Anca Alexandru la 8 ianuarie 2020 05:11

2020-01-08T05:11:21Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 8 ianuarie 2020 08:11
Linia 21:		Linia 21:
	[[Categorie:Sincronizare]]		[[Categorie:Sincronizare]]
	[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]		[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]
	{{CuvinteCheie\|joi, Jupiter, jovial~~, mitologie~~}}		{{CuvinteCheie\|joi, Jupiter, jovial}}

Anca Alexandru la 8 ianuarie 2020 00:51

2020-01-08T00:51:28Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 8 ianuarie 2020 03:51
Linia 21:		Linia 21:
	[[Categorie:Sincronizare]]		[[Categorie:Sincronizare]]
	[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]		[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]
	{{CuvinteCheie\|joi, Jupiter, jovial}}		{{CuvinteCheie\|joi, Jupiter, jovial, mitologie}}

Anca Alexandru la 4 ianuarie 2020 10:15

2020-01-04T10:15:20Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 4 ianuarie 2020 13:15
Linia 21:		Linia 21:
	[[Categorie:Sincronizare]]		[[Categorie:Sincronizare]]
	[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]		[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]
			{{CuvinteCheie\|joi, Jupiter, jovial}}

Radu Borza: Pagină nouă: Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019...

2020-01-04T04:46:22Z

Pagină nouă: thumb|right|alt=Biografii lexicale|Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019...

Pagină nouă

[[Fișier:Biografii_lexicale_Ionel_Funeriu_2019.png|thumb|right|alt=Biografii lexicale|Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019]]

În mitologia romană, ''Jupiter'' era zeul suprem, stăpânul cerului și al pământului, al tunetelor și fulgerelor, echivalentul lui Zeus al grecilor. Legătura dintre numele zeului atotputernic și ''joi'' este evidentă dacă ne raportăm la formele de genitiv și de acuzativ ale lui ''Jupiter'': ''Jovis'', respectiv ''Jovem''. Forma de dativ, pe care o regăsim în maxima: „quod licet ''Jovi'', non licet bovi” <nowiki>= ce-i permis lui </nowiki>''Jupiter'', nu-i permis oricărui bou, vine să întărească premisa. It. ''giovedì'', fr. ''jeudi'', sp. ''jueves'' și al nostru ''joi'' confirmă, la rându-le, filiația cuvântului. Precedată de luni, marți și miercuri și succedată de vineri, sâmbătă și duminică, ''joia'' stă în centrul săptămânii, așa cum ''Jupiter'' tronează în centrul de comandă al universului. Cel mai mare și mai puternic dintre zei a fost asociat de mitologie și, mai târziu, de astrologie, cu atributele grandoarei și forței, reprezentate simbolic de vultur, taur, stejar, fulger și tunet (''Jupiter tonans''). Este de înțeles atunci de ce planeta cea mai impunătoare și măreață din sistemul nostru solar a căpătat de la astronomi numele lui ''Jupiter''. Mai mult, orbita solară a lui ''Jupiter'' este și ea centrală, fiind flancată în stânga de Mercur, Venus și Marte, iar în dreapta de Saturn, Uranus și Neptun.

Faptul că ''joi'' îl reprezenta, în mentalul antic, pe stăpânul cerului și al pământului era de natură să confere acestei zile un caracter fast, încât cei născuți sub zodia lui ''Jupiter'' erau considerați norocoși, pentru că urmau să trăiască sub auspiciile celui mai puternic dintre zei. Acest ''datum naturae celestis'' (dar al naturii cerești) stă la originea îndepărtată a lui ''jovial'' = bine dispus, vesel, glumeț... Traseul istoric al acestui cuvânt e cel urmat de majoritatea neologismelor romanice: mai întâi latina târzie a creat din ''Jovis'' adjectivul ''jovialis'', care a ajuns la italieni: ''giovialis'' și la francezi, unde este atestat prima oară în 1588 în sintagma „l’Astre jovial”. În românește a pătruns mult mai târziu, abia în secolul al XIX-lea, și provine, ca mai toate neologismele din vremea aceea, din franceză. De altfel, supremația culturală a francezei în Europa, până la un moment dat, se reflectă mai ales în domeniul lexical. Zeul suprem germanic era Thor și, cu toate acestea, germana și engleza au adoptat un derivat al lui Jupiter, pe ''jovial'', care, importat din Franța, se bucura de prestigiu cultural.

E o realitate că ziua începutului sau, după caz, sfârșitului de săptămână, ca și cea din mijlocul ei sunt percepute de vorbitori a fi zile mai importante decât celelalte. Nu e deloc întâmplător că ''duminica'' este la creștini ziua lui Dumnezeu (''Dominus'' + ''deus''), iar ''joia'' a fost, cum am văzut, ziua lui ''Jupiter'' la romani. Pentru această ierarhie avem probe indirecte: cele 12 evanghelii sunt citite în biserică în ''Joia Mare'', iar creștinii din vechile sate românești mâncau carne numai ''joia'' și ''duminica''. Să mai adăugăm faptul că vițelele născute (mă rog, fătate) în aceste zile erau botezate ''Joiana'' și ''Domnica''. Celelalte zile ale săptămânii nu serveau drept bază „onomastică" pentru vite.

''Jupiter'' a fost românizat, făcut cumva „de-al nostru", în varianta ''Joe'' — cuvânt atât de apropiat fonetic de ''joi'' — ca și cum așa ar fi fost el moștenit în vremuri îndepărtate de la romani. Îl aflăm redat astfel, după modelul cărților populare, de G.I. Tohăneanu în traducerea ''Eneidei'':

...zvârlit-a

Din nori pripitul fulger al lui ''Joe''

și, răzvrătind cu vânturile marea,

Le-a spulberat corăbiile toate.

Pe ''Joe'' îl mai găsim ca prenume purtat de personalități cunoscute din lumea muzicii moderne precum: ''Joe Cocker'', ''Joe Dassin'', ''Joe Dolan''. Mare atenție însă, în etimologie se poate păcătui ușor: acest prenume este o abreviere de la ''Joseph'' (cuvânt de origine ebraică), prin urmare nu are legătură directă nici cu ''joi'' și nici cu ''Jupiter''. Că ''Joe'' este hipocoristicul lui ''Joseph'' ne-o dovedește prenumele vicepreședintelui Statelor Unite, ''Joseph'' Robinette Biden, căruia îi place, urmând moda americană, să se prezinte politicienilor și ziariștilor în variantă abreviată, oarecum familiară: ''Joe'' Biden.

[[Categorie:Sincronizare]]
[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]

Articol/Ionel Funeriu/joi - Revizia istoricului

Anca Alexandru la 8 ianuarie 2020 05:11

Anca Alexandru la 8 ianuarie 2020 00:51

Anca Alexandru la 4 ianuarie 2020 10:15

Radu Borza: Pagină nouă: Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019...