Radu Borza: versiunea inițială

2022-10-24T11:57:35Z

versiunea inițială

Pagină nouă

[[Fișier:evrika.jpg|thumb|right|alt="Evrika"|Evrika]]

Articol de '''Alexandru Ciolan''' din seria ''Misterele cuvintelor''.

'''Locui, înlocui, dezlocui'''

Într-o seară de mijloc de octombrie urmăream, împreună cu un grup restrâns de amatori de filme creștine, ultimele două episoade ale minunatului serialul polonez de televiziune Dekalog (Decalogul), realizat în 1988. La un moment dat, în episodul al nouălea, un personaj, dorind să testeze cunoștințele de fizică ale consoartei, o atrage în continuarea unei definiții:

„— Forţa cu care este împins un corp scufundat într-un lichid este egală cu... Cum e mai departe?

— Greutatea volumului. Este egală cu greutatea volumului de apă dislocuită”.

Filologul din mine a reacționat imediat, atrăgând atenția că este o traducere greșită, formularea corectă fiind „apă dislocată”, nu „dislocuită”. O ingineră softistă, mult mai pricepută decât mine într-ale hidromecanicii, a intervenit cu precizarea că legea lui Arhimede, așa care a învățat-o în școală, este cu ''dislocuit''. Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns acasă a fost să verific în dicționare și pe Google existența verbului ''dislocui'', care mi se pare ciudat, din categoria lui ''gât legău'' sau ''nas ștergău''.

Forma ''dislocui'' este o variantă (probabil datorată influenței lui ''disloca'') a lui ''deslocui'', pe care August Scriban, în ''Dicționaru limbii românești'' din 1939 îl socotește a aparține limbajului fizicii, calchiat după fr. ''déplacer''.

''Dicționarul limbii române'' (continuatorul ''Dicționarului Academiei'') îl socotește pe ''dislocui'' a fi un cuvânt al limbii comune, rar și învechit, format din ''dis-'' și [în]''locui,'' fără a invoca modelul francezului ''déplacer''. Ar fi, așadar, o formație autohtonă, și nu un calc, cum îl socotea Scriban. Singurul citat ilustrativ este din ''Europolis'' al lui Jean Bart, roman apărut în 1933: „[Spiru Karaianis] făcând un drum la Londra, trase cu o parte din armatorii englezi să ''dislocuiască'' pe unchiu-său”.

Termenul specializat din fizică apare în DLR sub forma ''dezlocui'', citatul ilustrativ fiind scos dintr-un tratat de specialitate apărut la mijlocul anilor ’50: „Orice corp cufundat este împins de jos în sus cu o forță egală cu greutatea volumului de lichid pe care-l ''dezlocuiește''”.

''Dezlocui'' este forma oficializată de DOOM, inclusiv în ultima ediție, cea din 2021. În DEX și-a făcut loc abia în 1998, dar apare, cu participiul ''dezlocuit,'' în prima ediție a DEX, din 1975, și în ''Micul dicționar enciclopedic'' din 1986, ba chiar, la articolul consacrat lui Arhimede, în ''Dicționarul enciclopedic român'' din 1962. Să fie ''dezlocui'' un cuvânt recent, creat de fizicienii români în secolul trecut, pentru a denumi o acțiune specială, nu doar de înlocuire, ci și de deplasare a unui fluid în urma imersiei unui solid? Nu credem. Cuvântul este, în opinia noastră, inutil, pentru că nu aduce nimic nou față de sinonimul său perfect, ''disloca''. Explicația persistenței termenului în limbajul fizicienilor trebuie să aibă altă explicație. Ipoteza noastră, pe care nu o pot confirma sau infirma decât sârguincioase și migăloase căutări prin cărțile și presa sfârșitului de veac XVIII și ale secolului XIX (dicționare, manuale etc.), este că ne aflăm în fața unui cuvânt apărut în procesul de occidentalizare a limbii noastre, prin calchierea (copierea structurii și traducerea elementelor de compunere) francezului ''déplacer'' (îi dăm, adică, dreptate lui August Scriban, și nu ''Dicționarului limbii române''). Verbul folosit în franceză în enunțarea formulei lui Arhimede este tocmai ''déplacer'' (''volume de fluide déplacé''). Introdus sub forma aceasta calchiată (fr. ''place'' = rom. ''loc'', fr. ''placer'' = rom. ''locui'', fr. ''dé-'' = rom. ''dez-'') după franceză în definiția legii predate în școală, ''dezlocui'' s-a perpetuat până astăzi, când este la concurență cu ''disloca''. În ''Dicționarul limbii române literare contemporane'' din 1955 ''deplasamentul'' este definit ca „greutatea volumului de apă pe care îl ''dislocă'' o navă”. ''Dicționarul de neologisme'' din 1986 definește ''carena'', printre alte sensuri, ca „volumul de apă ''dislocat'' de un plutitor sau de o navă”. În programa școlară de fizică pentru gimnaziu actuală aflăm însă formularea: „volumul de fluid ''dezlocuit''”.

''Dezlocui'' pare a fi termenul preferat de fizicieni, în timp de ''disloca'' este folosit de vorbitorii obișnuiți.

[[Categorie:Sincronizare]]
[[Categorie:Articole:Misterele cuvintelor]]
{{CuvinteCheie|dezlocui, disloca, legea lui Arhimede}}

Articol/Misterele cuvintelor/Locui, înlocui, dezlocui - Revizia istoricului

Radu Borza: versiunea inițială