Anca Alexandru la 4 ianuarie 2020 09:57

2020-01-04T09:57:02Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 4 ianuarie 2020 12:57
Linia 27:		Linia 27:
	[[Categorie:Sincronizare]]		[[Categorie:Sincronizare]]
	[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]		[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]
			{{CuvinteCheie\|duminică, Domn, Dumnezeu, adio}}

Radu Borza: Pagină nouă: Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019 '...

2020-01-04T04:49:19Z

Pagină nouă: thumb|right|alt=Biografii lexicale|Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019 '...

Pagină nouă

[[Fișier:Biografii_lexicale_Ionel_Funeriu_2019.png|thumb|right|alt=Biografii lexicale|Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019]]

''Duminica'' este a șaptea zi a săptămânii. La originea îndepărtată a cuvântului se află lat. ''domus'' = casă impunătoare. Acest cuvânt nu a fost moștenit cu sensul de locuință dintr-un motiv simplu: în teritoriile cucerite de romani trăiau oameni cu stare materială debilă, care nu-și puteau permite să-și construiască o asemenea locuință (Cf. ''supra'', p. 39). Așa se explică faptul că aceste popoare l-au moștenit în limba lor pe lat. ''casa'', cuvânt care în latină desemna o locuință pauperă, o colibă, un bordei. Cum s-a ajuns de la ''domus'' la ''duminică'' este o istorie întreagă, pe care încerc s-o rezum, călcând peste detalii. Așadar, din ''domus'', s-a format prin derivare cuvântul ''dominus'', care la început însemna „proprietarul casei, stăpânul ei”<nowiki>; mai târziu, cuvântul și-a lărgit sensul ajungâ</nowiki>nd să însemne „stăpân", în general, apoi „stăpânul unei țări întregi, domnitorul" și, în cele din urmă, stăpânul tuturor ființelor și lucrurilor din cer și de pe pământ, zeul suprem, adică, în limba noastră: ''Dumnezeu''. (Am folosit intenționat sintagma ''zeul suprem'', pentru că în românește Dumnezeu provine din sudarea a două cuvinte latinești ''deus'' = zeu și ''dominus'' = stăpân.) Supus unui al doilea proces de derivare, ''dominus'' a devenit adjectiv: ''dominicus'', la feminin ''dominica'','' ''unul din sensurile acestuia fiind „ceea ce aparține ''domnului''”. Nu e greu de imaginat acum — după ce am aflat prin ce transformări a trecut cuvântul ''domus'' — cum s-a ajuns ca ziua ''Domnului'' să se numească ''duminică''.

Familia lui ''domus'' este bogată în latinește. Cuvintele care pornesc de la ''domus'' au ajuns în limba noastră fie direct de la cuceritorii romani, fie mult mai târziu, începând de prin secolul al XVIII-lea, când au fost împrumutate dintr-o limbă neolatină cu proeminent prestigiu cultural precum franceza. În primul caz vorbim de cuvinte moștenite, în cel de-al doilea de neologisme (abreviate ''n''). Înfățișez mai jos tabloul, probabil incomplet, al acestei prodigioase familii:

lat. ''domus'' > rom. ''dom'' (n);

lat. ''dominus'' > rom. ''domn'', cu derivatele: ''a domni'', ''domnitor'', ''domnesc'', ''domnește''<nowiki>; </nowiki>

lat. ''domina'' > rom. ''doamnă'', cu diminutivele ''domniță'' și ''domnișoară'', precum și neologismul ''damă'', din fr. ''dame'' (cf. și argoticele ''dameză'', ''damicelă'' și ''madamă'') ;

lat. ''dominari'' > rom. ''a domina'' (n), cu derivatele ''dominație'', ''dominator'', ''dominant''<nowiki>;</nowiki>

lat. ''dominium'' > rom. ''domeniu'' (n), cu derivatul rar ''domenial''<nowiki>; </nowiki>

lat. ''domesticus'' > rom. ''domestic'' (n, prin fr. ''domestique'');

lat. ''domicilium'' > rom. ''domiciliu'' (n), cu derivatul verbal ''a domicilia''.

Într-un fel sau altul, rădăcina ''dom-'' din ''domus'' se regăsește în numele celei de-a șaptea zile a săptămânii din toate limbile romanice: fr. ''dimanche'', it. ''domenica'', port. și sp. ''domingo''. Interesant este că de la această zi s-au format antroponime și toponime. Poate vă mai amintiți de actrița ''Domnica'' Pellea din filmul ''Un surâs în plină vară'', de cântărețul italian ''Domenico'' Modugno, de politicianul francez ''Dominique'' Strauss-Kahn, vedeta unui scandal amoros de pomină, sau de tenorul spaniol Plácido ''Domingo'' și de atâtea alte celebrități.

P.S. Dacă ați petrecut, cumva, o vacanță exotică în Republica ''Dominicană'', ați vizitat desigur și capitala acestei mirabile țări, Santo ''Domingo'', pe românește Sfânta ''Duminică''.

P.P.S. Lat. ''Deus'' = zeu e în fr. ''Dieu'', it. ''Dio'', port. și sp. ''Dios''. Atenție: când spuneți cuiva ''adio'' (fr. ''adieu'', it. ''adio'', port. și sp. ''adios'') îi promiteți c-o să vă revedeți în fața lui... ''Dumnezeu''! Încă o dată, atenție: ''Deus'' a fost moștenit în românește în forma ''zău'', așadar când vă jurați că spuneți adevărul și ziceți ''zău'', îl luați martor pe însuși ''Dumnezeu''!

[[Categorie:Sincronizare]]
[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]

Articol/Ionel Funeriu/duminică - Revizia istoricului

Anca Alexandru la 4 ianuarie 2020 09:57

Radu Borza: Pagină nouă: Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019 '...