Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XXX. Despărțirea cuvintelor la capăt de rînd”

Articol/Mioara Avram/XXX. Despărțirea cuvintelor la capăt de rînd (vedeți sursă)

Versiunea de la data 10 decembrie 2018 18:21

41 de octeți adăugați , 10 decembrie 2018 18:21

→‎XXX. Despărțirea cuvintelor la capăt de rînd

Anca Alexandru

Lingviști

349 de modificări

@@ Linia 39: / Linia 39: @@
 Cînd semiconsoana este urmată de două sau trei consoane despărțirea se face după prima consoană: ''mais-to-raș'', ''mais-to-ri-ță'', ''trais-tă'', ''trăis-tu-ță''; ''mais-tru''.
+'''d.''' În succesiunea vocală + consoană + vocală (sau vocală + consoană + semivocală + vocală) despărțirea se face înaintea consoanei: ''a-pă'', ''ba-te'' și ''bă-tea'', ''cre-tin''.
+Această regulă se aplică și la cuvintele cu litera ''x'' intervocalică, întrucît, deși notează un grup de două consoane ([ks] și [gz]; vezi '''XXI'''), ea reprezintă o unitate grafică: ''ta-xă'', ''e-xil'' etc. (față de ''tic-si'', '''bog-ză''').
+Ea se aplică de asemenea la cuvintele cu ''qu'' intervocalic corespunzător grupului de consoane [kv] (vezi '''XVII'''): ''se-quo-ia'' (cf. însă ''frecvent'').
+'''e.''' În succesiunea vocală + două consoane + vocală (sau vocală + două consoane + semivocală + vocală) despărțirea se face în cele mai multe situații (inclusiv în cazul literelor duble, pentru care vezi '''XXIII''') între cele două consoane: ''am-nar'', ''ar-că'', ''ar-de'' și ''ar-dea'', ''ban-că'', ''răb-dăm'', ''treap-tă'' etc.
+Aceasta regulă are două categorii de excepții, cu subreguli speciale, în care despărțirea se face înaintea primei consoane, deci a întregului grup:
+— cînd prima consoană este ''b'', ''c'', ''d'', ''f'', ''g'', ''h'', ''p'', ''t'', ''v'' (și ''k'', ''w''), iar a doua ''l'' sau ''r'': ''ca-blu'', ''ca-dru'', ''co-bra''/''co-bră'', ''de-clar'', ''su-fla'', ''ti-tlu'' etc.;
+— cînd un grup de litere notează o singură consoană, cum este, normal și frecvent, cazul grupurilor ''ch''= [ḱ], ''gh''= [ǵ] (vezi ''ve-che'', ''ve-ghe'') și, mai rar, cazul unor grupuri cu valori speciale în nume proprii și neologisme neadaptate, ca:
+''ch'' = [č]: ''kam-pu-chi-an'' sau [h]: ''Mi-chă-i-les-cu'';
+''dj'' = [ǧ]: ''a-zer-bai-djan'';
-d. În succesiunea vocală + consoană + vocală (sau vocală + consoană + semivocală + vocală) despărțirea se face înaintea consoanei: ''a-pă'', ''ba-te'' și ''bă-tea'', ''cre-tin''.
+''ph'' = [f]: ''Ste-phă-nes-cu'';
-Această regulă se aplică și la cuvintele cu litera ''x'' intervocalică, întrucît, deși notează un grup de două consoane ([ks] și [gz]; vezi XXI), ea reprezintă o unitate grafică: ''ta-xă'', ''e-xil'' etc. (față de ''tic-si'', ''bog-z''ă).
+''th'' = [t]: ''ca-thar-sis'' sau [d]: ''ru-ther-ford'';
-Ea se aplică de asemenea la cuvintele cu ''qu'' intervocalic corespunzător grupului de consoane [kv] (vezi XVII): ''se-quo-ia'' (cf. însă ''frecvent'').
+''ts = ''[ț]: ''jiu-ji-tsu'';
-e. În succesiunea vocală + două consoane + vocală (sau vocală + două consoane + semivocală + vocală) despărțirea se face în cele mai multe situații (inclusiv în cazul literelor duble, pentru care vezi XXIII) între cele două consoane: ''am-nar'', ''ar-că'', ''ar-de'' și ''ar-dea'', ''ban-că'', ''răb-dăm'', ''treap-t''ă etc.
+''tz'' = [ț]: ''To-ni-tza''.
-Aceasta regulă are două categorii de excepții, cu subreguli speciale, în care despărțirea se face înaintea primei consoane, deci a întregului grup:
+Regula despărțirii grupului de două consoane este încălcată de obicei în sensul atragerii mai multor grupuri în categoria excepțiilor. Cele mai frecvente abateri privesc grupurile începătoare cu ''s'', pe care mulți le consideră unitare, făcînd despărțirea înaintea lui ''s'': ''ma-scă'', ''pa-stă'' și, mai ales, ''mă-slin'' (în loc de ''mas-că'', ''pas-tă'', ''măs-lin'').
-— cînd prima consoană este ''b'', ''c'', ''d'', ''f'', ''g'', ''h'', ''p'', ''t'', ''v'' (și ''k'', ''w''), iar a doua ''l'' sau r: ''ca-blu'', ''ca-dru'', ''co-bra''/''co-bră'', ''de-clar'', ''su-fla'', ''ti-tlu'' etc.;
-— cînd un grup de litere notează o singură consoană, cum este, normal și frecvent, cazul grupurilor ''ch''= [k'], ''gh''= [g'] (vezi ''ve-che'', ''ve-ghe'') și, mai rar, cazul unor grupuri cu valori speciale în nume proprii și neologisme neadaptate, ca:''ch'' = [č]: ''kam-pu-chi-an'' sau [h]: ''Mi-chă-i-les-cu'';
-''dj'' = [ǧ]: ''a-zer-bai-djan'';
-''ph'' = [f]: ''Ste-phă-nes-cu'';
-''th'' = [t]: ''ca-thar-sis'' sau [d]: ''ru-ther-ford'';
-''ts = ''[ț]: ''jiu-ji-tsu'';
-''tz'' = [ț]: ''To-ni-tza''.
-Regula despărțirii grupului de două consoane este încălcată de obicei în sensul atragerii mai multor grupuri în categoria excepțiilor. Cele mai frecvente abateri privesc grupurile începătoare cu ''s'', pe care mulți le consideră unitare, făcînd despărțirea înaintea lui ''s'': ''ma-scă'', ''pa-st''ă și, mai ales, ''mă-slin'' (în loc de ''mas-că'', ''pas-tă'', ''măs-lin'').
-f. În succesiunea vocală + trei consoane + vocală (sau semivocală + vocală) despărțirea se face în cele mai multe situații după prima consoană: ''as-pri'' și ''as-prea'', ''în-treb'' și ''în-trea-bă'', ''ob-ște'' și ''ob-ștea'', ''san-gvin'' etc.
+'''f.''' În succesiunea vocală + trei consoane + vocală (sau semivocală + vocală) despărțirea se face în cele mai multe situații după prima consoană: ''as-pri'' și ''as-prea'', ''în-treb'' și ''în-trea-bă'', ''ob-ște'' și ''ob-ștea'', ''san-gvin'' etc.
 Această regulă are două categorii de excepții, cu subreguli speciale, diferite și între ele: