Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Diverse/Ghid de exprimare corectă”

Linia 198: Linia 198:
| ''O dată'' este o construcție formată din numeralul ''o (una)'' și substantivul ''dată'' („caz, ocazie, situație în care se petrece ceva”) și indică o enumerare ''(o dată, de două ori).'' ''Odată'' este adverb, având mai mult sensuri: „cândva”, „concomitent”. Vezi și definițiile pentru {{d|dată}}, {{d|odată}}.
| ''O dată'' este o construcție formată din numeralul ''o (una)'' și substantivul ''dată'' („caz, ocazie, situație în care se petrece ceva”) și indică o enumerare ''(o dată, de două ori).'' ''Odată'' este adverb, având mai mult sensuri: „cândva”, „concomitent”. Vezi și definițiile pentru {{d|dată}}, {{d|odată}}.
|-
|-
| Numai știu ce să cred.<br>Nu mai tu știi ce s-a întâmplat.
| '''Numai''' știu ce să cred.<br>'''Nu mai''' tu știi ce s-a întâmplat.
| Nu mai știu ce să cred.<br>Numai tu știi ce s-a întâmplat.
| '''Nu mai''' știu ce să cred.<br>'''Numai''' tu știi ce s-a întâmplat.
| Numai se scrie într-un cuvânt când are sensul de „doar”. Când arată încetarea unei acțiuni, nu mai se scrie separat.
| Se face confuzie între două situații foarte diferite, între cuvântul ''numai'' și un grupaj relativ aleatoriu, ocazional, ''nu mai.  Numai'' este un adverb cu funcție de delimitare, cu același sens ca ''doar: numai/doar el a fost invitat'' (nu și alții); ''voi sta numai/doar o oră'' (nu mai multe). În sintagma ''nu mai,'' cele două componente își păstrează autonomia, ''nu'' fiind o simplă negație, iar ''mai,'' un element de cu totul altă natură, care, aici, indică încetarea acțiunii exprimate de verb: ''mai știu = încă știu, continui să știu; nu mai știu = am încetat (deja) să știu.'' Deci, față de simpla negație ''nu știu, mai'' aduce precizarea, nuanțarea că ''înainte am știut.''
|-
|-
| Plouă în continuu.<br>România este încontinuu progres.
| Plouă '''în continuu.'''<br>România este '''încontinuu''' progres.
| Plouă încontinuu (incontinuu).<br>România este în continuu progres.
| Plouă '''încontinuu (incontinuu).'''<br>România este '''în continuu''' progres.
| Încontinuu se scrie într-un cuvânt atunci când are valoare de adverb (echivalent cu mereu, întruna) și despărțit atunci când avem prepoziția în și adjectivul continuu.<br>Incontinuu este echivalent cu încontinuu; a nu se confunda cu discontinuu (confuzie care ar putea fi generată de alte perechi de antonime formate cu prefixul in: consecvent - inconsecvent, constant - inconstant, etc.).
| ''Încontinuu/incontinuu'' este adverb (echivalent cu ''mereu, întruna, neîntrerupt),'' ușor de recunoscut, deoarece determină un verb. Construcția ''în continuu'' apare atunci când ''continuu'' e adjectiv, deci determină un substantiv. Funcția de adjectiv este confirmată și de caracterul flexibil al cuvântului – ''în continuu progres; în continuă dezvoltare'' –, dar și de mobilitatea sintactică: ''în continuu progres/în progres continuu.''
|-
|-
| ascultă muzică la maxim/minim<br>maxim de profit cu un minimum efort.
| ascultă muzică la maxim/minim<br>maxim de profit cu un minimum efort.