Anca Alexandru la 20 martie 2020 15:28

2020-03-20T15:28:29Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 20 martie 2020 18:28
Linia 17:		Linia 17:
	[[Categorie:Sincronizare]]		[[Categorie:Sincronizare]]
	[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]		[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]
			{{CuvinteCheie\|hiperurbanism, hipercorectitudine, chiftea}}

Radu Borza: Pagină nouă: Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019...

2020-03-19T18:47:00Z

Pagină nouă: thumb|right|alt=Biografii lexicale|Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019...

Pagină nouă

[[Fișier:Biografii_lexicale_Ionel_Funeriu_2019.png|thumb|right|alt=Biografii lexicale|Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019]]

„Mai mult decât orășenesc” ar fi, etimologic vorbind, sensul acestui cuvânt greco-latin (gr. ''hyper'' „mai mult” + lat. ''urbs'' „oraș”). În limbă e ca la chimie. Combini clorul cu sodiul și obții ''clorura de sodiu'' (''sarea''), o substanță nouă cu însușiri proprii, altele decât suma însușirilor celor două elemente din care a rezultat. Tot astfel, ''hiperurban'' nu însemnă „mai mult decât orășean”, ci cu totul altceva, dar asta se va vedea mai jos.

Oamenii încearcă să-și adapteze exprimarea în funcție de împrejurările în care se află. Într-un fel vorbești la Universitate și cu totul altfel la piață, acasă în familie sau pe stradă. Există destui oameni care nu-și adaptează frazarea la circumstanțele în care se găsesc; și mai sunt dintre aceia care vor să-și impresioneze partenerul de dialog cu o exprimare elevată, dar cu totul nepotrivită. Pe aceștia din urmă înțelepciunea populară îi sancționează fără milă: „ori te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul”. Dar cei mai mulți doresc doar să se exprime corect, însă n-au pregătirea necesară s-o facă. Și atunci cad în păcatul ce se cheamă ''hiperurbanism''.

1. În graiurile din Moldova și din unele părți ale Banatului și ale Ardealului ''p'' + ''i'' din ''picior'' și din ''pită'' se pronunță ''chi'': ''chicior'', ''chită''. Fenomenul acesta a fost botezat de lingviști ''palatalizare'', pentru că atunci când zici ''chi'' limba se apropie de „cerul gurii”, adică de zona ''palatală''. Există însă cuvinte cum ar fi ''chiftea'' (din tc. ''köfte''), unde ''chi''-ul inițial este natural, ca-n limba de origine, și atunci corect ar fi să-l rostești ca atare. Necunoscându-i originea, vorbitorii caută să restabilească o prezumtivă formă corectă și zic: ''piftea'', ceea ce-i greșit. Chestiunea este că ''piftea'' s-a generalizat în Moldova și atunci, dacă zici ''chiftea'', ești inclus în categoria ignoranților care rostesc ''chiatră'' în loc de ''piatră'' și ''chită'' în loc de ''pită''. Așa că aveți grijă cum solicitați ''chifteaua'' la vreo cârciumă de pe-acolo…

2. În copilăria mea, la țară, mă vizitează doi veri din Timișoara. Să tot fi avut ei vreo 15-l6 ani. Într-una din zile, o vecină cam de vârsta lor îi invită la masă. Văzând ea că nu prea se îndeamnă aceștia la pâine, mă trezesc că-i îmbie amabil: „mâncați ''pite'', numai acuma a scos-o mama din cuptor”. Mi-a ramas în memorie ciudatul cuvânt ''pite'' și a trebuit să treacă multă vreme până să înțeleg ce-i cu el. În sat, oamenii ziceau ''pă'' în loc de ''pe'' (ca domnul Pleșu) și ''brață'' în loc de ''brațe'' (cum rostea probabil și Eminescu, din moment ce-l pune în rimă cu ''față''). Vecina mea, nu prea cultivată, dar cu un oarecare simț al limbii, a tras concluzia că e ''urban'' să-l înlocuiești pe ''ă'' cu ''e'' și a extins regula și acolo unde ea nu are de ce să se aplice, la neaoșul ''pită''. A vrut să fie corectă și a fost mai mult decât corectă, adică ''hipercorectă''. A vrut să fie ''urbană'' și a ajuns să fie chiar mai mult, adică ''hiperurbană''.

3. Într-o excelentă teză de doctorat despre aspectele documentare ale scrierilor lui Slavici, profesoara Adela Gorcea descoperă un alt caz de ''hiperurbanism''. Numele satului ''Măderat'', din zona în care a trăit scriitorul, provine din magh. ''Magyarad'', ceea ce înseamnă că forma corectă ar fi ''Măgerat'' sau ''Măghierat'', așa cum se rostește, cu mici ezitări, în graiul local și cum, de altfel, îl găsim de mai multe ori la Slavici (''Maghierat''). După întâiul război, administrația română — înlocuind-o pe cea maghiară — s-a lăsat înșelată de faptul că în partea locului se zice: „''ge'' un''ge'' viñi” în loc de literarul: „''de'' un''de'' vii” și atunci l-a schimbat pe ''ge'' în ''de'', acolo unde nu este cazul, cu convingerea că astfel restabilește forma (pronunția) corectă a localității.

Nu-mi rămăne acum decât să reproduc din DEX definiția ''hiperurbanismului'', deși poate că exemplele mele l-au explicat singure: „Fenomen care constă în crearea unor variante fonetice, forme gramaticale, accentuări sau grafii necorecte, datorită intenției vorbitorului de a evita o exprimare sau o grafie presupusă neliterară.”

P.S. Un sinonim pentru ''hiperurbanism'' este ''hipercorectitudine'', termen, acesta din urmă, preferat de manualele școlare de limba română.

[[Categorie:Sincronizare]]
[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]

Articol/Ionel Funeriu/hiperurbanism - Revizia istoricului

Anca Alexandru la 20 martie 2020 15:28

Radu Borza: Pagină nouă: Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019...