valoare de adverb (echivalent cu mereu, întruna) și despărțit atunci când avem prepoziția în și adjectivul continuu.<br>Incontinuu este echivalent cu încontinuu; a nu se confunda cu discontinuu (confuzie care ar putea fi generată de alte perechi de antonime formate cu prefixul in: consecvent - inconsecvent, constant - inconstant, etc.).
| La începutul și la sfârșitul cuvintelor se folosește numai ''î,'' ca și în cuvintele formate cu prefix, dacă ''î'' este prima literă din rădăcină ''(reînnoire, neîntors).'' Deci, participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: ''coborât-coborând'' etc.
|-
|-
| Statele Unite ale Americii sunt o țară mare și puternică.
| '''intreprinde, intreprindere, intreprinzător...'''
| Statele Unite ale Americii este o țară mare și puternică.
| '''întreprinde, întreprindere, întreprinzător...'''
| Trebuie făcut acordul în număr între subiect și predicat. De remarcat că și atunci cînd se folosește prescurtarea SUA trebuie folosit pluralul!
| Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu ''î,'' nu cu ''i.''
|-
|-
| O sumă de calități
| '''a înpodobi<br>a înproșca<br>a se înbuiba<br>a înbiba'''
| Un summum de calități
| '''a împodobi<br>a împroșca<br>a se îmbuiba<br>a îmbiba'''
| Vezi definiția.
| Înainte de ''-b-'' sau ''-p-'', în cuvintele românești, apare consoana ''-m-,'' nu ''-n.-'' Fac excepție cuvintele compuse ''(sânpetru, nonprofit)'' și cuvintele adoptate în română în forma originală ''(hornpipe, Istanbul).''
|-
|-
| Ascultă muzică la maximum/minimum.<br>Maximum de profit cu un minim efort.
| '''anti-drog<br>ne-respectuos<br>răs-poimâine'''
| Ascultă muzică la maxim/minim.<br>Maxim de profit cu un minimum efort.
| '''antidrog<br>nerespectuos<br>răspoimâine'''
| La maximum este o locuțiune adverbială (vezi definiția).<br>Doar maxim este adjectiv. Ca substantiv însă, maximum este sinonim cu maxim (vezi definiția).
| În general, în limba română prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă. Numai în cazul derivărilor ocazionale, neconsacrate de dicționare, se despart prin cratimă: ''anti-prezidențial, anti-Ionescu, anti-orice'' etc.
|-
|-
| Codrii înverziți sunt frumoși.<br>Înverziții codri freamătă.<br>Pantalonii albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște parametri importanți.<br>Parametrii cei mai importanți au fost discutați.
| Liniște! '''Să nu se audă musca!'''
| Oricum altfel
| Liniște! '''Să se audă musca!'''<br>Liniște! '''Să nu se audă nici musca!'''
| Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, doi i (sau trei, în cazul cuvintelor ca uliii, vizitiii, copiii). Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul: codrii înverziți, dar înverziții codri. În sintagma niște parametri importanți, articolul este nehotărât (niște), așadar toate cuvintele se scriu cu un singur i.
| În primul caz, se cere să fie atât de liniște, încât să se audă bâzâitul unei muște; în al doilea, cererea e și mai categorică, să fie atât de liniște, încât să nu se audă absolut nici un zgomot.
|-
|-
| 1) N-are niciun chef să facă ce i se cere.<br>2) Nu e nici naiv și nici un om neștiutor.<br>3) Mă confundați, eu nu am nici un frate, nici mai mulți.<br>4) N-a venit niciunul.<br>5) Nu-mi place nici unul, nici celălalt.<br>6) N-are nici (măcar) un prieten.
| a da '''sfoară''' în țară
| N-are nici un chef să facă ce i se cere.<br>Nu e nici naiv și niciun om neștiutor.<br>Mă confundați, eu nu am niciun frate, nici mai mulți.<br>N-a venit nici unul.<br>Nu-mi place niciunul, nici celălalt.
| a da '''{{d|sfară}}/{{d|șfară}}''' în țară
| Exemplele redate aici sunt preluate din fișierul Ce este nou în DOOM, aflat pe site-ul http://www.academiaromana.ro/.<br>În exemplul 1) avem un adjectiv pronominal negativ, care, conform DOOM2, se scrie într-un singur cuvânt.<br>În 2) nici este adverb, iar un articol.<br>În 3) nici este conjuncție, iar un numeral.<br>În 4) avem un pronume negativ, scris într-un cuvânt, conform DOOM2.<br>În 5) nici este conjuncție, iar unul este pronume nehotărât.<br>În 6) posibilitatea intercalării adverbului măcar între nici și un este un test util pentru a scrie separat cele două cuvinte.
| Confuzie ușor de înțeles între ''sfară/șfară'' („fum”) și ''sfoară,'' cu atât mai mult cu cât primul aproape a ieșit din uz. Expresia are la bază un vechi procedeu de comunicare la distanță, prin aprinderea unor focuri, mai precis, inițial, ''a da sfară în țară'' însemna ''a semnala ceva cu ajutorul fumului, de la un post de strajă, la altul.'' De aici, evoluția la ''a răspândi o veste,'' sensul actual.
|-
|-
Biscuit Biscuite Vezi definiția.
| câine '''sur''' la vânătoare
| câine '''surd''' la vânătoare
| Expresia are sensul: „ineficient, inutil, inadecvat, nepotrivit, nelalocul lui”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...
|-
|-
| '''undeva prin..., undeva la...'''
| '''cândva, aproximativ'''
| '''{{d|Undeva}}''' este un adverb folosit pentru a indica un loc, o direcție. Este greșită utilizarea lui în locul lui '''{{d|cândva}}''' (Proiectul se va finaliza ''undeva'' prin noiembrie) sau în loc de '''{{d|aproximativ}}, {{d|circa}}''' (Pentru proiect s-au alocat ''undeva'' la 3.000 de lei).
|}
|}


[[Categorie:Sincronizare]]
[[Categorie:Sincronizare]]
{{CuvinteCheie|numai, doar, decât, fi, î, â}}
{{CuvinteCheie|numai, doar, decât, fi, î, â, care, crea, agrea, inveterat, învederat, însumi, însuți, însuși, merita, plăcea, apendicită, amigdalită, copil, oră, forțat, fortuit, surlă, tobă, trâmbiță, învesti, investi, ou, maxim, maximum, sumă, summum, continua, încontinuu, promovare, promovabilitate, undeva}}

Versiunea curentă din 17 noiembrie 2020 09:41

Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că dexonline nu este afiliat în niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.

Forme nominale (substantive, adjective, pronume)

Greșit Corect Explicații
băiatul al cărui carte
fata a cărui carte etc.
băiatul a cărui carte
fata a cărei carte
băiatul ale cărui cărți
fata ale cărei cărți
băieții a căror carte
fetele a căror carte
băieții ale căror cărți
fetele ale căror cărți

băiatul al cărui câine
fata al cărei câine
băiatul ai cărui câini
fata ai cărei câini
băieții al căror câine
fetele al căror câine
băieții ai căror câini
fetele ai căror câini
Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: al/a/ai/ale se acordă cu obiectul (carte/cărți/câine/câini), iar cărui/cărei/căror se acordă cu posesorul (băiatul/fata/băieții/fetele).
fumător învederat
adevăr inveterat
fumător inveterat
adevăr învederat
Paronimele pot produce adesea confuzii! Întrucât e vorba de fumător înrăit și de adevăr evident, exprimarea corectă e cea indicată de ghid.
eu însuși etc. Masculin
eu însumi
tu însuți
el însuși
noi înșine
voi înșivă
ei înșiși

Feminin
eu însămi
tu însăți
ea însăși
noi însene
voi însevă
ele înseși (însele)
Pronume de întărire - vezi DEX.
cartea care am citit-o
omul care l-am întrebat
cartea pe care am citit-o
omul pe care l-am întrebat

cartea care mi-a plăcut
omul care mi-a răspuns
În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate atributive. În primele două, pe care este complement direct, ca și cartea, omul la care se referă, adică în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția pe.

În ultimele două cazuri, care este subiect, ca și substantivele la care se referă, deci este la nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția pe. Cartea care am citit-o este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
Mă doare apendicita.
Mă doare amigdalita.
Mă doare apendicele.
Mă dor amigdalele.
Apendicita și amigdalita sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. Totuși, construcția mă doare apendicita nu e așa de greșită cum pare. Se spune mă supără/necăjește/sâcâie etc. o boală, mă face să sufăr o boală, iar de aici la mă doare o boală, nu e decât un mic pas… La fel, se poate spune apendicita îmi provoacă dureri, deci, altfel spus, boala nu doare, dar dă durere.
Codri înverziți sunt frumoși.
Pantaloni albaștri s-au rupt.
Am discutat despre niște parametrii importanți.
Parametri cei mai importanți au fost discutați.
Codrii înverziți sunt frumoși.
Înverziții codri freamătă.
Pantalonii albaștri s-au rupt.
Am discutat despre niște parametri importanți.
Parametrii cei mai importanți au fost discutați.
Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, doi i (sau trei, în cazul cuvintelor ca uliii, vizitiii, copiii). Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul: codrii înverziți, dar înverziții codri. În sintagma niște parametri importanți, articolul este nehotărât (niște), așadar toate cuvintele se scriu cu un singur i.
copii se joacă

cobaiii sunt rozătoare
un copil
doi copii
copiii se joacă

un cobai
doi cobai
cobaii sunt rozătoare
În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea articolului hotărât -i la forma nearticulată. Substantivele care au doi i la plural (copii, ulii, vizitii) capătă încă unul în forma articulată (copiii, uliii, vizitiii), iar substantivele care au un singur i la plural (oameni, cobai) vor avea doi i în forma articulată (oamenii, cobaii).
cea mai bine plătită doctoriță cel mai bine plătită doctoriță Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă, în acest caz, la adverbul bine, nu la adjectivul plătită. Doctorița nu este cea mai plătită, ci cea plătită cel mai bine. Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu cel pus la masculin.

Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: Doctorița cel mai bine plătită, nu Doctorița *cea mai bine plătită.
îmi place de cineva îmi place cineva Cineva este subiect gramatical (cineva îmi place), deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția de.
preț scump preț mare Un produs este scump atunci când prețul său este mare. Preț scump este o struțo-cămilă.
sticlă de un kilogram sticlă de un litru Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci sticlă de un kilogram este restrictiv sau impropriu, sintagma fiind valabilă doar în cazul unor anumite lichide cu densitatea apropiată de 1kg / litru – apă, bere etc.
ora una
ora doi
ora doisprezece
ora douăzeci și una
ora douăzeci și doi
ora unu
ora două
ora douăsprezece
ora douăzeci și unu
ora douăzeci și două
Ora unu/douăzeci și unu, deci numerale masculine pe lângă un substantiv feminin, constituie excepții, explicabile prin faptul că moștenesc forma inițială a felului cum era exprimat timpul, un ceas după miezul zilei/nopții, mai pe scurt, ceasul unu, iar prin rostire prescurtată, unu (e ceasul unu sau, simplu, e unu). Apoi, forma de masculin, deja impusă, s-a păstrat și pe lângă femininul oră: ora unu. În schimb, în cazurile ora două/douăsprezece/douăzeci și două, s-a impus forma de feminin, care este și cea de neutru plural: două ceasuri după miezul zilei/nopții, de unde ceasurile sau ceasul două, apoi ora două etc. Este de neînțeles cum cineva poate rosti ora doisprezece, atâta timp cât nu va spune niciodată ora doi!
Am luat un pix de la ei și i l-am dat înapoi. Am luat un pix de la ei și li l-am dat înapoi.
Am luat un pix de la ei și l-am dat înapoi (lor).
Strict vorbind, deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ...li l-am dat.... Totuși, aceasta este una din situațiile când ambele construcții sunt de evitat. Un motiv este eufonia. Apoi, dacă ar fi vorba de un obiect feminin, construcția s-ar schimba: am luat o minge de la ei și le-am dat-o înapoi.
... datorită publicului și a încurajărilor acestuia... ... datorită publicului și încurajărilor acestuia... După datorită se folosește dativul. Articolul posesiv a (al, ai, ale) este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
Era crispat și zâmbea fortuit. Multe din marile descoperiri au fost făcute fortuit. Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „forțat”.
cartea anului acesta cartea anului acestuia Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
condițiile cele mai optime
o evaluare foarte negativă
condițiile optime
o evaluare negativă
Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ultrasensibil, splendid, perfect nu formează grade de comparație.
De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim etc.
Din cauza la vremea urâtă, n-am mai mers la munte. Din cauza vremii urâte, n-am mai mers la munte. Din cauza este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.
Le-am mulțumim la cei care m-au ajutat.
I-am mulțumit la unu dintre cei care m-au ajutat.
Le-am mulțumit celor care m-au ajutat.
I-am mulțumit unuia dintre cei care m-au ajutat.
Le-am mulțumit la trei dintre cei care m-au ajutat.
Le-am mulțumit la asemenea/astfel de oameni pentru ajutorul dat.
Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni sunt complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am mulțumit?” (celor etc.), nu la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” (la cei etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ (celui etc.). Varianta la cei nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită sau o formă populară.
Limba literară acceptă construcția cu prepoziția la numai când complementul indirect este exprimat printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv invariabil (de exemplu asemenea, astfel).
abrogarea legii adoptată acum un an abrogarea legii adoptate acum un an Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului a adopta, în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. Aici legii este în cazul genitiv, deci și adoptate trebuie pus în cazul genitiv.
Ouălele sunt proaspete.
Încondeierea ouălelor este o tradiție frumoasă.
Ouăle sunt proaspete.
Încondeierea ouălor este o tradiție frumoasă.
Pentru a articula cu articolul hotărât pluralul substantivului ou, se adaugă articolul feminin –le la forma de nominativ plural: femei-femeile; cărți-cărțile; ouă-ouăle.. Vezi și definiția cu paradigma expandată.
Solicitatorul întrunește un summum de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.
Solicitatorul întrunește o sumă de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.
Scriitorul a ajuns la un summum al calităților artistice greu de depășit.
Summum are sensul de gradul cel mai înalt, punct maxim. Folosirea lui cu sensul de sumă, sumedenie este greșită.
Doamna Ionescu este un filolog / politician / doctor / președinte / artist / profesor / muzician / sculptor renumit. Doamna Ionescu este o filologă / politiciană / doctoriță / președintă / artistă / profesoară / muziciană / sculptoriță renumită. Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba română.
un medicament pentru ameliorarea durerii un medicament pentru atenuarea durerii Ameliorare înseamnă îmbunătățire, or durerea nu poate fi îmbunătățită. E corect, însă, ameliorarea stării de sănătate.
rata de promovabilitate la bac... rata de promovare la bac...
rata promovabilității la bac...
Rata de promovabilitate s-ar interpreta ca „procentul de însușire de a fi promovat”, ceea ce nu e normal ca exprimare. Dar, promovabilitate înseamnă și „acțiunea, starea de a promova”, ceea ce face posibilă a doua formă de construcție corectă.

Forme verbale

Greșit Corect Explicații
eu crez
tu crezi
el crează
creerea/creearea/creiarea lumii
eu creez
tu creezi
el creează
crearea lumii
Verbul a crea, deși aparent se termină în -ea, nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este -a, iar rădăcina este cre-. Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe a lucra, înlocuind lucr- cu cre-: eu lucr-ez/cre-ez; tu lucr-ezi/cre-ezi; el lucr-ează/cre-ează etc. Formele crezi sau crez, crează aparțin verbului a crede: prima este pers. a II-a sing., indicativ prezent, iar celelalte două, forme populare ale aceluiași verb: eu crez, el/ea/ei/ele să crează.
eu creiez
eu agreiez
eu întemeez
eu încleez
eu creez
eu agreez
eu întemeiez
eu încleiez
Numai dacă infinitivul verbului se termină în -ia (a întemeia, a încleia), atunci litera -i- apare și în formele conjugate: eu întemeiez/încleiez..., eu întemeiam/încleiam..., eu întemeiai/încleiai..., eu am întemeiat/încleiat..., întemeind/încleind.
mi-ar place mi-ar plăcea Infinitivul verbului este a plăcea, iar condițional-optativul se formează cu verbul auxiliar a avea (în acest caz, ar) și cu infinitivul.
Fi cuminte!
fi punctual.
Să nu fi trist.
Nu fii fraier!
fii știut ce pierd, n-aș fii lipsit.
fii mândru dacă aș lua un premiu.
Promit că voi fii punctual.
Fii cuminte!
fii punctual.
Să nu fii trist.
Nu fi fraier!
fi știut ce pierd, n-aș fi lipsit.
fi mândru dacă aș lua un premiu.
Promit că voi fi punctual.
Se folosește fii doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) și la conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii punctual / să nu fii trist). În toate celelalte situații, se folosește fi.

venii și eu cu voi.
Cât am putut dormii!
veni și eu cu voi.
Cât am putut dormi!
În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv. Formele eu venii, eu dormii sunt valabile pentru perfectul simplu.
Nu asta. Nu face asta. Imperativul negativ, pers. a II-a sing., se formează cu infinitivul verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci, nu face.
nu se merită să aștepți
nu se există așa ceva
nu merită să aștepți
nu există așa ceva
Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui a merita și a exista au apărut, probabil, prin contaminare cu construcțiile similare de tipul nu se obișnuiește, nu se justifică, nu se face/cade, dar ele nu au nicio justificare.
Când am venit la tine, tu plecasei deja. Când am venit la tine, tu plecaseși deja. Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a II-a sing., se construiește cu terminația -seși, nu -sei: plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.
A fost investit în funcția de ...
A învestit mult în afacere.
A fost învestit în funcția de ...
A investit mult în afacere.
Deși au o etimologie comună, verbele a investi („a cheltui/plasa bani într-un anumit scop, într-o anumită afacere”) și a învesti („a acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție”) au evoluat diferit ca sens, de unde, probabil, nevoia de a le diferenția și formal, prin adoptarea formei învesti.
cere-ți voie înainte să plecați.
Nu trage-ți!
Cereți drepturile tale.
Trageți pătura (pe tine).
cereți voie înainte să plecați.
Nu trageți!
Cere-ți drepturile tale.
Trage-ți pătura (pe tine).
Când -ți apare ca desinență pentru indicarea pers. a II-a plural a verbelor, se scrie, desigur, lipit de verb: voi cereți, voi trageți. Dar se scrie despărțit prin cratimă de un verb la imperativ, când -ți este forma prescurtată a pronumelui îți, forma de dativ a lui tu, care în astfel de construcții are rol de pronume posesiv, înlocuind sau doar întărind pronumele posesiv propriu-zis: cere-ți drepturile = cere drepturile tale; trage-ți pătura = trage pătura (ta) pe corpul tău; pune-ți pălăria pe cap = pune pălăria (ta) pe capul tău.
eu crap (de râs, de ciudă).
tu crapi (de râs, de ciudă).
el se înșeală
vrea să (te) înșale
el/ea se așează
aibe parte
eu crăp (de râs, de ciudă).
tu crăpi (de râs, de ciudă).
el se înșală
vrea să (te) înșele
el/ea se așază
aibă parte
Formele corecte sunt stabilite de comisiile Academiei Române abilitate să instituie normele ortografice. Forma înșale există doar pentru sensul învechit „a pune șaua pe...” (astăzi verbul folosit pentru aceasta nu mai este a înșela, ci a înșeua).
De ce te râzi? De ce râzi? A râde este verb intranzitiv, nu reflexiv.
a avansa înainte a avansa A avansa înseamnă a înainta.
De-te la o parte
Dădeți-vă jos.
Dă-te la o parte.
Dați-vă jos.
De, dădeți, ca forme de imperativ ale verbului a se da, sunt variante învechite, populare, incorecte.
Ce-s cu cărțile astea pe masă?
Ce sunt cu cărțile astea pe masă?
Ce-i cu cărțile astea pe masă?
Ce este cu cărțile astea pe masă?
Folosirea verbului -i (formă abreviată și modificată a lui este/e) la plural nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe cărți, deoarece este vorba de o formă impersonală, fixă: ce-i cu cărțile astea/cartea asta sau pantoful ăsta/pantofii ăștia pe masă? Ce-i cu tine?
mă risc să dau un pronostic...
te riști să-l înfrunți pe șef?
risc să dau un pronostic...
riști să-l înfrunți pe șef?
Chiar dacă unele dicționare menționează că a risca este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
Ea v-a cânta.
Vouă va fost foame.
Ea va cânta.
Vouă v-a fost foame.
v-a este compus din v-, care reprezintă forma neaccentuată de dativ (în exemplul dat) sau acuzativ a pronumelui personal voi și a, forma de prezent persoana a III-a singular a verbului a avea cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea perfectului compus.
va reprezintă forma de prezent persoana a III-a singular a verbului a vrea cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea viitorului. Ca regionalism, intră și în expresia va să zică - adică.
Merită amintit că va poate apărea și în expresia mai va, cu sensurile mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci, în acest caz fiind un verb intranzitiv defectiv la prezent indicativ persoana a III-a, derivat din termenul latin vadit. Cu aceeași formă și etimologie, îl regăsim ca regionalism, la imperativ persoana a II-a singular, alături de vă!, cu accepția du-te!.

Folosirea corectă a unor adverbe și prepoziții. Alte devieri ortografice. Expresii

Greșit Corect Explicații
Eu am decât trei picioare.
Mai lipsește decât Mihai.
Am decât 10000 lei.
Eu am numai trei picioare.
Mai lipsește doar Mihai.
Nu am decât 10000 lei.
Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc numai sau doar, iar în construcții negative se folosește decât.
Ne-am văzut doar odată în ultimul an.
A fost o dată ca niciodată...
O dată cu Ana, a venit și Barbu.
Era vesel și o dată s-a întristat.
Ne-am văzut doar o dată în ultimul an.
A fost odată ca niciodată... (cândva)
Odată cu Ana, a venit și Barbu. (concomitent)
Era vesel și odată s-a întristat. (deodată)
O dată este o construcție formată din numeralul o (una) și substantivul dată („caz, ocazie, situație în care se petrece ceva”) și indică o enumerare (o dată, de două ori). Odată este adverb, având mai mult sensuri: „cândva”, „concomitent”. Vezi și definițiile pentru dată, odată.
Numai știu ce să cred.
Nu mai tu știi ce s-a întâmplat.
Nu mai știu ce să cred.
Numai tu știi ce s-a întâmplat.
Se face confuzie între două situații foarte diferite, între cuvântul numai și un grupaj relativ aleatoriu, ocazional, nu mai. Numai este un adverb cu funcție de delimitare, cu același sens ca doar: numai/doar el a fost invitat (nu și alții); voi sta numai/doar o oră (nu mai multe). În sintagma nu mai, cele două componente își păstrează autonomia, nu fiind o simplă negație, iar mai, un element de cu totul altă natură, care, aici, indică încetarea acțiunii exprimate de verb: mai știu = încă știu, continui să știu; nu mai știu = am încetat (deja) să știu. Deci, față de simpla negație nu știu, mai aduce precizarea, nuanțarea că înainte am știut.
Plouă în continuu.
România este încontinuu progres.
Plouă încontinuu (incontinuu).
România este în continuu progres.
Încontinuu/incontinuu este adverb (echivalent cu mereu, întruna, neîntrerupt), ușor de recunoscut, deoarece determină un verb. Construcția în continuu apare atunci când continuu e adjectiv, deci determină un substantiv. Funcția de adjectiv este confirmată și de caracterul flexibil al cuvântului – în continuu progres; în continuă dezvoltare –, dar și de mobilitatea sintactică: în continuu progres/în progres continuu.
ascultă muzică la maxim/minim
maxim de profit cu un minimum efort
ascultă muzică (dată/emisă) la maximum/minimum
maximum de profit cu un minim efort
La maximum/minimum sunt locuțiuni adverbiale, compuse din prepoziția la plus substantivele maximum/minimum, și determină verbe: s-a enervat la maximum; a redus la minimum cheltuielile. Ca substantive, ele pot apărea și în alte contexte – Moneda euro a ajuns la maximumul istoric...; este necesar un minimum de efort... Ca adjective, aceste cuvinte au formele maxim/minim și determină diferite substantive, putând suferi și modificări flexionare: valoare maximă, eforturi minime.
cartea după noptieră cartea de pe noptieră Deși marcat ca impropriu, sensul de pe al prepoziției după este recunoscut de DEX ca fiind acceptabil, ceea ce ni se pare o eroare (vezi după, sensul I.5). După cu sensul de pe este un regionalism nerecomandabil.
Până număr la trei să plecați de-aici! Până număr până la trei să plecați de-aici! Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezența primului până determină ezitarea de a-l repeta, dar este necesar și cel de-al doilea.
Stau în chirie pe Calea Moșilor. Stau cu chirie pe Calea Moșilor. În chirie se folosește exact ca în locație: cu „a da” și „a lua” (a oferi sau a accepta o locuință contra unei chirii), dar nu și cu „a sta”. Până la urmă, corectitudinea o dă uzul, dar până la încetățenirea sintagmei considerăm necesar să semnalăm folosirea greșită a limbii.
Titlul Suflete moarte se referă că moșierii ruși plăteau impozit pentru șerbi care muriseră. Titlul Suflete moarte se referă la faptul că moșierii ruși plăteau impozit pentru șerbi care muriseră.
Titlul Suflete moarte se referă la impozitul pe care moșierii ruși îl plăteau pentru șerbi care muriseră.
Verbul a se referi este reflexiv și cere întotdeauna prepoziția la. Este incorectă tendința de a-l folosi cu sensul vreau să spun că / vrea să spună că / adică.
eu/ei/ele sînt/sânt eu/ei/ele sunt Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia sînt la ortografia sunt (ca și a revenirii la folosirea lui â), dar normele curente impun forma sunt. Forma sânt este greșită oricum!
ânger
a hotărâ
reântregire
hotărît
hotărînd
înger
a hotărî
reîntregire
hotărât
hotărând
La începutul și la sfârșitul cuvintelor se folosește numai î, ca și în cuvintele formate cu prefix, dacă î este prima literă din rădăcină (reînnoire, neîntors). Deci, participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: coborât-coborând etc.
intreprinde, intreprindere, intreprinzător... întreprinde, întreprindere, întreprinzător... Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu î, nu cu i.
a înpodobi
a înproșca
a se înbuiba
a înbiba
a împodobi
a împroșca
a se îmbuiba
a îmbiba
Înainte de -b- sau -p-, în cuvintele românești, apare consoana -m-, nu -n.- Fac excepție cuvintele compuse (sânpetru, nonprofit) și cuvintele adoptate în română în forma originală (hornpipe, Istanbul).
anti-drog
ne-respectuos
răs-poimâine
antidrog
nerespectuos
răspoimâine
În general, în limba română prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă. Numai în cazul derivărilor ocazionale, neconsacrate de dicționare, se despart prin cratimă: anti-prezidențial, anti-Ionescu, anti-orice etc.
Liniște! Să nu se audă musca! Liniște! Să se audă musca!
Liniște! Să nu se audă nici musca!
În primul caz, se cere să fie atât de liniște, încât să se audă bâzâitul unei muște; în al doilea, cererea e și mai categorică, să fie atât de liniște, încât să nu se audă absolut nici un zgomot.
a da sfoară în țară a da sfară/șfară în țară Confuzie ușor de înțeles între sfară/șfară („fum”) și sfoară, cu atât mai mult cu cât primul aproape a ieșit din uz. Expresia are la bază un vechi procedeu de comunicare la distanță, prin aprinderea unor focuri, mai precis, inițial, a da sfară în țară însemna a semnala ceva cu ajutorul fumului, de la un post de strajă, la altul. De aici, evoluția la a răspândi o veste, sensul actual.
câine sur la vânătoare câine surd la vânătoare Expresia are sensul: „ineficient, inutil, inadecvat, nepotrivit, nelalocul lui”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...
undeva prin..., undeva la... cândva, aproximativ Undeva este un adverb folosit pentru a indica un loc, o direcție. Este greșită utilizarea lui în locul lui cândva (Proiectul se va finaliza undeva prin noiembrie) sau în loc de aproximativ, circa (Pentru proiect s-au alocat undeva la 3.000 de lei).