Articol/Diverse/Ghid de exprimare corectă - Revizia istoricului

Octavian.Mocanu la 17 noiembrie 2020 07:41

2020-11-17T07:41:42Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 17 noiembrie 2020 10:41
Linia 182:		Linia 182:
	\| Ea '''v-a''' cânta.<br>Vouă '''va''' fost foame.		\| Ea '''v-a''' cânta.<br>Vouă '''va''' fost foame.
	\| Ea '''va''' cânta.<br>Vouă '''v-a''' fost foame.		\| Ea '''va''' cânta.<br>Vouă '''v-a''' fost foame.
	\| '''v-a''' este compus din '''v-''', care reprezintă forma neaccentuată de dativ (în exemplul dat) sau acuzativ a pronumelui personal ''{{d\|voi\|voi}}'' și '''a''', forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d\|avea\|a avea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea perfectului compus. '''va''' reprezintă forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d\|vrea\|a vrea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea viitorului.<br>Merită amintit că '''va''' poate ~~intra~~ și în expresia ''{{d\|va\|mai va}}'', cu sensurile ''mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci'', în acest caz fiind un verb intranzitiv defectiv la prezent indicativ persoana a III-a, derivat din termenul latin ''vadit''. Cu aceeași formă și etimologie, îl regăsim ca regionalism, la imperativ persoana a II-a singular, alături de ''vă!'', cu accepția ''du-te!'' <br> În fine, '''va''', tot ca regionalism, este și o formă alternativă de prezent indicativ persoana a III-a singular a verbului ''{{d\|vrea\|a vrea}}'' care intră în expresia ''va să zică'' - adică.		\| '''v-a''' este compus din '''v-''', care reprezintă forma neaccentuată de dativ (în exemplul dat) sau acuzativ a pronumelui personal ''{{d\|voi\|voi}}'' și '''a''', forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d\|avea\|a avea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea perfectului compus.<br>'''va''' reprezintă forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d\|vrea\|a vrea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea viitorului. Ca regionalism, intră și în expresia ''va să zică'' - adică.<br>Merită amintit că '''va''' poate apărea și în expresia ''{{d\|va\|mai va}}'', cu sensurile ''mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci'', în acest caz fiind un verb intranzitiv defectiv la prezent indicativ persoana a III-a, derivat din termenul latin ''vadit''. Cu aceeași formă și etimologie, îl regăsim ca regionalism, la imperativ persoana a II-a singular, alături de ''vă!'', cu accepția ''du-te!''.
	\|}		\|}

Octavian.Mocanu la 17 noiembrie 2020 07:37

2020-11-17T07:37:49Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 17 noiembrie 2020 10:37
Linia 180:		Linia 180:
	\| Chiar dacă unele dicționare menționează că ''{{d\|risca\|a risca}}'' este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.		\| Chiar dacă unele dicționare menționează că ''{{d\|risca\|a risca}}'' este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
	\|-		\|-
	\| Ea '''v-a''' cânta<br>Vouă '''va''' fost foame		\| Ea '''v-a''' cânta.<br>Vouă '''va''' fost foame.
	\| Ea '''va''' cânta<br>Vouă '''v-a''' fost foame		\| Ea '''va''' cânta.<br>Vouă '''v-a''' fost foame.
	\| '''v-a''' este compus din '''v-''', care reprezintă forma neaccentuată de dativ (în exemplul dat) sau acuzativ a pronumelui personal ''{{d\|voi\|voi}}'' și '''a''', forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d\|avea\|a avea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea perfectului compus. '''va''' reprezintă forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d\|vrea\|a vrea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea viitorului.<br>Merită amintit că '''va''' poate intra și în expresia ''{{d\|va\|mai va}}'', cu sensurile ''mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci'', în acest caz fiind un verb intranzitiv defectiv la prezent indicativ persoana a III-a, derivat din termenul latin ''vadit''. Cu aceeași formă și etimologie, îl regăsim ca regionalism, la imperativ persoana a II-a singular, alături de ''vă!'', cu accepția ''du-te!'' <br> În fine, '''va''', tot ca regionalism, este și o formă alternativă de prezent indicativ persoana a III-a singular a verbului ''{{d\|vrea\|a vrea}}'' care intră în expresia ''va să zică'' - adică.		\| '''v-a''' este compus din '''v-''', care reprezintă forma neaccentuată de dativ (în exemplul dat) sau acuzativ a pronumelui personal ''{{d\|voi\|voi}}'' și '''a''', forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d\|avea\|a avea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea perfectului compus. '''va''' reprezintă forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d\|vrea\|a vrea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea viitorului.<br>Merită amintit că '''va''' poate intra și în expresia ''{{d\|va\|mai va}}'', cu sensurile ''mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci'', în acest caz fiind un verb intranzitiv defectiv la prezent indicativ persoana a III-a, derivat din termenul latin ''vadit''. Cu aceeași formă și etimologie, îl regăsim ca regionalism, la imperativ persoana a II-a singular, alături de ''vă!'', cu accepția ''du-te!'' <br> În fine, '''va''', tot ca regionalism, este și o formă alternativă de prezent indicativ persoana a III-a singular a verbului ''{{d\|vrea\|a vrea}}'' care intră în expresia ''va să zică'' - adică.
	\|}		\|}

Octavian.Mocanu la 17 noiembrie 2020 07:36

2020-11-17T07:36:55Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 17 noiembrie 2020 10:36
Linia 180:		Linia 180:
	\| Chiar dacă unele dicționare menționează că ''{{d\|risca\|a risca}}'' este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.		\| Chiar dacă unele dicționare menționează că ''{{d\|risca\|a risca}}'' este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
	\|-		\|-
	\| ea '''v-a''' cânta<br>~~vouă~~ '''va''' fost foame		\| Ea '''v-a''' cânta<br>Vouă '''va''' fost foame
	\| ea '''va''' cânta<br>~~vouă~~ '''v-a''' fost foame		\| Ea '''va''' cânta<br>Vouă '''v-a''' fost foame
	\| '''v-a''' este compus din '''v-''', care reprezintă forma neaccentuată de dativ (în exemplul dat) sau acuzativ a pronumelui personal ''{{d\|voi\|voi}}'' și '''a''', forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d\|avea\|a avea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea perfectului compus. '''va''' reprezintă forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d\|vrea\|a vrea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea viitorului.<br>Merită amintit că '''va''' poate intra și în expresia ''{{d\|va\|mai va}}'', cu sensurile ''mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci'', în acest caz fiind un verb intranzitiv defectiv la prezent indicativ persoana a III-a, derivat din termenul latin ''vadit''. Cu aceeași formă și etimologie, îl regăsim ca regionalism, la imperativ persoana a II-a singular, alături de ''vă!'', cu accepția ''du-te!'' <br> În fine, '''va''', tot ca regionalism, este și o formă alternativă de prezent indicativ persoana a III-a singular a verbului ''{{d\|vrea\|a vrea}}'' care intră în expresia ''va să zică'' - adică.		\| '''v-a''' este compus din '''v-''', care reprezintă forma neaccentuată de dativ (în exemplul dat) sau acuzativ a pronumelui personal ''{{d\|voi\|voi}}'' și '''a''', forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d\|avea\|a avea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea perfectului compus. '''va''' reprezintă forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d\|vrea\|a vrea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea viitorului.<br>Merită amintit că '''va''' poate intra și în expresia ''{{d\|va\|mai va}}'', cu sensurile ''mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci'', în acest caz fiind un verb intranzitiv defectiv la prezent indicativ persoana a III-a, derivat din termenul latin ''vadit''. Cu aceeași formă și etimologie, îl regăsim ca regionalism, la imperativ persoana a II-a singular, alături de ''vă!'', cu accepția ''du-te!'' <br> În fine, '''va''', tot ca regionalism, este și o formă alternativă de prezent indicativ persoana a III-a singular a verbului ''{{d\|vrea\|a vrea}}'' care intră în expresia ''va să zică'' - adică.
	\|}		\|}

Octavian.Mocanu: /* Forme verbale */

2020-11-17T07:35:56Z

Forme verbale

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 17 noiembrie 2020 10:35
Linia 179:		Linia 179:
	\| '''risc''' să dau un pronostic...<br>'''riști''' să-l înfrunți pe șef?		\| '''risc''' să dau un pronostic...<br>'''riști''' să-l înfrunți pe șef?
	\| Chiar dacă unele dicționare menționează că ''{{d\|risca\|a risca}}'' este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.		\| Chiar dacă unele dicționare menționează că ''{{d\|risca\|a risca}}'' este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
			\|-
			\| ea '''v-a''' cânta<br>vouă '''va''' fost foame
			\| ea '''va''' cânta<br>vouă '''v-a''' fost foame
			\| '''v-a''' este compus din '''v-''', care reprezintă forma neaccentuată de dativ (în exemplul dat) sau acuzativ a pronumelui personal ''{{d\|voi\|voi}}'' și '''a''', forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d\|avea\|a avea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea perfectului compus. '''va''' reprezintă forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d\|vrea\|a vrea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea viitorului.<br>Merită amintit că '''va''' poate intra și în expresia ''{{d\|va\|mai va}}'', cu sensurile ''mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci'', în acest caz fiind un verb intranzitiv defectiv la prezent indicativ persoana a III-a, derivat din termenul latin ''vadit''. Cu aceeași formă și etimologie, îl regăsim ca regionalism, la imperativ persoana a II-a singular, alături de ''vă!'', cu accepția ''du-te!'' <br> În fine, '''va''', tot ca regionalism, este și o formă alternativă de prezent indicativ persoana a III-a singular a verbului ''{{d\|vrea\|a vrea}}'' care intră în expresia ''va să zică'' - adică.
	\|}		\|}

Cătălin.Frâncu: Cătălin.Frâncu a redenumit pagina Ghid de exprimare corectă în Articol/Diverse/Ghid de exprimare corectă fără a lăsa o redirecționare în loc

2017-11-02T16:52:53Z

Cătălin.Frâncu a redenumit pagina Ghid de exprimare corectă în Articol/Diverse/Ghid de exprimare corectă fără a lăsa o redirecționare în loc

← Versiunea anterioară

Versiunea de la data 2 noiembrie 2017 19:52

Matei GALL: /* Folosirea corectă a unor adverbe și prepoziții. Alte devieri ortografice. Expresii */

2016-10-12T10:43:13Z

Folosirea corectă a unor adverbe și prepoziții. Alte devieri ortografice. Expresii

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 12 octombrie 2016 13:43
Linia 255:		Linia 255:
	\| câine '''surd''' la vânătoare		\| câine '''surd''' la vânătoare
	\| Expresia are sensul: „ineficient, inutil, inadecvat, nepotrivit, nelalocul lui”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...		\| Expresia are sensul: „ineficient, inutil, inadecvat, nepotrivit, nelalocul lui”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...
			\|-
			\| '''undeva prin..., undeva la...'''
			\| '''cândva, aproximativ'''
			\| '''{{d\|Undeva}}''' este un adverb folosit pentru a indica un loc, o direcție. Este greșită utilizarea lui în locul lui '''{{d\|cândva}}''' (Proiectul se va finaliza ''undeva'' prin noiembrie) sau în loc de '''{{d\|aproximativ}}, {{d\|circa}}''' (Pentru proiect s-au alocat ''undeva'' la 3.000 de lei).
	\|}		\|}

	[[Categorie:Sincronizare]]		[[Categorie:Sincronizare]]
	{{CuvinteCheie\|numai, doar, decât, fi, î, â, care, crea, agrea, inveterat, învederat, însumi, însuți, însuși, merita, plăcea, apendicită, amigdalită, copil, oră, forțat, fortuit, surlă, tobă, trâmbiță, învesti, investi, ou, maxim, maximum, sumă, summum, continua, încontinuu, promovare, promovabilitate}}		{{CuvinteCheie\|numai, doar, decât, fi, î, â, care, crea, agrea, inveterat, învederat, însumi, însuți, însuși, merita, plăcea, apendicită, amigdalită, copil, oră, forțat, fortuit, surlă, tobă, trâmbiță, învesti, investi, ou, maxim, maximum, sumă, summum, continua, încontinuu, promovare, promovabilitate, undeva}}

Cătălin.Frâncu: /* Forme verbale */

2016-01-28T13:44:31Z

Forme verbale

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 28 ianuarie 2016 16:44
Linia 146:		Linia 146:
	\| Când am venit la tine, tu '''plecasei''' deja.		\| Când am venit la tine, tu '''plecasei''' deja.
	\| Când am venit la tine, tu '''plecaseși''' deja.		\| Când am venit la tine, tu '''plecaseși''' deja.
	\| Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a II-a sing., se construiește cu terminația ''-seși,'' nu ''~~–sei~~'': ''plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.''		\| Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a II-a sing., se construiește cu terminația ''-seși,'' nu ''-sei'': ''plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.''
	\|-		\|-
	\| A fost '''investit''' în funcția de ...<br>A '''învestit''' mult în afacere.		\| A fost '''investit''' în funcția de ...<br>A '''învestit''' mult în afacere.

Cătălin.Frâncu: /* Forme verbale */

2016-01-28T13:43:07Z

Forme verbale

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 28 ianuarie 2016 16:43
Linia 146:		Linia 146:
	\| Când am venit la tine, tu '''plecasei''' deja.		\| Când am venit la tine, tu '''plecasei''' deja.
	\| Când am venit la tine, tu '''plecaseși''' deja.		\| Când am venit la tine, tu '''plecaseși''' deja.
	\| Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a II-a sing., se construiește cu terminația ''-seși,'' nu ''–sei'' ~~(valabilă pentru pers. I sing.)~~: ''plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.''		\| Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a II-a sing., se construiește cu terminația ''-seși,'' nu ''–sei'': ''plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.''
	\|-		\|-
	\| A fost '''investit''' în funcția de ...<br>A '''învestit''' mult în afacere.		\| A fost '''investit''' în funcția de ...<br>A '''învestit''' mult în afacere.

Cătălin.Frâncu la 9 septembrie 2015 15:32

2015-09-09T15:32:12Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 9 septembrie 2015 18:32
Linia 1:		Linia 1:
	Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că ~~DEX online~~ nu este afiliat în niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.		Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că ''dexonline'' nu este afiliat în niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.

	== Forme nominale (substantive, adjective, pronume) ==		== Forme nominale (substantive, adjective, pronume) ==

Cătălin.Frâncu: /* Forme nominale (substantive, adjective, pronume) */

2015-09-02T13:20:47Z

Forme nominale (substantive, adjective, pronume)

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 2 septembrie 2015 16:20
Linia 72:		Linia 72:
	\| Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.		\| Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
	\|-		\|-
	\| condițiile '''cele mai optime'''<br>o ~~listă~~ '''foarte ~~completă~~'''		\| condițiile '''cele mai optime'''<br>o evaluare '''foarte negativă'''
	\| condițiile '''{{d\|optim\|optime}}'''<br>o ~~listă~~ '''{{d\|~~complet~~\|~~completă~~}}'''		\| condițiile '''{{d\|optim\|optime}}'''<br>o evaluare '''{{d\|negativ\|negativă}}'''
	\| Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: ''exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent'' sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ''ultrasensibil, splendid, perfect'' nu formează grade de comparație.<br>De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: ''pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim'' etc.		\| Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: ''exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent'' sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ''ultrasensibil, splendid, perfect'' nu formează grade de comparație.<br>De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: ''pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim'' etc.
	\|-		\|-