dexonline wiki - Contribuțiile utilizatorului [ro]

Articol/DOOM3/0. Ce este nou în DOOM3

2022-02-22T04:05:43Z

Rodica Crețu:

[[Fișier:DOOM3.jpg|200px|thumb|right|alt="DOOM3"|DOOM3]]

<div class="noautonum">__TOC__</div>

Notă: Textul este preluat din DOOM3, coordonat de Ioana Vintilă Rădulescu, editat de Institutul de lingvistică din București.

== I. CE E NOU ÎN DOOM3 ==

Diferențele față de DOOM2 – care '''nu '''reprezintă o '''reformă ortografică '''– sunt de ordin atât '''calitativ, '''cât și '''cantitativ. '''Principalele intervenții din ''Dicționar'' fie sunt '''normative, '''fie vizează '''conținutul '''și '''redactarea '''articolelor. Câteva dintre cele mai importante modificări operate în DOOM3 în raport cu DOOM2 sunt prezentate și exemplificate<ref name="ftn11">Se dau câte unu sau câteva '''exemple''' și se reproduce numai porțiunea din articolul de dicționar care privește chestiunea în cauză. '''Accentul''' este indicat doar când formează obiectul discuției sau în transcrierile fonetice. Ori de câte ori a fost posibil, diversele probleme au fost prezentate '''alfabetic''', pentru a pute fi reperate mai ușor.</ref> în cele ce urmează.

===1. Introducerea de articole===

În DOOM3 sunt peste 3.600 de '''articole noi, '''marcate prin '''semnul +''' înaintea intrării de dicționar<ref name="ftn12">Și nu (ca în DOOM2) prin semnul *, care a fost păstrat pentru marcarea formelor '''greșite''' sau '''neatestate'''.</ref>.

Dintre elementele nou-introduse, unele sunt:
* '''abrevieri '''devenite cuvinte: '''+ARN;'''
* '''locuțiuni – adjectivale: +ce fel de; adverbiale: +șleau (pe ''~''); conjuncționale: +astfel că; interjecționale: +ei bine; prepoziționale: +stânga (în/la ''~);'' pronominale: '''''+cine știe ce/cine;''''' '''numeroasele locuțiuni '''substantivale '''și mai ales '''verbale nu '''au putut fi consemnate în ''Dicționar'' '''decât cu titlu de exemple '''(majoritatea după '''GLRG''') sau/și în măsura în care pun unele probleme: ''+bătaie de cap'' loc. s., ''+bate joc (a-și ~)'' loc. vb.;
* membri ai unor '''(mini)serii '''(astronime, denumiri ale instrumentelor muzicale și ale instrumentiștilor respectivi din orchestră – în „jargonul” profesional al acestora – și alți termeni muzicali, nume ale unor substanțe, ale zodiilor, ale zonelor geografice, termeni gramaticali ș.a.): '''+Rac '''(zodie), '''+Racul '''(constelație);
* '''nume proprii, '''în măsura<ref name="ftn13">Nu se puteau introduce însă în corpul ''Dicționarului'' toate substantivele proprii, dintre care unele sunt menționate în STUDIUL INTRODUCTIV.</ref> în care au legătură cu substantive comune din DOOM3 și se scriu, se pronunță sau/și se comportă din punct de vedere gramatical diferit<ref name="ftn14">Dar nu în funcție de '''importanța referentului, '''DOOM '''nefiind '''un dicționar enciclopedic.</ref> de acestea: '''coulomb '''(unitate de măsură) [''ou'' pron. fr. ''u''] (desp. ''cou-lomb)'' s. m., pl. ''coulombi;'' simb. ''C''<nowiki>; </nowiki>'''+Coulomb '''(fizician francez) [pron. ''kulõ''] s. propriu;
* '''omografe '''ale unui cuvânt-titlu existent: '''+marker2 '''(genă) s. m.; '''+scăpăta1 (a '''~) (a apune), alături de '''marker1 '''(creion) s. n.; '''scăpăta2 (a '''~) (a sărăci);
* '''paronime: +hiatus '''(discontinuitate), alături de '''hiat '''(lingv.);
* '''perechi '''de cuvinte scrise '''cu/fără cratimă ori/și '''cu literă '''mare/mică '''la inițială: '''+domnia-voastră '''(dumneavoastră) pr., alături de '''Domnia Voastră '''(înv.) loc. pr.;
* '''substantive feminine '''(în special nume de '''ocupații) '''atestate, dar încă '''rar '''folosite: '''+dramaturgă, '''alături de '''dramaturg;'''
* '''verbe '''cu valoare '''reflexivă sau/și impersonală, '''care implică și diferențiere '''semantică: +înnopta2 (a se '''~) „a se face noapte”, '''+revărsa2 (a se '''~) „a se răspândi”, alături de '''înnopta1 (a '''~) „a petrece noaptea”, '''revărsa1 (a '''~ ) (pop.) „a împrăștia”.

Cuvintele aflate în '''uzul actual, '''oral și scris, incluse în DOOM3 în plus față de DOOM2 sunt în majoritate '''neologisme, '''inclusiv elemente din anumite '''terminologii '''(informatică, medicală etc.), care au dobândit în ultima vreme o circulație tot mai largă, chiar de ultimă oră, precum: '''+abord, +comorbiditate, +digitaliza (a ~), +informatiza (a '''~). DOOM3 nu poate însă, evident, ilustra toată bogăția '''extraordinară '''a vocabularului limbii române de '''azi, '''care '''sporește '''continuu, astfel încât dicționarele '''nu '''pot ține pasul cu această dezvoltare.

'''Nu '''s-au introdus toate cuvintele rezultate automat din alte clase lexico-gramaticale (precum adverbe provenite din adjective sau participii, substantive din verbe la „infinitivul lung” și invers) sau prin '''derivare '''cu mijloace productive, ele putând fi oricând '''recreate'''.

În ceea ce privește cuvintele '''străine '''de diverse origini folosite actualmente în enunțuri românești, s-au adăugat mai ales elemente din '''engleză, '''care sunt utilizate tot mai frecvent, inclusiv în vorbirea curentă, chiar dacă unele au corespondente în limba română: '''+fake news, +take away. '''Dincolo de modă și de imitația facilă, multe dintre acestea denumesc realități noi, îmbogățesc limba cu '''sinonime '''și au adesea și avantajul '''conciziei '''și al '''univocității; '''pe de altă parte, ele prezintă anumite probleme de '''grafie, '''de '''pronunțare '''sau/și de '''comportament gramatical. '''Pentru a contracara excesul de anglicisme ar trebui să se elaboreze liste de termeni românești recomandați în locul acestor împrumuturi – întreprindere care nu se află însă printre menirile prezentului tip de dicționar. DOOM3 nefiind un dicționar explicativ, ele nu au putut fi însoțite de indicarea '''sensurilor, '''care trebuie căutate în alte surse.

S-au adăugat în DOOM3 și unele elemente '''depășind '''sfera limbii '''standard actuale, '''care sunt mai mult sau mai puțin frecvente sau cu privire la care s-au primit întrebări din public: '''+făloșenie '''(pop.), '''+găta (a '''~) (reg.). Printre acestea se numără și o serie de cuvinte și expresii frecvente în vorbirea familiară, tot mai des întâlnite în spațiul public, ca '''+dus și întors (cu ~), +habarnist'''.

<blockquote>Includerea în DOOM3 a unor asemenea cuvinte și expresii '''nu '''echivalează cu '''recomandarea '''folosirii lor. Ea reflectă numai '''posibilitatea '''utilizării acestora în anumite contexte și are scopul de a consemna, pentru asemenea situații, scrierea, pronunțarea sau/și comportamentul lor gramatical considerate corecte, care interesează pe mulți vorbitori și față de care se fac adesea greșeli.</blockquote>

<blockquote>Pe de altă parte, unele cuvinte sau forme care nu se regăsesc în DOOM3 nu sunt neapărat greșite și se pot totuși întâlni/folosi în anumite tipuri de texte/situații.</blockquote>

===2. Modificări normative===

'''Normele''' ortografice, ortoepice și morfologice '''de bază nu''' au fost modificate în DOOM3<nowiki>; s-au făcut însă, punctual, unele </nowiki>'''recomandări''' normative noi. Cele peste 3.000 de intervenții care privesc într-un fel sau altul '''normarea''' cuvântului-'''titlu''' sau a unor forme din '''interiorul''' articolelor, dar și '''descrierea'''/interpretarea lor gramaticală (inclusiv adăugarea sau eliminarea formelor articulate, a unor forme flexionare sau a unor variante, modificarea reprezentării accentului la compuse ș.a.) sunt marcate (ca și în DOOM2) prin semnul '''!''' înaintea intrării de dicționar<ref name="ftn15">Semnul '''!''' poate marca una sau '''mai multe '''intervenții asupra recomandărilor anterioare, '''fără '''a se preciza pe care. Utilizatorii le pot '''identifica '''dacă le cunosc pe acelea sau consultă DOOM2.</ref>.

====2.1 Tratamentul variantelor====

Problemele cele mai complexe le-a pus '''tratamentul variantelor '''unor '''cuvinte-titlu '''și ale unor '''forme flexionare.'''

=====2.1.1. Reducerea variantelor=====

Cele mai ample modificări cu efect normativ efectuate în DOOM3 constau în '''eliminarea, '''la multe cuvinte sau forme, a unor '''variante, '''a căror prezență în număr mare era resimțită ca un '''neajuns '''de către utilizatori (lingviști și mai ales nelingviști, inclusiv profesioniști din edituri, învățământ, mass-media etc.). Toți utilizatorii sunt interesați să se indice precis, ca în dicționarele limbilor '''normate, '''cum '''trebuie '''să se scrie, să se spună și să se folosească din punct de vedere gramatical fiecare cuvânt sau formă.

'''Selecția '''variantelor s-a realizat după diverse '''criterii, '''enumerate aici în ordine '''alfabetică: '''concordanța cu anumite forme și reguli, etimologia, frecvența (criteriul cel mai important, dar '''neaplicat '''mecanic), tradiția. S-a apelat și la '''consultarea '''unor '''vorbitori – '''lingviști și nelingviști, inclusiv editori, elevi, profesori, redactori, specialiști din diverse domenii.

Prin reducerea semnificativă a numărului variantelor se corectează și imaginea asupra românei ca limbă insuficient normată, cele eliminate neîncadrându-se printre recomandările academice.

<blockquote>Aceasta '''nu '''înseamnă însă că folosirea '''variantelor '''care nu se regăsesc în DOOM3 ar fi total inacceptabilă: unele '''pot '''fi utilizate în anumite contexte și în diverse scopuri.</blockquote>

În DOOM3 se recomandă câte una singură dintre mai multe variante:
# '''accentuale, ca: !acatist, !anost, !axilă, !colaps, !dihor, !intim, !mijloc1-2, !penurie, !vector;'''
# de '''formă''', ca: '''!apocalipsă''' („sfârșitul lumii”), '''!ghimbir, !mănăstire, !percheziție, !sarsana, !tăieței;'''
# '''flexionare''', precum, la '''adjectivele''' ca '''!analog1''', numai formele cu '''alternanță''', de tipul analoagă; la '''unele substantive feminine''', câte o singură '''formă de GD sg. art.''' și de '''pl.''': ''!îmbrăcăminte'', g.-d. art. ''îmbrăcăminții''; pl. ''îmbrăcăminți'';
# '''grafice''': scrierea '''abrevierilor''' formate din litere mari numai '''fără puncte''' despărțitoare: '''!NATO, !ORL''' (dar, prin tradiție, cu puncte, a abrevierilor din latină '''P.S., P.P.S.''');
# '''lexico-gramaticale''':
#* dintre variantele '''cu ''-a''''' (considerate populare) și cele '''fără ''-a''''' (socotite literare) ale unor '''adverbe '''sau '''pronume '''au rămas, în unele cazuri, ultimele: '''!nimic'''1''';
#* dintre '''diminutivele feminine '''(inanimate) în '''-''ea/-ică''''' s-au păstrat mai ales cele în '''''-ică''''': '''!cărticică, !floricică, '''și, adesea, doar una dintre formele de '''GD sg. art. '''și de '''pl.: !legăturică, '''g.-d. art. ''legăturelei;'' pl. ''legăturele'' (formând paradigme neregulate);'''
#* dintre formele de feminin în -ea/-ică ale adjectivelor/substantivelor cu '''masculinul''' în ''-el'' s-au reținut numai cele în '''''-ică''''': f. ''sprintenică, tinerică;''
#* dintre formele de '''plural''' ale unor '''substantive neutre '''a rămas una singură: '''!lighean '''s. n., pl. ''ligheane'';
#* dintre variantele de '''ind./conj. prezent '''ale unor '''verbe, '''conform '''tendinței '''din uzul '''actual, '''s-au eliminat formele cu '''augmentele ''-esc''''' sau '''''-ez''','' dar și unele '''fără acestea, '''păstrându-se numai: '''!bocăni (a '''~) ''(să) bocăn,'' '''!rășchira (a '''~) ''(să) rășchir, ''respectiv '''!ciocăni (a '''~) ''(să) ciocănesc,'' '''!înveșmânta (a '''~) ''(să) înveșmântez''.

La '''neologisme, '''selecția a mers în sensul privilegierii variantelor în curs de '''adaptare '''și al '''unificării '''seriilor:
* dintre '''substantivele feminine '''în '''''-a/-ă''''' s-a optat în anumite cazuri pentru cele în '''-ă: !pumă;'''
* dintre '''substantivele neutre '''în '''-''o/-ou''''', s-au păstrat în unele cazuri numai ultimele: '''!(anti)halou, !chimonou, !delcou;'''
* dintre variantele de plural ale termenilor '''medicali '''în '''''-om''','' în acord cu uzul specialiștilor, au rămas numai cele în '''''-oame''':'' '''!mielom '''pl. ''mieloame.''

Foste variante tratate în DOOM2 în articole '''diferite '''au fost unificate sub '''una '''dintre forme: '''!bretea, '''reunind sensurile „detaliu de îmbrăcăminte” și „rețea feroviară sau rutieră” (în dauna formei '''etimologice, '''''bretelă).''

În același sens s-au tratat și cuvinte asemănătoare '''nou-introduse.'''

În cele câteva cazuri în care una dintre soluțiile recomandate în DOOM2 '''nu s-a impus, s-a revenit '''la opțiunile anterioare: '''!corvoadă, !molibden, !muschetar.'''

În cazul elementelor '''nonstandard '''(învechite, populare, regionale, chiar familiare) și care '''nu se pot, '''practic, '''norma, '''reducerea variantelor după criterii precise este dificilă, dacă nu imposibilă. Ea s-a încercat totuși, parțial, la unele forme flexionare, precum '''GD art. sg. '''al unor '''substantive feminine '''terminate în '''''-aică, -ică''':'' '''!maică2 '''(mamă) (înv., reg.), g.-d. art. ''maicii;'' '''!mămică '''(fam.), g.-d. art. ''mămicii.''

<blockquote>Întrucât diversele considerente nu au înclinat hotărâtor balanța în favoarea uneia sau a alteia, în DOOM3 s-au păstrat totuși unele variante:
* ale unor '''cuvinte-titlu''', la elemente '''literare''', inclusiv la '''împrumuturi''' (relativ) recente neadaptate/adaptate: '''cocktail''' (engl.)/'''cocteil''', '''pampas'''/(sp.) '''pampa''' s. n./s. f.''
* ale unor '''forme''' flexionare (deși contestate de unii): g.-d. art. ''căpșunii/căpșunei, cireșii/cireșei;'' pl. ''căpșuni/căpșune, cireși/cireșe;'' g.-d. art. ''mass-mediei/mass-media;''
* ale unor '''cuvinte-titlu''' sau '''forme''' flexionare la elemente care '''nu''' aparțin '''limbii literare''': '''acum'''/(pop.; fam.) '''acuma'''; '''!mămucă''' (reg.), g.-d. art. ''mămucăi/mămuchii.''</blockquote>

<blockquote>În ce privește '''despărțirea la capăt de rând''' a cuvintelor (semi)analizabile, '''variantele bazate pe structură''' sunt consemnate în continuare, după cele întemeiate pe '''pronunțare''': '''idiostil''' (stil individual) (desp. ''-di-os-/-o-stil'').</blockquote>

=====2.1.2. Schimbarea ordinii unor variante=====

În unele cazuri s-a schimbat '''ordinea de preferință''' a variantelor păstrate: '''!birui (a ~)''' ''(să) birui/(să)biruiesc'', '''!germene/germen''', '''!îngâmfa (a se ~)''' ''(să) mă îngâmf/(să) mă îngâmfez.''

=====2.1.3. Adăugarea unor variante=====

În câteva situații s-au '''adăugat''' variante la unele '''cuvinte-titlu''' și, în consecință, la '''formele '''lor '''flexionare:'''
* la câteva cuvinte '''cu uzul oscilant '''s-a introdus câte o variantă (atestată în texte): '''!greier/greiere;'''
* la numele de '''ocupații '''în '''-logă:''' și varianta cu '''diftongare: !filologă '''(livr.)/ (co- locv.) '''filoloagă '''(cu completarea unor serii, chiar dacă deocamdată cu existență '''virtuală);'''
* la unele '''substantive feminine '''împrumutate în '''-a''' sau '''-ia''' (care dau impresia că ar fi articulate): și o variantă cu finala adaptată '''-ă,''' respectiv '''-ie,''' ca formă nearticulată: '''addenda '''(lat.)'''/adendă, !mass-media '''(engl.)'''/mass-medie, !salsa '''(sp.)'''/salsă;'''
* la anumite '''neologisme, '''alături de variantele cu păstrarea lui '''s '''etimologic: și cele, devenite uzuale, cu '''sonorizare '''(în spiritul evoluției care se impusese la alte cuvinte, ca '''bazin, viteză), '''în familiile lui '''disertație/ '''(colocv.) '''dizertație, disident/ '''(colocv.) '''dizident;'''
* varianta conservatoare, cu '''s, '''în familia lui '''!teozofie/'''(livr.)''' teosofie, '''după modelul lui '''filozofie/'''(livr.)''' filosofie.'''

La unele cuvinte s-au adăugat variante de '''forme flexionare:'''
* de plural (și de gen) la anumite substantive: '''!reactor '''s. n./s. m., pl. n. ''reactoare/''m.'' reactori,'' '''!suport1 '''(obiect) s. n./(tehn.) s. m., pl. ''suporturi/suporți'' (în concordanță cu tendința extinderii masculinului la termeni '''tehnici);'''
* cu augmentul '''-esc, -ez,''' conform tendinței, la verbe la care se dădeau numai forme cu sufix: '''!exceda (a'''), ''(să) exced/(să) excedez,'' '''!răzui (a '''~), ''(să) răzuiesc/(să) răzui.''

La unele substantive comune '''învechite, populare '''ori '''regionale '''s-au adăugat noi variante de '''GD sg. art. '''analitic cu '''lui''' (paralel cu păstrarea, dar uneori cu eliminarea unor forme sintetice) la '''substantive masculine '''terminate în '''-acă, -ică:''' '''!babacă '''(înv.; reg.), '''!bădică '''(reg.), '''!vlădică '''(înv.; pop.), g.-d. art. și: ''lui babaca, lui bădica, lui vlădica.''

====2.2. Modificarea altor norme====

În DOOM3 s-au modificat, la mai multe cuvinte aflate în aceeași situație sau la cuvinte izolate, câteva norme '''''ortografice '''''sau/și '''''ortoepice:'''''

'''2.2.1.''' generalizarea atașării '''fără cratimă '''a articolului '''~(u)l''' și a desinenței de plural '''-uri''' și la împrumuturile terminate în '''-y''' pronunțat ca un '''i''' (deoarece '''y''' este recunoscut ca literă '''a alfabetului limbii române): '''art. ''bodyul;'' pl. ''bodyuri;'' de altfel deja DOOM1 recomandase scrierea pl. ''hobbyuri, sprayuri, whiskyuri;''

'''2.2.2. grafii: !carismă;'''

'''2.2.3.''' pronunțarea cu '''diftong '''și '''despărțirea '''corespunzătoare a '''adjectivelor neologice '''terminate în '''-uu''' de tipul '''!ambiguu '''[''guu'' pron. ''gu''aici e un u cu căciuliță ca la ă. N-am''u]'' (desp. ''-guu),'' a adv. '''!în- continuu '''și a s. '''!reziduu '''(alături de care se păstrează, pe locul al doilea în ordinea preferințelor, variantele cu '''hiat);'''

'''2.2.4.''' scrierea cu literă '''mică '''a noilor '''pronume '''de politețe din seria '''+domnia-sa, '''în contrast cu '''locuțiunile '''pronominale din seria '''!Domnia Sa;'''

'''2.2.5. scrierea cu literă mare la toate componentele unor substantive proprii compuse: !Război Mondial (Primul/Al Doilea ~);'''

'''2.2.6.''' scrierea '''legată '''a unor '''compuse '''considerate '''sudate: !binevenit '''(oportun; agreat), '''!întrucâtva '''adv.

====2.3. Completarea unor paradigme====

La anumite cuvinte s-au adăugat '''forme flexionare, '''în măsura în care sunt justificate de sens și atestate în dicționare, pe internet sau în uz:
* forme de '''gen '''sau/și '''număr '''la '''adjective '''care erau considerate '''defective, '''exemplificându-le prin substantive pe care le pot determina: '''!alcalino-pământos '''adj. m. ''(piroxen ~),'' pl. ''alcalino-pământoși;'' f. ''alcálino-pământoasă (sticlă ~),'' pl. ''alcalino-pământoase;'' '''!retrovers '''adj. m. (+ s. n.: ''uter'' ~); f. ''retroversă (poziție ~),'' pl. ''retroverse;'' '''!viran '''adj. m. (+ s. n.: ''teren'' ~); f. ''virană (zonă ~),'' pl. ''virane;''
* (cel mai frecvent) forme de '''plural '''la '''substantive '''compatibile cu ideea de pluralitate, uneori cu precizarea sensurilor la care apar, acordându-se atenție mai ales unificării, pe cât posibil, a unor (mini)serii care denumesc:
**animale, plante: pl. ''lupii-bălții;''
** boli: (cazuri; forme) pl. ''angiocolite;''
** nuanțe de culori: pl. ''bejuri;''
** proceduri medicale: pl. ''rahianestezii, termoterapii;''
** produse variate și/sau porționabile: (porții; sorturi) pl. ''ginuri;''
** nativi dintr-o anumită zodie: pl. ''Săgetători;''altele: pl. ''jacuzziuri.''

<blockquote>Nu s-au înregistrat toate pluralele '''posibile, '''chiar dacă se pot întâlni/folosi în anumite contexte/situații.</blockquote>

====2.4. Alte modificări====

Alte intervenții asupra unor norme privesc:
* '''descrierea '''explicită ca (formal) '''articulate '''a unor substantive proprii, cu adăugarea, eventual, a formei nearticulate: '''!Anul Nou '''s. propriu m. art., neart. ''An Nou (~ fericit!);'' '''!Dobrogea '''s. propriu f. art., neart. ''Dobroge (întreaga ~):'' '''!Evul Mediu '''s. propriu n. art., neart. ''Ev Mediu (întunecatul ~).'' Cu observația că numele proprii (multe împrumutate) feminine, ca și cele comune, terminate la NA sg. în ''-a'', care dau impresia că sunt articulate, admit, ocazional, forme nearticulate: '''România: '''''Pentru noi e o singură Românie.'' Absența, respectiv prezența articolului la forma-tip distinge, printre altele, numele zodiilor de cele ale corpurilor cerești provenite de la același substantiv comun: '''+Arcaș '''(zodie) s. propriu m., '''!Arcașul '''(constelație) s. propriu m. art.;
* '''încadrarea lexico-gramaticală''', și anume:
** considerarea ca '''reflexive inerente '''a unor verbe care în DOOM2 apăreau numai implicit ca active: '''!împletici (a se ~), !lăcomi (a se ~), !resemna (a se '''~);
** interpretarea drept cuvinte '''compuse '''și scrierea cu '''cratimă: !două-puncte, !punct-și-virgulă '''(semne de punctuație);
** '''schimbarea calificării din numerale colective în pronume/adjective pronominale: !amândoi, !tustrei (descrierea lor morfologică fiind pusă în DOOM3 în concordanță cu GLRG);'''
* '''pronunțări '''modificate în serii: '''!bestseller '''(engl.) [''er'' pron. ''ăr'']'','' '''!pulover '''[''er ''pron. ''ăr''];'''
* renunțarea la menționarea formei de plural articulat în -(le)le la substantivele feminine terminate la singular în '''''-a, -ea''''' și la plural în '''''-le,''''' de tipul ''cafelele, sofalele.''

===3. Intervenții care nu afectează norma===

Modificările care '''nu '''privesc norma nu sunt marcate în ''Dicționar,'' fiind identificabile de cei interesați prin compararea cu DOOM2.

Cele mai multe astfel de intervenții reprezintă '''adaosuri '''de informații la cele peste 6.500 de '''verbe '''(deoarece flexiunea verbală fusese prezentată în DOOM2, ca și în DOOM1, mai succint decât cea nominală), prin:
* '''adăugarea persoanei I '''la verbele personale (ca în majoritatea dicționarelor), deoarece, din indicarea numai a persoanei a III-a la verbe în DOOM1, conservată în DOOM2, nu reieșea dacă verbul este personal sau impersonal: '''abandona (a '''~) vb., ind., conj. prez. 1 sg. ''(să) abandonez;''
* '''adăugarea, '''alături de '''sincretismele '''caracteristice, a unor forme care pun diverse alte probleme (privind '''alternanțe fonetice, despărțirea la capăt de rând, mobilitatea accentului, '''scrierea '''cu cratimă): abrevia (a '''~) (desp. ''a-bre-vi-a),'' ind. prez. 1 sg. ''abreviez'' (desp. ''-vi-ez),'' 3 ''abreviază, ''1 pl. ''abreviem;'' conj. prez. 1 sg. ''să abreviez, ''3 ''să abrevieze;'' ger. ''abreviind'' (desp. -''vi-ind''); '''abstrage (a '''~), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ''abstrag,'' 3 sg. ''abstrage,'' imperf. 1 ''abstrăgeam;'' conj. prez. 1 sg. ''să abstrag,'' 3 ''să abstragă; ''ger. ''abstrăgând;'' part. ''abstras;'' '''apăsa (a '''~), ind. prez. 1 sg. ''apăs,'' 2 sg. ''apeși,'' conj. prez. 1 sg. ''să apăs,'' 3 ''să apese;'' imper. 2 sg. afirm, ''apasă;'' '''resemna (a se '''~), ind. prez. 1 sg. ''mă resemnez,'' 3 ''se resemnează;'' conj. prez. 1 sg. ''să mă resemnez,'' 3 ''să se resemneze;'' imper. 2 sg. afirm, ''resemnează-te;'' ger. ''resemnându-mă;''

Alte intervenții:
* adăugarea unor '''abrevieri/coduri de monede/simboluri '''la sfârșitul unor articole: '''informatică '''abr. (fam.) ''info;'' '''balboa '''(moneda panameză) simb. ''B,''B''; '''leu '''(leu românesc [nou]) ''L'' (cod ''RON'');
* adăugarea unor '''contexte '''pentru adjectivele invariabile/locuțiunile adjectivale și pentru cele care sunt și adverbe/locuțiuni adverbiale (și care, pentru economie, nu formează intrări separate, neavând forme flexionare distincte): '''mono '''adj. invar., adv. ''(discuri ''~,'' a înregistra ''~); '''pas (la '''~) loc. adj., loc. adv. ''(mers ~, a merge ~);''
* adăugarea unor '''exemple '''de expresii (dacă numărul celor în care intră cuvântul-titlu nu este prea mare): '''morțiu '''(în: ''a urla a ~/a fluiera a'' ~);adăugarea unor '''glosări, '''mai ales pentru justificarea semantică a pluralului: '''scorbut, '''(cazuri) pl. ''scorbuturi;''
* adăugarea unor '''indicații de registru: abraș '''(reg.), '''sagace '''(livr.); pe baza volumelor DELR și DLR apărute după 2005, care aduc mai multe precizări, în DOOM3 s-a înlocuit la unele cuvinte mențiunea (pop.) cu aceea, mai exactă (reg.): '''căiță '''(reg.);
* aplicarea, '''convențională '''(cu excepția cazurilor în care a trebuit marcat accentul secundar), a principiului '''un cuvânt – un accent '''la cuvintele '''compuse '''(indiferent cum se scriu), inclusiv la nume '''proprii, '''notându-se numai '''accentul compusului '''(chiar când cade pe un component monosilabic), nu al fiecărui component<ref name="ftn16">Ceea ce nu înseamnă că nu au și acestea accentul lor, mai slab.</ref>: '''Alba Iulia, dacoromân, două-puncte, argint-viu, două sute;'''
<blockquote>Dar în ''locuțiuni ''și în ''grupuri de cuvinte, ''accentul este marcat la fiecare component plurisilabic: ''două puncte ''num. + s. n. pl.</blockquote>
* adăugarea '''pronunțării '''la pluralul cuvintelor la care '''nu '''este marcat accentul la '''cuvântul-titlu: PIB, '''pl. ''PIB-uri'' [pron. ''pibur^{i}];'' '''T-shirt, '''pl. ''T-shirturi'' [pron. ''tișărtur^{i''}];
* introducerea unor indicații de '''frecvență '''la forme flexionare: '''ravagiu '''s. n., (mai frecv.) pl. ''ravagii;''
* semnalarea în ''Dicționar,'' potrivit cerințelor legale, a cuvintelor identificate ca '''mărci înregistrate: adidas® '''(încălțăminte);
* renunțarea la distincțiile de tipul '''anglicism – '''cuvânt '''englez: aftershave '''(engl.) [pron. ''aftărșe''i cu căciuliță ca ă''iv],'' '''all right1 '''(engl.) [pron. ''olra''i cu căciuliță ca ă''it''].

===4. Îmbunătățirea organizării informației===

Pentru '''uniformizarea, '''pe cât posibil, a '''tratării locuțiunilor '''adjectivale și adverbiale s-a optat, '''convențional, '''pentru '''plasarea '''celor în care cuvinte semantic pline sunt precedate de '''prepoziții '''la locul alfabetic al '''întâiului cuvânt semantic plin '''care urmează după prepoziție: '''prim (de '''~ '''ordin/rang) '''(chiar dacă și această soluție este discutabilă<ref name="ftn17">În DOOM^{1,2}, locuțiunile puteau figura sau/și la locul alfabetic al '''primului '''element, '''una și aceeași '''locuțiune sau locuțiunile cu componente '''comune '''fiind plasate uneori, inconsecvent, în locuri '''diferite.'''</ref>); rezultă astfel, de cele mai multe ori, o prezentare contrastivă, prin raportare la cuvinte înrudite.

<blockquote>Prin excepție, locuțiunile, foarte numeroase, care încep cu ''de-a ''(dintre care multe cuprind cuvinte/forme inexistente și independent: ''de-a-n boulea) ''au fost plasate toate la D.</blockquote>

S-a extins prezentarea '''contrastivă '''a unor reguli, precum scrierea cu literă '''mare '''la inițială a cuvintelor din componența unor '''denumiri cu statut de nume proprii, '''neintroduse ca intrări separate, ci incluse în paranteză la sfârșitul articolelor privitoare la numele comun corespunzător: '''luteran '''(dar: ''Biserica Luterană'' s. propriu f.).

S-a introdus termenul (desp. …) înaintea recomandărilor privind '''despărțirea '''la capăt de rând: '''efectua (a '''~) (desp. ''-tu-a).''

Când la un cuvânt se indică mai multe '''sensuri '''sau '''domenii, '''ele se despart prin virgulă sau punct-și-virgulă: '''!ablație '''(astr.; med.); '''aer '''(amestec de gaze; aspect; atitudine; obiect de cult), '''ajutaj '''(tub, duză).

===5. Îmbunătățirea corelațiilor===

În ''Dicționar'' s-a îmbunătățit și unificat '''transcrierea '''fonologică, prin folosirea consecventă a unor semne precum '''n-am simboluri'''c, g, k, k'''''' ''și prin marcarea '''devocalizării '''lui (pseudo) '''-i''' final: ''backgrounduri'' [pron. ''bekgraundur^{i''}]'', campinguri'' [pron. ''kempingur^{i''}]'', digesturi'' [pron. ''da''simboluri!!''igestur^{i''}]'', EEG-uri'' [cit. ''eeg'''''eur^{i''}]'',''

S-au '''eliminat '''câteva '''cuvinte-titlu '''a căror includere în DOOM2 era insuficient justificată: nume proprii cărora nu le corespunde un nume comun în ''Dicționar'' sau care nu pun probleme proprii de scriere ori de pronunțare: '''Appassionata, Asterix, Buftea.'''S-au '''corectat '''greșeli '''de bătaie'''<ref name="ftn18">Cele evidente, corectate tacit, '''nu '''sunt marcate cu '''!'''.</ref>''', '''omisiuni sau scăpări privitoare la cuvântul-titlu sau la forme '''flexionare (!nonstop, !roșiatic, !simediană) '''ori la '''despărțirea la capăt de rând; '''astfel, s-a păstrat numai despărțirea după '''pronunțare '''și s-a eliminat cea după '''structură '''la cuvintele din seria '''!decastil '''(templu cu zece coloane) sau din familia lui '''!folclor '''(întrucât elementele '''-stil '''„coloană” și '''folc- '''nu au existență independentă în limba română).

S-au revăzut integral, s-au adăugit considerabil și s-au reorganizat în parte secțiunile '''introductive '''și '''finale '''ale lucrării și s-a adus la zi bibliografia. S-a reelaborat capitolul despre '''despărțirea la capăt de rând '''și s-au tratat mai pe larg ori separat secțiunile privind conversia unor sisteme de scriere, literele și semnele diacritice, folosirea cu rol ortografic a unor semne de punctuație etc.

Nu s-a preluat secțiunea '''6.''' '''Câteva norme morfologice''' din DOOM2 (p. LXXXIX-XCVI), care a fost înlocuită cu '''6.''' '''Câteva observații și recomandări.'''

S-au adăugat și ANEXE reunind câteva texte oficiale de referință.

==II. CE S-A PĂSTRAT ÎN DOOM3 DIN DOOM2==

În DOOM3 s-a păstrat aproape integral '''inventarul '''de cuvinte din ediția precedentă. Astfel, pe lângă cuvintele care aparțin limbii '''literare actuale '''(care se recunosc după faptul că nu sunt marcate prin '''restricții '''de uz) și sunt supuse normării academice, numeroase cuvinte care aparțin limbii române în ansamblu, dintotdeauna și de pretutindeni, '''marcate '''în special ca '''învechite, populare '''sau '''regionale, '''au fost '''păstrate '''din DOOM^{1,2} deși nu se pot norma în același fel, dar pot fi folosite/întâlnite în diverse tipuri de texte sau pentru a produce anumite efecte.S-au conservat, de asemenea, în mare, '''structura '''secțiunilor '''introductive, '''precum și majoritatea '''principiilor '''și a '''convențiilor de redactare '''din corpul DOOM2 enumerate acolo în NOTA ASUPRA EDIȚIEI (p. XI-XVII), care nu se reiau aici.

Dintre '''celelalte '''trăsături comune celor două ediții menționăm următoarele:
# '''nu''' s-au eliminat, de regulă, cuvinte din DOOM2<nowiki>;</nowiki>
# s-au păstrat, în general, formele flexionare la cuvintele '''învechite, populare și regionale, '''la care nu se pot aplica normele literare actuale;
# se dau la locul lor alfabetic, cu '''trimitere '''la cuvântul-titlu corespunzător, numai '''formele '''gramaticale '''neregulate '''care erau semnalate și în DOOM2: ''sunt, suntem, sunteți'' v. '''fi1<nowiki>;</nowiki>
# '''se dau indicații '''orientative '''de registru (care '''nu trebuie absolutizate) '''la '''cuvinte-titlu '''('''rar '''la forme flexionare), dar '''nu '''și la cuvintele aparținând unor limbaje de specialitate sau unor terminologii populare; se dau mai multe indicații la același cuvânt când privesc sensuri diferite sau când unele cuvinte se folosesc în mai multe registre;
# se includ în același articol '''omonimele totale '''(deși reprezintă cuvinte diferite), pentru că au aceleași forme flexionare – DOOM3 fiind în primul rând un dicționar de '''forme '''–, glosate numai când au '''paronime '''(unul având un sens în plus): '''hialită '''(inflamație a ochiului; opal transparent; sticlă neagră); '''hialit '''(opal transparent; sticlă neagră);
# se indică separat '''prima '''sau '''ultima vocală '''dintr-un cuvânt (chiar când se recomandă să se evite despărțirea lor), pentru a reflecta și '''silabisirea '''în rostirea '''sacadată: abducție '''(desp. ''-ți-e),'' '''auzi (a '''~) (desp. ''a-u-);
# '''''nu '''se glosează omografele din clase lexico-gramaticale '''diferite: havan1 '''adj. invar.; '''+havan2 '''s. n.;
#'''nu '''se indică '''pronunțarea '''la cuvintele care se scriu conform regulilor generale ale limbii române, cunoscute din școală și pentru care, din marcarea sau nu a accentului sau/și a despărțirii la capăt de rând, vorbitorii limbii române știu cum se rostesc, inclusiv când este vorba de diftongi sau de vocale în hiat;
# '''nu''' s-au inclus separat anexele din DOOM1, din care în DOOM3 un număr mai mare de elemente decât în DOOM2 au fost introduse în lista de cuvinte la locul lor alfabetic sau menționate în STUDIUL INTRODUCTIV;
# s-au păstrat, la '''despărțirea la capăt de rând '''a cuvintelor (semi)analizabile, variantele bazate pe '''structură, '''indicate după cele bazate pe '''pronunțare: idiostil '''(stil individual) (desp. -''di-os-/-o-stil'');
# s-au păstrat '''variantele interjecțiilor, '''care nu se pot norma;
# s-a păstrat o '''transcriere fonetică '''mai '''accesibilă '''utilizatorilor români decât apelul la toate semnele din ''Alfabetul fonetic internațional'' (v. tabelul ''Semne pentru indicarea pronunțării).''

==III. ELABORAREA DOOM3==

'''DOOM2 '''a fost elaborat de Cristiana Aranghelovici (literele Q-Z), Jana Balacciu Matei (literele E-L), Mioara Popescu (litera D), Marina Rădulescu Sala (literele M-P) și Ioana Vintilă-Rădulescu (literele A-C, secțiunile introductive, coordonarea și revizia).

'''DOOM3 '''a fost reelaborat de Cristiana Aranghelovici, Ioana Vintilă-Rădulescu și (parțial, în faza inițială) Marina Rădulescu Sala (care a făcut și observații la secțiunea ''Despărțirea la capăt de rând).'' Ele și-au revăzut propriile litere și pe cele datorate autoarelor care au ieșit din proiect (litera D a fost revizuită în principal de Marina Rădulescu Sala, literele E-M de Ioana Vintilă-Rădulescu, literele N-P de Cristiana Aranghelovici). Cristiana Aranghelovici s-a ocupat în mod special de documentare și de verificarea pe probleme, a elaborat prima formă a ''Bibliografiei'', a citit de mai multe ori tot volumul și a făcut numeroase propuneri de completare și îmbunătățire. Ioana Vintilă-Rădulescu a coordonat și revizuit ediția, reelaborând principiile de redactare și de completare, convențiile tehnice, adăugirile și revizuirile sistematice, precum și secțiunile introductive și finale.

Referentelor științifice ale DOOM2 – Monica Busuioc, Gabriela Pană Dindelegan, membru corespondent al Academiei Române, și Rodica Zafiu – li s-au adăugat pentru DOOM3 inițial Ana-Maria Barbu și Emanuela Timotin. Fiecare a primit spre analiză o porțiune echivalentă din ''Dicționar'' și tot ''Studiul introductiv.'' S-a apelat de asemenea la/s-au oferit să facă observații la DOOM3 Adina Dragomirescu (mai ales cu privire la transcrierea din ''Dicționar'' și la ''Studiul introductiv),'' Camelia Stan (cu atenție specială privind raportul rostire – scriere în tot ''Dicționarul)'' și Raluca Brăescu (pentru ''Studiul introductiv).'' Ion Giurgea a citit majoritatea cuvintelor la care este indicat statutul de element străin și a făcut observații.

Toți provin din Secția de filologie și literatură și din Comisia de cultivare a limbii ale Academiei Române, din Facultatea de Litere a Universității din București și din Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române.

Adresăm în mod deosebit mulțumiri și lui Marian Bolea, redactor-șef la Partea a II-a – ''Dezbateri parlamentare'' – din ''Monitorul oficial al României'', care a citit cu maximă atenție, ''pro bono'', ''Studiul introductiv'', făcând observații utile.

Exprimăm tuturor colegilor recunoștința noastră pentru osteneală și pentru sugestiile făcute. Prin observațiile punctuale ale unora, de care s-a ținut seama, DOOM3 a devenit într-un anume sens un fel de lucrare colectivă a Institutului. El a fost avizat de Consiliul științific al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” și de Secția de filologie și lingvistică a Academiei Române.

Mulțumim tuturor persoanelor care ne-au transmis reacții la ediția precedentă sau ne-au oferit sugestii pe probleme punctuale și cerem scuze celor, prea numeroși, pe care nu i-am putut menționa.

Nu în cele din urmă, mulțumim Editurii Univers Enciclopedic Gold, în special directorului ei, Vlad Popa, pentru aportul la apariția și a DOOM3 în cele mai bune condiții.

Răspunderea pentru toate neajunsurile rămase revine, evident, autoarelor, și în primul rând coordonatoarei. Invităm pe toți utilizatorii la noi observații pe adresa inst@lingv.ro.

21 iunie 2021

Cristiana Aranghelovici Ioana Vintilă-Rădulescu

----
<references/>

Articol/Îndreptarul ortografic, ediția a V-a/Punctuația/03. Semnul întrebării

2021-09-02T16:57:24Z

Rodica Crețu:

===SEMNUL ÎNTREBĂRII===

'''§193.''' Semnul întrebării e folosit în scriere pentru a marca intonația propozițiilor sau a frazelor interogative.

Se pune semnul întrebării după cuvintele, grupurile de cuvinte, propozițiile și frazele care au un caracter interogativ și care sunt întrebări directe:

''— Aha, da! ce[?] povestea[?] cine[?] care poveste[?] ''SADOVEANU, O. VIII 400;

''— Ei, flăcăule, de pe unde[?]... Ce vânturi[?]... Pe la noi... ai[?]... și de ce[?]...'' DELAVRANCEA, H.T. 5.

'''§194.''' Se pune semnul întrebării la sfârșitul unei propoziții interogative directe:

''Da slănină nu-i in pod[?] unt nu-i[?] ouă nu-s[?]'' CREANGĂ, P. 9.

'''§195.''' Se folosește semnul întrebării după un pasaj interogativ în care se redau spusele cuiva în vorbire indirectă, fără a se folosi verbe de declarație și conjuncții (procedeu denumit vorbire indirectă liberă):

''Se spărseseră sticlele și acum se scurgea rămășița vinului. Ce să facă[?] La mușteriu, cu cioburi de sticlă nu putea merge. Să fugă[?] Unde să se ducă[?] Să se-ntoarcă la prăvălie!...'' CARAGIALE, O. I 133.

'''''Notă.''''' Este nerecomandabilă folosirea semnului întrebării după propozițiile interogative indirecte, așa cum apare în exemplul următor:

''Se-ntreabă ce să facă ''[?] TOPÎRCEANU, P. 139.

'''§196.''' Semnul întrebării se pune la sfârșitul unei fraze compuse din propoziții dependente de o propoziție interogativă directă care se află la începutul frazei:

''Iar vrei să te pupe cucul armenesc și să te spurce, ca să nu-ți meargă bine toată ziua[?]...'' CREANGĂ, A. 52;

''De ce boala și moartea să fie partea voastră,''

''Când ei în bogăția cea splendidă și vastă''

''Petrec ca și în ceruri, n-au timp nici de-a muri[?]'' EMINESCU, O. I 59.

'''§197.''' Se pune semnul întrebării după propozițiile interogative retorice:

''Care e mai mândră decât tine între toate țările semănate de Domnul pre pământ ''[?] RUSSO, S. 125.

'''''Notă.''''' Este nerecomandabilă folosirea punctului în asemenea situații:

''Vezi? Nu ți-am spus eu că tutunul nu e lucru bun'' [.] CARAGIALE, O. I 277.

'''§198.''' Semnul întrebării se pune la sfârșitul construcțiilor interogative cu caracter dubitativ-deliberativ:

''Cum adică? să nu pot eu înțelege: visez ori sunt treaz''[?] CARAGIALE, O. II 264;

''Oare să se însoare, ori să nu se însoare [?]'' NEGRUZZI, I 71.

'''§199.''' Se pune semnul întrebării după o propoziție interogativă incidentă, intercalată într-o propoziție enunțiativă sau între două propoziții enunțiative și izolată de restul frazei prin pauze:

''I-a rămas și un copil, o fetiță care — cum să spun[?] —, care e un fel de ghimpe între ei... un copil, vai! destul de rău crescut.'' SADOVEANU, D.M. 4;

''Atunci treci, Ghiță, pe la nenea Zaharia p-acasă și lasă-i vorbă coanei Joițichii — nu-i așa, nene Zahario [?] — să fie așa de bună să nu se supere dacă om întârzia de la dejun... avem ceva politică de vorbit între bărbați.'' CARAGIALE, O. VI 83.

'''§200.''' Când comunicarea este interogativă și exclamativă în același timp, se pune semnul întrebării însoțit de semnul exclamării:

''— Pe mine, fata lui Hagi Cănuță, să-ndrăznești tu să mă bați, păcătosule, janghinosule și râiosule [!?]...'' CARAGIALE, O. II 228;

''— Tu ești mă. tragedianule [?!]'' GALACTION, O. I 131;

''A! de ce mai dă Dumnezeu omului fericire, dacă e să i-o ia înapoi [?!] De ce nu moare omul când e fericit [?!] De ce am trăit eu s-ajung la așa ceva [?!]'' CARAGIALE, O. VI 24.

'''§201.''' Dacă, într-o conversație, unul dintre interlocutori ia atitudine la un moment dat numai prin mimică și gesturi (exprimând diferite sentimente), replica aceasta e redată în scris prin semnul întrebării când mimica arată o nedumerire sau prin semnul exclamării când mimica ține locul unei exclamări (vezi și Semnul exclamării, '''§211''').

''— Ei, da! și Costică...''

''— [?]...''

''— Costică Arion...'' CARAGIALE, O. I 300.

În cazul când reacția are caracter interogativ și exclamativ în același timp, se pun ambele semne de punctuație:

''Patroana (cu ochii calzi): Și de ce mă iubești?''

''Mitică (rămâne năuc) [!!!?]''

''Patroana (frumoasă, furioasă): înțelegi sau nu înțelegi?...'' CAMIL PETRESCU, T. I 567;

''Mitică: Acum în urmă, când am fost la d-ta... Nu știu ce s-a întâmplat cu mine atunci...''

''Patroana: [?!]''

''Mitică: Nu știu...'' CAMIL PETRESCU, T. I 562.

'''''Notă.''''' Se întâmplă uneori ca replica bazată numai pe mimică să fie urmată de exprimarea prin cuvinte a mirării, surprinderii, nedumeririi interlocutorului. De exemplu:

''— A iubit, de altfel, domnule, o altă femeie, nu pe această doamnă Maria Mănescu.''

''— [!?] Totuși i-a adresat scrisoare, în clipa sinuciderii, arătând fără echivoc că din pricina ei se omoară...'' CAMIL PETRESCU, P. 389.

'''§202.''' Titlurile care au caracter interogativ prezintă două situații diferite:

a) Când sunt considerate propoziții interogative indirecte, depinzând de o regentă neexprimată, nu primesc nici un semn de punctuație (vezi Punctul § 188): ''Cum am învățat românește'' (titlul unei povestiri de C. Negruzzi);

b) Când sunt propoziții interogative directe, se spune la sfârșitul lor semnul întrebării: ''Ce-i de făcut [?]'' (titlul unui roman de Cernâșevski).

'''§203.''' Se pune semnul întrebării între paranteze rotunde pentru a arăta că autorul are rezerve sau îndoieli față de o afirmație anterioară:

''Dar era un fel de laudă gratuită, ca și când cuvintele ar fi fost tocite de sens și trebuiau umflate:''

''„G. D. Ladima un strălucit talent” sau „a fost unul dintre cei mai lăudați [(?)] poeți de azi”. Una vorbea chiar de „o mare pierdere pentru literatura românească”.'' CAMIL PETRESCU, P. 373.

Articol/Îndreptarul ortografic, ediția a V-a/Punctuația/02. Punctul

2021-09-02T16:43:53Z

Rodica Crețu:

===PUNCTUL===

'''§181.''' Semnul grafic numit punct marchează pauza care se face în vorbire între propoziții sau fraze independente ca înțeles. El se pune de asemenea la sfârșitul unor fraze și propoziții independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu propoziții independente și după care vorbirea nu mai continuă.

''Săniile porniră iar încet [.]''<ref name="ftn2">^{ Între paranteze drepte se dau semnele de punctuație care ilustrează situațiile discutate.}

</ref>''. Frigul creștea o dată cu lumina [.] Printre grămezi de nouri, se vedea luna în aburi violeți [.] ''SADOVEANU, D. Î. 238;

''Sfântul Petrea întreabă dinlăuntru:''

''— Cine-i acolo?''

''— Eu'' [.]

''— Cine eu?''

''— Eu ''[.]'' Ivan ''[.]

''— Și ce vrei?''

''— Tabacioc este?''

''— Nu-i ''[.]

''— Votchi este?''

''— Nu-i'' [.]

''— Femei sunt?''

''— Ba ''[.] CREANGĂ, P. 308.

'''§182.''' Punctul apare și înaintea propozițiilor sau a frazelor independente introduse prin conjuncția ''și'', când aceasta nu are rolul ei obișnuit de conjuncție coordonatoare, ci sugerează succesiunea neîntreruptă a unor acțiuni. (Cu acest rol conjuncția ''și'' apare mai ales în stilul narativ.)

''Domnița i-a dat cuvânt că așa are să fie [.] Și a venit și ziua nunții.'' GALACTION, O. I 173.

'''''Notă.'' '''Unii scriitori, spre a reproduce un anumit fel de a vorbi în care se fac pauze după fiecare propoziție, fragmentează fraza, punând punct după fiecare dintre propozițiile care o compun. Prin acest procedeu se dă o mai mare importanță fiecărui membru al frazei, accentuându-i-se nuanța de independență.

Fărâmițarea frazei apare atât în cadrul coordonării, cât și al subordonării.

În cazul coordonării, poate fi fragmentată fraza formată din două propoziții principale:

''Bravo! răcniră mesenii din toate părțile, bătând din palme'' [.] ''Iar Zamfírița râdea înveselită lângă mine.'' SADOVEANU, O. III 97

sau din mai multe propoziții subordonate de același fel, care depind de aceeași regentă:

''Eu mă duc așa cu nevasta asta [.] Să-i țin de urât [.] Să-i arăt unde-i casa comunei [.] Să aibă și ea un avocat ș-un martor.'' SADOVEANU, B. 190.

Tot astfel, orice subordonată poate fi separată de regenta ei prin punct:

''Uniți-vă pentru înfrățire și pace [.] Ca sa aibă în sfârșit răgaz neamurile să-și aducă fiecare tributul de bine la progresul umanității.'' SADOVEANU, E. 32.

Punctul se folosește în următoarele situații:

'''§183.''' După propoziții enunțiative:

a) independente: ''Era liniște împărătească'' [.] GALACTION, O. I 167;

b) după fraze alcătuite din propoziții enunțiative care se găsesc în raport de coordonare: ''El sări din căruță, desprinse caii pe de lături și plecă spre mulțime'' [.] SLAVICI, O. I 215;

c) după fraze formate din propoziții enunțiative care se află în raport de subordonare: ''Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam-mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București [.]'' CARAGIALE, O. I 267.

'''§184.''' La sfârșitul unei propoziții optative sau la sfârșitul unei fraze alcătuite din propoziții dependente de o optativă, când tonul nu este exclamativ:

''Floricica macului,''

''jelui-m-aș și n-am cui'' [.] TEODORESCU, P.P. 279.

'''§185.''' După propozițiile dubitative enunțiative:

''Vor fi fost fericiți în țara lor [.]'' SADOVEANU, N.P. 146.

'''§186.''' La sfârșitul unei propoziții imperative sau al unei fraze dependente de o imperativă, când acestea sunt rostite pe un ton neutru, care le atenuează caracterul imperativ:

''Urcați în vârfuri de catarg''

''Și puneți steagul de plecare [.]'' MACEDONSKI, O. I 59;

''Spune-ne povestea cu împăratul Măzărean [.]'' SADOVEANU, O. VIII 398;

''Vino-n codru la izvorul''

''Care tremură pe prund,''

''Unde prispa cea de brazde''

''Crengi plecate o ascund'' [.] EMINESCU, O. I 75.

'''§187.''' La sfârșitul unei fraze alcătuite dintr-o propoziție exclamativă urmată de propoziții subordonate — întrucât până la sfârșitul frazei tonul exclamativ se pierde:

''Ce n-aș fi dat să mă lase profesorii în pace, ca să învârtesc degetele mari, unul împrejurul celuilalt, din ce în ce mai repede, din ce în ce mai încet, după cum lecția curgea mai repede sau mai pe gândite [.]'' DELAVRANCEA, H.T. 55.

'''§188.''' La sfârșitul unei propoziții interogative indirecte:

''Tata a întrebat însă câte exemplare vom trage [.]'' CAMIL PETRESCU, P. 197.

'''''Notă.''''' Unii scriitori pun câteodată punct și după o frază în interiorul căreia se găsește o propoziție interogativă directă:

''Codrule, codruțule.''

''Ce mai faci, drăguțule,''

''Că de când nu ne-am văzut''

''Multă vreme au trecut''

''Și de când m-am depărtat''

''Multă lume am îmblat'' [.] EMINESCU, O. I 123.

Punctuația aceasta e justificată de faptul că intonația interogativă a propoziției ''Ce mai faci, drăguțule?'' se pierde până la sfârșitul frazei. Cele patru propoziții care urmează sunt rostite pe un ton enunțiativ și, ca atare, e firesc ca după ele să se pună punct.

'''§189.''' În ceea ce privește punctuația grupurilor de cuvinte, a propozițiilor și a frazelor care se află în paranteză, se disting două situații:

a) Când paranteza intervine la sfârșitul unei propoziții sau fraze, punctul se pune după paranteză: ''Numeralul ordinal își păstrează totdeauna articolul posesiv: a cincea sesiune, sesiunea a cincea (nu sesiunea cincea) [.]''

b) Când o propoziție independentă sau o frază se află în întregime în paranteză, punctul se pune în interiorul parantezei: ''Unele substantive au o formă deosebită și pentru vocativul singular: în -e substantivele masculine și în -o cele feminine. (Alteori însă forma de vocativ este identică cu cea de nominativ-acuzativ: frate, mamă ''[.])

'''§190.''' Nu se pune punct după titlurile de cărți, de opere literare, muzicale. De asemenea nu se pune punct nici după formulele de adresare (din scrisori, cuvântări etc.); în asemenea formule, substantivele fiind în cazul vocativ, după ele se folosește virgula sau semnul exclamării.

'''§191.''' Se pune punct după următoarele abrevieri: abrevierile formate din prima literă de la începutul cuvântului (O[.]N[.]U[.], S[.]U[.]A[.]), precum și cele formate din prima silabă a cuvântului plus consoana sau grupul de consoane cu care începe silaba a doua ''(cap''[.]'' ''pentru ''capitol'', ''op''[.] ''cit''[.] pentru ''opera citată;'' vezi '''§180'''). În aceste cazuri, punctul nu mai este un semn de punctuație, deoarece nu marchează o pauză. El este un semn ortografic, pus în locul mai multor litere care nu se scriu.

'''§192.''' Nu se pune punct după abrevierile formate din prima și ultimele litere ale cuvântului ''(d-ta)'', nici după abrevieri ca ''Tarom, Romarta'', pentru că ele s-au asimilat substantivelor.

De asemenea, simbolurile și prescurtările în chimie, fizică, matematică ''(O, H, km'', ''l, kg),'' ca și punctele cardinale ''(N, S, E, V)'', se scriu fără punct, conform tradiției (vezi '''§180''').

'''Note'''

Articol/Îndreptarul ortografic, ediția a V-a/Punctuația/02. Punctul

2021-09-02T16:41:14Z

Rodica Crețu:

===PUNCTUL===

'''§181.''' Semnul grafic numit punct marchează pauza care se face în vorbire între propoziții sau fraze independente ca înțeles. El se pune de asemenea la sfârșitul unor fraze și propoziții independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu propoziții independente și după care vorbirea nu mai continuă.

''Săniile porniră iar încet [.]''<ref name="ftn2">^{ Între paranteze drepte se dau semnele de punctuație care ilustrează situațiile discutate.}

</ref>''. Frigul creștea o dată cu lumina [.] Printre grămezi de nouri, se vedea luna în aburi violeți [.] ''SADOVEANU, D. Î. 238;

''Sfântul Petrea întreabă dinlăuntru:''

''— Cine-i acolo?''

''— Eu'' [.]

''— Cine eu?''

''— Eu ''[.]'' Ivan ''[.]

''— Și ce vrei?''

''— Tabacioc este?''

''— Nu-i ''[.]

''— Votchi este?''

''— Nu-i'' [.]

''— Femei sunt?''

''— Ba ''[.] CREANGĂ, P. 308.

'''§182.''' Punctul apare și înaintea propozițiilor sau a frazelor independente introduse prin conjuncția ''și'', când aceasta nu are rolul ei obișnuit de conjuncție coordonatoare, ci sugerează succesiunea neîntreruptă a unor acțiuni. (Cu acest rol conjuncția ''și'' apare mai ales în stilul narativ.)

''Domnița i-a dat cuvânt că așa are să fie [.] Și a venit și ziua nunții.'' GALACTION, O. I 173.

'''''Notă.'' '''Unii scriitori, spre a reproduce un anumit fel de a vorbi în care se fac pauze după fiecare propoziție, fragmentează fraza, punând punct după fiecare dintre propozițiile care o compun. Prin acest procedeu se dă o mai mare importanță fiecărui membru al frazei, accentuându-i-se nuanța de independență.

Fărâmițarea frazei apare atât în cadrul coordonării, cât și al subordonării.

În cazul coordonării, poate fi fragmentată fraza formată din două propoziții principale:

''Bravo! răcniră mesenii din toate părțile, bătând din palme'' [.] ''Iar Zamfírița râdea înveselită lângă mine.'' SADOVEANU, O. III 97

sau din mai multe propoziții subordonate de același fel, care depind de aceeași regentă:

''Eu mă duc așa cu nevasta asta [.] Să-i țin de urât [.] Să-i arăt unde-i casa comunei [.] Să aibă și ea un avocat ș-un martor.'' SADOVEANU, B. 190.

Tot astfel, orice subordonată poate fi separată de regenta ei prin punct:

''Uniți-vă pentru înfrățire și pace [.] Ca sa aibă în sfârșit răgaz neamurile să-și aducă fiecare tributul de bine la progresul umanității.'' SADOVEANU, E. 32.

Punctul se folosește în următoarele situații:

'''§183.''' După propoziții enunțiative:

a) independente: ''Era liniște împărătească'' [.] GALACTION, O. I 167;

b) după fraze alcătuite din propoziții enunțiative care se găsesc în raport de coordonare: ''El sări din căruță, desprinse caii pe de lături și plecă spre mulțime'' [.] SLAVICI, O. I 215;

c) după fraze formate din propoziții enunțiative care se află în raport de subordonare: ''Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam-mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București [.]'' CARAGIALE, O. I 267.

'''§184.''' La sfârșitul unei propoziții optative sau la sfârșitul unei fraze alcătuite din propoziții dependente de o optativă, când tonul nu este exclamativ:

''Floricica macului,''

''jelui-m-aș și n-am cui'' [.] TEODORESCU, P.P. 279.

'''§185.''' După propozițiile dubitative enunțiative:

''Vor fi fost fericiți în țara lor [.]'' SADOVEANU, N.P. 146.

'''§186.''' La sfârșitul unei propoziții imperative sau al unei fraze dependente de o imperativă, când acestea sunt rostite pe un ton neutru, care le atenuează caracterul imperativ:

''Urcați în vârfuri de catarg''

''Și puneți steagul de plecare [.]'' MACEDONSKI, O. I 59;

''Spune-ne povestea cu împăratul Măzărean [.]'' SADOVEANU, O. VIII 398;

''Vino-n codru la izvorul''

''Care tremură pe prund,''

''Unde prispa cea de brazde''

''Crengi plecate o ascund'' [.] EMINESCU, O. I 75.

'''§187.''' La sfârșitul unei fraze alcătuite dintr-o propoziție exclamativă urmată de propoziții subordonate — întrucât până la sfârșitul frazei tonul exclamativ se pierde:

''Ce n-aș fi dat să mă lase profesorii în pace, ca să învârtesc degetele mari, unul împrejurul celuilalt, din ce în ce mai repede, din ce în ce mai încet, după cum lecția curgea mai repede sau mai pe gândite [.]'' DELAVRANCEA, H.T. 55.

'''§188.''' La sfârșitul unei propoziții interogative indirecte:

''Tata a întrebat însă câte exemplare vom trage [.]'' CAMIL PETRESCU, P. 197.

'''''Notă.''''' Unii scriitori pun câteodată punct și după o frază în interiorul căreia se găsește o propoziție interogativă directă:

''Codrule, codruțule.''

''Ce mai faci, drăguțule,''

''Că de când nu ne-am văzut''

''Multă vreme au trecut''

''Și de când m-am depărtat''

''Multă lume am îmblat'' [.] EMINESCU, O. I 123.

Punctuația aceasta e justificată de faptul că intonația interogativă a propoziției ''Ce mai faci, drăguțule?'' se pierde până la sfârșitul frazei. Cele patru propoziții care urmează sunt rostite pe un ton enunțiativ și, ca atare, e firesc ca după ele să se pună punct.

'''§189.''' În ceea ce privește punctuația grupurilor de cuvinte, a propozițiilor și a frazelor care se află în paranteză, se disting două situații:

a) Când paranteza intervine la sfârșitul unei propoziții sau fraze, punctul se pune după paranteză: ''Numeralul ordinal își păstrează totdeauna articolul posesiv: a cincea sesiune, sesiunea a cincea (nu sesiunea cincea) [.]''

b) Când o propoziție independentă sau o frază se află în întregime în paranteză, punctul se pune în interiorul parantezei: ''Unele substantive au o formă deosebită și pentru vocativul singular: în -e substantivele masculine și în -o cele feminine. (Alteori însă forma de vocativ este identică cu cea de nominativ-acuzativ: frate, mamă ''[.])

'''§190.''' Nu se pune punct după titlurile de cărți, de opere literare, muzicale. De asemenea nu se pune punct nici după formulele de adresare (din scrisori, cuvântări etc.); în asemenea formule, substantivele fiind în cazul vocativ, după ele se folosește virgula sau semnul exclamării.

'''§191.''' Se pune punct după următoarele abrevieri: abrevierile formate din prima literă de la începutul cuvântului (O[.]N[.]U[.], S[.]U[.]A[.]), precum și cele formate din prima silabă a cuvântului plus consoana sau grupul de consoane cu care începe silaba a doua ''(cap''[.]'' ''pentru ''capitol'', ''op''[.] ''cit''[.] pentru ''opera citată;'' vezi §180). În aceste cazuri, punctul nu mai este un semn de punctuație, deoarece nu marchează o pauză. El este un semn ortografic, pus în locul mai multor litere care nu se scriu.

'''§192.''' Nu se pune punct după abrevierile formate din prima și ultimele litere ale cuvântului ''(d-ta)'', nici după abrevieri ca ''Tarom, Romarta'', pentru că ele s-au asimilat substantivelor.

De asemenea, simbolurile și prescurtările în chimie, fizică, matematică ''(O, H, km'', ''l, kg),'' ca și punctele cardinale ''(N, S, E, V)'', se scriu fără punct, conform tradiției (vezi '''§180''').

'''Note'''

Articol/Îndreptarul ortografic, ediția a V-a/Punctuația/02. Punctul

2021-09-02T16:39:37Z

Rodica Crețu:

===PUNCTUL===

'''§181.''' Semnul grafic numit punct marchează pauza care se face în vorbire între propoziții sau fraze independente ca înțeles. El se pune de asemenea la sfârșitul unor fraze și propoziții independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu propoziții independente și după care vorbirea nu mai continuă.

''Săniile porniră iar încet [.]''<ref name="ftn2">^{ Între paranteze drepte se dau semnele de punctuație care ilustrează situațiile discutate.}

</ref>''. Frigul creștea o dată cu lumina [.] Printre grămezi de nouri, se vedea luna în aburi violeți [.] ''SADOVEANU, D. Î. 238;

''Sfântul Petrea întreabă dinlăuntru:''

''— Cine-i acolo?''

''— Eu'' [.]

''— Cine eu?''

''— Eu ''[.]'' Ivan ''[.]

''— Și ce vrei?''

''— Tabacioc este?''

''— Nu-i ''[.]

''— Votchi este?''

''— Nu-i'' [.]

''— Femei sunt?''

''— Ba ''[.] CREANGĂ, P. 308.

'''§182.''' Punctul apare și înaintea propozițiilor sau a frazelor independente introduse prin conjuncția ''și'', când aceasta nu are rolul ei obișnuit de conjuncție coordonatoare, ci sugerează succesiunea neîntreruptă a unor acțiuni. (Cu acest rol conjuncția ''și'' apare mai ales în stilul narativ.)

''Domnița i-a dat cuvânt că așa are să fie [.] Și a venit și ziua nunții.'' GALACTION, O. I 173.

'''''Notă.'' '''Unii scriitori, spre a reproduce un anumit fel de a vorbi în care se fac pauze după fiecare propoziție, fragmentează fraza, punând punct după fiecare dintre propozițiile care o compun. Prin acest procedeu se dă o mai mare importanță fiecărui membru al frazei, accentuându-i-se nuanța de independență.

Fărâmițarea frazei apare atât în cadrul coordonării, cât și al subordonării.

În cazul coordonării, poate fi fragmentată fraza formată din două propoziții principale:

''Bravo! răcniră mesenii din toate părțile, bătând din palme'' [.] ''Iar Zamfírița râdea înveselită lângă mine.'' SADOVEANU, O. III 97

sau din mai multe propoziții subordonate de același fel, care depind de aceeași regentă:

''Eu mă duc așa cu nevasta asta [.] Să-i țin de urât [.] Să-i arăt unde-i casa comunei [.] Să aibă și ea un avocat ș-un martor.'' SADOVEANU, B. 190.

Tot astfel, orice subordonată poate fi separată de regenta ei prin punct:

''Uniți-vă pentru înfrățire și pace [.] Ca sa aibă în sfârșit răgaz neamurile să-și aducă fiecare tributul de bine la progresul umanității.'' SADOVEANU, E. 32.

Punctul se folosește în următoarele situații:

'''§183.''' După propoziții enunțiative:

a) independente: ''Era liniște împărătească'' [.] GALACTION, O. I 167;

b) după fraze alcătuite din propoziții enunțiative care se găsesc în raport de coordonare: ''El sări din căruță, desprinse caii pe de lături și plecă spre mulțime'' [.] SLAVICI, O. I 215;

c) după fraze formate din propoziții enunțiative care se află în raport de subordonare: ''Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam-mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București [.]'' CARAGIALE, O. I 267.

'''§184.''' La sfârșitul unei propoziții optative sau la sfârșitul unei fraze alcătuite din propoziții dependente de o optativă, când tonul nu este exclamativ:

''Floricica macului,''

''jelui-m-aș și n-am cui'' [.] TEODORESCU, P.P. 279.

'''§185.''' După propozițiile dubitative enunțiative:

''Vor fi fost fericiți în țara lor [.]'' SADOVEANU, N.P. 146.

'''§186.''' La sfârșitul unei propoziții imperative sau al unei fraze dependente de o imperativă, când acestea sunt rostite pe un ton neutru, care le atenuează caracterul imperativ:

''Urcați în vârfuri de catarg''

''Și puneți steagul de plecare [.]'' MACEDONSKI, O. I 59;

''Spune-ne povestea cu împăratul Măzărean [.]'' SADOVEANU, O. VIII 398;

''Vino-n codru la izvorul''

''Care tremură pe prund,''

''Unde prispa cea de brazde''

''Crengi plecate o ascund'' [.] EMINESCU, O. I 75.

'''§187.''' La sfârșitul unei fraze alcătuite dintr-o propoziție exclamativă urmată de propoziții subordonate — întrucât până la sfârșitul frazei tonul exclamativ se pierde:

''Ce n-aș fi dat să mă lase profesorii în pace, ca să învârtesc degetele mari, unul împrejurul celuilalt, din ce în ce mai repede, din ce în ce mai încet, după cum lecția curgea mai repede sau mai pe gândite [.]'' DELAVRANCEA, H.T. 55.

'''§188.''' La sfârșitul unei propoziții interogative indirecte:

''Tata a întrebat însă câte exemplare vom trage [.]'' CAMIL PETRESCU, P. 197.

'''''Notă.''''' Unii scriitori pun câteodată punct și după o frază în interiorul căreia se găsește o propoziție interogativă directă:

''Codrule, codruțule.''

''Ce mai faci, drăguțule,''

''Că de când nu ne-am văzut''

''Multă vreme au trecut''

''Și de când m-am depărtat''

''Multă lume am îmblat'' [.] EMINESCU, O. I 123.

Punctuația aceasta e justificată de faptul că intonația interogativă a propoziției ''Ce mai faci, drăguțule?'' se pierde până la sfârșitul frazei. Cele patru propoziții care urmează sunt rostite pe un ton enunțiativ și, ca atare, e firesc ca după ele să se pună punct.

'''§189.''' În ceea ce privește punctuația grupurilor de cuvinte, a propozițiilor și a frazelor care se află în paranteză, se disting două situații:

Când paranteza intervine la sfârșitul unei propoziții sau fraze, punctul se pune după paranteză: ''Numeralul ordinal își păstrează totdeauna articolul posesiv: a cincea sesiune, sesiunea a cincea (nu sesiunea cincea) [.]''

Când o propoziție independentă sau o frază se află în întregime în paranteză, punctul se pune în interiorul parantezei: ''Unele substantive au o formă deosebită și pentru vocativul singular: în -e substantivele masculine și în -o cele feminine. (Alteori însă forma de vocativ este identică cu cea de nominativ-acuzativ: frate, mamă ''[.])

'''§190.''' Nu se pune punct după titlurile de cărți, de opere literare, muzicale. De asemenea nu se pune punct nici după formulele de adresare (din scrisori, cuvântări etc.); în asemenea formule, substantivele fiind în cazul vocativ, după ele se folosește virgula sau semnul exclamării.

'''§191.''' Se pune punct după următoarele abrevieri: abrevierile formate din prima literă de la începutul cuvântului (O[.]N[.]U[.], S[.]U[.]A[.]), precum și cele formate din prima silabă a cuvântului plus consoana sau grupul de consoane cu care începe silaba a doua ''(cap''[.]'' ''pentru ''capitol'', ''op''[.] ''cit''[.] pentru ''opera citată;'' vezi §180). În aceste cazuri, punctul nu mai este un semn de punctuație, deoarece nu marchează o pauză. El este un semn ortografic, pus în locul mai multor litere care nu se scriu.

'''§192.''' Nu se pune punct după abrevierile formate din prima și ultimele litere ale cuvântului ''(d-ta)'', nici după abrevieri ca ''Tarom, Romarta'', pentru că ele s-au asimilat substantivelor.

De asemenea, simbolurile și prescurtările în chimie, fizică, matematică ''(O, H, km'', ''l, kg),'' ca și punctele cardinale ''(N, S, E, V)'', se scriu fără punct, conform tradiției (vezi '''§180''').

'''Note'''

Articol/Îndreptarul ortografic, ediția a V-a/Punctuația/02. Punctul

2021-09-02T16:37:19Z

Rodica Crețu:

===PUNCTUL===

'''§181.''' Semnul grafic numit punct marchează pauza care se face în vorbire între propoziții sau fraze independente ca înțeles. El se pune de asemenea la sfârșitul unor fraze și propoziții independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu propoziții independente și după care vorbirea nu mai continuă.

''Săniile porniră iar încet [.]''<ref name="ftn2">^{ Între paranteze drepte se dau semnele de punctuație care ilustrează situațiile discutate.}

</ref>''. Frigul creștea o dată cu lumina [.] Printre grămezi de nouri, se vedea luna în aburi violeți [.] ''SADOVEANU, D. Î. 238;

''Sfântul Petrea întreabă dinlăuntru:''

''— Cine-i acolo?''

''— Eu'' [.]

''— Cine eu?''

''— Eu ''[.]'' Ivan ''[.]

''— Și ce vrei?''

''— Tabacioc este?''

''— Nu-i ''[.]

''— Votchi este?''

''— Nu-i'' [.]

''— Femei sunt?''

''— Ba ''[.] CREANGĂ, P. 308.

'''§182.''' Punctul apare și înaintea propozițiilor sau a frazelor independente introduse prin conjuncția ''și'', când aceasta nu are rolul ei obișnuit de conjuncție coordonatoare, ci sugerează succesiunea neîntreruptă a unor acțiuni. (Cu acest rol conjuncția ''și'' apare mai ales în stilul narativ.)

''Domnița i-a dat cuvânt că așa are să fie [.] Și a venit și ziua nunții.'' GALACTION, O. I 173.

'''''Notă.'' '''Unii scriitori, spre a reproduce un anumit fel de a vorbi în care se fac pauze după fiecare propoziție, fragmentează fraza, punând punct după fiecare dintre propozițiile care o compun. Prin acest procedeu se dă o mai mare importanță fiecărui membru al frazei, accentuându-i-se nuanța de independență.

Fărâmițarea frazei apare atât în cadrul coordonării, cât și al subordonării.

În cazul coordonării, poate fi fragmentată fraza formată din două propoziții principale:

''Bravo! răcniră mesenii din toate părțile, bătând din palme'' [.] ''Iar Zamfírița râdea înveselită lângă mine.'' SADOVEANU, O. III 97

sau din mai multe propoziții subordonate de același fel, care depind de aceeași regentă:

''Eu mă duc așa cu nevasta asta [.] Să-i țin de urât [.] Să-i arăt unde-i casa comunei [.] Să aibă și ea un avocat ș-un martor.'' SADOVEANU, B. 190.

Tot astfel, orice subordonată poate fi separată de regenta ei prin punct:

''Uniți-vă pentru înfrățire și pace [.] Ca sa aibă în sfârșit răgaz neamurile să-și aducă fiecare tributul de bine la progresul umanității.'' SADOVEANU, E. 32.

Punctul se folosește în următoarele situații:

'''§183.''' După propoziții enunțiative:

independente: ''Era liniște împărătească'' [.] GALACTION, O. I 167;

după fraze alcătuite din propoziții enunțiative care se găsesc în raport de coordonare: ''El sări din căruță, desprinse caii pe de lături și plecă spre mulțime'' [.] SLAVICI, O. I 215;

după fraze formate din propoziții enunțiative care se află în raport de subordonare: ''Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam-mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București [.]'' CARAGIALE, O. I 267.

'''§184.''' La sfârșitul unei propoziții optative sau la sfârșitul unei fraze alcătuite din propoziții dependente de o optativă, când tonul nu este exclamativ:

''Floricica macului,''

''jelui-m-aș și n-am cui'' [.] TEODORESCU, P.P. 279.

'''§185.''' După propozițiile dubitative enunțiative:

''Vor fi fost fericiți în țara lor [.]'' SADOVEANU, N.P. 146.

'''§186.''' La sfârșitul unei propoziții imperative sau al unei fraze dependente de o imperativă, când acestea sunt rostite pe un ton neutru, care le atenuează caracterul imperativ:

''Urcați în vârfuri de catarg''

''Și puneți steagul de plecare [.]'' MACEDONSKI, O. I 59;

''Spune-ne povestea cu împăratul Măzărean [.]'' SADOVEANU, O. VIII 398;

''Vino-n codru la izvorul''

''Care tremură pe prund,''

''Unde prispa cea de brazde''

''Crengi plecate o ascund'' [.] EMINESCU, O. I 75.

'''§187.''' La sfârșitul unei fraze alcătuite dintr-o propoziție exclamativă urmată de propoziții subordonate — întrucât până la sfârșitul frazei tonul exclamativ se pierde:

''Ce n-aș fi dat să mă lase profesorii în pace, ca să învârtesc degetele mari, unul împrejurul celuilalt, din ce în ce mai repede, din ce în ce mai încet, după cum lecția curgea mai repede sau mai pe gândite [.]'' DELAVRANCEA, H.T. 55.

'''§188.''' La sfârșitul unei propoziții interogative indirecte:

''Tata a întrebat însă câte exemplare vom trage [.]'' CAMIL PETRESCU, P. 197.

'''''Notă.''''' Unii scriitori pun câteodată punct și după o frază în interiorul căreia se găsește o propoziție interogativă directă:

''Codrule, codruțule.''

''Ce mai faci, drăguțule,''

''Că de când nu ne-am văzut''

''Multă vreme au trecut''

''Și de când m-am depărtat''

''Multă lume am îmblat'' [.] EMINESCU, O. I 123.

Punctuația aceasta e justificată de faptul că intonația interogativă a propoziției ''Ce mai faci, drăguțule?'' se pierde până la sfârșitul frazei. Cele patru propoziții care urmează sunt rostite pe un ton enunțiativ și, ca atare, e firesc ca după ele să se pună punct.

'''§189.''' În ceea ce privește punctuația grupurilor de cuvinte, a propozițiilor și a frazelor care se află în paranteză, se disting două situații:

Când paranteza intervine la sfârșitul unei propoziții sau fraze, punctul se pune după paranteză: ''Numeralul ordinal își păstrează totdeauna articolul posesiv: a cincea sesiune, sesiunea a cincea (nu sesiunea cincea) [.]''

Când o propoziție independentă sau o frază se află în întregime în paranteză, punctul se pune în interiorul parantezei: ''Unele substantive au o formă deosebită și pentru vocativul singular: în -e substantivele masculine și în -o cele feminine. (Alteori însă forma de vocativ este identică cu cea de nominativ-acuzativ: frate, mamă ''[.])

'''§190.''' Nu se pune punct după titlurile de cărți, de opere literare, muzicale. De asemenea nu se pune punct nici după formulele de adresare (din scrisori, cuvântări etc.); în asemenea formule, substantivele fiind în cazul vocativ, după ele se folosește virgula sau semnul exclamării.

'''§191.''' Se pune punct după următoarele abrevieri: abrevierile formate din prima literă de la începutul cuvântului (O[.]N[.]U[.], S[.]U[.]A[.]), precum și cele formate din prima silabă a cuvântului plus consoana sau grupul de consoane cu care începe silaba a doua ''(cap''[.]'' ''pentru ''capitol'', ''op''[.] ''cit''[.] pentru ''opera citată;'' vezi §180). În aceste cazuri, punctul nu mai este un semn de punctuație, deoarece nu marchează o pauză. El este un semn ortografic, pus în locul mai multor litere care nu se scriu.

'''§192.''' Nu se pune punct după abrevierile formate din prima și ultimele litere ale cuvântului ''(d-ta)'', nici după abrevieri ca ''Tarom, Romarta'', pentru că ele s-au asimilat substantivelor.

De asemenea, simbolurile și prescurtările în chimie, fizică, matematică ''(O, H, km'', ''l, kg),'' ca și punctele cardinale ''(N, S, E, V)'', se scriu fără punct, conform tradiției (vezi '''§180''').

'''Note'''

Articol/Îndreptarul ortografic, ediția a V-a/Punctuația/02. Punctul

2021-09-02T16:36:53Z

Rodica Crețu:

===PUNCTUL===

'''§181.''' Semnul grafic numit punct marchează pauza care se face în vorbire între propoziții sau fraze independente ca înțeles. El se pune de asemenea la sfârșitul unor fraze și propoziții independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu propoziții independente și după care vorbirea nu mai continuă.

''Săniile porniră iar încet [.]''<ref name="ftn2">^{ Între paranteze drepte se dau semnele de punctuație care ilustrează situațiile discutate.}

</ref>''. Frigul creștea o dată cu lumina [.] Printre grămezi de nouri, se vedea luna în aburi violeți [.] ''SADOVEANU, D. Î. 238;

''Sfântul Petrea întreabă dinlăuntru:''

''— Cine-i acolo?''

''— Eu'' [.]

''— Cine eu?''

''— Eu ''[.]'' Ivan ''[.]

''— Și ce vrei?''

''— Tabacioc este?''

''— Nu-i''[.]

''— Votchi este?''

''— Nu-i'' [.]

''— Femei sunt?''

''— Ba ''[.] CREANGĂ, P. 308.

'''§182.''' Punctul apare și înaintea propozițiilor sau a frazelor independente introduse prin conjuncția ''și'', când aceasta nu are rolul ei obișnuit de conjuncție coordonatoare, ci sugerează succesiunea neîntreruptă a unor acțiuni. (Cu acest rol conjuncția ''și'' apare mai ales în stilul narativ.)

''Domnița i-a dat cuvânt că așa are să fie [.] Și a venit și ziua nunții.'' GALACTION, O. I 173.

'''''Notă.'' '''Unii scriitori, spre a reproduce un anumit fel de a vorbi în care se fac pauze după fiecare propoziție, fragmentează fraza, punând punct după fiecare dintre propozițiile care o compun. Prin acest procedeu se dă o mai mare importanță fiecărui membru al frazei, accentuându-i-se nuanța de independență.

Fărâmițarea frazei apare atât în cadrul coordonării, cât și al subordonării.

În cazul coordonării, poate fi fragmentată fraza formată din două propoziții principale:

''Bravo! răcniră mesenii din toate părțile, bătând din palme'' [.] ''Iar Zamfírița râdea înveselită lângă mine.'' SADOVEANU, O. III 97

sau din mai multe propoziții subordonate de același fel, care depind de aceeași regentă:

''Eu mă duc așa cu nevasta asta [.] Să-i țin de urât [.] Să-i arăt unde-i casa comunei [.] Să aibă și ea un avocat ș-un martor.'' SADOVEANU, B. 190.

Tot astfel, orice subordonată poate fi separată de regenta ei prin punct:

''Uniți-vă pentru înfrățire și pace [.] Ca sa aibă în sfârșit răgaz neamurile să-și aducă fiecare tributul de bine la progresul umanității.'' SADOVEANU, E. 32.

Punctul se folosește în următoarele situații:

'''§183.''' După propoziții enunțiative:

independente: ''Era liniște împărătească'' [.] GALACTION, O. I 167;

după fraze alcătuite din propoziții enunțiative care se găsesc în raport de coordonare: ''El sări din căruță, desprinse caii pe de lături și plecă spre mulțime'' [.] SLAVICI, O. I 215;

după fraze formate din propoziții enunțiative care se află în raport de subordonare: ''Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam-mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București [.]'' CARAGIALE, O. I 267.

'''§184.''' La sfârșitul unei propoziții optative sau la sfârșitul unei fraze alcătuite din propoziții dependente de o optativă, când tonul nu este exclamativ:

''Floricica macului,''

''jelui-m-aș și n-am cui'' [.] TEODORESCU, P.P. 279.

'''§185.''' După propozițiile dubitative enunțiative:

''Vor fi fost fericiți în țara lor [.]'' SADOVEANU, N.P. 146.

'''§186.''' La sfârșitul unei propoziții imperative sau al unei fraze dependente de o imperativă, când acestea sunt rostite pe un ton neutru, care le atenuează caracterul imperativ:

''Urcați în vârfuri de catarg''

''Și puneți steagul de plecare [.]'' MACEDONSKI, O. I 59;

''Spune-ne povestea cu împăratul Măzărean [.]'' SADOVEANU, O. VIII 398;

''Vino-n codru la izvorul''

''Care tremură pe prund,''

''Unde prispa cea de brazde''

''Crengi plecate o ascund'' [.] EMINESCU, O. I 75.

'''§187.''' La sfârșitul unei fraze alcătuite dintr-o propoziție exclamativă urmată de propoziții subordonate — întrucât până la sfârșitul frazei tonul exclamativ se pierde:

''Ce n-aș fi dat să mă lase profesorii în pace, ca să învârtesc degetele mari, unul împrejurul celuilalt, din ce în ce mai repede, din ce în ce mai încet, după cum lecția curgea mai repede sau mai pe gândite [.]'' DELAVRANCEA, H.T. 55.

'''§188.''' La sfârșitul unei propoziții interogative indirecte:

''Tata a întrebat însă câte exemplare vom trage [.]'' CAMIL PETRESCU, P. 197.

'''''Notă.''''' Unii scriitori pun câteodată punct și după o frază în interiorul căreia se găsește o propoziție interogativă directă:

''Codrule, codruțule.''

''Ce mai faci, drăguțule,''

''Că de când nu ne-am văzut''

''Multă vreme au trecut''

''Și de când m-am depărtat''

''Multă lume am îmblat'' [.] EMINESCU, O. I 123.

Punctuația aceasta e justificată de faptul că intonația interogativă a propoziției ''Ce mai faci, drăguțule?'' se pierde până la sfârșitul frazei. Cele patru propoziții care urmează sunt rostite pe un ton enunțiativ și, ca atare, e firesc ca după ele să se pună punct.

'''§189.''' În ceea ce privește punctuația grupurilor de cuvinte, a propozițiilor și a frazelor care se află în paranteză, se disting două situații:

Când paranteza intervine la sfârșitul unei propoziții sau fraze, punctul se pune după paranteză: ''Numeralul ordinal își păstrează totdeauna articolul posesiv: a cincea sesiune, sesiunea a cincea (nu sesiunea cincea) [.]''

Când o propoziție independentă sau o frază se află în întregime în paranteză, punctul se pune în interiorul parantezei: ''Unele substantive au o formă deosebită și pentru vocativul singular: în -e substantivele masculine și în -o cele feminine. (Alteori însă forma de vocativ este identică cu cea de nominativ-acuzativ: frate, mamă ''[.])

'''§190.''' Nu se pune punct după titlurile de cărți, de opere literare, muzicale. De asemenea nu se pune punct nici după formulele de adresare (din scrisori, cuvântări etc.); în asemenea formule, substantivele fiind în cazul vocativ, după ele se folosește virgula sau semnul exclamării.

'''§191.''' Se pune punct după următoarele abrevieri: abrevierile formate din prima literă de la începutul cuvântului (O[.]N[.]U[.], S[.]U[.]A[.]), precum și cele formate din prima silabă a cuvântului plus consoana sau grupul de consoane cu care începe silaba a doua ''(cap''[.]'' ''pentru ''capitol'', ''op''[.] ''cit''[.] pentru ''opera citată;'' vezi §180). În aceste cazuri, punctul nu mai este un semn de punctuație, deoarece nu marchează o pauză. El este un semn ortografic, pus în locul mai multor litere care nu se scriu.

'''§192.''' Nu se pune punct după abrevierile formate din prima și ultimele litere ale cuvântului ''(d-ta)'', nici după abrevieri ca ''Tarom, Romarta'', pentru că ele s-au asimilat substantivelor.

De asemenea, simbolurile și prescurtările în chimie, fizică, matematică ''(O, H, km'', ''l, kg),'' ca și punctele cardinale ''(N, S, E, V)'', se scriu fără punct, conform tradiției (vezi '''§180''').

'''Note'''

Articol/Îndreptarul ortografic, ediția a V-a/Punctuația/02. Punctul

2021-09-02T16:31:37Z

Rodica Crețu:

===PUNCTUL===

'''§181.''' Semnul grafic numit punct marchează pauza care se face în vorbire între propoziții sau fraze independente ca înțeles. El se pune de asemenea la sfârșitul unor fraze și propoziții independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu propoziții independente și după care vorbirea nu mai continuă.

''Săniile porniră iar încet [.]''<ref name="ftn2">^{ Între paranteze drepte se dau semnele de punctuație care ilustrează situațiile discutate.}

</ref>''. Frigul creștea o dată cu lumina [.] Printre grămezi de nouri, se vedea luna în aburi violeți [.] ''SADOVEANU, D. Î. 238;

''Sfântul Petrea întreabă dinlăuntru:''

''— Cine-i acolo?''

''— Eu'' [.]

''— Cine eu?''

''— Eu ''[.]'' Ivan ''[.]

''— Și ce vrei?''

''— Tabacioc este?''

''— Nu-i''' '''''[.]

''— Votchi este?''

''— Nu-i'' [.]

''— Femei sunt?''

''— Ba ''[.] CREANGĂ, P. 308.

'''§182.''' Punctul apare și înaintea propozițiilor sau a frazelor independente introduse prin conjuncția ''și'', când aceasta nu are rolul ei obișnuit de conjuncție coordonatoare, ci sugerează succesiunea neîntreruptă a unor acțiuni. (Cu acest rol conjuncția ''și'' apare mai ales în stilul narativ.)

''Domnița i-a dat cuvânt că așa are să fie [.] Și a venit și ziua nunții.'' GALACTION, O. I 173.

'''''Notă.'' '''Unii scriitori, spre a reproduce un anumit fel de a vorbi în care se fac pauze după fiecare propoziție, fragmentează fraza, punând punct după fiecare dintre propozițiile care o compun. Prin acest procedeu se dă o mai mare importanță fiecărui membru al frazei, accentuându-i-se nuanța de independență.

Fărâmițarea frazei apare atât în cadrul coordonării, cât și al subordonării.

În cazul coordonării, poate fi fragmentată fraza formată din două propoziții principale:

''Bravo! răcniră mesenii din toate părțile, bătând din palme'' [.] ''Iar Zamfírița râdea înveselită lângă mine.'' SADOVEANU, O. III 97

sau din mai multe propoziții subordonate de același fel, care depind de aceeași regentă:

''Eu mă duc așa cu nevasta asta [.] Să-i țin de urât [.] Să-i arăt unde-i casa comunei [.] Să aibă și ea un avocat ș-un martor. SADOVEANU, B. ''190.

Tot astfel, orice subordonată poate fi separată de regenta ei prin punct:

''Uniți-vă pentru înfrățire și pace [.] Ca sa aibă în sfârșit răgaz neamurile să-și aducă fiecare tributul de bine la progresul umanității. ''SADOVEANU, E. 32.

Punctul se folosește în următoarele situații:

'''§183.''' După propoziții enunțiative:

independente:''Era liniște împărătească'' [.] GALACTION, O. I 167;

după fraze alcătuite din propoziții enunțiative care se găsesc în raport de coordonare:''El sări din căruță, desprinse caii pe de lături și plecă spre mulțime ''[.] SLAVICI, O. I 215;

după fraze formate din propoziții enunțiative care se află în raport de subordonare:''Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam-mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București [.] ''CARAGIALE, O. I 267.

'''§184.''' La sfârșitul unei propoziții optative sau la sfârșitul unei fraze alcătuite din propoziții dependente de o optativă, când tonul nu este exclamativ:

''Floricica macului,''

''jelui-m-aș și n-am cui'' [.] TEODORESCU, P.P. 279.

'''§185.''' După propozițiile dubitative enunțiative:

''Vor fi fost fericiți în țara lor [.] SADOVEANU, N.P. 146.''

'''§186.''' La sfârșitul unei propoziții imperative sau al unei fraze dependente de o imperativă, când acestea sunt rostite pe un ton neutru, care le atenuează caracterul imperativ:

''Urcați în vârfuri de catarg''

''Și puneți steagul de plecare [.] MACEDONSKI, O. I 59; ''

''Spune-ne povestea cu împăratul Măzărean [.] SADOVEANU, O. ''VIII 398;

''Vino-n codru la izvorul ''

''Care tremură pe prund,''

''Unde prispa cea de brazde''

''Crengi plecate o ascund'' [.] EMINESCU, O. I 75.

'''§187.''' La sfârșitul unei fraze alcătuite dintr-o propoziție exclamativă urmată de propoziții subordonate — întrucât până la sfârșitul frazei tonul exclamativ se pierde:

''Ce n-aș fi dat să mă lase profesorii în pace, ca să învârtesc degetele mari, unul împrejurul celuilalt, din ce în ce mai repede, din ce în ce mai încet, după cum lecția curgea mai repede sau mai pe gândite [.] DELAVRANCEA, H.T. 55.''

'''§188.''' La sfârșitul unei propoziții interogative indirecte:

''Tata a întrebat însă câte exemplare vom trage [.] CAMIL ''PETRESCU, P. 197.

'''''Notă.''''' Unii scriitori pun câteodată punct și după o frază în interiorul căreia se găsește o propoziție interogativă directă:

''Codrule, codruțule.''

''Ce mai faci, drăguțule,''

''Că de când nu ne-am văzut''

''Multă vreme au trecut''

''Și de când m-am depărtat''

'''''Multă lume am îmblat''''' [.] EMINESCU, O. I 123.

Punctuația aceasta e justificată de faptul că intonația interogativă a propoziției ''Ce mai faci, drăguțule?'' se pierde până la sfârșitul frazei. Cele patru propoziții care urmează sunt rostite pe un ton enunțiativ și, ca atare, e firesc ca după ele să se pună punct.

'''§189.''' În ceea ce privește punctuația grupurilor de cuvinte, a propozițiilor și a frazelor care se află în paranteză, se disting două situații:

Când paranteza intervine la sfârșitul unei propoziții sau fraze, punctul se pune după paranteză:''Numeralul ordinal își păstrează totdeauna articolul posesiv: a cincea sesiune, sesiunea a cincea (nu sesiunea cincea) [.]''

Când o propoziție independentă sau o frază se află în întregime în paranteză, punctul se pune în interiorul parantezei:''Unele substantive au o formă deosebită și pentru vocativul singular: în -e substantivele masculine și în -o cele feminine. (Alteori însă forma de vocativ este identică cu cea de nominativ-acuzativ: frate, mamă ''[.])

'''§190.''' Nu se pune punct după titlurile de cărți, de opere literare, muzicale. De asemenea nu se pune punct nici după formulele de adresare (din scrisori, cuvântări etc.); în asemenea formule, substantivele fiind în cazul vocativ, după ele se folosește virgula sau semnul exclamării.

'''§191.''' Se pune punct după următoarele abrevieri: abrevierile formate din prima literă de la începutul cuvântului (O[.]N[.]U[.], S[.]U[.]A[.]), precum și cele formate din prima silabă a cuvântului plus consoana sau grupul de consoane cu care începe silaba a doua ''(cap''[.]'' ''pentru ''capitol'', ''op''[.] ''cit''[.] pentru ''opera citată;'' vezi §180). În aceste cazuri, punctul nu mai este un semn de punctuație, deoarece nu marchează o pauză. El este un semn ortografic, pus în locul mai multor litere care nu se scriu.

'''§192.''' Nu se pune punct după abrevierile formate din prima și ultimele litere ale cuvântului ''(d-ta),'' nici după abrevieri ca ''Tarom, Romarta'', pentru că ele s-au asimilat substantivelor.

De asemenea, simbolurile și prescurtările în chimie, fizică, matematică ''(O, H, km'', ''l, kg),'' ca și punctele cardinale ''(N, S, E,'' V), se scriu fără punct, conform tradiției (vezi '''§180''').

'''Note'''

Articol/Îndreptarul ortografic, ediția a V-a/Punctuația/02. Punctul

2021-09-02T16:30:59Z

Rodica Crețu:

===PUNCTUL===

'''§181.''' Semnul grafic numit punct marchează pauza care se face în vorbire între propoziții sau fraze independente ca înțeles. El se pune de asemenea la sfârșitul unor fraze și propoziții independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu propoziții independente și după care vorbirea nu mai continuă.

''Săniile porniră iar încet [.]''<ref name="ftn2">^{ Între paranteze drepte se dau semnele de punctuație care ilustrează situațiile discutate.}

</ref>''. Frigul creștea o dată cu lumina [.] Printre grămezi de nouri, se vedea luna în aburi violeți [.] ''SADOVEANU, D. Î. 238;

''Sfântul Petrea întreabă dinlăuntru:''

''— Cine-i acolo?''

''— Eu'' [.]

''— Cine eu?''

''— Eu ''[.]'' Ivan ''[.]

''— Și ce vrei?''

''— Tabacioc este?''

''— Nu-i''' '''''[.]

''— Votchi este?''

''— Nu-i'' [.]

''— Femei sunt?''

''— Ba ''[.] CREANGĂ, P. 308.

'''§182.''' Punctul apare și înaintea propozițiilor sau a frazelor independente introduse prin conjuncția ''și'', când aceasta nu are rolul ei obișnuit de conjuncție coordonatoare, ci sugerează succesiunea neîntreruptă a unor acțiuni. (Cu acest rol conjuncția ''și'' apare mai ales în stilul narativ.)

''Domnița i-a dat cuvânt că așa are să fie [.] Și a venit și ziua nunții. GALACTION, O. I 173.''

'''''Notă.'' '''Unii scriitori, spre a reproduce un anumit fel de a vorbi în care se fac pauze după fiecare propoziție, fragmentează fraza, punând punct după fiecare dintre propozițiile care o compun. Prin acest procedeu se dă o mai mare importanță fiecărui membru al frazei, accentuându-i-se nuanța de independență.

Fărâmițarea frazei apare atât în cadrul coordonării, cât și al subordonării.

În cazul coordonării, poate fi fragmentată fraza formată din două propoziții principale:

''Bravo! răcniră mesenii din toate părțile, bătând din palme'' [.] ''Iar Zamfírița râdea înveselită lângă mine.'' SADOVEANU, O. III 97

sau din mai multe propoziții subordonate de același fel, care depind de aceeași regentă:

''Eu mă duc așa cu nevasta asta [.] Să-i țin de urât [.] Să-i arăt unde-i casa comunei [.] Să aibă și ea un avocat ș-un martor. SADOVEANU, B. ''190.

Tot astfel, orice subordonată poate fi separată de regenta ei prin punct:

''Uniți-vă pentru înfrățire și pace [.] Ca sa aibă în sfârșit răgaz neamurile să-și aducă fiecare tributul de bine la progresul umanității. ''SADOVEANU, E. 32.

Punctul se folosește în următoarele situații:

'''§183.''' După propoziții enunțiative:

independente:''Era liniște împărătească'' [.] GALACTION, O. I 167;

după fraze alcătuite din propoziții enunțiative care se găsesc în raport de coordonare:''El sări din căruță, desprinse caii pe de lături și plecă spre mulțime ''[.] SLAVICI, O. I 215;

după fraze formate din propoziții enunțiative care se află în raport de subordonare:''Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam-mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București [.] ''CARAGIALE, O. I 267.

'''§184.''' La sfârșitul unei propoziții optative sau la sfârșitul unei fraze alcătuite din propoziții dependente de o optativă, când tonul nu este exclamativ:

''Floricica macului,''

''jelui-m-aș și n-am cui'' [.] TEODORESCU, P.P. 279.

'''§185.''' După propozițiile dubitative enunțiative:

''Vor fi fost fericiți în țara lor [.] SADOVEANU, N.P. 146.''

'''§186.''' La sfârșitul unei propoziții imperative sau al unei fraze dependente de o imperativă, când acestea sunt rostite pe un ton neutru, care le atenuează caracterul imperativ:

''Urcați în vârfuri de catarg''

''Și puneți steagul de plecare [.] MACEDONSKI, O. I 59; ''

''Spune-ne povestea cu împăratul Măzărean [.] SADOVEANU, O. ''VIII 398;

''Vino-n codru la izvorul ''

''Care tremură pe prund,''

''Unde prispa cea de brazde''

''Crengi plecate o ascund'' [.] EMINESCU, O. I 75.

'''§187.''' La sfârșitul unei fraze alcătuite dintr-o propoziție exclamativă urmată de propoziții subordonate — întrucât până la sfârșitul frazei tonul exclamativ se pierde:

''Ce n-aș fi dat să mă lase profesorii în pace, ca să învârtesc degetele mari, unul împrejurul celuilalt, din ce în ce mai repede, din ce în ce mai încet, după cum lecția curgea mai repede sau mai pe gândite [.] DELAVRANCEA, H.T. 55.''

'''§188.''' La sfârșitul unei propoziții interogative indirecte:

''Tata a întrebat însă câte exemplare vom trage [.] CAMIL ''PETRESCU, P. 197.

'''''Notă.''''' Unii scriitori pun câteodată punct și după o frază în interiorul căreia se găsește o propoziție interogativă directă:

''Codrule, codruțule.''

''Ce mai faci, drăguțule,''

''Că de când nu ne-am văzut''

''Multă vreme au trecut''

''Și de când m-am depărtat''

'''''Multă lume am îmblat''''' [.] EMINESCU, O. I 123.

Punctuația aceasta e justificată de faptul că intonația interogativă a propoziției ''Ce mai faci, drăguțule?'' se pierde până la sfârșitul frazei. Cele patru propoziții care urmează sunt rostite pe un ton enunțiativ și, ca atare, e firesc ca după ele să se pună punct.

'''§189.''' În ceea ce privește punctuația grupurilor de cuvinte, a propozițiilor și a frazelor care se află în paranteză, se disting două situații:

Când paranteza intervine la sfârșitul unei propoziții sau fraze, punctul se pune după paranteză:''Numeralul ordinal își păstrează totdeauna articolul posesiv: a cincea sesiune, sesiunea a cincea (nu sesiunea cincea) [.]''

Când o propoziție independentă sau o frază se află în întregime în paranteză, punctul se pune în interiorul parantezei:''Unele substantive au o formă deosebită și pentru vocativul singular: în -e substantivele masculine și în -o cele feminine. (Alteori însă forma de vocativ este identică cu cea de nominativ-acuzativ: frate, mamă ''[.])

'''§190.''' Nu se pune punct după titlurile de cărți, de opere literare, muzicale. De asemenea nu se pune punct nici după formulele de adresare (din scrisori, cuvântări etc.); în asemenea formule, substantivele fiind în cazul vocativ, după ele se folosește virgula sau semnul exclamării.

'''§191.''' Se pune punct după următoarele abrevieri: abrevierile formate din prima literă de la începutul cuvântului (O[.]N[.]U[.], S[.]U[.]A[.]), precum și cele formate din prima silabă a cuvântului plus consoana sau grupul de consoane cu care începe silaba a doua ''(cap''[.]'' ''pentru ''capitol'', ''op''[.] ''cit''[.] pentru ''opera citată;'' vezi §180). În aceste cazuri, punctul nu mai este un semn de punctuație, deoarece nu marchează o pauză. El este un semn ortografic, pus în locul mai multor litere care nu se scriu.

'''§192.''' Nu se pune punct după abrevierile formate din prima și ultimele litere ale cuvântului ''(d-ta),'' nici după abrevieri ca ''Tarom, Romarta'', pentru că ele s-au asimilat substantivelor.

De asemenea, simbolurile și prescurtările în chimie, fizică, matematică ''(O, H, km'', ''l, kg),'' ca și punctele cardinale ''(N, S, E,'' V), se scriu fără punct, conform tradiției (vezi '''§180''').

'''Note'''

Articol/Îndreptarul ortografic, ediția a V-a/Punctuația/02. Punctul

2021-09-02T16:29:48Z

Rodica Crețu:

===PUNCTUL===

'''§181.''' Semnul grafic numit punct marchează pauza care se face în vorbire între propoziții sau fraze independente ca înțeles. El se pune de asemenea la sfârșitul unor fraze și propoziții independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivalează cu propoziții independente și după care vorbirea nu mai continuă.

''Săniile porniră iar încet [.]''<ref name="ftn2">^{ Între paranteze drepte se dau semnele de punctuație care ilustrează situațiile discutate.}

</ref>''. Frigul creștea o dată cu lumina [.] Printre grămezi de nouri, se vedea luna în aburi violeți [.] ''SADOVEANU, D. Î. 238;

''Sfântul Petrea întreabă dinlăuntru:''

''— Cine-i acolo?''

''— Eu'' [.]

''— Cine eu?''

''— Eu ''[.]'' Ivan ''[.]

''— Și ce vrei?''

''— Tabacioc este?''

''— Nu-i''' '''''[.]

''— Votchi este?''

'''''— Nu-i'' '''[.]

''— Femei sunt?''

''— Ba ''[.] CREANGĂ, P. 308.

'''§182.''' Punctul apare și înaintea propozițiilor sau a frazelor independente introduse prin conjuncția ''și'', când aceasta nu are rolul ei obișnuit de conjuncție coordonatoare, ci sugerează succesiunea neîntreruptă a unor acțiuni. (Cu acest rol conjuncția ''și'' apare mai ales în stilul narativ.)

''Domnița i-a dat cuvânt că așa are să fie [.] Și a venit și ziua nunții. GALACTION, O. I 173.''

'''''Notă.'' '''Unii scriitori, spre a reproduce un anumit fel de a vorbi în care se fac pauze după fiecare propoziție, fragmentează fraza, punând punct după fiecare dintre propozițiile care o compun. Prin acest procedeu se dă o mai mare importanță fiecărui membru al frazei, accentuându-i-se nuanța de independență.

Fărâmițarea frazei apare atât în cadrul coordonării, cât și al subordonării.

În cazul coordonării, poate fi fragmentată fraza formată din două propoziții principale:

''Bravo! răcniră mesenii din toate părțile, bătând din palme'' [.] ''Iar Zamfírița râdea înveselită lângă mine.'' SADOVEANU, O. III 97

sau din mai multe propoziții subordonate de același fel, care depind de aceeași regentă:

''Eu mă duc așa cu nevasta asta [.] Să-i țin de urât [.] Să-i arăt unde-i casa comunei [.] Să aibă și ea un avocat ș-un martor. SADOVEANU, B. ''190.

Tot astfel, orice subordonată poate fi separată de regenta ei prin punct:

''Uniți-vă pentru înfrățire și pace [.] Ca sa aibă în sfârșit răgaz neamurile să-și aducă fiecare tributul de bine la progresul umanității. ''SADOVEANU, E. 32.

Punctul se folosește în următoarele situații:

'''§183.''' După propoziții enunțiative:

independente:''Era liniște împărătească'' [.] GALACTION, O. I 167;

după fraze alcătuite din propoziții enunțiative care se găsesc în raport de coordonare:''El sări din căruță, desprinse caii pe de lături și plecă spre mulțime ''[.] SLAVICI, O. I 215;

după fraze formate din propoziții enunțiative care se află în raport de subordonare:''Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam-mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă-n București [.] ''CARAGIALE, O. I 267.

'''§184.''' La sfârșitul unei propoziții optative sau la sfârșitul unei fraze alcătuite din propoziții dependente de o optativă, când tonul nu este exclamativ:

''Floricica macului,''

''jelui-m-aș și n-am cui'' [.] TEODORESCU, P.P. 279.

'''§185.''' După propozițiile dubitative enunțiative:

''Vor fi fost fericiți în țara lor [.] SADOVEANU, N.P. 146.''

'''§186.''' La sfârșitul unei propoziții imperative sau al unei fraze dependente de o imperativă, când acestea sunt rostite pe un ton neutru, care le atenuează caracterul imperativ:

''Urcați în vârfuri de catarg''

''Și puneți steagul de plecare [.] MACEDONSKI, O. I 59; ''

''Spune-ne povestea cu împăratul Măzărean [.] SADOVEANU, O. ''VIII 398;

''Vino-n codru la izvorul ''

''Care tremură pe prund,''

''Unde prispa cea de brazde''

''Crengi plecate o ascund'' [.] EMINESCU, O. I 75.

'''§187.''' La sfârșitul unei fraze alcătuite dintr-o propoziție exclamativă urmată de propoziții subordonate — întrucât până la sfârșitul frazei tonul exclamativ se pierde:

''Ce n-aș fi dat să mă lase profesorii în pace, ca să învârtesc degetele mari, unul împrejurul celuilalt, din ce în ce mai repede, din ce în ce mai încet, după cum lecția curgea mai repede sau mai pe gândite [.] DELAVRANCEA, H.T. 55.''

'''§188.''' La sfârșitul unei propoziții interogative indirecte:

''Tata a întrebat însă câte exemplare vom trage [.] CAMIL ''PETRESCU, P. 197.

'''''Notă.''''' Unii scriitori pun câteodată punct și după o frază în interiorul căreia se găsește o propoziție interogativă directă:

''Codrule, codruțule.''

''Ce mai faci, drăguțule,''

''Că de când nu ne-am văzut''

''Multă vreme au trecut''

''Și de când m-am depărtat''

'''''Multă lume am îmblat''''' [.] EMINESCU, O. I 123.

Punctuația aceasta e justificată de faptul că intonația interogativă a propoziției ''Ce mai faci, drăguțule?'' se pierde până la sfârșitul frazei. Cele patru propoziții care urmează sunt rostite pe un ton enunțiativ și, ca atare, e firesc ca după ele să se pună punct.

'''§189.''' În ceea ce privește punctuația grupurilor de cuvinte, a propozițiilor și a frazelor care se află în paranteză, se disting două situații:

Când paranteza intervine la sfârșitul unei propoziții sau fraze, punctul se pune după paranteză:''Numeralul ordinal își păstrează totdeauna articolul posesiv: a cincea sesiune, sesiunea a cincea (nu sesiunea cincea) [.]''

Când o propoziție independentă sau o frază se află în întregime în paranteză, punctul se pune în interiorul parantezei:''Unele substantive au o formă deosebită și pentru vocativul singular: în -e substantivele masculine și în -o cele feminine. (Alteori însă forma de vocativ este identică cu cea de nominativ-acuzativ: frate, mamă ''[.])

'''§190.''' Nu se pune punct după titlurile de cărți, de opere literare, muzicale. De asemenea nu se pune punct nici după formulele de adresare (din scrisori, cuvântări etc.); în asemenea formule, substantivele fiind în cazul vocativ, după ele se folosește virgula sau semnul exclamării.

'''§191.''' Se pune punct după următoarele abrevieri: abrevierile formate din prima literă de la începutul cuvântului (O[.]N[.]U[.], S[.]U[.]A[.]), precum și cele formate din prima silabă a cuvântului plus consoana sau grupul de consoane cu care începe silaba a doua ''(cap''[.]'' ''pentru ''capitol'', ''op''[.] ''cit''[.] pentru ''opera citată;'' vezi §180). În aceste cazuri, punctul nu mai este un semn de punctuație, deoarece nu marchează o pauză. El este un semn ortografic, pus în locul mai multor litere care nu se scriu.

'''§192.''' Nu se pune punct după abrevierile formate din prima și ultimele litere ale cuvântului ''(d-ta),'' nici după abrevieri ca ''Tarom, Romarta'', pentru că ele s-au asimilat substantivelor.

De asemenea, simbolurile și prescurtările în chimie, fizică, matematică ''(O, H, km'', ''l, kg),'' ca și punctele cardinale ''(N, S, E,'' V), se scriu fără punct, conform tradiției (vezi '''§180''').

'''Note'''