Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/XVI. oa sau ua”

Sari la navigare Sari la căutare
Linia 9: Linia 9:
Adesea scrierea nu concordă cu pronunțarea (nici măcar cu cea literară), aplicînd mai mult principiul morfologic sau/și principiul etimologic. Regulile ortografice diferă în funcție de literele/sunetele precedente. Existența unor forme alternante cu ''o'' impune scrierea cu ''oa'' în orice poziție, dar această scriere are o sferă mai largă, incluzînd și cuvinte în care nu există alternanță cu ''o''.
Adesea scrierea nu concordă cu pronunțarea (nici măcar cu cea literară), aplicînd mai mult principiul morfologic sau/și principiul etimologic. Regulile ortografice diferă în funcție de literele/sunetele precedente. Existența unor forme alternante cu ''o'' impune scrierea cu ''oa'' în orice poziție, dar această scriere are o sferă mai largă, incluzînd și cuvinte în care nu există alternanță cu ''o''.


'''1.''' La început de cuvînt singurul diftong posibil dintre cei doi menționați este [ŭa]. El se scrie însă ''oa'' în toate cuvintele, atît atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''oablă'' (''oblu''), ''oacheș'' (''ocheșel''), ''oaie'' (''oi''), ''oală'' (''olar''), ''oameni'' (''om''), ''oară'' (''ori''), ''oarbă'' (''orb''), ''oase'' (''os''), ''oaspete'' (''ospăta''), ''oaste'' (''oști''), cît și atunci cînd nu există alternanță: ''oac'', ''oacăr'', ''oare'' — și compusele ''oarecare'', ''oarecine'', ''oarecum'' —, ''oază''.


'''2'''. La începutul unei silabe care urmează după vocală, de asemenea, se pronunță numai diftongul [ŭa], dar el poate fi scris, în cuvinte diferite, atît ''oa'', cît și ''ua''.


'''a'''. Se scrie ''oa'' atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''angioame'' (''angiom''), ''idioată'' (''idiot''), ''înfioară'' (''înfior''), ''mioapă'' (''miop''), ''perioadă'' (''periodic''), ''subsuoară'' (''subsuori'') etc.; în această categorie intră toate derivatele feminine cu sufixele -''oaică'', ''-oaie'', (''-i'')''oară'' și (''-i'')''oasă'', ''-uoasă'': ''zmeoaică'' și ''zmeoaie'' (''zmeoi''); ''căprioară'' (''căprior''), ''gălbioară'' (''gălbior''), ''junioară'' (''junior''), ''roșioară'' (''roșior''), ''soțioară'' (''soțior''), ''vioară'' (''viori''); ''cuvioasă'' (''cuvios''), ''furioasă'' (''furios''), ''glorioasă'' (''glorios''), ''grațioasă'' (''grațios''), ''mînioasă'' (''mînios''), ''pioasă'' (''pios''), ''sfioasă'' (''sfios''), ''sperioasă'' (''sperios''); ''afectuoasă'' (''afectuos''), ''fastuoasă'' (''fastuos''), ''monstruoasă'' (''monstruos''), ''respectuoasă'' (''respectuos'') etc., inclusiv derivatele în -''ioară'', -''oaică'' și ''-oaie'' care nu au alternanță cu ''o'': ''așchioară'', ''hîrtioară'', ''istorioară'', ''pălărioară'', ''poezioară'', ''săbioară'', ''surioară''; ''leoaică''; ''dumnezeoaie'', ''măgăoaie''.




Linia 20: Linia 23:




'''1.''' La început de cuvînt singurul diftong posibil dintre cei doi menționați este [ŭa]. El se scrie însă ''oa ''în toate cuvintele, atît atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''oabl''ă (''oblu''), ''oache''ș (''oche''ș''el''), ''oaie ''(''oi''), ''oal''ă (''olar''), ''oameni ''(''om''), ''oar''ă (''ori''), ''oarb''ă (''orb''), ''oase ''(''os''), ''oaspete ''(''osp''ă''ta''), ''oaste ''(''o''ș''ti''), cît și atunci cînd nu există alternanță: ''oac'', ''oac''ă''r'', ''oare ''— și compusele ''oarecare'', ''oarecine'', ''oarecum ''—, ''oaz''ă.
2. La începutul unei silabe care urmează după vocală, de
asemenea, se pronunță numai diftongul [ŭa], dar el poate fi scris, în cuvinte diferite, atît ''oa'', cît și ''ua''.
a. Se scrie ''oa ''atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''angioame''
(''angiom''), ''idioat''ă (''idiot''), ''înfioar''ă (''înfior''), ''mioap''ă (''miop''), ''perioad''ă (''periodic''), ''subsuoar''ă (''subsuori'') etc.; în această categorie intră toate derivatele feminine cu sufixele -''oaic''ă, ''-oaie'', (''-i'')''oar''ă și ''-''(''i'')''oas''ă, ''-uoas''ă: ''zmeoaic''ă și ''zmeoaie ''(''zmeoi''); ''c''ă''prioar''ă (''c''ă''prior''), ''g''ă''lbioar''ă (''g''ă''lbior''), ''junioar''ă (''junior''), ''ro''ș''ioar''ă (''ro''ș''ior''), ''so''ț''ioar''ă (''so''ț''ior''), ''vioar''ă (''viori''); ''cuvioas''ă (''cuvios''), ''furioas''ă (''furios''), ''glorioas''ă (''glorios''), ''gra''ț''ioas''ă (''gra''ț''ios''), ''mînioas''ă (''mînios''), ''pioas''ă (''pios''), ''sfioas''ă (''sfios''), ''sperioas''ă (''sperios''); ''afectuoas''ă (''afectuos''), ''fastuoas''ă (''fastuos''), ''monstruoas''ă (''monstruos''), ''respectuoas''ă (''respectuos'') etc., inclusiv derivatele în ''-ioar''ă, ''-oaic''ă și ''-oaie ''care nu au alternanță cu ''o'':''a''ș''chioar''ă, ''hîrtioar''ă, ''istorioar''ă, ''p''ă''l''ă''rioar''ă, ''poezioar''ă, ''s''ă''bioar''ă, ''surioar''ă; ''leoaic''ă; ''dumnezeoaie'', ''m''ă''g''ă''oaie''.


Se scrie de asemenea ''oa'', fără alternanță cu ''o'', în compuse cu ''oa ''inițial de cuvînt: ''balaoache''ș, ''bun''ă''oar''ă, ''deoarece'', ''odinioar''ă.
Se scrie de asemenea ''oa'', fără alternanță cu ''o'', în compuse cu ''oa ''inițial de cuvînt: ''balaoache''ș, ''bun''ă''oar''ă, ''deoarece'', ''odinioar''ă.
Lingviști
349 de modificări

Meniu de navigare