Radu Borza la 19 noiembrie 2021 05:48

2021-11-19T05:48:13Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 19 noiembrie 2021 08:48
Linia 21:		Linia 21:
	ce s-au ostenit toată noaptea cântând.		ce s-au ostenit toată noaptea cântând.

	Acest cuvânt este un derivat obținut pe teren românesc. Toate componentele sale: adverbul ''per''- (devenit un fel de pseudoprefix încă din latină), verbul ''vigilare'' și sufixul -''toare'' sunt latinești. În restul lumii neolatine cuvântul nu este cunoscut ceea ce-i în firea lucrurilor din moment ce nici verbul ''pervigilare'' nu a lăsat urmași în vestul României. În latină, ''privighetoarei'' i se spunea ''luscinia'', cuvânt care s-a perpetuat în limbile romanice cu excepția românei: fr. ''rossignol<ref name=”ftn2”> În anii ’60 ai secolului trecut, tenorul Luis Mariano lansa șansoneta ''Rossignol'', care s-a bucurat de mare succes în epocă; o puteți asculta pe YouTube accesând: https://www.youtube.com/watch!v=piNE8Z8FGLY</ref>, it. ''usignolo'', port. ''rouxignol'', sp. ''ruiseñor''. Un sinonim pentru ''luscinia'' era în latină ''philomela'', un cuvânt împrumutat de romani de la greci (''philos'' = cel care iubește, prieten și ''melos'' = muzică, melodie). Termenul a fost preluat apoi pe cale cultă de franceză, de unde a ajuns la noi ca neologism: ''filomelă''. Îl găsim, între alții, la Macedonski, în poemul ''Lewki'':		Acest cuvânt este un derivat obținut pe teren românesc. Toate componentele sale: adverbul ''per''- (devenit un fel de pseudoprefix încă din latină), verbul ''vigilare'' și sufixul -''toare'' sunt latinești. În restul lumii neolatine cuvântul nu este cunoscut ceea ce-i în firea lucrurilor din moment ce nici verbul ''pervigilare'' nu a lăsat urmași în vestul României. În latină, ''privighetoarei'' i se spunea ''luscinia'', cuvânt care s-a perpetuat în limbile romanice cu excepția românei: fr. ''rossignol<ref name=”ftn2”> În anii ’60 ai secolului trecut, tenorul Luis Mariano lansa șansoneta ''Rossignol'', care s-a bucurat de mare succes în epocă; o puteți asculta pe YouTube accesând: https://www.youtube.com/watch?v=piNE8Z8FGLY</ref>, it. ''usignolo'', port. ''rouxignol'', sp. ''ruiseñor''. Un sinonim pentru ''luscinia'' era în latină ''philomela'', un cuvânt împrumutat de romani de la greci (''philos'' = cel care iubește, prieten și ''melos'' = muzică, melodie). Termenul a fost preluat apoi pe cale cultă de franceză, de unde a ajuns la noi ca neologism: ''filomelă''. Îl găsim, între alții, la Macedonski, în poemul ''Lewki'':

	Lună! fin e însă tortul de pe fusul tău de aur,		Lună! fin e însă tortul de pe fusul tău de aur,

Anca Alexandru la 14 martie 2020 13:17

2020-03-14T13:17:38Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 14 martie 2020 16:17
Linia 42:		Linia 42:
	[[Categorie:Sincronizare]]		[[Categorie:Sincronizare]]
	[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]		[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]
			{{CuvinteCheie\|privighetoare, veioză, revelion, veghea, veghe, supraveghea, priveghi}}

Radu Borza: Pagină nouă: Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019...

2020-03-14T12:46:59Z

Pagină nouă: thumb|right|alt=Biografii lexicale|Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019...

Pagină nouă

[[Fișier:Biografii_lexicale_Ionel_Funeriu_2019.png|thumb|right|alt=Biografii lexicale|Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019]]

„A sta treaz noaptea, a păzi, a supra''veghea'' o activitate” ''—'' cam acestea ar fi sensurile principale ale verbului ''a veghea''. Cuvântul este vechi și provine din lat. ''vigilare''. Infinitivul lung al verbului ''a veghea'' este ''veghere'' și e folosit ca substantiv; îl găsim la Alecsandri:

S-a dus zăpada albă de pe întinsul țării,

S-au dus zilele Babei și nopțile ''vegherii''.

Din același verb, româna a creat, prin derivare regresivă, substantivul ''veghe'', pe care îl regăsim în locuțiunea verbală ''a sta de veghe'' sau în locuțiunea adverbială ''de veghe''. ('''''De veghe''' în lanul de secară'' e, tradus în românește, titlul romanului ''The Catcher in the Rye'' al scriitorului american J.D. Salinger.) Din familia lui ''vigilare'' limba noastră s-a îmbogățit cu câteva neologisme: ''vigilent'' din lat. ''vigilantis'', prin fr. ''vigilant'', ''vigilență'' din lat. ''vigilantia'', fr. ''vigilance'', ''vigil'' din lat. ''vigil'', fr. ''vigile''. De altfel, ''vigilare'' a lăsat urmași în toată Romania: fr. ''veiller'', it. ''vegliare'', port. și sp. ''vigilar''.

Alături de prepoziția ''per —'' care s-a transformat în română întâi în ''pre'', apoi în ''pe'' —, în latină mai exista un adverb ''per'' având sensul „până la capăt”. Acest al doilea ''per'' s-a abstractizat treptat încât a devenit un simplu element de compunere, așa încât, servindu-se de el, latina a putut crea verbul ''pervigilare'' care însemna „a păzi pe cineva toată noaptea”; nu e greu de ghicit că de la acest cuvânt provine verbul românesc ''a priveghea<ref name=”ftn1”> După modelul cunoscut: ''ambulare'' > ''îmblare'' > ''umblare'' > și apoi ''perambulare'' > ''preumblare'' > ''primblare'' > ''plimbare''.</ref>. Cuvântul ''priveghi'' este, asemenea lui ''veghe'' de mai sus, tot un derivat regresiv. ''Privegherea'' mortului este un obicei specific ortodoxismului răsăritean. Majoritar catolice, popoarele romanice din vest nu ''veghează'' mortul. Înțelegem acum de ce numai româna, dintre limbile neolatine, a moștenit verbul ''pervigilare''.

''Privighetoarea ''este „cântăreața nopților ș-a iubirii”, zice Sadoveanu, iar Lucian Blaga îl completează încă mai liric în ''Catren''-ul său:

Ușor nu e nici cântecul. Zi

și noapte nimic nu-i ușor pe pământ;

căci roua este sudoarea ''privighetorilor''

ce s-au ostenit toată noaptea cântând.

Acest cuvânt este un derivat obținut pe teren românesc. Toate componentele sale: adverbul ''per''- (devenit un fel de pseudoprefix încă din latină), verbul ''vigilare'' și sufixul -''toare'' sunt latinești. În restul lumii neolatine cuvântul nu este cunoscut ceea ce-i în firea lucrurilor din moment ce nici verbul ''pervigilare'' nu a lăsat urmași în vestul României. În latină, ''privighetoarei'' i se spunea ''luscinia'', cuvânt care s-a perpetuat în limbile romanice cu excepția românei: fr. ''rossignol<ref name=”ftn2”> În anii ’60 ai secolului trecut, tenorul Luis Mariano lansa șansoneta ''Rossignol'', care s-a bucurat de mare succes în epocă; o puteți asculta pe YouTube accesând: https://www.youtube.com/watch!v=piNE8Z8FGLY</ref>, it. ''usignolo'', port. ''rouxignol'', sp. ''ruiseñor''. Un sinonim pentru ''luscinia'' era în latină ''philomela'', un cuvânt împrumutat de romani de la greci (''philos'' = cel care iubește, prieten și ''melos'' = muzică, melodie). Termenul a fost preluat apoi pe cale cultă de franceză, de unde a ajuns la noi ca neologism: ''filomelă''. Îl găsim, între alții, la Macedonski, în poemul ''Lewki'':

Lună! fin e însă tortul de pe fusul tău de aur,

Și divin e sentimentul ce măriți cu valul roz,

Când zefirii cântă-n sistru, ori în flaut de rogoz

Cu magii de ''filomelă'' și cu tremolo de graur.

Ar trebui adăugat aici că în română mai există un sinonim pentru ''privighetoare'', anume onomatopeicul ''biulbiul'', împrumut lexical din tc. ''bülbül<ref name=”ftn3”> Arghezi are o poezie intitulată chiar ''Biulbiul''. Cuvântul mai apare la Anton Pann și Alecsandri; cu toate acestea, termenul nu e înregistrat nici în DEX, nici în MDA.</ref>.

După ce veacuri la rând româna a pierdut contactul cu limbile neolatine, începând de prin a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, odată cu reluarea legăturilor economice și culturale cu Occidentul, limba noastră a început să împrumute masiv cuvinte latinești. Acestea nu au pătruns însă direct din latină, ci au sosit la noi (cele mai multe) din limba franceză care le-a preluat — pe cale naturală uneori, savantă alteori — de la cuceritorii romani ai Galliei Transalpine. Prin urmare, aceste cuvinte sunt vechi în franceză, dar noi în română. Astfel, ''vigilare ''a devenit în franceză ''veiller''. De aici s-a format substantivul masculin ''veilleur'' = cel care te are în grijă. Cum bolnavii erau lăsați noaptea în „veghea” femeilor, femininul ''veilleuse'' l-a înlocuit pe ''veilleur''. Prin analogie, ''veilleuse'' a fost numită lampa cu abajur care stă „de veghe” în timpul nopții, adică pe românește: ''veioza''.

Din familia lui ''veiller'' mai fac parte verbe precum: ''éveiller'' = a trezi pe cineva din somn și ''réveiller'' = a trezi pe cineva ''brusc'' din somn, ba chiar din morți<ref name=”ftn4”> Pe la sfârșitul anilor ’80, Mihail Gorbaciov restricționează drastic consumul de alcool, prin suprataxarea băuturii naționale, ''vodca'' (etimologic ''apșoară''). În revista franceză de umor „Le Canard enchaîné”, un rus în sevraj imploră: „Brejnev, ''réveille''-toi, rends nous la vodka!”.</ref>. De la ''réveiller'' franceza a mai creat două substantive: ''réveille'' <nowiki>=</nowiki> ceas deșteptător și ''réveillon'' = noaptea de la cumpăna anilor, adică ''Revelionul'' nostru, când toată lumea e... deșteaptă.

----
<references/>

[[Categorie:Sincronizare]]
[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]

Articol/Ionel Funeriu/privighetoare, veioză, Revelion - Revizia istoricului

Radu Borza la 19 noiembrie 2021 05:48

Anca Alexandru la 14 martie 2020 13:17

Radu Borza: Pagină nouă: Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019...