Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)?”
Sari la navigare
Sari la căutare
Linia 82: | Linia 82: | ||
'''b'''. După consoanele prepalatale ''j'', ''ș'' singurul diftong posibil în limba literară este [ḙa], care se scrie ''ea'' și alternează cu ''e'': ''aranjează'' (''aranjez''), ''clujean'' (''clujeni''), ''îngrijească'' (''îngrijește''), ''oblojeală'' (''oblojeli''), ''vitejească'' (''vitejesc''), ''afișează'' (''afișez''), ''ieșean'' (''ieșeni''), ''sfîrșească'' (''sfîrșește''), ''greșeală'' (''greșeli''), ''strămoșească'' (''strămoșesc'') etc. | '''b'''. După consoanele prepalatale ''j'', ''ș'' singurul diftong posibil în limba literară este [ḙa], care se scrie ''ea'' și alternează cu ''e'': ''aranjează'' (''aranjez''), ''clujean'' (''clujeni''), ''îngrijească'' (''îngrijește''), ''oblojeală'' (''oblojeli''), ''vitejească'' (''vitejesc''), ''afișează'' (''afișez''), ''ieșean'' (''ieșeni''), ''sfîrșească'' (''sfîrșește''), ''greșeală'' (''greșeli''), ''strămoșească'' (''strămoșesc'') etc. | ||
Vezi și '''I 4'''. | |||
Orice ''ia'' după ''j'', ''ș'' notează în scrierea corectă hiatul [i-a]: ''jian'', ''șiac''. | |||
'''c.''' După consoanele labiale (''b'', ''p'', ''m'', ''f'', ''v'') diftongii [ḙa] și [ĭa] se disting în pronunțarea literară. | |||
Se pronunță și se scrie ''ea'' cînd există alternanță cu ''e'': ''beat'' (''beți''), ''stropească'' (''stropesc''), ''vulpea'' (''vulpe''), ''lumea'' (''lume''), ''meargă'' (''merge''), ''cafea'' (''cafele'', ''cafegiu''), ''veac'' (''veci'', ''vecie''), ''avea'' (''avem'', ''avere'') etc. și în sufixe care își mențin aspectul avut după alte consoane: ''drumeag''. | |||
Se pronunță și se scrie ''ia'' în toate celelalte situații, atît atunci cînd există alternanță cu ''ie'': ''biată'' (''biet''), ''obială'' (''obiele''), ''piaptănă'' (''pieptene''), ''piață'' (''piețe''), ''mia'' (pl. ''miele''; m. ''miel''), ''fiare'' (''fier''), ''viață'' (''vieți'', ''viețui''), cît și cînd nu există forme alternante: ''abia'', ''fiară''. | |||
Limba literară deosebește astfel, în pronunțare și în scriere, cuvinte paronime ca ''beată'' (< ''beat'') și ''biată'' (< ''biet''), ''mea'' (< ''meu'') și ''mia'' (< ''miel''). | |||
'''d.''' După consoanele palatale [ḱ], [ǵ], scrise ''ch'', ''gh'' + ''e'' sau ''i'' ca literă ajutătoare, se pronunță vocala [a]. | |||
('' | Se scrie ''ea'' cînd există alternanță cu ''e'': ''cheag'' (''închega''), ''cheamă'' (''chem'', ''chema''), ''deșucheat'' (''deșuchetură''), ''marchează'' (''marchez''), ''ochească'' (''ochesc''), ''scheaun'' (''scheuna''), ''strechea'' (''streche''), ''urechea'' (''ureche'', ''urechez''), ''vechea'' (''veche''), ''agheasmă'' (''aghesmui''), ''gheară'' (''gheruță''), ''gheată'' (''ghete''), ''gheață'' (''ghețuri'', ''ghețar'') și ''îngheață'' (''îngheța''), ''jgheab'' (''înjgheba''), ''leghea'' (''leghe''), ''lighean ''(''lighene''), ''tejghea'' (''tejghele''), ''veghea'' (''veghe'', ''veghez''), ''zbughească'' (''zbughesc''). | ||
Se scrie ''ia'' cînd nu există forme alternante: ''chiabur'', ''chiar'', ''unchiaș'', ''ghiaur'', ''maghiar''. | |||
'''e.''' După consoanele prepalatale [č], [ğ], scrise ''c'', ''g'' + ''e'' sau ''i'' ca literă ajutătoare, se pronunță vocala [a]. | |||
În majoritatea cuvintelor se scrie ''ea'' indiferent dacă există alternanță cu ''e'': ''acea'' (''acelei''), ''briceag'' (''bricege''), ''ceapă'' (''cepe''), ''ceas'' (''cesuc''), ''ducea'' (''duce''), ''muncească'' (''muncește''), ''preceadă'' (''precedă''), ''tăcea'' (''tăcem'', ''tăcere''), ''zecea'' (''zece''), ''amăgească'' (''amăgește''), ''dobrogean'' (''dobrogeni''), ''fugea'' (''fuge''), ''geam'' (''gemuleț''), ''geană'' (''gene''), ''geantă'' (''genți''), ''mingea'' (''minge'') etc. sau dacă nu există alternanță: ''ceam'', ''ceaun'', ''gealat'', ''geamantan'', ''geamie'', ''harcea-parcea'', inclusiv în cuvinte cu tema terminată în ''i'': ''aicea'' (''aici''), ''atuncea'' (''atunci''), ''cincea'' (''cinci''), ''douăzecea'' (''douăzeci''). | |||
Nu se face deosebire deci între numeralul ordinal feminin corespunzător cardinalului ''zece'' (''zecea'') și termenul final al ordinalelor feminine corespunzătoare cardinalelor compuse cu ''zeci'' (''douăzecea''). | |||