Articol/Ionel Funeriu/baioneta din Bayonne - Revizia istoricului

Octavian.Mocanu: Greșeli de transcriere

2020-01-08T06:21:14Z

Greșeli de transcriere

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 8 ianuarie 2020 09:21
Linia 3:		Linia 3:
	Substantivele proprii, nume de persoană (antroponime), de locuri (toponime), de ape (hidronime), de munți (oronime) etc. pot deveni, în anumite condiții, nume comune. Wilhelm C. Röntgen (1845-1923) a descoperit în anul 1895 ''razele X''<nowiki>; această descoperire, pentru care a fost răsplătit cu premiul Nobel, a revoluționat medicina; în onoarea și amintirea savantului, lumea științ</nowiki>ifică a hotărât, după moartea acestuia — și, culmea, împotriva voinței sale testamentare —, să le spună ''raze röntgen''. Verbul ''a pasteuriza'', cu participiul ''pasteurizat'' (cf. ''lapte pasteurizat''), a fost derivat pornindu-se de la numele savantului francez Louis Pasteur (1822-1895), unul dintre descoperitorii vaccinului. Adjectivul ''bordo'' provine de la numele orașului francez Bordeaux<ref name="ftn1"> Fiind un neologism importat din franceză, ''bordo'' se pronunță ca în limba de origine, cu accentul pe al doilea ''o'': bordò. Nu știu dacă azi acest cuvânt mai este cunoscut la țară. Îmi amintesc însă că, în copilăria mea, era un termen curent. La prima vedere pare de neînțeles cum un asemenea neologism a pătruns din franceză, pe cale cultă așadar, în vorbirea țăranilor. Un amănunt lămurește problema. La țară se pronunța ''bòrdo'', cu accentul pe prima silabă, ceea ce e sigur că acest cuvânt a ajuns în zona Aradului din limba maghiară, căci acolo toate cuvintele poartă accentul pe prima silabă.</ref>, unde se produce celebrul vin roșu (închis). Viticultorii din acest oraș au descoperit vestita ''bouillie bordelaise''<ref name="ftn2"> Adjectiv ce ne amintește de numele castrului roman ''Burdigala'' (azi ''Bordeaux'').</ref>, care a salvat de la extincție vița-de-vie. Fungicidul salutar e cunoscut la noi sub numele de ''zeamă bordeleză''<nowiki>; și, ca să rămânem în perimetrul oenologic, adaug numele faimosului rachiu francez (în fr. </nowiki>''eau de vie'' = apa vieții, adică... țuica), ''coniacul'', un produs al podgoriilor din jurul orașului ''Cognac''. Cine se mai gândește astăzi că însăși nuanța cromatică ''vânăt''(''ă'') = albastru închis cu reflexe violete este tot un derivat adjectival format de la numele orașului italian ''Veneția''? (Saltimbancii circurilor itinerante din Evul Mediu erau venețieni costumați în albastru.)		Substantivele proprii, nume de persoană (antroponime), de locuri (toponime), de ape (hidronime), de munți (oronime) etc. pot deveni, în anumite condiții, nume comune. Wilhelm C. Röntgen (1845-1923) a descoperit în anul 1895 ''razele X''<nowiki>; această descoperire, pentru care a fost răsplătit cu premiul Nobel, a revoluționat medicina; în onoarea și amintirea savantului, lumea științ</nowiki>ifică a hotărât, după moartea acestuia — și, culmea, împotriva voinței sale testamentare —, să le spună ''raze röntgen''. Verbul ''a pasteuriza'', cu participiul ''pasteurizat'' (cf. ''lapte pasteurizat''), a fost derivat pornindu-se de la numele savantului francez Louis Pasteur (1822-1895), unul dintre descoperitorii vaccinului. Adjectivul ''bordo'' provine de la numele orașului francez Bordeaux<ref name="ftn1"> Fiind un neologism importat din franceză, ''bordo'' se pronunță ca în limba de origine, cu accentul pe al doilea ''o'': bordò. Nu știu dacă azi acest cuvânt mai este cunoscut la țară. Îmi amintesc însă că, în copilăria mea, era un termen curent. La prima vedere pare de neînțeles cum un asemenea neologism a pătruns din franceză, pe cale cultă așadar, în vorbirea țăranilor. Un amănunt lămurește problema. La țară se pronunța ''bòrdo'', cu accentul pe prima silabă, ceea ce e sigur că acest cuvânt a ajuns în zona Aradului din limba maghiară, căci acolo toate cuvintele poartă accentul pe prima silabă.</ref>, unde se produce celebrul vin roșu (închis). Viticultorii din acest oraș au descoperit vestita ''bouillie bordelaise''<ref name="ftn2"> Adjectiv ce ne amintește de numele castrului roman ''Burdigala'' (azi ''Bordeaux'').</ref>, care a salvat de la extincție vița-de-vie. Fungicidul salutar e cunoscut la noi sub numele de ''zeamă bordeleză''<nowiki>; și, ca să rămânem în perimetrul oenologic, adaug numele faimosului rachiu francez (în fr. </nowiki>''eau de vie'' = apa vieții, adică... țuica), ''coniacul'', un produs al podgoriilor din jurul orașului ''Cognac''. Cine se mai gândește astăzi că însăși nuanța cromatică ''vânăt''(''ă'') = albastru închis cu reflexe violete este tot un derivat adjectival format de la numele orașului italian ''Veneția''? (Saltimbancii circurilor itinerante din Evul Mediu erau venețieni costumați în albastru.)

	Aș putea adăuga alte asemenea exemple, dar cred că e mai interesant să dau cuvântul poetului ~~șerban~~ Foarță, pentru care limba română este un „văzduh al fulgurațiilor astrale” (cum zicea într-o ''ars dedicatoria'', mitropolitul Bartolomeu al Clujului). Reproduc mai jos integral, și fără explicații profesorale care i-ar distruge inefabilul, poemul său ''Balada baionetei din Bayonne'':		Aș putea adăuga alte asemenea exemple, dar cred că e mai interesant să dau cuvântul poetului Șerban Foarță, pentru care limba română este un „văzduh al fulgurațiilor astrale” (cum zicea într-o ''ars dedicatoria'', mitropolitul Bartolomeu al Clujului). Reproduc mai jos integral, și fără explicații profesorale care i-ar distruge inefabilul, poemul său ''Balada baionetei din Bayonne'':


Linia 80:		Linia 80:
	hazardul bate veșnic zarul		hazardul bate veșnic zarul

	pe care-1 tot arunci în van;		pe care-l tot arunci în van;

	se răsfrângea-n oglinzi de damă		se răsfrângea-n oglinzi de damă

Anca Alexandru la 6 ianuarie 2020 18:05

2020-01-06T18:05:43Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 6 ianuarie 2020 21:05
Linia 119:		Linia 119:


	P.S. La scurtă vreme după apariția întâiei ediții a ''Biografii''(lor) ''lexicale'', ~~șerban~~ Foarță îmi trimite câteva „variațiuni pe aceeași temă” din a sa ''Ultima Baionadă'':		P.S. La scurtă vreme după apariția întâiei ediții a ''Biografii''(lor) ''lexicale'', Șerban Foarță îmi trimite câteva „variațiuni pe aceeași temă” din a sa ''Ultima Baionadă'':

Anca Alexandru la 6 ianuarie 2020 18:04

2020-01-06T18:04:58Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 6 ianuarie 2020 21:04
Linia 239:		Linia 239:
	[[Categorie:Sincronizare]]		[[Categorie:Sincronizare]]
	[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]		[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]
			{{CuvinteCheie\|baionetă, röntgen, pasteuriza, pasteurizat, bordo, bordelez, coniac, vânăt, olandă, cașmir, arteziană, berlină, indigo, faianță, sardină, piersică, mansardă, sacs, havană, bagdadie, colonie, boston, kaiser, țar, vespasiană, volteră, malacov, brașoavă, cireș, arpagon, aldin, papion, renglotă, bria, savarină, parmezan, maioneză, pandișpan, meandru, majolică, izabel, pubelă, limuzină, sânziană}}

Radu Borza: Pagină nouă: Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019 S...

2020-01-06T00:07:01Z

Pagină nouă: thumb|right|alt=Biografii lexicale|Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019 S...

Pagină nouă

[[Fișier:Biografii_lexicale_Ionel_Funeriu_2019.png|thumb|right|alt=Biografii lexicale|Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019]]

Substantivele proprii, nume de persoană (antroponime), de locuri (toponime), de ape (hidronime), de munți (oronime) etc. pot deveni, în anumite condiții, nume comune. Wilhelm C. Röntgen (1845-1923) a descoperit în anul 1895 ''razele X''<nowiki>; această descoperire, pentru care a fost răsplătit cu premiul Nobel, a revoluționat medicina; în onoarea și amintirea savantului, lumea științ</nowiki>ifică a hotărât, după moartea acestuia — și, culmea, împotriva voinței sale testamentare —, să le spună ''raze röntgen''. Verbul ''a pasteuriza'', cu participiul ''pasteurizat'' (cf. ''lapte pasteurizat''), a fost derivat pornindu-se de la numele savantului francez Louis Pasteur (1822-1895), unul dintre descoperitorii vaccinului. Adjectivul ''bordo'' provine de la numele orașului francez Bordeaux<ref name="ftn1"> Fiind un neologism importat din franceză, ''bordo'' se pronunță ca în limba de origine, cu accentul pe al doilea ''o'': bordò. Nu știu dacă azi acest cuvânt mai este cunoscut la țară. Îmi amintesc însă că, în copilăria mea, era un termen curent. La prima vedere pare de neînțeles cum un asemenea neologism a pătruns din franceză, pe cale cultă așadar, în vorbirea țăranilor. Un amănunt lămurește problema. La țară se pronunța ''bòrdo'', cu accentul pe prima silabă, ceea ce e sigur că acest cuvânt a ajuns în zona Aradului din limba maghiară, căci acolo toate cuvintele poartă accentul pe prima silabă.</ref>, unde se produce celebrul vin roșu (închis). Viticultorii din acest oraș au descoperit vestita ''bouillie bordelaise''<ref name="ftn2"> Adjectiv ce ne amintește de numele castrului roman ''Burdigala'' (azi ''Bordeaux'').</ref>, care a salvat de la extincție vița-de-vie. Fungicidul salutar e cunoscut la noi sub numele de ''zeamă bordeleză''<nowiki>; și, ca să rămânem în perimetrul oenologic, adaug numele faimosului rachiu francez (în fr. </nowiki>''eau de vie'' = apa vieții, adică... țuica), ''coniacul'', un produs al podgoriilor din jurul orașului ''Cognac''. Cine se mai gândește astăzi că însăși nuanța cromatică ''vânăt''(''ă'') = albastru închis cu reflexe violete este tot un derivat adjectival format de la numele orașului italian ''Veneția''? (Saltimbancii circurilor itinerante din Evul Mediu erau venețieni costumați în albastru.)

Aș putea adăuga alte asemenea exemple, dar cred că e mai interesant să dau cuvântul poetului șerban Foarță, pentru care limba română este un „văzduh al fulgurațiilor astrale” (cum zicea într-o ''ars dedicatoria'', mitropolitul Bartolomeu al Clujului). Reproduc mai jos integral, și fără explicații profesorale care i-ar distruge inefabilul, poemul său ''Balada baionetei din Bayonne'':

Venea olanda din Olanda,

venea cașmirul din Cașmir;

că ni s-a ofilit ghirlanda

cuvinte nù am, să mă mir;

am mai dansat o arleziană,

a mai căzut un batalion;

sclipea,-n Artois, o arteziană

și-o baionetă, la Bayonne.

De la Berlin venea berlina

și indigoul, de la Ind;

iubea Marcel pe Albertina

și era tare suferind;

și ne-a cuprins indiferența,

și-a mai pocnit câte-un balon;

sclipeau faianțele,-n Faenza

și baionetele,-n Bayonne.

Sardinele, din marea Sardă,

din Persia, piersica venea;

Mansart murise-ntr-o mansardă,

ofițerimea lenevea;

se prelingea o vară laxă

ca înghețata, din baton;

sclipeau sacsii în țara saxă

și baionete, la Bayonne.

Havana-ți oferea havane

din care-albastru fum adii

dinspre divane spre tavane

ca la Bagdad, sub bagdadii;

Colonia ne dădea colonie

iar Bostonul, un vals-boston;

s-a statuat Finis Poloniae

și am dat fuga la Bayonne.

Din Caesar, Kaiserul și țarul,

din vespasiană, Vespasian;

hazardul bate veșnic zarul

pe care-1 tot arunci în van;

se răsfrângea-n oglinzi de damă

blazarea noastră cu blazon,

iar nu în sclipitoarea lamă

de baionetă de Bayonne.

Voltaire dormea într-o volteră

și, între timp, filosofa;

a mai trecut de-atunci o eră,

a mai căzut câte-o sofa;

de ce se clatină iatacul

și cad ghiulele pe balcon?

Opriți, opriți, opriți atacul

la baionetă, la Bayonne!

'''Închinare'''

A mai trecut o belepòcă;

Adio, domnule baron!

Sclipește-n soare, echivocă,

o baionetă, la Bayonne.

P.S. La scurtă vreme după apariția întâiei ediții a ''Biografii''(lor) ''lexicale'', șerban Foarță îmi trimite câteva „variațiuni pe aceeași temă” din a sa ''Ultima Baionadă'':

Sursa cravatei e croată

(poți să te spânzuri de vreun pom

cu ea, — pe-o pajiște plouată),

a lavalierei e La Baume

Le Blanc de La Valière, a șasea

metresă-a unui campion

al sexului, — pe când mătasea

o schimbă fluturii-n papion.

Își are-obârșia malacovul

în fortăreața Malakov,

din malvă („nalbă”) vine mauve-ul,

vine brașoava din Brașov,

cireșul din Cerasus vine,

din Harpagon vine-arpagon,

ne scrie Aldo cu aldine,

se schimbă fluturii-n papion.

De la Reine Claude este renglota,

iar de la unul ce bria

în arta ce ne-ncântă glota,

e savarina lui Brillat... [Savarin]

din Parma vine parmezanul,

iar maioneza din Mahón,

din pan di Spagnia, pandișpanul

ce schimbă fluturii-n papion.

Maiandrosul e un meandru

ce curge-n marea ce le fu

mormânt lui Hero și Leandru;

bistroul vine, însă, NU

din bîstro, — cum nici Godefroi IV

Buillon nu vine din bulion,

bulion ce-i un papionolatru

ce schimbă fluturii-n papion.

Ne vine polca din Polonia,

mazurca din Mazuria,

o avem, la fel cum, din Colonia,

odicolonul; din Bordeaux

vine bordoul copt în via

franceză, — dacă ai ghinion,

din Franția, vine și sfrenția

ce schimbă fluturii-n papion.

Ne dă Majorca majolică,

iar Isabella, izabel

(culoarea alb-jegos, adică),

pubela vine din Poubelle,

din Limousin e limuzina,

Sânzienele-s din Sânt Iion, —

textilă-i, mai ales, uzina

ce schimbă fluturii-n papion.

'''Închinare'''

asta-i Balada cea mai nouă

a baionetei din Bayonne, —

ce n-are-alt sens decât că, nouă,

ne schimbă fluturii-n papion.

----
<references/>

[[Categorie:Sincronizare]]
[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]