Articol/Mioara Avram/XVI. oa sau ua - Revizia istoricului

Anca Alexandru la 27 septembrie 2019 13:03

2019-09-27T13:03:49Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 27 septembrie 2019 16:03
Linia 97:		Linia 97:
	Scrierea oficială a toponimelor provenite din nume de grup a adoptat uneori, în mod inconsecvent, variante grafice cu -''oani'' în loc de ''-uani'': ''Crăcăoani'', ''Săbăoani'', dar ''Bîrgăuani''.		Scrierea oficială a toponimelor provenite din nume de grup a adoptat uneori, în mod inconsecvent, variante grafice cu -''oani'' în loc de ''-uani'': ''Crăcăoani'', ''Săbăoani'', dar ''Bîrgăuani''.

	{{CuvinteCheie\|patinoar, acuarelă}}		{{CuvinteCheie\|patinoar, acuarelă, coafor, trotuar, balansoar, croazieră, lăcrămioară, ploua, oua, oaie}}

Anca Alexandru la 25 septembrie 2019 19:44

2019-09-25T19:44:13Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 25 septembrie 2019 22:44
Linia 96:		Linia 96:

	Scrierea oficială a toponimelor provenite din nume de grup a adoptat uneori, în mod inconsecvent, variante grafice cu -''oani'' în loc de ''-uani'': ''Crăcăoani'', ''Săbăoani'', dar ''Bîrgăuani''.		Scrierea oficială a toponimelor provenite din nume de grup a adoptat uneori, în mod inconsecvent, variante grafice cu -''oani'' în loc de ''-uani'': ''Crăcăoani'', ''Săbăoani'', dar ''Bîrgăuani''.

			{{CuvinteCheie\|patinoar, acuarelă}}

Anca Alexandru: /* XVI. oa sau ua? */

2018-10-14T15:19:21Z

XVI. oa sau ua?

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 14 octombrie 2018 18:19
Linia 83:		Linia 83:
	Fenomenul invers, al pronunțării cu [ŭa] în loc de [u-a], apare și el frecvent după diverse consoane: de exemplu, în adjective ca ''anual'', ''contractual'', ''eventual'', în substantivele ''anuar'', ''osuar'', ''sanctuar'', în verbele neologice ''accentua'', ''atenua'', ''continua'', ''dilua'', ''efectua'', ''evacua'', ''evalua'', ''evolua'' și, mai ales, în verbul ''lua'' (și derivatele sale ''prelua'', ''relua'') și în substantivul ''aluat''; pronunțarea [ŭa] atrage și variante grafice incorecte cu ''oa'', de exemplu ''loa'', ''aloat''.		Fenomenul invers, al pronunțării cu [ŭa] în loc de [u-a], apare și el frecvent după diverse consoane: de exemplu, în adjective ca ''anual'', ''contractual'', ''eventual'', în substantivele ''anuar'', ''osuar'', ''sanctuar'', în verbele neologice ''accentua'', ''atenua'', ''continua'', ''dilua'', ''efectua'', ''evacua'', ''evalua'', ''evolua'' și, mai ales, în verbul ''lua'' (și derivatele sale ''prelua'', ''relua'') și în substantivul ''aluat''; pronunțarea [ŭa] atrage și variante grafice incorecte cu ''oa'', de exemplu ''loa'', ''aloat''.

			'''7'''. Formele de feminin sg. și pl. și de neutru pl. ale adjectivelor cu sufixul -''uos'', care în limba literară se scriu corect cu -''uoasă'' f. sg. (nom.-ac.), -''uoase'' f. și n. pl. (și gen.-dat. f. sg.), în conformitate cu pronunțarea [-u-ŏa-], au două tipuri de variante neliterare. Pe de o parte, ca și la genul masculin, la unii vorbitori se produce înlocuirea cu sufixul -''oasă'', cu micșorarea implicită a numărului de silabe: ei pronunță și scriu ''afectos'', ''afectoasă'' în loc de ''afectuos'', ''afectuoasă''. Pe de altă parte, unii dintre vorbitorii care-l mențin pe ''u'' simplifică secvența grafică ''uoa'' renunțînd la ''o'': aceștia scriu ''afectuasă'' și de la pronunțarea [-u-ŏa-], trecînd prin faza [-u-a-], ajung la [-ŭa-]. De reținut lista adjectivelor care au forme corecte în -''uoasă'' (''-uoase''): ''afectuoasă'', ''aspectuoasă'', ''defectuoasă'', ''dezastruoasă'', ''fastuoasă'', (''in'')''fructuoasă'', ''impetuoasă'', ''incestuoasă'', ''maiestuoasă'', ''merituoasă'', ''monstruoasă'', ''onctuoasă'', ''respectuoasă'', ''sinuoasă'', ''somptuoasă'', ''tempestuoasă'', ''tumultuoasă'', ''virtuoasă'', ''voluptuoasă''.

			Uneori, prin hipercorectitudine, se face greșeala inversă, a adăugării unui ''u'' superfluu înaintea sufixului -''oasă''; de exemplu: ''dificultuoasă'' (și m. ''dificultuos'') în loc de ''dificultoasă''; ''vanituoasă'' în loc de ''vanitoasă''.

			'''8'''. În numele proprii românești scrierea cu ''oa'' sau ''ua'' urmează regulile de la cuvintele comune.

			Se scriu corect cu ''oa'' toponime ca ''Oarba''; ''Dîmbovicioara'', ''Ialomicioara'', ''Slătioara''; ''Brezoaia'', ''Răcoasa'', ''Timișoara'', ''Zănoaga'' și antroponime ca ''Oana''; ''Ioana'', ''Marioara'', ''Mioara''; ''Floarea'', ''Toader''.

			Se scriu corect cu ''ua'' toponimele ''Sălciua'', ''Zurbaua'', de asemenea toate antroponimele și toponimele create din nume de locuitori: ''Băcăuanu'', ''Hîrlăuanu'', ''Tărcăuanu'', ''Tăzlăuanu''; ''Bîrgăuani''.

			La antroponime există unele variante grafice menținute conform dorinței purtătorilor sau/și tradiției: ''Boar''(''i'')''u'' și ''Bouar''(''i'')''u'', ''Oat''(''u'') și ''Ouatu'', ''Pioaru'' și ''Piuar''(''i'')''u'', ''Tăzlăoanu'' și ''Tăzlăuanu''; cf. și ''Băcăoanu'', ''Oar'', ''Hîrlăoanu'', ''Tarcaoanu''.

			Scrierea oficială a toponimelor provenite din nume de grup a adoptat uneori, în mod inconsecvent, variante grafice cu -''oani'' în loc de ''-uani'': ''Crăcăoani'', ''Săbăoani'', dar ''Bîrgăuani''.
	~~7. Formele de feminin sg. și pl. și de neutru pl. ale adjectivelor~~

	cu sufixul -''uos'', care în limba literară se scriu corect cu ''-uoas''ă f. sg. (nom.-ac.), -''uoase ''f. și n. pl. (și gen.-dat. f. sg.), în conformitate cu pronunțarea [-u-ŏa-], au două tipuri de variante neliterare. Pe de o parte, ca și la genul masculin, la unii vorbitori se produce înlocuirea cu sufixul -''oas''ă, cu micșorarea implicită a numărului de silabe: ei pronunță și scriu ''afectos'', ''afectoas''ă în loc de ''afectuos'', ''afectuoas''ă. Pe de altă parte, unii dintre vorbitorii care-l mențin pe ''u ''simplifică secvența grafică ''uoa ''renunțînd la ''o'': aceștia scriu ''afectuas''ă și de la pronunțarea [-u-ŏa-], trecînd prin faza [-u-a-], ajung la [-ŭa-]. De reținut lista adjectivelor care au forme corecte în ''-uoas''ă (''-uoase''): ''afectuoas''ă, ''aspectuoas''ă, ''defectuoas''ă, ''dezastruoas''ă, ''fastuoas''ă, (''in'')''fructuoas''ă, ''impetuoas''ă, ''incestuoas''ă, ''maiestuoas''ă, ''merituoas''ă, ''monstruoas''ă, ''onctuoas''ă, ''respectuoas''ă, ''sinuoas''ă, ''somptuoas''ă, ''tempestuoas''ă, ''tumultuoas''ă, ''virtuoas''ă, ''voluptuoas''ă.


	Uneori, prin hipercorectitudine, se face greșeala inversă, a adăugării unui ''u ''superfluu înaintea sufixului -''oas''ă; de exemplu: ''dificultuoas''ă (și m. ''dificultuos'') în loc de ''dificultoas''ă; ''vanituoas''ă în loc de ''vanitoas''ă.8. În numele proprii romănești scrierea cu ''oa ''sau ''ua ''urmează regulile de la cuvintele comune.

	Se scriu corect cu ''oa ''toponime ca ''Oarba''; ''Dîmbovicioara'', ''Ialomicioara'', ''Sl''ă''tioara''; ''Brezoaia'', ''R''ă''coasa'', ''Timi''ș''oara'', ''Z''ă''noaga ''și antroponime ca ''Oana''; ''Ioana'', ''Marioara'', ''Mioara''; ''Floarea'', ''Toader''.

	Se scriu corect cu ''ua ''toponimele ''S''ă''lciua'', ''Zurbaua'', de asemenea toate antroponimele și toponimele create din nume de locuitori: ''B''ă''c''ă''uanu'', ''Hîrl''ă''uanu'', ''T''ă''rc''ă''uanu'', ''T''ă''zl''ă''uanu''; ''Bîrg''ă''uani''.

	La antroponime există unele variante grafice menținute conform dorinței purtătorilor sau/și tradiției: ''Boar''(''i'')''u ''și ''Bouar''(''i'')''u'', ''Oat''(''u'') și ''Ouatu'', ''Pioaru ''și ''Piuar''(''i'')''u'', ''T''ă''zl''ă''oanu ''și ''T''ă''zl''ă''uanu''; cf. și ''B''ă''c''ă''oanu'', ''Oar'', ''Hîrl''ă''oanu'', ''Tarcaoanu''.

	Scrierea oficială a toponimelor provenite din nume de grup a adoptat uneori, în mod inconsecvent, variante grafice cu -''oani ''în loc de ''-uani'': ''~~Cr''ă''c''ă''oani~~'', ''~~S''ă''b''ă''oani~~'', dar ''~~Bîrg''ă''uani~~''.

Anca Alexandru: /* XVI. oa sau ua? */

2018-10-14T14:53:51Z

XVI. oa sau ua?

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 14 octombrie 2018 17:53
Linia 55:		Linia 55:
	'''5'''. Abateri de la scrierea corectă se produc în ambele direcții, scriindu-se atît ''ua'' în loc de ''oa'', cît și ''oa'' în loc de ''ua''.		'''5'''. Abateri de la scrierea corectă se produc în ambele direcții, scriindu-se atît ''ua'' în loc de ''oa'', cît și ''oa'' în loc de ''ua''.

			Variantele grafice incorecte cu ''ua'' în loc de ''oa'' la început de cuvînt (de exemplu: ''uameni''), la început de silabă după vocală (de exemplu: ''suriuară'') și după ''i'' = [ĭ] (de exemplu: ''tămîiuasă'') se întîlnesc numai la un nivel elementar, la cei aflați în faza de deprindere a scrisului. În aceeași situație sînt variantele de acest fel și după consoane (de exemplu: ''expluata'', ''muar''), cu excepția sufixului ''-oar'' din substantive neutre (analizabile și neanalizabile), care apare scris greșit -''uar'' și la un nivel mai înalt: ''culuar'' în loc de ''culoar'', ''fermuar'' în loc de ''fermoar'', ''patinuar'' în loc de ''patinoar''.

			Scrierea ''-uar'' în loc de ''-oar'' este legată de obicei și de pronunțarea greșită cu ''u'' vocalic (de exemplu: [fer-mu-ar], în trei silabe, în loc de [fer-mŏar], în două). Variantele grafice și fonetice de acest tip se datoresc influenței unor cuvinte ca ''anuar'', ''osuar'', ''sanctuar'', care au altă structură morfologică și la care scrierea cu ''ua'' este corectă, corespunzînd pronunțării literare cu vocalele [u-a] repartizate în silabe diferite.

			Mai numeroase sînt variantele grafice incorecte cu ''oa'' în loc de ''ua''. Ele apar frecvent la început de silabă după vocală, în unele dintre situațiile descrise sub '''2 b''':

			— în formele articulate de tipul ''cafeaua'', ''ziua'', scrise greșit cu ''-oa'' (''cafeaoa'', ''pioa'', ''reaoa'', ''zioa'');

			— în verbele ''deșeua'', ''înșeua'', scrise greșit cu ''-oa'';

			— în derivatele cu sufixe care încep cu ''a'' de la teme în [ŭ]: ''băcăoan'' în loc de ''băcăuan''; ''pioar'' în loc de ''piuar''.

			După teme în ''-o'' apar variante grafice incorecte numai cu ''a'' în loc de ''ua'': ''roa'' în loc de ''roua''; ''a doa'' în loc de ''a doua''; ''noa'' în loc de ''noua'' (adj. art. și num. ord.); ''oa'' în loc de ''oua'' și ''ploa'' în loc de ''ploua''; ''boar'', ''oar'' în loc de ''bouar'', ''ouar''.

			Variante grafice cu ''oa'' în loc de ''ua'' se întîlnesc și după consoane, în unele dintre cuvintele enumerate sub '''4 b''': ''acoarelă'' în loc de ''acuarelă'', ''scoar'' în loc de ''scuar'' și, mai ales, ''trotoar'' în loc de ''trotuar''.

	~~Variantele grafice incorecte cu~~ ''ua ''~~în loc~~ de ~~''oa ''la început de cuvînt (~~de ~~exemplu: ''uameni'')~~, ~~la început de silabă după vocală (de exemplu~~: ~~''suriuar''ă) și după ''i = ''[ĭ] (de exemplu: ''t''ă''mîiuas''ă) se întîlnesc numai la un nivel elementar~~, ~~la cei aflați în faza de deprindere a scrisului. În aceeași situație sînt variantele de acest fel~~ și ~~după consoane~~ (~~de exemplu:~~ ''~~expluata~~'', ''~~muar~~''), ~~cu excepția sufixului ''-oar ''din substantive neutre (analizabile și neanalizabile), care apare scris greșit -''uar ''și la un nivel mai înalt: ''culuar ''în loc de~~ ''culoar'', ~~''fermuar ''în loc de~~ ''fermoar'', ''~~patinuar~~ ''~~în loc de~~ ''~~patinoar~~''.		Varianta ''trotoar'', susținută și de deprinderi ortografice conforme regulilor academice din 1932, este, de fapt, normală: ea aplică regula comună pentru substantivele neutre similare ca etimologie, structură și pronunțare (''benoar'', ''budoar'', ''culoar'', ''fermoar'', ''fumoar'', ''lavoar'', ''parloar'', ''patinoar'', ''polisoar'', ''remontoar''), în raport cu care scrierea ''trotuar'', recomandată de normele în vigoare, constituie o excepție.


	~~Scrierea ''-uar ''în loc de ''-oar ''este legată de obicei și de pronunțarea greșită cu~~ ''u ''~~vocalic (de exemplu: [fer-mu-ar], în trei silabe, în loc de [fer-mŏar]~~, ~~în două). Variantele grafice și fonetice de acest tip se datoresc influenței unor cuvinte ca~~ ''~~anuar~~'', ''~~osuar~~'', ''~~sanctuar~~'', ~~care au altă structură morfologică și la~~ care scrierea cu ''ua ''~~este corectă~~, ~~corespunzînd pronunțării literare cu vocalele [u-a] repartizate~~ în ~~silabe diferite~~.

			'''6'''. Dubla valoare fonetică a secvențelor grafice ''oa'' și ''ua'' favorizează existența unor variante fonetice cu hiat în loc de diftong și invers.

	~~Mai~~ numeroase sînt ~~variantele grafice incorecte~~ cu ''oa ''în loc de ''ua''. ~~Ele apar frecvent la început de silabă după vocală~~, în ~~unele dintre situațiile descrise sub 2 b:~~		La cuvintele scrise cu ''oa'' variantele fonetice apar numai în neologisme. Variantele fonetice cu [o-a] în loc de [ŏa] sînt puțin numeroase: ''coafa'' și derivatele sale ''coafeză'', ''coafor'', ''coafură'' sînt pronunțate de unii vorbitori cu hiat [co-a-] în loc de diftong [cŏa-]; mai rar se întîlnesc asemenea variante la cuvintele ''toast'' și ''toasta''. Fenomenul invers, anume pronunțarea [ŏa] în loc de [o-a], apare în elementul de compunere -''zoar'' din ''hematozoar'', ''protozoare'', ''sporozoar'' etc., în substantivul ''boa'' și în familia verbului ''coagula''.

	— în ~~formele articulate~~ de ~~tipul~~ ''~~cafeaua~~''~~, ''ziua'', scrise~~ greșit cu ''~~-oa ''(''cafeaoa'', ''pioa'', ''reaoa'', ''zioa~~'');		Variante fonetice cu [u-a] în loc de [ŭa] se întîlnesc rar după vocală (''înșeua'' este pronunțat uneori greșit cu ''u'' vocalic), dar frecvent după consoană: practic toate cuvintele enumerate sub '''4 b''' au variante cu [u-a], de tipul [a-cu-a-re-lă] în loc de [a-cŭa]; o mențiune aparte pentru frecvența pronunțării greșite [tro-tu-ar].

	~~— în verbele ''de''ș''eua''~~, '~~'în~~''ș''~~eua~~'~~', scrise greșit~~ cu ''-~~oa'';~~

	~~— în derivatele cu sufixe care încep cu ''~~a ''de ~~la teme în~~ [~~ŭ]:~~

	~~''b''ă''c''ă''oan ''în loc de ''b''ă''c''ă''uan''; ''pioar ''în loc de ''piuar''.~~


	~~După teme în ''~~-~~o ''apar variante grafice incorecte numai~~ cu ''a ''în loc de ~~''ua'':''roa ''în loc de ''roua''; ''~~a ~~doa ''în loc de ''a doua''~~; ~~''noa ''în loc de ''noua ''(adj. art. și num. ord.); ''oa ''în loc de ''oua ''și ''ploa ''în loc de ''ploua''; ''boar'', ''oar ''în loc de ''bouar'', ''ouar''.~~


	Variante grafice cu ''oa ''în loc de ''ua ''se întîlnesc și după consoane, în unele dintre cuvintele enumerate sub 4 b: ''acoarel''ă în loc de ''acuarel''ă, ''scoar ''în loc de ''scuar ''și, mai ales, ''trotoar ''în loc de ''trotuar''.


	~~Varianta ''trotoar'', susținută și de deprinderi ortografice conforme regulilor academice din 1932, este, de fapt, normală: ea aplică regula comună~~ pentru substantivele neutre similare ca etimologie, structură și pronunțare (''benoar'', ''budoar'', ''culoar'', ''fermoar'', ''fumoar'', ''lavoar'', ''parloar'', ''patinoar'', ''polisoar'', ''remontoar''), în raport cu care scrierea ''trotuar'', recomandată de normele în vigoare, constituie o excepție.

			Unele pronunțări de acest tip s-au impus în uz și au fost acceptate de normele actuale; este cazul cuvintelor ''ecuator'' și ''ecuație''.

	~~6. Dubla valoare fonetică~~ a ~~secvențelor~~ grafice ''oa ''și ''ua ''~~favorizează~~		Fenomenul invers, al pronunțării cu [ŭa] în loc de [u-a], apare și el frecvent după diverse consoane: de exemplu, în adjective ca ''anual'', ''contractual'', ''eventual'', în substantivele ''anuar'', ''osuar'', ''sanctuar'', în verbele neologice ''accentua'', ''atenua'', ''continua'', ''dilua'', ''efectua'', ''evacua'', ''evalua'', ''evolua'' și, mai ales, în verbul ''lua'' (și derivatele sale ''prelua'', ''relua'') și în substantivul ''aluat''; pronunțarea [ŭa] atrage și variante grafice incorecte cu ''oa'', de exemplu ''loa'', ''aloat''.

	~~existența unor variante fonetice cu hiat în loc de diftong și invers.~~

	La cuvintele scrise cu ''oa ''variantele fonetice apar numai în neologisme. Variantele fonetice cu [o-a] în loc de [ŏa] sînt puțin numeroase: ''coafa ''și derivatele sale ''coafez''ă, ''coafor'', ''coafur''ă sînt pronunțate de unii vorbitori cu hiat [co-a-] în loc de diftong [cŏa-]; mai rar se întîlnesc asemenea variante la cuvintele ''toast ''și ''toasta''. Fenomenul invers, anume pronunțarea [ŏa] în loc de [o-a], apare în elementul de compunere -''zoar ''din ''hematozoar'', ''protozoare'', ''sporozoar ''etc., în substantivul ''boa ''și în familia verbului ''coagula''.

	Variante fonetice cu [u-a] în loc de [ŭa] se întîlnesc rar după vocală (''în''ș''eua ''este pronunțat uneori greșit cu ''u ''vocalic), dar frecvent după consoană: practic toate cuvintele enumerate sub 4 b au variante cu [u-a], de tipul [a-cu-a-re-lă] în loc de [a-cŭa];

	~~o mențiune aparte pentru frecvența pronunțării greșite [tro-tu-ar].~~

	~~Unele pronunțări de acest tip s-au impus în uz și au fost acceptate de normele actuale; este cazul cuvintelor ''ecuator ''și ''ecua''ț''ie''.~~


	Fenomenul invers, al pronunțării cu [ŭa] în loc de [u-a], apare și el frecvent după diverse consoane: de exemplu, în adjective ca ''anual'', ''contractual'', ''eventual'', în substantivele ''anuar'', ''osuar'', ''sanctuar'', în verbele neologice ''accentua'', ''atenua'', ''continua'', ''dilua'', ''efectua'', ''evacua'', ''evalua'', ''evolua ''și, mai ales, în verbul ''lua ''(și derivatele sale ''prelua'', ''relua'') și în substantivul ''aluat''; pronunțarea [ŭa] atrage și variante grafice incorecte cu ''oa'', de exemplu ''loa'', ''aloat''.

	7. Formele de feminin sg. și pl. și de neutru pl. ale adjectivelor		7. Formele de feminin sg. și pl. și de neutru pl. ale adjectivelor

Anca Alexandru: /* XVI. oa sau ua? */

2018-10-14T14:34:16Z

XVI. oa sau ua?

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 14 octombrie 2018 17:34
Linia 31:		Linia 31:
	Se scrie, de asemenea, ''ua'' în neologismul ''ouabaină''.		Se scrie, de asemenea, ''ua'' în neologismul ''ouabaină''.

			'''3'''. După semiconsoana [ĭ] diftongul din componența triftongului astfel format se scrie totdeauna ''oa'': ''aripioară'', ''bătrîioară'', ''cleioasă'', ''duioasă'', ''fuioare'', ''lăcrămioară'', ''noroioasă'', ''ploioasă'', ''rumeioară'', ''scînteioară'', ''tămîioasă'', ''uleioasă'', ''voioasă'' etc.

			'''4'''. După consoană, diftongul este de obicei [ŏa], dar e posibil și [ŭa]. Scrierea concordă, în general, cu pronunțarea literară (deosebirea dintre cei doi diftongi este însă minimă).

			'''a'''. Se scrie ''oa'' în majoritatea cuvintelor, atît atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''boală'' (''boli''), ''coase'' (''cos''), ''doare'' (''dor''), ''foame'' (''înfometa''), ''goală'' (''gol''), ''joacă'' (''joc''), ''moară'' (''mori''), ''noapte'' (''nopți''), ''poartă'' (''port''), ''roade'' (''rod''), ''soare'' (''sori''), ''șoaptă'' (''șopti''), ''toacă'' (''toca''), ''țoale'' (''țol''), ''izvoare'' (''izvor''), ''zoaie'' (''zoi''), cît și cînd nu există această alternanță: ''angoasă'', ''boare'', ''coafa'', ''croazieră'', ''culoar'', ''doar'', ''exploata'', ''fermoar'', ''foaier'', ''foarte'', ''încoace'', ''lavoar'', ''loază'', ''moar'', ''pavoaz'' și ''pavoaza'', ''pledoarie'', ''poală'', ''poantă'', ''savoare'', ''toast'', ''voal'' etc.

			Se scriu cu ''oa'' toate substantivele și adjectivele feminine derivate cu sufixele -''oaică'', ''-oaie'', ''-oare'' și ''-toare'', -''oasă'', indiferent dacă au sau nu forme alternante cu ''o'': ''brînzoaică'', ''hoțoaică'', ''iepuroaică'', ''turcoaică'', ''zgripțoroaică''; ''căsoaie'', ''găzdoaie'', ''ghionoaie'', ''tălpoaie''; ''ardoare'', ''controloare'', ''fervoare'', ''savoare'', ''strîmtoare'', ''unsoare''; ''aviatoare'', ''ciocănitoare'', ''privighetoare'', ''rezemătoare'', ''zicătoare''; ''bănoasă'', ''miloasă'', ''norocoasă'', ''vîntoasă'' etc. și substantivele neutre analizabile cu sufixul ''-oar'': ''balansoar'', ''fumoar'', ''patinoar'', ''remontoar''.

			Se scrie totdeauna ''oa ''și după consoanele [ḱ], [ǵ], [č], [ǧ], scrise ''chi'', ''ghi'', ''ci'', ''gi'' (cu ''i ''ca literă ajutătoare): ''chioară'', ''ochioasă''; ''ghioagă''; ''cioară'', ''picioare''; ''gioale'', ''gioarsă'', ''tutungioaică''.

			'''b'''. Se scrie ''ua'' (= [ŭa]) numai în cîteva neologisme:

	''~~'3'''. După semiconsoana [ĭ] diftongul din componența triftongului astfel format se scrie totdeauna ''oa~~'': ''~~aripioar''ă, ''b''ă''trîioar~~''ă, ''~~cleioas~~''ă, ''~~duioas~~''ă, ''~~fuioare~~'', ''l''ă'~~'cr''ă''mioar''ă~~, ''~~noroioas~~''ă, ''~~ploioas~~''ă, ''~~rumeioar'~~'ă, ''scînteioar''ă, ''t''ă''mîioas''ă, ''uleioas''ă, ''voioas''ă etc.4. După consoană, diftongul este de obicei [ŏa], dar e posibil și [ŭa]. Scrierea concordă, în general, cu pronunțarea literară (deosebirea dintre cei doi diftongi este însă minimă).		— după ''c'': ''acuarelă'', ''cuantă'', ''cuartă'', ''cuarț'', ''cuaternar'', ''descuama'', ''ecuadorian'', ''scuar'';

	~~a. Se scrie~~ ''~~oa ''în majoritatea cuvintelor, atît atunci cînd există alternanță cu ''o~~'': ''boal''ă (''boli''), ''coase ''(''cos''), ''doare ''(''dor''), ''foame ''(''înfometa''), ''goal''ă (''gol''), ''joac''ă (''joc''), ''moar''ă (''mori''), ''noapte ''(''nop''ț''i''), ''poart''ă (''port''), ''roade ''(''rod''), ''soare ''(''sori''), ș''oapt''ă (ș''opti''), ''toac''ă (''toca''), ț''oale ''(ț''ol''), ''izvoare ''(''izvor''), ''zoaie ''('~~'zoi''), cît~~ și ~~cînd nu există această alternanță: ''angoas''ă, ''boare'', ''coafa'', ''croazier''ă, ''culoar'', ''doar'', ''exploata'', ''fermoar'',~~ ''~~foaier~~'', ''~~foarte~~'', ''~~încoace~~'', ''~~lavoar~~'', ''~~loaz~~''ă, ''~~moar'', ''pavoaz ''și ''pavoaza~~'', ''~~pledoarie~~''~~, ''poal''ă, ''poant''ă, ''savoare'',~~ ''~~toast~~'', ''~~voal~~ ''~~etc.~~		— după ''g'': ''guano'' — și ''guanidină'', ''guanină'' —, ''guarani'', ''guard'', ''guașă'', ''guatemalez'', ''iguană''; ''paraguayan'', ''uruguayan'';

	~~Se scriu cu~~ ''oa ''~~toate substantivele și adjectivele feminine~~		— după ''j'', pronunțat [h]: ''marijuana'';

	~~derivate cu sufixele~~ ''~~-oaic''ă, ''-oaie'', ''-oare ''și ''-toare'', ''-oas''ă, indiferent dacă au sau nu forme alternante cu ''o~~'': ''~~brînzoaic''ă, ''ho''ț''oaic''ă, ''iepuroaic''ă, ''turcoaic''ă, ''zgrip''ț''oroaic''ă; ''c''ă''soaie~~'', ''~~g''ă''zdoaie~~'', ''~~ghionoaie~~'', ''~~t''ă''lpoaie~~''; ''ardoare'', ''controloare'', ''fervoare'', ''savoare'', ''strîmtoare'', ''unsoare''; ''aviatoare'', ''cioc''ă''nitoare'', ''privighetoare'', ''rezem''ă''toare'', ''zic''ă''toare''; ''b''ă''noas''ă, ''miloas''ă, ''norocoas''ă, ''vîntoas''ă etc. și substantivele neutre analizabile cu sufixul ''-oar'': ''balansoar'', ''fumoar'', ''patinoar'', ''remontoar''.		— după ''q'': ''acqua Tofana'', ''quarc'', ''quasar'', ''quattrocento'';

	~~Se scrie totdeauna ''oa ''și~~ după ~~consoanele [k'], [ĺ], [č], [ǧ],~~		— după ''t'': ''trotuar''.

	~~scrise ''chi'', ''ghi'', ''ci'', ''gi ''(cu~~ ''i ''~~ca literă ajutătoare)~~: ''~~chioar''ă, '~~'~~ochioas~~'~~'ă;~~

	~~''ghioag''ă; ''cioar''ă, ''picioare''; ''gioale'', ''gioars''ă, ''tutungioaic''ă~~.

	~~b. Se scrie ''ua ''(= [ŭa]) numai în cîteva neologisme:~~

	~~— după~~ ''c'': ''~~acuarel''ă~~, ''~~cuant~~''ă, ''~~cuart~~''ă, ''~~cuar~~''ț, ''~~cuaternar~~'',		'''5'''. Abateri de la scrierea corectă se produc în ambele direcții, scriindu-se atît ''ua'' în loc de ''oa'', cît și ''oa'' în loc de ''ua''.

	~~''descuama'', ''ecuadorian'', ''scuar'';~~

	~~— după ''g'': ''guano ''— și ''guanidin''ă, ''guanin''ă —, ''guarani'',~~

	~~''guard'', ''gua''șă, ''guatemalez'', ''iguan''ă; ''paraguayan'', ''uruguayan'';~~



	~~— după ''j'', pronunțat [h]: ''marijuana'';~~

	~~— după ''q'': ''acqua Tofana'', ''quarc'', ''quasar'', ''quattrocento'';~~

	~~— după ''t'': ''trotuar''.~~

	~~5. Abateri de la scrierea corectă se produc în ambele direcții, scriindu-se atît ''ua ''în loc de ''oa'', cît și ''oa ''în loc de ''ua''.~~

	Variantele grafice incorecte cu ''ua ''în loc de ''oa ''la început de cuvînt (de exemplu: ''uameni''), la început de silabă după vocală (de exemplu: ''suriuar''ă) și după ''i = ''[ĭ] (de exemplu: ''t''ă''mîiuas''ă) se întîlnesc numai la un nivel elementar, la cei aflați în faza de deprindere a scrisului. În aceeași situație sînt variantele de acest fel și după consoane (de exemplu: ''expluata'', ''muar''), cu excepția sufixului ''-oar ''din substantive neutre (analizabile și neanalizabile), care apare scris greșit -''uar ''și la un nivel mai înalt: ''culuar ''în loc de ''culoar'', ''fermuar ''în loc de ''fermoar'', ''patinuar ''în loc de ''patinoar''.		Variantele grafice incorecte cu ''ua ''în loc de ''oa ''la început de cuvînt (de exemplu: ''uameni''), la început de silabă după vocală (de exemplu: ''suriuar''ă) și după ''i = ''[ĭ] (de exemplu: ''t''ă''mîiuas''ă) se întîlnesc numai la un nivel elementar, la cei aflați în faza de deprindere a scrisului. În aceeași situație sînt variantele de acest fel și după consoane (de exemplu: ''expluata'', ''muar''), cu excepția sufixului ''-oar ''din substantive neutre (analizabile și neanalizabile), care apare scris greșit -''uar ''și la un nivel mai înalt: ''culuar ''în loc de ''culoar'', ''fermuar ''în loc de ''fermoar'', ''patinuar ''în loc de ''patinoar''.

Anca Alexandru: /* XVI. oa sau ua? */

2018-10-14T14:03:21Z

XVI. oa sau ua?

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 14 octombrie 2018 17:03
Linia 19:		Linia 19:
	'''b'''. Se scrie ''ua'' atunci cînd nu există alternanță cu ''o'':		'''b'''. Se scrie ''ua'' atunci cînd nu există alternanță cu ''o'':

			— în formele articulate de nominativ-acuzativ singular ale substantivelor și adjectivelor feminine terminate în -''uă'', în vocală accentuată sau în ''o'' neaccentuat: ''caua'', ''piua'', ''roua'', ''noua''; ''basmaua'', ''beizadeaua'', ''cafeaua'', ''mantaua'', ''neaua'', ''steaua'', ''ziua'', ''greaua'', ''reaua''; ''cacaua'';

			Numeroase substantive și adjective feminine terminate la forma nearticulată în vocală accentuată au variante vechi și regionale în -''uă'': de exemplu, ''măseauă'', ''neauă'', ''steauă'', ''mișeauă'', ''reauă''; substantivul ''zi'' are și în limba literară o formă secundară ''ziuă'', folosită numai în expresii (''se face ziuă'', ''de cu ziuă'', ''pînă la ziuă'').

			— în numeralele ordinale feminine ''a doua'', ''a noua'';

			— în forme ale verbelor cu tema în [ŭ], în care ''a'' alternează cu ''ă'': ''înșeua'' (''înșeuăm'') și ''deșeua'' (''deșeuăm''), ''oua'' (''ouă''), ''ploua'' (''plouă'');

			— în derivatele cu sufixe care încep cu ''a'' (în special -''an'', -''ar'') de la teme în [ŭ]: ''băcăuan'', ''flăcăuan'', ''hîrlăuan'', ''tăzlăuan''; ''bouar'', ''nouar'', ''ouar'', ''piuar''; ''flăcăuaș'', ''pîrîuaș'' (variante ale lui ''flăcăiaș'', ''pîrîiaș''); ''ziuatic'' (< ''ziuă'').

			Se scrie, de asemenea, ''ua'' în neologismul ''ouabaină''.


	— în formele articulate de nominativ-acuzativ singular ale substantivelor și adjectivelor feminine terminate în -''u''ă, în vocală accentuată sau în ''o ''neaccentuat: ''caua'', ''piua'', ''roua'', ''noua''; ''basmaua'', ''beizadeaua'', ''cafeaua'', ''mantaua'', ''neaua'', ''steaua'', ''ziua'', ''greaua'', ''reaua''; ''cacaua'';


	Numeroase substantive și adjective feminine terminate la forma nearticulată în vocală accentuată au variante vechi și regionale în ''-u''ă: de exemplu, ''m''ă''seau''ă, ''neau''ă, ''steau''ă, ''mi''ș''eau''ă, ''reau''ă; substantivul ''zi ''are și în limba literară o formă secundară ''ziu''ă, folosită numai în expresii (''se face ziu''ă, ''de cu ziu''ă, ''pîn''ă ''la ziu''ă).


	~~— în numeralele ordinale feminine ''a doua'', ''a noua'';~~

	— în forme ale verbelor cu tema în [ŭ], în care ''a ''alternează cu ă: ''în''ș''eua ''(''în''ș''eu''ă''m'') și ''de''ș''eua ''(''de''ș''eu''ă''m''), ''oua ''(''ou''ă), ''ploua ''(''plou''ă);

	— în derivatele cu sufixe care încep cu ''a ''(în special -''an'', -''ar'') de la teme în [ŭ]: ''b''ă''c''ă''uan'', ''fl''ă''c''ă''uan'', ''hîrl''ă''uan'', ''t''ă''zl''ă''uan''; ''bouar'', ''nouar'', ''ouar'', ''piuar''; ''fl''ă''c''ă''ua''ș, ''pîrîua''ș (variante ale lui ''fl''ă''c''ă''ia''ș, ''pîrîia''ș); ''ziuatic ''(< ''ziu''ă).

	~~Se scrie, de asemenea, ''ua ''în neologismul ''ouabain''ă.~~

	3. După semiconsoana [ĭ] diftongul din componența triftongului astfel format se scrie totdeauna ''oa'': ''aripioar''ă, ''b''ă''trîioar''ă, ''cleioas''ă, ''duioas''ă, ''fuioare'', ''l''ă''cr''ă''mioar''ă, ''noroioas''ă, ''ploioas''ă, ''rumeioar''ă, ''scînteioar''ă, ''t''ă''mîioas''ă, ''uleioas''ă, ''voioas''ă etc.4. După consoană, diftongul este de obicei [ŏa], dar e posibil și [ŭa]. Scrierea concordă, în general, cu pronunțarea literară (deosebirea dintre cei doi diftongi este însă minimă).		'''3'''. După semiconsoana [ĭ] diftongul din componența triftongului astfel format se scrie totdeauna ''oa'': ''aripioar''ă, ''b''ă''trîioar''ă, ''cleioas''ă, ''duioas''ă, ''fuioare'', ''l''ă''cr''ă''mioar''ă, ''noroioas''ă, ''ploioas''ă, ''rumeioar''ă, ''scînteioar''ă, ''t''ă''mîioas''ă, ''uleioas''ă, ''voioas''ă etc.4. După consoană, diftongul este de obicei [ŏa], dar e posibil și [ŭa]. Scrierea concordă, în general, cu pronunțarea literară (deosebirea dintre cei doi diftongi este însă minimă).

	a. Se scrie ''oa ''în majoritatea cuvintelor, atît atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''boal''ă (''boli''), ''coase ''(''cos''), ''doare ''(''dor''), ''foame ''(''înfometa''), ''goal''ă (''gol''), ''joac''ă (''joc''), ''moar''ă (''mori''), ''noapte ''(''nop''ț''i''), ''poart''ă (''port''), ''roade ''(''rod''), ''soare ''(''sori''), ș''oapt''ă (ș''opti''), ''toac''ă (''toca''), ț''oale ''(ț''ol''), ''izvoare ''(''izvor''), ''zoaie ''(''zoi''), cît și cînd nu există această alternanță: ''angoas''ă, ''boare'', ''coafa'', ''croazier''ă, ''culoar'', ''doar'', ''exploata'', ''fermoar'', ''foaier'', ''foarte'', ''încoace'', ''lavoar'', ''loaz''ă, ''moar'', ''pavoaz ''și ''pavoaza'', ''pledoarie'', ''poal''ă, ''poant''ă, ''savoare'', ''toast'', ''voal ''etc.		a. Se scrie ''oa ''în majoritatea cuvintelor, atît atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''boal''ă (''boli''), ''coase ''(''cos''), ''doare ''(''dor''), ''foame ''(''înfometa''), ''goal''ă (''gol''), ''joac''ă (''joc''), ''moar''ă (''mori''), ''noapte ''(''nop''ț''i''), ''poart''ă (''port''), ''roade ''(''rod''), ''soare ''(''sori''), ș''oapt''ă (ș''opti''), ''toac''ă (''toca''), ț''oale ''(ț''ol''), ''izvoare ''(''izvor''), ''zoaie ''(''zoi''), cît și cînd nu există această alternanță: ''angoas''ă, ''boare'', ''coafa'', ''croazier''ă, ''culoar'', ''doar'', ''exploata'', ''fermoar'', ''foaier'', ''foarte'', ''încoace'', ''lavoar'', ''loaz''ă, ''moar'', ''pavoaz ''și ''pavoaza'', ''pledoarie'', ''poal''ă, ''poant''ă, ''savoare'', ''toast'', ''voal ''etc.

Anca Alexandru: /* XVI. oa sau ua? */

2018-10-14T13:50:22Z

XVI. oa sau ua?

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 14 octombrie 2018 16:50
Linia 15:		Linia 15:
	'''a'''. Se scrie ''oa'' atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''angioame'' (''angiom''), ''idioată'' (''idiot''), ''înfioară'' (''înfior''), ''mioapă'' (''miop''), ''perioadă'' (''periodic''), ''subsuoară'' (''subsuori'') etc.; în această categorie intră toate derivatele feminine cu sufixele -''oaică'', ''-oaie'', (''-i'')''oară'' și (''-i'')''oasă'', ''-uoasă'': ''zmeoaică'' și ''zmeoaie'' (''zmeoi''); ''căprioară'' (''căprior''), ''gălbioară'' (''gălbior''), ''junioară'' (''junior''), ''roșioară'' (''roșior''), ''soțioară'' (''soțior''), ''vioară'' (''viori''); ''cuvioasă'' (''cuvios''), ''furioasă'' (''furios''), ''glorioasă'' (''glorios''), ''grațioasă'' (''grațios''), ''mînioasă'' (''mînios''), ''pioasă'' (''pios''), ''sfioasă'' (''sfios''), ''sperioasă'' (''sperios''); ''afectuoasă'' (''afectuos''), ''fastuoasă'' (''fastuos''), ''monstruoasă'' (''monstruos''), ''respectuoasă'' (''respectuos'') etc., inclusiv derivatele în -''ioară'', -''oaică'' și ''-oaie'' care nu au alternanță cu ''o'': ''așchioară'', ''hîrtioară'', ''istorioară'', ''pălărioară'', ''poezioară'', ''săbioară'', ''surioară''; ''leoaică''; ''dumnezeoaie'', ''măgăoaie''.		'''a'''. Se scrie ''oa'' atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''angioame'' (''angiom''), ''idioată'' (''idiot''), ''înfioară'' (''înfior''), ''mioapă'' (''miop''), ''perioadă'' (''periodic''), ''subsuoară'' (''subsuori'') etc.; în această categorie intră toate derivatele feminine cu sufixele -''oaică'', ''-oaie'', (''-i'')''oară'' și (''-i'')''oasă'', ''-uoasă'': ''zmeoaică'' și ''zmeoaie'' (''zmeoi''); ''căprioară'' (''căprior''), ''gălbioară'' (''gălbior''), ''junioară'' (''junior''), ''roșioară'' (''roșior''), ''soțioară'' (''soțior''), ''vioară'' (''viori''); ''cuvioasă'' (''cuvios''), ''furioasă'' (''furios''), ''glorioasă'' (''glorios''), ''grațioasă'' (''grațios''), ''mînioasă'' (''mînios''), ''pioasă'' (''pios''), ''sfioasă'' (''sfios''), ''sperioasă'' (''sperios''); ''afectuoasă'' (''afectuos''), ''fastuoasă'' (''fastuos''), ''monstruoasă'' (''monstruos''), ''respectuoasă'' (''respectuos'') etc., inclusiv derivatele în -''ioară'', -''oaică'' și ''-oaie'' care nu au alternanță cu ''o'': ''așchioară'', ''hîrtioară'', ''istorioară'', ''pălărioară'', ''poezioară'', ''săbioară'', ''surioară''; ''leoaică''; ''dumnezeoaie'', ''măgăoaie''.

			Se scrie de asemenea ''oa'', fără alternanță cu ''o'', în compuse cu ''oa'' inițial de cuvînt: ''balaoacheș'', ''bunăoară'', ''deoarece'', ''odinioară''.

			'''b'''. Se scrie ''ua'' atunci cînd nu există alternanță cu ''o'':


Linia 23:		Linia 25:



	~~Se scrie de asemenea ''oa'', fără alternanță cu ''o'', în compuse cu ''oa ''inițial de cuvînt: ''balaoache''ș, ''bun''ă''oar''ă, ''deoarece'', ''odinioar''ă.~~

	~~b. Se scrie ''ua ''atunci cînd nu există alternanță cu ''o'':~~

	— în formele articulate de nominativ-acuzativ singular ale substantivelor și adjectivelor feminine terminate în -''u''ă, în vocală accentuată sau în ''o ''neaccentuat: ''caua'', ''piua'', ''roua'', ''noua''; ''basmaua'', ''beizadeaua'', ''cafeaua'', ''mantaua'', ''neaua'', ''steaua'', ''ziua'', ''greaua'', ''reaua''; ''cacaua'';		— în formele articulate de nominativ-acuzativ singular ale substantivelor și adjectivelor feminine terminate în -''u''ă, în vocală accentuată sau în ''o ''neaccentuat: ''caua'', ''piua'', ''roua'', ''noua''; ''basmaua'', ''beizadeaua'', ''cafeaua'', ''mantaua'', ''neaua'', ''steaua'', ''ziua'', ''greaua'', ''reaua''; ''cacaua'';

Anca Alexandru: /* XVI. oa sau ua? */

2018-10-14T13:18:28Z

XVI. oa sau ua?

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 14 octombrie 2018 16:18
Linia 9:		Linia 9:
	Adesea scrierea nu concordă cu pronunțarea (nici măcar cu cea literară), aplicînd mai mult principiul morfologic sau/și principiul etimologic. Regulile ortografice diferă în funcție de literele/sunetele precedente. Existența unor forme alternante cu ''o'' impune scrierea cu ''oa'' în orice poziție, dar această scriere are o sferă mai largă, incluzînd și cuvinte în care nu există alternanță cu ''o''.		Adesea scrierea nu concordă cu pronunțarea (nici măcar cu cea literară), aplicînd mai mult principiul morfologic sau/și principiul etimologic. Regulile ortografice diferă în funcție de literele/sunetele precedente. Existența unor forme alternante cu ''o'' impune scrierea cu ''oa'' în orice poziție, dar această scriere are o sferă mai largă, incluzînd și cuvinte în care nu există alternanță cu ''o''.

			'''1.''' La început de cuvînt singurul diftong posibil dintre cei doi menționați este [ŭa]. El se scrie însă ''oa'' în toate cuvintele, atît atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''oablă'' (''oblu''), ''oacheș'' (''ocheșel''), ''oaie'' (''oi''), ''oală'' (''olar''), ''oameni'' (''om''), ''oară'' (''ori''), ''oarbă'' (''orb''), ''oase'' (''os''), ''oaspete'' (''ospăta''), ''oaste'' (''oști''), cît și atunci cînd nu există alternanță: ''oac'', ''oacăr'', ''oare'' — și compusele ''oarecare'', ''oarecine'', ''oarecum'' —, ''oază''.

			'''2'''. La începutul unei silabe care urmează după vocală, de asemenea, se pronunță numai diftongul [ŭa], dar el poate fi scris, în cuvinte diferite, atît ''oa'', cît și ''ua''.

			'''a'''. Se scrie ''oa'' atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''angioame'' (''angiom''), ''idioată'' (''idiot''), ''înfioară'' (''înfior''), ''mioapă'' (''miop''), ''perioadă'' (''periodic''), ''subsuoară'' (''subsuori'') etc.; în această categorie intră toate derivatele feminine cu sufixele -''oaică'', ''-oaie'', (''-i'')''oară'' și (''-i'')''oasă'', ''-uoasă'': ''zmeoaică'' și ''zmeoaie'' (''zmeoi''); ''căprioară'' (''căprior''), ''gălbioară'' (''gălbior''), ''junioară'' (''junior''), ''roșioară'' (''roșior''), ''soțioară'' (''soțior''), ''vioară'' (''viori''); ''cuvioasă'' (''cuvios''), ''furioasă'' (''furios''), ''glorioasă'' (''glorios''), ''grațioasă'' (''grațios''), ''mînioasă'' (''mînios''), ''pioasă'' (''pios''), ''sfioasă'' (''sfios''), ''sperioasă'' (''sperios''); ''afectuoasă'' (''afectuos''), ''fastuoasă'' (''fastuos''), ''monstruoasă'' (''monstruos''), ''respectuoasă'' (''respectuos'') etc., inclusiv derivatele în -''ioară'', -''oaică'' și ''-oaie'' care nu au alternanță cu ''o'': ''așchioară'', ''hîrtioară'', ''istorioară'', ''pălărioară'', ''poezioară'', ''săbioară'', ''surioară''; ''leoaică''; ''dumnezeoaie'', ''măgăoaie''.


Linia 20:		Linia 23:



	'''1.''' La început de cuvînt singurul diftong posibil dintre cei doi menționați este [ŭa]. El se scrie însă ''oa ''în toate cuvintele, atît atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''oabl''ă (''oblu''), ''oache''ș (''oche''ș''el''), ''oaie ''(''oi''), ''oal''ă (''olar''), ''oameni ''(''om''), ''oar''ă (''ori''), ''oarb''ă (''orb''), ''oase ''(''os''), ''oaspete ''(''osp''ă''ta''), ''oaste ''(''o''ș''ti''), cît și atunci cînd nu există alternanță: ''oac'', ''oac''ă''r'', ''oare ''— și compusele ''oarecare'', ''oarecine'', ''oarecum ''—, ''oaz''ă.

	~~2. La începutul unei silabe care urmează după vocală, de~~

	~~asemenea, se pronunță numai diftongul [ŭa], dar el poate fi scris, în cuvinte diferite, atît ''oa'', cît și ''ua''.~~

	~~a. Se scrie ''oa ''atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''angioame''~~

	(''angiom''), ''idioat''ă (''idiot''), ''înfioar''ă (''înfior''), ''mioap''ă (''miop''), ''perioad''ă (''periodic''), ''subsuoar''ă (''subsuori'') etc.; în această categorie intră toate derivatele feminine cu sufixele -''oaic''ă, ''-oaie'', (''-i'')''oar''ă și ''-''(''i'')''oas''ă, ''-uoas''ă: ''zmeoaic''ă și ''zmeoaie ''(''zmeoi''); ''c''ă''prioar''ă (''c''ă''prior''), ''g''ă''lbioar''ă (''g''ă''lbior''), ''junioar''ă (''junior''), ''ro''ș''ioar''ă (''ro''ș''ior''), ''so''ț''ioar''ă (''so''ț''ior''), ''vioar''ă (''viori''); ''cuvioas''ă (''cuvios''), ''furioas''ă (''furios''), ''glorioas''ă (''glorios''), ''gra''ț''ioas''ă (''gra''ț''ios''), ''mînioas''ă (''mînios''), ''pioas''ă (''pios''), ''sfioas''ă (''sfios''), ''sperioas''ă (''sperios''); ''afectuoas''ă (''afectuos''), ''fastuoas''ă (''fastuos''), ''monstruoas''ă (''monstruos''), ''respectuoas''ă (''respectuos'') etc., inclusiv derivatele în ''-ioar''ă, ''-oaic''ă și ''-oaie ''care nu au alternanță cu ''o'':''a''ș''chioar''ă, ''hîrtioar''ă, ''istorioar''ă, ''p''ă''l''ă''rioar''ă, ''poezioar''ă, ''s''ă''bioar''ă, ''surioar''ă; ''leoaic''ă; ''dumnezeoaie'', ''m''ă''g''ă''oaie''.

	Se scrie de asemenea ''oa'', fără alternanță cu ''o'', în compuse cu ''oa ''inițial de cuvînt: ''balaoache''ș, ''bun''ă''oar''ă, ''deoarece'', ''odinioar''ă.		Se scrie de asemenea ''oa'', fără alternanță cu ''o'', în compuse cu ''oa ''inițial de cuvînt: ''balaoache''ș, ''bun''ă''oar''ă, ''deoarece'', ''odinioar''ă.

Anca Alexandru: /* XVI. oa sau ua? */

2018-10-14T12:56:10Z

XVI. oa sau ua?

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 14 octombrie 2018 15:56
Linia 1:		Linia 1:
	<center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografie pentru toți'', 2002</center>		<center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografie pentru toți'', 2002</center>

	== XVI. ''oa ''sau ''ua''? ==		== '''XVI'''. ''oa'' sau ''ua''? ==

			Întrucît literele ''o'' și ''u'' pot nota atît vocale, cît și semivocale sau semiconsoane, secvențele grafice ''oa'' și ''ua'' au cîte două corespondente fonetice, notînd, pe de o parte, secvențele de vocale în hiat [o-a], [u-a], iar, pe de altă parte, diftongii [ŏa], [ŭa], dintre care [ŏa] apare numai după consoane.

	~~Întrucît literele ''o ''și ''u ''pot nota atît vocale, cît și semivocale sau semiconsoane, secvențele grafice~~ ''oa ''și ''ua ''~~au cîte două corespondente fonetice, notînd, pe~~ de ~~o parte~~, ~~secvențele de vocale în hiat~~ [~~o-a~~]~~, [u-a], iar, pe~~ de ~~altă parte,~~ diftongii [ŏa], [ŭa]~~, dintre care [ŏa] apare numai după consoane~~.		Problema alegerii între ''oa'' și ''ua'' în scriere se pune mai ales cînd e vorba de notarea unui diftong, pentru că el poate fi același ([ŭa]) sau greu de distins (diftongii [ŏa] și [ŭa]).

	~~Problema alegerii între ''oa ''și ''ua ''în scriere se pune mai ales cînd e vorba de notarea unui diftong, pentru că el poate fi același ([ŭa]) sau greu de distins (diftongii [ŏa] și [ŭa]).~~Adesea scrierea nu concordă cu pronunțarea (nici măcar cu cea literară), aplicînd mai mult principiul morfologic sau/și principiul etimologic. Regulile ortografice diferă în funcție de literele/sunetele precedente. Existența unor forme alternante cu ''o ''impune scrierea cu ''oa ''în orice poziție, dar această scriere are o sferă mai largă, incluzînd și cuvinte în care nu există alternanță cu ''o''.		Adesea scrierea nu concordă cu pronunțarea (nici măcar cu cea literară), aplicînd mai mult principiul morfologic sau/și principiul etimologic. Regulile ortografice diferă în funcție de literele/sunetele precedente. Existența unor forme alternante cu ''o'' impune scrierea cu ''oa'' în orice poziție, dar această scriere are o sferă mai largă, incluzînd și cuvinte în care nu există alternanță cu ''o''.

	1. La început de cuvînt singurul diftong posibil dintre cei doi menționați este [ŭa]. El se scrie însă ''oa ''în toate cuvintele, atît atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''oabl''ă (''oblu''), ''oache''ș (''oche''ș''el''), ''oaie ''(''oi''), ''oal''ă (''olar''), ''oameni ''(''om''), ''oar''ă (''ori''), ''oarb''ă (''orb''), ''oase ''(''os''), ''oaspete ''(''osp''ă''ta''), ''oaste ''(''o''ș''ti''), cît și atunci cînd nu există alternanță: ''oac'', ''oac''ă''r'', ''oare ''— și compusele ''oarecare'', ''oarecine'', ''oarecum ''—, ''oaz''ă.











			'''1.''' La început de cuvînt singurul diftong posibil dintre cei doi menționați este [ŭa]. El se scrie însă ''oa ''în toate cuvintele, atît atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''oabl''ă (''oblu''), ''oache''ș (''oche''ș''el''), ''oaie ''(''oi''), ''oal''ă (''olar''), ''oameni ''(''om''), ''oar''ă (''ori''), ''oarb''ă (''orb''), ''oase ''(''os''), ''oaspete ''(''osp''ă''ta''), ''oaste ''(''o''ș''ti''), cît și atunci cînd nu există alternanță: ''oac'', ''oac''ă''r'', ''oare ''— și compusele ''oarecare'', ''oarecine'', ''oarecum ''—, ''oaz''ă.

	2. La începutul unei silabe care urmează după vocală, de		2. La începutul unei silabe care urmează după vocală, de

Radu Borza: /* versiunea inițială */

2018-08-22T21:33:25Z

versiunea inițială

Pagină nouă

<center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografie pentru toți'', 2002</center>

== XVI. ''oa ''sau ''ua''? ==

Întrucît literele ''o ''și ''u ''pot nota atît vocale, cît și semivocale sau semiconsoane, secvențele grafice ''oa ''și ''ua ''au cîte două corespondente fonetice, notînd, pe de o parte, secvențele de vocale în hiat [o-a], [u-a], iar, pe de altă parte, diftongii [ŏa], [ŭa], dintre care [ŏa] apare numai după consoane.

Problema alegerii între ''oa ''și ''ua ''în scriere se pune mai ales cînd e vorba de notarea unui diftong, pentru că el poate fi același ([ŭa]) sau greu de distins (diftongii [ŏa] și [ŭa]).Adesea scrierea nu concordă cu pronunțarea (nici măcar cu cea literară), aplicînd mai mult principiul morfologic sau/și principiul etimologic. Regulile ortografice diferă în funcție de literele/sunetele precedente. Existența unor forme alternante cu ''o ''impune scrierea cu ''oa ''în orice poziție, dar această scriere are o sferă mai largă, incluzînd și cuvinte în care nu există alternanță cu ''o''.

1. La început de cuvînt singurul diftong posibil dintre cei doi menționați este [ŭa]. El se scrie însă ''oa ''în toate cuvintele, atît atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''oabl''ă (''oblu''), ''oache''ș (''oche''ș''el''), ''oaie ''(''oi''), ''oal''ă (''olar''), ''oameni ''(''om''), ''oar''ă (''ori''), ''oarb''ă (''orb''), ''oase ''(''os''), ''oaspete ''(''osp''ă''ta''), ''oaste ''(''o''ș''ti''), cît și atunci cînd nu există alternanță: ''oac'', ''oac''ă''r'', ''oare ''— și compusele ''oarecare'', ''oarecine'', ''oarecum ''—, ''oaz''ă.

2. La începutul unei silabe care urmează după vocală, de

asemenea, se pronunță numai diftongul [ŭa], dar el poate fi scris, în cuvinte diferite, atît ''oa'', cît și ''ua''.

a. Se scrie ''oa ''atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''angioame''

(''angiom''), ''idioat''ă (''idiot''), ''înfioar''ă (''înfior''), ''mioap''ă (''miop''), ''perioad''ă (''periodic''), ''subsuoar''ă (''subsuori'') etc.; în această categorie intră toate derivatele feminine cu sufixele -''oaic''ă, ''-oaie'', (''-i'')''oar''ă și ''-''(''i'')''oas''ă, ''-uoas''ă: ''zmeoaic''ă și ''zmeoaie ''(''zmeoi''); ''c''ă''prioar''ă (''c''ă''prior''), ''g''ă''lbioar''ă (''g''ă''lbior''), ''junioar''ă (''junior''), ''ro''ș''ioar''ă (''ro''ș''ior''), ''so''ț''ioar''ă (''so''ț''ior''), ''vioar''ă (''viori''); ''cuvioas''ă (''cuvios''), ''furioas''ă (''furios''), ''glorioas''ă (''glorios''), ''gra''ț''ioas''ă (''gra''ț''ios''), ''mînioas''ă (''mînios''), ''pioas''ă (''pios''), ''sfioas''ă (''sfios''), ''sperioas''ă (''sperios''); ''afectuoas''ă (''afectuos''), ''fastuoas''ă (''fastuos''), ''monstruoas''ă (''monstruos''), ''respectuoas''ă (''respectuos'') etc., inclusiv derivatele în ''-ioar''ă, ''-oaic''ă și ''-oaie ''care nu au alternanță cu ''o'':''a''ș''chioar''ă, ''hîrtioar''ă, ''istorioar''ă, ''p''ă''l''ă''rioar''ă, ''poezioar''ă, ''s''ă''bioar''ă, ''surioar''ă; ''leoaic''ă; ''dumnezeoaie'', ''m''ă''g''ă''oaie''.

Se scrie de asemenea ''oa'', fără alternanță cu ''o'', în compuse cu ''oa ''inițial de cuvînt: ''balaoache''ș, ''bun''ă''oar''ă, ''deoarece'', ''odinioar''ă.

b. Se scrie ''ua ''atunci cînd nu există alternanță cu ''o'':

— în formele articulate de nominativ-acuzativ singular ale substantivelor și adjectivelor feminine terminate în -''u''ă, în vocală accentuată sau în ''o ''neaccentuat: ''caua'', ''piua'', ''roua'', ''noua''; ''basmaua'', ''beizadeaua'', ''cafeaua'', ''mantaua'', ''neaua'', ''steaua'', ''ziua'', ''greaua'', ''reaua''; ''cacaua'';

Numeroase substantive și adjective feminine terminate la forma nearticulată în vocală accentuată au variante vechi și regionale în ''-u''ă: de exemplu, ''m''ă''seau''ă, ''neau''ă, ''steau''ă, ''mi''ș''eau''ă, ''reau''ă; substantivul ''zi ''are și în limba literară o formă secundară ''ziu''ă, folosită numai în expresii (''se face ziu''ă, ''de cu ziu''ă, ''pîn''ă ''la ziu''ă).

— în numeralele ordinale feminine ''a doua'', ''a noua'';

— în forme ale verbelor cu tema în [ŭ], în care ''a ''alternează cu ă: ''în''ș''eua ''(''în''ș''eu''ă''m'') și ''de''ș''eua ''(''de''ș''eu''ă''m''), ''oua ''(''ou''ă), ''ploua ''(''plou''ă);

— în derivatele cu sufixe care încep cu ''a ''(în special -''an'', -''ar'') de la teme în [ŭ]: ''b''ă''c''ă''uan'', ''fl''ă''c''ă''uan'', ''hîrl''ă''uan'', ''t''ă''zl''ă''uan''; ''bouar'', ''nouar'', ''ouar'', ''piuar''; ''fl''ă''c''ă''ua''ș, ''pîrîua''ș (variante ale lui ''fl''ă''c''ă''ia''ș, ''pîrîia''ș); ''ziuatic ''(< ''ziu''ă).

Se scrie, de asemenea, ''ua ''în neologismul ''ouabain''ă.

3. După semiconsoana [ĭ] diftongul din componența triftongului astfel format se scrie totdeauna ''oa'': ''aripioar''ă, ''b''ă''trîioar''ă, ''cleioas''ă, ''duioas''ă, ''fuioare'', ''l''ă''cr''ă''mioar''ă, ''noroioas''ă, ''ploioas''ă, ''rumeioar''ă, ''scînteioar''ă, ''t''ă''mîioas''ă, ''uleioas''ă, ''voioas''ă etc.4. După consoană, diftongul este de obicei [ŏa], dar e posibil și [ŭa]. Scrierea concordă, în general, cu pronunțarea literară (deosebirea dintre cei doi diftongi este însă minimă).

a. Se scrie ''oa ''în majoritatea cuvintelor, atît atunci cînd există alternanță cu ''o'': ''boal''ă (''boli''), ''coase ''(''cos''), ''doare ''(''dor''), ''foame ''(''înfometa''), ''goal''ă (''gol''), ''joac''ă (''joc''), ''moar''ă (''mori''), ''noapte ''(''nop''ț''i''), ''poart''ă (''port''), ''roade ''(''rod''), ''soare ''(''sori''), ș''oapt''ă (ș''opti''), ''toac''ă (''toca''), ț''oale ''(ț''ol''), ''izvoare ''(''izvor''), ''zoaie ''(''zoi''), cît și cînd nu există această alternanță: ''angoas''ă, ''boare'', ''coafa'', ''croazier''ă, ''culoar'', ''doar'', ''exploata'', ''fermoar'', ''foaier'', ''foarte'', ''încoace'', ''lavoar'', ''loaz''ă, ''moar'', ''pavoaz ''și ''pavoaza'', ''pledoarie'', ''poal''ă, ''poant''ă, ''savoare'', ''toast'', ''voal ''etc.

Se scriu cu ''oa ''toate substantivele și adjectivele feminine

derivate cu sufixele ''-oaic''ă, ''-oaie'', ''-oare ''și ''-toare'', ''-oas''ă, indiferent dacă au sau nu forme alternante cu ''o'': ''brînzoaic''ă, ''ho''ț''oaic''ă, ''iepuroaic''ă, ''turcoaic''ă, ''zgrip''ț''oroaic''ă; ''c''ă''soaie'', ''g''ă''zdoaie'', ''ghionoaie'', ''t''ă''lpoaie''; ''ardoare'', ''controloare'', ''fervoare'', ''savoare'', ''strîmtoare'', ''unsoare''; ''aviatoare'', ''cioc''ă''nitoare'', ''privighetoare'', ''rezem''ă''toare'', ''zic''ă''toare''; ''b''ă''noas''ă, ''miloas''ă, ''norocoas''ă, ''vîntoas''ă etc. și substantivele neutre analizabile cu sufixul ''-oar'': ''balansoar'', ''fumoar'', ''patinoar'', ''remontoar''.

Se scrie totdeauna ''oa ''și după consoanele [k'], [ĺ], [č], [ǧ],

scrise ''chi'', ''ghi'', ''ci'', ''gi ''(cu ''i ''ca literă ajutătoare): ''chioar''ă, ''ochioas''ă;

''ghioag''ă; ''cioar''ă, ''picioare''; ''gioale'', ''gioars''ă, ''tutungioaic''ă.

b. Se scrie ''ua ''(= [ŭa]) numai în cîteva neologisme:

— după ''c'': ''acuarel''ă, ''cuant''ă, ''cuart''ă, ''cuar''ț, ''cuaternar'',

''descuama'', ''ecuadorian'', ''scuar'';

— după ''g'': ''guano ''— și ''guanidin''ă, ''guanin''ă —, ''guarani'',

''guard'', ''gua''șă, ''guatemalez'', ''iguan''ă; ''paraguayan'', ''uruguayan'';

— după ''j'', pronunțat [h]: ''marijuana'';

— după ''q'': ''acqua Tofana'', ''quarc'', ''quasar'', ''quattrocento'';

— după ''t'': ''trotuar''.

5. Abateri de la scrierea corectă se produc în ambele direcții, scriindu-se atît ''ua ''în loc de ''oa'', cît și ''oa ''în loc de ''ua''.

Variantele grafice incorecte cu ''ua ''în loc de ''oa ''la început de cuvînt (de exemplu: ''uameni''), la început de silabă după vocală (de exemplu: ''suriuar''ă) și după ''i = ''[ĭ] (de exemplu: ''t''ă''mîiuas''ă) se întîlnesc numai la un nivel elementar, la cei aflați în faza de deprindere a scrisului. În aceeași situație sînt variantele de acest fel și după consoane (de exemplu: ''expluata'', ''muar''), cu excepția sufixului ''-oar ''din substantive neutre (analizabile și neanalizabile), care apare scris greșit -''uar ''și la un nivel mai înalt: ''culuar ''în loc de ''culoar'', ''fermuar ''în loc de ''fermoar'', ''patinuar ''în loc de ''patinoar''.

Scrierea ''-uar ''în loc de ''-oar ''este legată de obicei și de pronunțarea greșită cu ''u ''vocalic (de exemplu: [fer-mu-ar], în trei silabe, în loc de [fer-mŏar], în două). Variantele grafice și fonetice de acest tip se datoresc influenței unor cuvinte ca ''anuar'', ''osuar'', ''sanctuar'', care au altă structură morfologică și la care scrierea cu ''ua ''este corectă, corespunzînd pronunțării literare cu vocalele [u-a] repartizate în silabe diferite.

Mai numeroase sînt variantele grafice incorecte cu ''oa ''în loc de ''ua''. Ele apar frecvent la început de silabă după vocală, în unele dintre situațiile descrise sub 2 b:

— în formele articulate de tipul ''cafeaua'', ''ziua'', scrise greșit cu ''-oa ''(''cafeaoa'', ''pioa'', ''reaoa'', ''zioa'');

— în verbele ''de''ș''eua'', ''în''ș''eua'', scrise greșit cu ''-oa'';

— în derivatele cu sufixe care încep cu ''a ''de la teme în [ŭ]:

''b''ă''c''ă''oan ''în loc de ''b''ă''c''ă''uan''; ''pioar ''în loc de ''piuar''.

După teme în ''-o ''apar variante grafice incorecte numai cu ''a ''în loc de ''ua'':''roa ''în loc de ''roua''; ''a doa ''în loc de ''a doua''; ''noa ''în loc de ''noua ''(adj. art. și num. ord.); ''oa ''în loc de ''oua ''și ''ploa ''în loc de ''ploua''; ''boar'', ''oar ''în loc de ''bouar'', ''ouar''.

Variante grafice cu ''oa ''în loc de ''ua ''se întîlnesc și după consoane, în unele dintre cuvintele enumerate sub 4 b: ''acoarel''ă în loc de ''acuarel''ă, ''scoar ''în loc de ''scuar ''și, mai ales, ''trotoar ''în loc de ''trotuar''.

Varianta ''trotoar'', susținută și de deprinderi ortografice conforme regulilor academice din 1932, este, de fapt, normală: ea aplică regula comună pentru substantivele neutre similare ca etimologie, structură și pronunțare (''benoar'', ''budoar'', ''culoar'', ''fermoar'', ''fumoar'', ''lavoar'', ''parloar'', ''patinoar'', ''polisoar'', ''remontoar''), în raport cu care scrierea ''trotuar'', recomandată de normele în vigoare, constituie o excepție.

6. Dubla valoare fonetică a secvențelor grafice ''oa ''și ''ua ''favorizează

existența unor variante fonetice cu hiat în loc de diftong și invers.

La cuvintele scrise cu ''oa ''variantele fonetice apar numai în neologisme. Variantele fonetice cu [o-a] în loc de [ŏa] sînt puțin numeroase: ''coafa ''și derivatele sale ''coafez''ă, ''coafor'', ''coafur''ă sînt pronunțate de unii vorbitori cu hiat [co-a-] în loc de diftong [cŏa-]; mai rar se întîlnesc asemenea variante la cuvintele ''toast ''și ''toasta''. Fenomenul invers, anume pronunțarea [ŏa] în loc de [o-a], apare în elementul de compunere -''zoar ''din ''hematozoar'', ''protozoare'', ''sporozoar ''etc., în substantivul ''boa ''și în familia verbului ''coagula''.

Variante fonetice cu [u-a] în loc de [ŭa] se întîlnesc rar după vocală (''în''ș''eua ''este pronunțat uneori greșit cu ''u ''vocalic), dar frecvent după consoană: practic toate cuvintele enumerate sub 4 b au variante cu [u-a], de tipul [a-cu-a-re-lă] în loc de [a-cŭa];

o mențiune aparte pentru frecvența pronunțării greșite [tro-tu-ar].

Unele pronunțări de acest tip s-au impus în uz și au fost acceptate de normele actuale; este cazul cuvintelor ''ecuator ''și ''ecua''ț''ie''.

Fenomenul invers, al pronunțării cu [ŭa] în loc de [u-a], apare și el frecvent după diverse consoane: de exemplu, în adjective ca ''anual'', ''contractual'', ''eventual'', în substantivele ''anuar'', ''osuar'', ''sanctuar'', în verbele neologice ''accentua'', ''atenua'', ''continua'', ''dilua'', ''efectua'', ''evacua'', ''evalua'', ''evolua ''și, mai ales, în verbul ''lua ''(și derivatele sale ''prelua'', ''relua'') și în substantivul ''aluat''; pronunțarea [ŭa] atrage și variante grafice incorecte cu ''oa'', de exemplu ''loa'', ''aloat''.

7. Formele de feminin sg. și pl. și de neutru pl. ale adjectivelor

cu sufixul -''uos'', care în limba literară se scriu corect cu ''-uoas''ă f. sg. (nom.-ac.), -''uoase ''f. și n. pl. (și gen.-dat. f. sg.), în conformitate cu pronunțarea [-u-ŏa-], au două tipuri de variante neliterare. Pe de o parte, ca și la genul masculin, la unii vorbitori se produce înlocuirea cu sufixul -''oas''ă, cu micșorarea implicită a numărului de silabe: ei pronunță și scriu ''afectos'', ''afectoas''ă în loc de ''afectuos'', ''afectuoas''ă. Pe de altă parte, unii dintre vorbitorii care-l mențin pe ''u ''simplifică secvența grafică ''uoa ''renunțînd la ''o'': aceștia scriu ''afectuas''ă și de la pronunțarea [-u-ŏa-], trecînd prin faza [-u-a-], ajung la [-ŭa-]. De reținut lista adjectivelor care au forme corecte în ''-uoas''ă (''-uoase''): ''afectuoas''ă, ''aspectuoas''ă, ''defectuoas''ă, ''dezastruoas''ă, ''fastuoas''ă, (''in'')''fructuoas''ă, ''impetuoas''ă, ''incestuoas''ă, ''maiestuoas''ă, ''merituoas''ă, ''monstruoas''ă, ''onctuoas''ă, ''respectuoas''ă, ''sinuoas''ă, ''somptuoas''ă, ''tempestuoas''ă, ''tumultuoas''ă, ''virtuoas''ă, ''voluptuoas''ă.

Uneori, prin hipercorectitudine, se face greșeala inversă, a adăugării unui ''u ''superfluu înaintea sufixului -''oas''ă; de exemplu: ''dificultuoas''ă (și m. ''dificultuos'') în loc de ''dificultoas''ă; ''vanituoas''ă în loc de ''vanitoas''ă.8. În numele proprii romănești scrierea cu ''oa ''sau ''ua ''urmează regulile de la cuvintele comune.

Se scriu corect cu ''oa ''toponime ca ''Oarba''; ''Dîmbovicioara'', ''Ialomicioara'', ''Sl''ă''tioara''; ''Brezoaia'', ''R''ă''coasa'', ''Timi''ș''oara'', ''Z''ă''noaga ''și antroponime ca ''Oana''; ''Ioana'', ''Marioara'', ''Mioara''; ''Floarea'', ''Toader''.

Se scriu corect cu ''ua ''toponimele ''S''ă''lciua'', ''Zurbaua'', de asemenea toate antroponimele și toponimele create din nume de locuitori: ''B''ă''c''ă''uanu'', ''Hîrl''ă''uanu'', ''T''ă''rc''ă''uanu'', ''T''ă''zl''ă''uanu''; ''Bîrg''ă''uani''.

La antroponime există unele variante grafice menținute conform dorinței purtătorilor sau/și tradiției: ''Boar''(''i'')''u ''și ''Bouar''(''i'')''u'', ''Oat''(''u'') și ''Ouatu'', ''Pioaru ''și ''Piuar''(''i'')''u'', ''T''ă''zl''ă''oanu ''și ''T''ă''zl''ă''uanu''; cf. și ''B''ă''c''ă''oanu'', ''Oar'', ''Hîrl''ă''oanu'', ''Tarcaoanu''.

Scrierea oficială a toponimelor provenite din nume de grup a adoptat uneori, în mod inconsecvent, variante grafice cu -''oani ''în loc de ''-uani'': ''Cr''ă''c''ă''oani'', ''S''ă''b''ă''oani'', dar ''Bîrg''ă''uani''.