Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Diverse/Ghid de exprimare corectă”

fără descrierea modificării
Linia 180: Linia 180:
| Chiar dacă unele dicționare menționează că ''{{d|risca|a risca}}'' este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
| Chiar dacă unele dicționare menționează că ''{{d|risca|a risca}}'' este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
|-
|-
| ea '''v-a''' cânta<br>vouă '''va''' fost foame
| Ea '''v-a''' cânta<br>Vouă '''va''' fost foame
| ea '''va''' cânta<br>vouă '''v-a''' fost foame
| Ea '''va''' cânta<br>Vouă '''v-a''' fost foame
| '''v-a''' este compus din '''v-''', care reprezintă forma neaccentuată de dativ (în exemplul dat) sau acuzativ a pronumelui personal  ''{{d|voi|voi}}'' și '''a''', forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d|avea|a avea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea perfectului compus. '''va''' reprezintă forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d|vrea|a vrea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea viitorului.<br>Merită amintit că '''va''' poate intra și în expresia ''{{d|va|mai va}}'', cu sensurile ''mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci'', în acest caz fiind un verb intranzitiv defectiv la prezent indicativ persoana a III-a, derivat din termenul latin ''vadit''. Cu aceeași formă și etimologie, îl regăsim ca regionalism, la imperativ persoana a II-a singular, alături de ''vă!'', cu accepția ''du-te!'' <br> În fine, '''va''', tot ca regionalism, este și o formă alternativă de prezent indicativ persoana a III-a singular a verbului ''{{d|vrea|a vrea}}'' care intră în expresia ''va să zică'' - adică.
| '''v-a''' este compus din '''v-''', care reprezintă forma neaccentuată de dativ (în exemplul dat) sau acuzativ a pronumelui personal  ''{{d|voi|voi}}'' și '''a''', forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d|avea|a avea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea perfectului compus. '''va''' reprezintă forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d|vrea|a vrea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea viitorului.<br>Merită amintit că '''va''' poate intra și în expresia ''{{d|va|mai va}}'', cu sensurile ''mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci'', în acest caz fiind un verb intranzitiv defectiv la prezent indicativ persoana a III-a, derivat din termenul latin ''vadit''. Cu aceeași formă și etimologie, îl regăsim ca regionalism, la imperativ persoana a II-a singular, alături de ''vă!'', cu accepția ''du-te!'' <br> În fine, '''va''', tot ca regionalism, este și o formă alternativă de prezent indicativ persoana a III-a singular a verbului ''{{d|vrea|a vrea}}'' care intră în expresia ''va să zică'' - adică.
|}
|}
Lingviști
65 de modificări