Anca Alexandru la 4 ianuarie 2020 10:19

2020-01-04T10:19:44Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 4 ianuarie 2020 13:19
Linia 19:		Linia 19:
	[[Categorie:Sincronizare]]		[[Categorie:Sincronizare]]
	[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]		[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]
			{{CuvinteCheie\|miercuri, marfă, mersi, iarmaroc, Mercur, mercenar, comerț, mercurial, merceologie, merceolog, mulțam, mulțumesc, marketing}}

Radu Borza: Pagină nouă: Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019...

2020-01-04T04:44:50Z

Pagină nouă: thumb|right|alt=Biografii lexicale|Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019...

Pagină nouă

[[Fișier:Biografii_lexicale_Ionel_Funeriu_2019.png|thumb|right|alt=Biografii lexicale|Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019]]

În structura fonetică a cuvântului ''miercuri'', îl recunoaștem ușor pe Mercur, mesagerul cel iute de picior al zeilor și protectorul comerțului. (''Hermes'', la greci.) Cu excepția portughezei, unde ''miercuri'' e ''quarta feira'', ''Mercur'' este prezent în restul arealului romanic ca bază de plecare pentru numele celei de-a treia zile a săptămânii: fr. ''mercredi'', it. ''mercoledì'', sp. ''miércoles''.

Numele zeului pornește de la obiectul comerțului, marfa, care în latină era ''merx'', ''mercis'', iar la acuzativ ''mercem''. Cum răsplata militarilor se făcea în natură, pluralul ''merces'' a ajuns să însemne „câștig periodic", „salariu". (În paranteză fie pus, ''salariu'' provine din lat. ''salem'' = sare, care, simbolic, reprezenta ''solda'' lunară a... ''soldaților''.) Militarul „salarizat" de imperiu era în lat. ''mercenarius'', devenit în fr. ''mercenaire'' apoi în rom. ''mercenar''.

''Con''- (cu variantele ''co''- și ''com''-) este un prefix care desemnează colectivitatea. Neologismul ''comerț'' e din lat. ''con-mercium'', ajuns la noi din fr. ''commerce''. Rădăcina ''merc''- mai poate fi recunoscută în ''mercurial'' = listă de prețuri afișată în piețe, în ''merceologie'' = disciplină care studiază proprietățile fizice și chimice ale mărfurilor, pentru a stabili calitățile și condițiile de păstrare a acestora și în ''merceolog''. În Italia, ''mercato'' a primit și un sens special = piața unde se tranzacționează transferul sportivilor, fotbaliști în special, deveniți... ''mercenari'', adică, etimologic vorbind, marfă. La noi, termenul a pătruns din italiană și e folosit cu precădere de presa sportivă.

Un caz special este neologismul ''mersi'', provenit din fr. ''merci'', care tinde să-l înlocuiască pe neaoșul ''mulțam'', provenit din ''mulți'' + ''ani'' și devenit ''mulțumesc'' în limba literară. Aici părerile sunt împărțite. Unii presupun că, după ce își vindeau marfa, precupețele invocau, drept mulțumire, numele lui Mercur, în varianta fonetică din franceza veche. Asocierea e seducătoare, dar fantezistă, cred, din simplul motiv că, odată creștinați, vechii francezi au uitat de Mercur. Mult mai realistă este ipoteza că ''merci'' îl urmează pe ''mercedem'', acuzativul lui ''merces'' (salariu, leafă), cuvânt care în latina târzie a dobândit sensul de favoare adusă cuiva, scutindu-l de pedeapsă. și, când ești scutit de pedeapsă meritată — favorizat adică —, nu-ți mai rămâne decât să zici... ''mersi'' (''merci'').

Cum, încă din vechime, mărfurile circulau prin toată Europa, lat. ''mercatus'' (piață, comerț) a ajuns și în limbile nelatine: germ. ''Markt ''și engl. ''market'', acesta din urmă devenind termen paneuropean (''marketing'').

Cu totul surprinzătoare este originea cuvântului ''iarmaroc'', prezent în ''Amintirile'' lui Creangă (ne amintim cu toții de episodul pupezei din tei). Comercianții ucrainieni cumpărau mărfuri de la ''Jahrmarkt''-ul (''Jahr'' „an” + ''Markt'' „piață") din Lipsca (Leipzig) și apoi, în drum spre casă, se opreau prin Moldova, unde vindeau cu profit o parte din ele localnicilor, asigurându-i, în pronunție proprie, că e marfă bună, nemțească, de la... ''iarmaroc'' (''jarmarok'', în grafie ucraineană).

P.S. Vă mai amintiți de logodnica lui Edmond Dantès din romanul ''Contele de Monte Cristo''? Dacă i-ați uitat numele, râvnita mașină germană purtând același nume (marfă de marfă, cum zic dealerii!) este în măsură să vă împrospăteze memoria. Ghiciți, desigur, că la ''Mercedes'' m-am gândit când am adăugat acest ''post scriptum''. Dar ne-am mai fi putut gândi la celebritatea unui rocker, mort la 45 de ani, pe numele său Freddy ''Mercury'', autor și compozitor al hiturilor ''We Are the Champions'', ''Bohemian Rhapsody'', ''Killer Queen'' și atâtea altele.

P.P.S. Doamna Rodica Sokola, al cărei ochi expert verifică acuratețea tipografică a manuscriselor predate editurii, mă întreabă dacă numele străzii ''Mercy'' din Timișoara are legături etimologice cu ''Mercur'' și ''miercuri''. Nu mai am vreme să verific, dar cred că are.

[[Categorie:Sincronizare]]
[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]

Articol/Ionel Funeriu/miercuri, marfă, mersi, iarmaroc… - Revizia istoricului

Anca Alexandru la 4 ianuarie 2020 10:19

Radu Borza: Pagină nouă: Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019...