Articol/Ionel Funeriu/accentul II - Revizia istoricului

Radu Borza la 27 martie 2020 15:47

2020-03-27T15:47:59Z

Radu Borza la 1 ianuarie 2020 12:04

2020-01-01T12:04:23Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 1 ianuarie 2020 15:04
Linia 1:		Linia 1:
	[[Fișier:Biografii_lexicale_Ionel_Funeriu_2019.png\|thumb\|right\|alt=Biografii lexicale\|Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019]]		[[Fișier:Biografii_lexicale_Ionel_Funeriu_2019.png\|thumb\|right\|alt=Biografii lexicale\|Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019]]
	~~''accentul (II)''~~


	În ortografia românească, accentul grafic nu se folosește decât atunci când apare pericolul unei confuzii. Când scriu ''veselă'' nu e nevoie să marchez grafic silaba accentuată. Cititorul înțelege imediat, din context, dacă e vorba de adj. „voioasă" sau de „ustensilele din bucătărie". Se întâmplă rareori, dar se întâmplă, ca un context să fie insuficient și atunci e bine să notăm accentul prin semnul corespunzător pentru a nu crea confuzii. Comentez mai jos câteva situații în care ''notarea accentului ar fi înlăturat echivocul''.		În ortografia românească, accentul grafic nu se folosește decât atunci când apare pericolul unei confuzii. Când scriu ''veselă'' nu e nevoie să marchez grafic silaba accentuată. Cititorul înțelege imediat, din context, dacă e vorba de adj. „voioasă" sau de „ustensilele din bucătărie". Se întâmplă rareori, dar se întâmplă, ca un context să fie insuficient și atunci e bine să notăm accentul prin semnul corespunzător pentru a nu crea confuzii. Comentez mai jos câteva situații în care ''notarea accentului ar fi înlăturat echivocul''.

Radu Borza la 1 ianuarie 2020 11:51

2020-01-01T11:51:37Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 1 ianuarie 2020 14:51
Linia 1:		Linia 1:
			[[Fișier:Biografii_lexicale_Ionel_Funeriu_2019.png\|thumb\|right\|alt=Biografii lexicale\|Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019]]
	''accentul (II)''		''accentul (II)''

Anca Alexandru la 18 decembrie 2019 09:08

2019-12-18T09:08:48Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 18 decembrie 2019 12:08
Linia 27:		Linia 27:
	[[Categorie:Sincronizare]]		[[Categorie:Sincronizare]]
	[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]		[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]
			{{CuvinteCheie\|accent, veșnic, vecinel, val, cavalerie, tort, tortură, copil, copie, modă, model}}

Radu Borza la 17 decembrie 2019 02:45

2019-12-17T02:45:47Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 17 decembrie 2019 05:45
Linia 20:		Linia 20:
	5. Citesc un anunț din vitrina unei cofetării: torturi la comandă<nowiki>; înțeleg imediat că </nowiki>acolo poți comanda un ''tort'' pentru o ocazie fericită. Prietenul care mă însoțește (colaborator la „Cațavencu”), îmi zice grav, arătând spre DNA-ul de ''vis-à-vis'': „aici procurorii comandă ''tortúri'' ca să afle ''inside'' ce se petrece ''outside''“.		5. Citesc un anunț din vitrina unei cofetării: torturi la comandă<nowiki>; înțeleg imediat că </nowiki>acolo poți comanda un ''tort'' pentru o ocazie fericită. Prietenul care mă însoțește (colaborator la „Cațavencu”), îmi zice grav, arătând spre DNA-ul de ''vis-à-vis'': „aici procurorii comandă ''tortúri'' ca să afle ''inside'' ce se petrece ''outside''“.

	6. Te amuzi ascultându-1, dar nu mai faci nici doi pași pe stradela de burg medieval ce duce spre Tribunal și rămâi perplex când, de pe peretele scorojit al unui birou de copiat acte, îți sare în ochi anunțul „ucigaș“: executăm copii? „Glume ieftine" veți zice citind acestea, încât mie nu-mi rămâne decât să vă invit la o plimbare pe strada Eugeniu de Savoia din Timișoara, după ce se sting luminile și obloanele ruginite-s trase, ca să vă convingeți că nu-i de glumă cu accentul.		6. Te amuzi ascultându-l, dar nu mai faci nici doi pași pe stradela de burg medieval ce duce spre Tribunal și rămâi perplex când, de pe peretele scorojit al unui birou de copiat acte, îți sare în ochi anunțul „ucigaș“: executăm copii? „Glume ieftine" veți zice citind acestea, încât mie nu-mi rămâne decât să vă invit la o plimbare pe strada Eugeniu de Savoia din Timișoara, după ce se sting luminile și obloanele ruginite-s trase, ca să vă convingeți că nu-i de glumă cu accentul.

	P.S. „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți” îi îndemna acum aproape două secole Ion Heliade-Rădulescu pe tinerii din vremea sa. Doctoranzii de azi, de prin originale Academii, sunt consiliați de mentorii lor spirituali să urmeze ''módele'' de azi, nu depășitele modéle de ieri, recomandându-le, asemeni bardului bătrân: „scrieți, cópii, numai scrieți!”		P.S. „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți” îi îndemna acum aproape două secole Ion Heliade-Rădulescu pe tinerii din vremea sa. Doctoranzii de azi, de prin originale Academii, sunt consiliați de mentorii lor spirituali să urmeze ''módele'' de azi, nu depășitele modéle de ieri, recomandându-le, asemeni bardului bătrân: „scrieți, cópii, numai scrieți!”

Radu Borza: Pagină nouă: ''accentul (II)'' În ortografia românească, accentul grafic nu se folosește decât atunci când apare pericolul unei confuzii. Când scriu ''veselă'' nu e nevoie să marchez...

2019-12-17T02:45:08Z

Pagină nouă: ''accentul (II)'' În ortografia românească, accentul grafic nu se folosește decât atunci când apare pericolul unei confuzii. Când scriu ''veselă'' nu e nevoie să marchez...

Pagină nouă

''accentul (II)''

În ortografia românească, accentul grafic nu se folosește decât atunci când apare pericolul unei confuzii. Când scriu ''veselă'' nu e nevoie să marchez grafic silaba accentuată. Cititorul înțelege imediat, din context, dacă e vorba de adj. „voioasă" sau de „ustensilele din bucătărie". Se întâmplă rareori, dar se întâmplă, ca un context să fie insuficient și atunci e bine să notăm accentul prin semnul corespunzător pentru a nu crea confuzii. Comentez mai jos câteva situații în care ''notarea accentului ar fi înlăturat echivocul''.

1. Editându-l pe Eminescu, Perpessicius a conservat, pentru parfumul ei popular-arhaic, varianta grafică ''vecinică'' în locul actualului ''veșnică''. Editorul nu și-a imaginat, desigur, că se va afla vreodată un român care, în focul declamator, să-i schimbe accentuarea. S-a întâmplat și tocmai de ziua poetului, la tv. Ajungând la versurile din ''Călin'' (''file din poveste''):

Cine e nebun să ardă în cărbuni smarandul rar

Ș-a lui ''vecinică'' lucire s-o strivească în zadar?

un actor de ocazie pronunță cu toată claritatea: „a lui ''vecin'''i'''că''... s-o strivească în zadar"..., iar eu nici acum nu știu dacă să pun accentuarea pe seama ignoranței actoricești sau pe seama umorului îndoielnic cultivat de televiziunile comerciale pentru ''rating''.

2. Prin clasa a doua sau a treia, am primit ca premiu pentru bună purtare (?) o carte ilustrată cu titlul ''Vălurea''. Înainte de a mi-o înmâna, învățătoarea ne-a citit câteva pasaje de acolo. ''Vălurea'' era un personaj acvatic (o fetiță) care se agăța de mustața unui somn și în felul ăsta peștele o purta cu el peste tot, fără a o putea înghiți. Citindu-ne din carte, învățătoarea pronunța tot timpul ''Văl'''u'''rea'', cu accentul pe ''u'', și în patru silabe: ''Vă-lu-re-a''. Ajuns acasă, m-am lăudat cu ''Vălúrea'' mea, imitând pronunția învățătoarei, până ce tata, privind ilustrațiile din carte, și-a dat seama că-i ''Vălureá'' (ca ''rândunea'', ''turturea'') și mi-a explicat că de la ''val'' i se trage numele. Vorba ceea: „ce e ''val'', ca ''valul'' trece”.

3. Câțiva ani mai târziu, la cinematograful din orășelul natal, rula filmul ''Robii'', ecranizare după romanul ''Of Human Bondage'' al lui Somerset Maugham. Filmul englezesc, o raritate în vremea aceea, făcea săli pline. Deși pelicula înfățișa patimile amoroase ale nefericitului Philip Carey, toți spectatorii pronunțau ''Róbii'', cu accentul pe ''o.'' A doua zi, profesorul de engleză ne-a luminat, pronunțând cu dicție pedagogică — ''Rob'''''i'''''i''.

4. Când am ajuns la facultate, în chiar primul an, la intrarea în căminul studențesc, un afiș ne invita, cu preț redus, la spectacolul cu opera ''Cavaleria rusticană'' a lui Pietro Mascagni. Am fost la spectacol și abia acolo mi-am dat seama că accentuarea corectă este ''cavalería'' (din it. ''cavalleria''), nu ''cavaléria'' (din germ. ''Kavallerie'', rus. ''cavaleriia''), întrucât nu se cânta vitejia unei armate de călăreți, ci se omagia noblețea țăranului sicilian.

5. Citesc un anunț din vitrina unei cofetării: torturi la comandă<nowiki>; înțeleg imediat că </nowiki>acolo poți comanda un ''tort'' pentru o ocazie fericită. Prietenul care mă însoțește (colaborator la „Cațavencu”), îmi zice grav, arătând spre DNA-ul de ''vis-à-vis'': „aici procurorii comandă ''tortúri'' ca să afle ''inside'' ce se petrece ''outside''“.

6. Te amuzi ascultându-1, dar nu mai faci nici doi pași pe stradela de burg medieval ce duce spre Tribunal și rămâi perplex când, de pe peretele scorojit al unui birou de copiat acte, îți sare în ochi anunțul „ucigaș“: executăm copii? „Glume ieftine" veți zice citind acestea, încât mie nu-mi rămâne decât să vă invit la o plimbare pe strada Eugeniu de Savoia din Timișoara, după ce se sting luminile și obloanele ruginite-s trase, ca să vă convingeți că nu-i de glumă cu accentul.

P.S. „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți” îi îndemna acum aproape două secole Ion Heliade-Rădulescu pe tinerii din vremea sa. Doctoranzii de azi, de prin originale Academii, sunt consiliați de mentorii lor spirituali să urmeze ''módele'' de azi, nu depășitele modéle de ieri, recomandându-le, asemeni bardului bătrân: „scrieți, cópii, numai scrieți!”

[[Categorie:Sincronizare]]
[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 27 martie 2020 18:47
Linia 1:		Linia 1:
	[[Fișier:Biografii_lexicale_Ionel_Funeriu_2019.png\|thumb\|right\|alt=Biografii lexicale\|Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019]]		[[Fișier:Biografii_lexicale_Ionel_Funeriu_2019.png\|thumb\|right\|alt=Biografii lexicale\|Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019]]

	În ortografia românească, accentul grafic nu se folosește decât atunci când apare pericolul unei confuzii. Când scriu ''veselă'' nu e nevoie să marchez grafic silaba accentuată. Cititorul înțelege imediat, din context, dacă e vorba de adj. ~~„voioasă"~~ sau de „ustensilele din ~~bucătărie"~~. Se întâmplă rareori, dar se întâmplă, ca un context să fie insuficient și atunci e bine să notăm accentul prin semnul corespunzător pentru a nu crea confuzii. Comentez mai jos câteva situații în care ''notarea accentului ar fi înlăturat echivocul''.		În ortografia românească, accentul grafic nu se folosește decât atunci când apare pericolul unei confuzii. Când scriu ''veselă'' nu e nevoie să marchez grafic silaba accentuată. Cititorul înțelege imediat, din context, dacă e vorba de adj. „voioasă” sau de „ustensilele din bucătărie”. Se întâmplă rareori, dar se întâmplă, ca un context să fie insuficient și atunci e bine să notăm accentul prin semnul corespunzător pentru a nu crea confuzii. Comentez mai jos câteva situații în care ''notarea accentului ar fi înlăturat echivocul''.

	1. Editându-l pe Eminescu, Perpessicius a conservat, pentru parfumul ei popular-arhaic, varianta grafică ''vecinică'' în locul actualului ''veșnică''. Editorul nu și-a imaginat, desigur, că se va afla vreodată un român care, în focul declamator, să-i schimbe accentuarea. S-a întâmplat și tocmai de ziua poetului, la tv. Ajungând la versurile din ''Călin'' (''file din poveste''):		1. Editându-l pe Eminescu, Perpessicius a conservat, pentru parfumul ei popular-arhaic, varianta grafică ''vecinică'' în locul actualului ''veșnică''. Editorul nu și-a imaginat, desigur, că se va afla vreodată un român care, în focul declamator, să-i schimbe accentuarea. S-a întâmplat și tocmai de ziua poetului, la tv. Ajungând la versurile din ''Călin'' (''file din poveste''):
Linia 9:		Linia 9:
	Ș-a lui ''vecinică'' lucire s-o strivească în zadar?		Ș-a lui ''vecinică'' lucire s-o strivească în zadar?

	un actor de ocazie pronunță cu toată claritatea: „a lui ''vecin'''i'''că''... s-o strivească în ~~zadar"~~..., iar eu nici acum nu știu dacă să pun accentuarea pe seama ignoranței actoricești sau pe seama umorului îndoielnic cultivat de televiziunile comerciale pentru ''rating''.		un actor de ocazie pronunță cu toată claritatea: „a lui ''vecin'''''i'''''că''... s-o strivească în zadar”..., iar eu nici acum nu știu dacă să pun accentuarea pe seama ignoranței actoricești sau pe seama umorului îndoielnic cultivat de televiziunile comerciale pentru ''rating''.

	2. Prin clasa a doua sau a treia, am primit ca premiu pentru bună purtare (?) o carte ilustrată cu titlul ''Vălurea''. Înainte de a mi-o înmâna, învățătoarea ne-a citit câteva pasaje de acolo. ''Vălurea'' era un personaj acvatic (o fetiță) care se agăța de mustața unui somn și în felul ăsta peștele o purta cu el peste tot, fără a o putea înghiți. Citindu-ne din carte, învățătoarea pronunța tot timpul ''Văl'''u'''rea'', cu accentul pe ''u'', și în patru silabe: ''Vă-lu-re-a''. Ajuns acasă, m-am lăudat cu ''Vălúrea'' mea, imitând pronunția învățătoarei, până ce tata, privind ilustrațiile din carte, și-a dat seama că-i ''Vălureá'' (ca ''rândunea'', ''turturea'') și mi-a explicat că de la ''val'' i se trage numele. Vorba ceea: „ce e ''val'', ca ''valul'' trece”.		2. Prin clasa a doua sau a treia, am primit ca premiu pentru bună purtare (?) o carte ilustrată cu titlul ''Vălurea''. Înainte de a mi-o înmâna, învățătoarea ne-a citit câteva pasaje de acolo. ''Vălurea'' era un personaj acvatic (o fetiță) care se agăța de mustața unui somn și în felul ăsta peștele o purta cu el peste tot, fără a o putea înghiți. Citindu-ne din carte, învățătoarea pronunța tot timpul ''Văl'''u'''rea'', cu accentul pe ''u'', și în patru silabe: ''Vă-lu-re-a''. Ajuns acasă, m-am lăudat cu ''Vălúrea'' mea, imitând pronunția învățătoarei, până ce tata, privind ilustrațiile din carte, și-a dat seama că-i ''Vălureá'' (ca ''rândunea'', ''turturea'') și mi-a explicat că de la ''val'' i se trage numele. Vorba ceea: „ce e ''val'', ca ''valul'' trece”.
Linia 17:		Linia 17:
	4. Când am ajuns la facultate, în chiar primul an, la intrarea în căminul studențesc, un afiș ne invita, cu preț redus, la spectacolul cu opera ''Cavaleria rusticană'' a lui Pietro Mascagni. Am fost la spectacol și abia acolo mi-am dat seama că accentuarea corectă este ''cavalería'' (din it. ''cavalleria''), nu ''cavaléria'' (din germ. ''Kavallerie'', rus. ''cavaleriia''), întrucât nu se cânta vitejia unei armate de călăreți, ci se omagia noblețea țăranului sicilian.		4. Când am ajuns la facultate, în chiar primul an, la intrarea în căminul studențesc, un afiș ne invita, cu preț redus, la spectacolul cu opera ''Cavaleria rusticană'' a lui Pietro Mascagni. Am fost la spectacol și abia acolo mi-am dat seama că accentuarea corectă este ''cavalería'' (din it. ''cavalleria''), nu ''cavaléria'' (din germ. ''Kavallerie'', rus. ''cavaleriia''), întrucât nu se cânta vitejia unei armate de călăreți, ci se omagia noblețea țăranului sicilian.

	5. Citesc un anunț din vitrina unei cofetării: torturi la comandă<nowiki>; înțeleg imediat că </nowiki>acolo poți comanda un ''tort'' pentru o ocazie fericită. Prietenul care mă însoțește (colaborator la „Cațavencu”), îmi zice grav, arătând spre DNA-ul de ''vis-à-vis'': „aici procurorii comandă ''tortúri'' ca să afle ''inside'' ce se petrece ''outside''“.		5. Citesc un anunț din vitrina unei cofetării: torturi la comandă<nowiki>; înțeleg imediat că </nowiki>acolo poți comanda un ''tort'' pentru o ocazie fericită. Prietenul care mă însoțește (colaborator la „Cațavencu”), îmi zice grav, arătând spre DNA-ul de ''vis-à-vis'': „aici procurorii comandă ''tortúri'' ca să afle ''inside'' ce se petrece ''outside''”.

	6. Te amuzi ascultându-l, dar nu mai faci nici doi pași pe stradela de burg medieval ce duce spre Tribunal și rămâi perplex când, de pe peretele scorojit al unui birou de copiat acte, îți sare în ochi anunțul ~~„ucigaș“~~: executăm copii? „Glume ~~ieftine"~~ veți zice citind acestea, încât mie nu-mi rămâne decât să vă invit la o plimbare pe strada Eugeniu de Savoia din Timișoara, după ce se sting luminile și obloanele ruginite-s trase, ca să vă convingeți că nu-i de glumă cu accentul.		6. Te amuzi ascultându-l, dar nu mai faci nici doi pași pe stradela de burg medieval ce duce spre Tribunal și rămâi perplex când, de pe peretele scorojit al unui birou de copiat acte, îți sare în ochi anunțul „ucigaș”: executăm copii. „Glume ieftine” veți zice citind acestea, încât mie nu-mi rămâne decât să vă invit la o plimbare pe strada Eugeniu de Savoia din Timișoara, după ce se sting luminile și obloanele ruginite-s trase, ca să vă convingeți că nu-i de glumă cu accentul.

	P.S. „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți” îi îndemna acum aproape două secole Ion Heliade-Rădulescu pe tinerii din vremea sa. Doctoranzii de azi, de prin originale Academii, sunt consiliați de mentorii lor spirituali să urmeze ''módele'' de azi, nu depășitele modéle de ieri, recomandându-le, asemeni bardului bătrân: „scrieți, cópii, numai scrieți!”

			P.S. „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți” îi îndemna acum aproape două secole Ion Heliade-Rădulescu pe tinerii din vremea sa. Doctoranzii de azi, de prin originale Academii, sunt consiliați de mentorii lor spirituali să urmeze ''módele'' de azi, nu depășitele ''modéle'' de ieri, recomandându-le, asemeni bardului bătrân: „scrieți, cópii, numai scrieți!”

	[[Categorie:Sincronizare]]		[[Categorie:Sincronizare]]
	[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]		[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]
	{{CuvinteCheie\|accent, veșnic, vecinel, val, cavalerie, tort, tortură, copil, copie, modă, model}}		{{CuvinteCheie\|accent, veșnic, vecinel, val, cavalerie, tort, tortură, copil, copie, modă, model}}