Articol/Rodica Zafiu/Decât o negație - Revizia istoricului

Cătălin.Frâncu: test de modificare

2017-11-03T14:39:49Z

test de modificare

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 3 noiembrie 2017 17:39
Linia 17:		Linia 17:
	[[Categorie:Articole:Rodica Zafiu]]		[[Categorie:Articole:Rodica Zafiu]]
	{{CuvinteCheie\|decât, numai, doar}}		{{CuvinteCheie\|decât, numai, doar}}
	x

Cătălin.Frâncu: test de modificare

2017-11-03T14:39:39Z

test de modificare

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 3 noiembrie 2017 17:39
Linia 17:		Linia 17:
	[[Categorie:Articole:Rodica Zafiu]]		[[Categorie:Articole:Rodica Zafiu]]
	{{CuvinteCheie\|decât, numai, doar}}		{{CuvinteCheie\|decât, numai, doar}}
			x

Cătălin.Frâncu: Cătălin.Frâncu a redenumit pagina Decât o negație în Articol/Rodica Zafiu/Decât o negație fără a lăsa o redirecționare în loc

2017-11-02T16:08:30Z

Cătălin.Frâncu a redenumit pagina Decât o negație în Articol/Rodica Zafiu/Decât o negație fără a lăsa o redirecționare în loc

← Versiunea anterioară

Versiunea de la data 2 noiembrie 2017 19:08

Radu Borza la 15 noiembrie 2016 17:24

2016-11-15T17:24:11Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 15 noiembrie 2016 20:24
Linia 1:		Linia 1:
	[[Fișier:Rodica Zafiu.jpg\|thumb\|right\|alt="Rodica Zafiu"\|Rodica Zafiu]]		[[Fișier:Rodica Zafiu.jpg\|thumb\|right\|alt="Rodica Zafiu"\|Rodica Zafiu]]

			Articol de '''Rodica Zafiu''' din seria ''Păcatele limbii''.
			A fost publicat în [http://www.romlit.ro/dect_o_negaie România literară, nr. 14/2011]

	Răspândirea vertiginoasă a construcției în care ''decât'' ia locul adverbelor restrictive numai și doar e un fenomen evident pentru orice vorbitor de română. Corectări, critici, ironii, parodii par să rămână fără efect: cu o viteză comparabilă cu aceea cu care a fost preluată construcția ''ca și'', inovația sintactică pătrunde în uzul curent, în primul rând pentru a restrânge aserțiunea la un nominal – ''are decât o problemă'' –, dar și (mai rar) în fața unei propoziții: ''decât am băut o bere''. ''Decât'' restrictiv, folosit în afara construcției negative, a fost înregistrat de mai multă vreme ca particularitate regională, ca muntenism. E totuși greu de înțeles de ce s-a răspândit atât de mult în ultima vreme: nu are, ca alte inovații, rolul de a umple un gol, avantajul scurtimii, al dezambiguizării sau al insistenței. Nici numai, nici doar nu-i sunt prin nimic inferioare, învechite sau greoaie. E pur și simplu o ilustrare a rolului imitației și a imprevizibilului din evoluția limbii.		Răspândirea vertiginoasă a construcției în care ''decât'' ia locul adverbelor restrictive numai și doar e un fenomen evident pentru orice vorbitor de română. Corectări, critici, ironii, parodii par să rămână fără efect: cu o viteză comparabilă cu aceea cu care a fost preluată construcția ''ca și'', inovația sintactică pătrunde în uzul curent, în primul rând pentru a restrânge aserțiunea la un nominal – ''are decât o problemă'' –, dar și (mai rar) în fața unei propoziții: ''decât am băut o bere''. ''Decât'' restrictiv, folosit în afara construcției negative, a fost înregistrat de mai multă vreme ca particularitate regională, ca muntenism. E totuși greu de înțeles de ce s-a răspândit atât de mult în ultima vreme: nu are, ca alte inovații, rolul de a umple un gol, avantajul scurtimii, al dezambiguizării sau al insistenței. Nici numai, nici doar nu-i sunt prin nimic inferioare, învechite sau greoaie. E pur și simplu o ilustrare a rolului imitației și a imprevizibilului din evoluția limbii.
Linia 10:		Linia 13:

	Explicațiile nu schimbă, desigur, statutul sociolingvistic al construcției: oricât ar fi de motivată prin analogie sau prin alte tendințe din evoluția limbii, construcția lui ''decât'' restrictiv în context afirmativ rămâne una stigmatizantă: e un semn de incultură și ridicol, asemănător altor particularități din graiurile sudice. „Are decât” a devenit emblematic, plasându-se în preajma lui „ei este”.		Explicațiile nu schimbă, desigur, statutul sociolingvistic al construcției: oricât ar fi de motivată prin analogie sau prin alte tendințe din evoluția limbii, construcția lui ''decât'' restrictiv în context afirmativ rămâne una stigmatizantă: e un semn de incultură și ridicol, asemănător altor particularități din graiurile sudice. „Are decât” a devenit emblematic, plasându-se în preajma lui „ei este”.

	~~----~~

	~~Articol din seria '''Păcatele limbii'''. A fost publicat în [http://www.romlit.ro/dect_o_negaie România literară, nr. 14/2011]~~

	[[Categorie:Sincronizare]]		[[Categorie:Sincronizare]]
	[[Categorie:Articole:Rodica Zafiu]]		[[Categorie:Articole:Rodica Zafiu]]
	{{CuvinteCheie\|decât, numai, doar}}		{{CuvinteCheie\|decât, numai, doar}}

Radu Borza la 15 noiembrie 2016 17:14

2016-11-15T17:14:17Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 15 noiembrie 2016 20:14
Linia 1:		Linia 1:
	[[Fișier:Rodica Zafiu.jpg\|thumb\|right\|alt="Rodica Zafiu"\|Rodica Zafiu]]		[[Fișier:Rodica Zafiu.jpg\|thumb\|right\|alt="Rodica Zafiu"\|Rodica Zafiu]]

	~~Articol din seria '''Păcatele limbii''' a fost publicat în [http://www.romlit.ro/dect_o_negaie România literară, nr. 14/2011]~~

	Răspândirea vertiginoasă a construcției în care ''decât'' ia locul adverbelor restrictive numai și doar e un fenomen evident pentru orice vorbitor de română. Corectări, critici, ironii, parodii par să rămână fără efect: cu o viteză comparabilă cu aceea cu care a fost preluată construcția ''ca și'', inovația sintactică pătrunde în uzul curent, în primul rând pentru a restrânge aserțiunea la un nominal – ''are decât o problemă'' –, dar și (mai rar) în fața unei propoziții: ''decât am băut o bere''. ''Decât'' restrictiv, folosit în afara construcției negative, a fost înregistrat de mai multă vreme ca particularitate regională, ca muntenism. E totuși greu de înțeles de ce s-a răspândit atât de mult în ultima vreme: nu are, ca alte inovații, rolul de a umple un gol, avantajul scurtimii, al dezambiguizării sau al insistenței. Nici numai, nici doar nu-i sunt prin nimic inferioare, învechite sau greoaie. E pur și simplu o ilustrare a rolului imitației și a imprevizibilului din evoluția limbii.		Răspândirea vertiginoasă a construcției în care ''decât'' ia locul adverbelor restrictive numai și doar e un fenomen evident pentru orice vorbitor de română. Corectări, critici, ironii, parodii par să rămână fără efect: cu o viteză comparabilă cu aceea cu care a fost preluată construcția ''ca și'', inovația sintactică pătrunde în uzul curent, în primul rând pentru a restrânge aserțiunea la un nominal – ''are decât o problemă'' –, dar și (mai rar) în fața unei propoziții: ''decât am băut o bere''. ''Decât'' restrictiv, folosit în afara construcției negative, a fost înregistrat de mai multă vreme ca particularitate regională, ca muntenism. E totuși greu de înțeles de ce s-a răspândit atât de mult în ultima vreme: nu are, ca alte inovații, rolul de a umple un gol, avantajul scurtimii, al dezambiguizării sau al insistenței. Nici numai, nici doar nu-i sunt prin nimic inferioare, învechite sau greoaie. E pur și simplu o ilustrare a rolului imitației și a imprevizibilului din evoluția limbii.
Linia 12:		Linia 10:

	Explicațiile nu schimbă, desigur, statutul sociolingvistic al construcției: oricât ar fi de motivată prin analogie sau prin alte tendințe din evoluția limbii, construcția lui ''decât'' restrictiv în context afirmativ rămâne una stigmatizantă: e un semn de incultură și ridicol, asemănător altor particularități din graiurile sudice. „Are decât” a devenit emblematic, plasându-se în preajma lui „ei este”.		Explicațiile nu schimbă, desigur, statutul sociolingvistic al construcției: oricât ar fi de motivată prin analogie sau prin alte tendințe din evoluția limbii, construcția lui ''decât'' restrictiv în context afirmativ rămâne una stigmatizantă: e un semn de incultură și ridicol, asemănător altor particularități din graiurile sudice. „Are decât” a devenit emblematic, plasându-se în preajma lui „ei este”.

			----

			Articol din seria '''Păcatele limbii'''. A fost publicat în [http://www.romlit.ro/dect_o_negaie România literară, nr. 14/2011]

	[[Categorie:Sincronizare]]		[[Categorie:Sincronizare]]
	[[Categorie:Articole:Rodica Zafiu]]		[[Categorie:Articole:Rodica Zafiu]]
	{{CuvinteCheie\|decât, numai, doar}}		{{CuvinteCheie\|decât, numai, doar}}

Radu Borza: Anularea modificării 1493 făcute de Radu Borza (Discuție)

2016-11-15T17:12:15Z

Anularea modificării 1493 făcute de Radu Borza (Discuție)

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 15 noiembrie 2016 20:12
Linia 9:		Linia 9:
	Explicația cea mai simplă a abaterii de la normă e în acest caz analogia, regularizarea: structura negativă cu sens restrictiv – ''nu are decât o problemă, nu vin decât ei'' etc. – a fost pur și simplu asimilată structurilor restrictive fără negație, cu adverbele ''numai'' și ''doar''. De la simpla omitere a negației, din cazurile în care decât preceda un nominal (are decât o problemă, vin decât ei), echivalarea '''''doar – decât''''' a trecut și asupra construcțiilor propoziționale, după modelul ''doar am așteptat aici'' construindu-se și ''decât am așteptat aici''.		Explicația cea mai simplă a abaterii de la normă e în acest caz analogia, regularizarea: structura negativă cu sens restrictiv – ''nu are decât o problemă, nu vin decât ei'' etc. – a fost pur și simplu asimilată structurilor restrictive fără negație, cu adverbele ''numai'' și ''doar''. De la simpla omitere a negației, din cazurile în care decât preceda un nominal (are decât o problemă, vin decât ei), echivalarea '''''doar – decât''''' a trecut și asupra construcțiilor propoziționale, după modelul ''doar am așteptat aici'' construindu-se și ''decât am așteptat aici''.

	Pentru a înțelege situația actuală, e însă important să cunoaștem și istoria construcției. ''Decât'' a fost folosit, mai întâi, în structurile comparative și de diferențiere care s-au păstrat neschimbate, de tipul mai bun decât el, altul decât el. De la al doilea tipar, în varianta circumstanțialului de excepție – ''nu are altceva decât mere'' – se poate ajunge, prin elipsă, la falsa negație cu sens restrictiv: ''nu are decât mere''. În limba română veche pare să fi existat doar construcția completă: „nemica alta nu știa decât...” (Coresi, apud Dicționarul limbii române – DLR, tomul I, partea a treia, Litera D, 2006). Structurile negative restrictive sunt atestate, în dicționarul tezaur, prin exemple foarte târzii, din secolul al XIX-lea. În lipsa unor cercetări detaliate, putem presupune fie o evoluție internă, care să fi fixat elipsa, fie un calc după structura franceză similară ''ne... que'' („Il ne boit que du lait” – „nu bea decât lapte”). Apariția târzie a construcției, în secolul al XIX-lea, ar susține ipoteza calcului; e totuși posibil să existe și exemple mai timpurii, care să nu fi intrat în corpusul folosit pentru dicționar și care să ateste evoluția internă. În limba veche și în cea populară mai există o construcție, în care decât este adversativ (având valoarea lui „dar”); aceasta nu are limitări dialectale și e destul de stabilă în timp (se găsește la Miron Costin, Alecsandri, Nicolae Filimon etc.): ''„Mergea ai noștri o samă mai bine, departe asupra taberii, decât tătarii și săimeanii îi bătea den sineațe” (M. Costin)''. ''Decât'' adversativ are altă valoare decât cel restrictiv plasat în fața unei propoziții, dar între opoziție și restricție există o evidentă legătură.		Pentru a înțelege situația actuală, e însă important să cunoaștem și istoria construcției. ''Decât'' a fost folosit, mai întâi, în structurile comparative și de diferențiere care s-au păstrat neschimbate, de tipul mai bun decât el, altul decât el. De la al doilea tipar, în varianta circumstanțialului de excepție – ''nu are altceva decât mere'' – se poate ajunge, prin elipsă, la falsa negație cu sens restrictiv: ''nu are decât mere''. În limba română veche pare să fi existat doar construcția completă: „nemica alta nu știa decât...” (Coresi, apud Dicționarul limbii române – DLR, tomul I, partea a treia, Litera D, 2006). Structurile negative restrictive sunt atestate, în dicționarul tezaur, prin exemple foarte târzii, din secolul al XIX-lea. În lipsa unor cercetări detaliate, putem presupune fie o evoluție internă, care să fi fixat elipsa, fie un calc după structura franceză similară ''ne... que'' („Il ne boit que du lait” – „nu bea decât lapte”). Apariția târzie a construcției, în secolul al XIX-lea, ar susține ipoteza calcului; e totuși posibil să existe și exemple mai timpurii, care să nu fi intrat în corpusul folosit pentru dicționar și care să ateste evoluția internă. În limba veche și în cea populară mai există o construcție, în care decât este adversativ (având valoarea lui „dar”); aceasta nu are limitări dialectale și e destul de stabilă în timp (se găsește la Miron Costin, Alecsandri, Nicolae Filimon etc.): „Mergea ai noștri o samă mai bine, departe asupra taberii, decât tătarii și săimeanii îi bătea den sineațe” (M. Costin). ''Decât'' adversativ are altă valoare decât cel restrictiv plasat în fața unei propoziții, dar între opoziție și restricție există o evidentă legătură.

	Explicațiile nu schimbă, desigur, statutul sociolingvistic al construcției: oricât ar fi de motivată prin analogie sau prin alte tendințe din evoluția limbii, construcția lui ''decât'' restrictiv în context afirmativ rămâne una stigmatizantă: e un semn de incultură și ridicol, asemănător altor particularități din graiurile sudice. „Are decât” a devenit emblematic, plasându-se în preajma lui „ei este”.		Explicațiile nu schimbă, desigur, statutul sociolingvistic al construcției: oricât ar fi de motivată prin analogie sau prin alte tendințe din evoluția limbii, construcția lui ''decât'' restrictiv în context afirmativ rămâne una stigmatizantă: e un semn de incultură și ridicol, asemănător altor particularități din graiurile sudice. „Are decât” a devenit emblematic, plasându-se în preajma lui „ei este”.

Radu Borza la 15 noiembrie 2016 16:25

2016-11-15T16:25:18Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 15 noiembrie 2016 19:25
Linia 9:		Linia 9:
	Explicația cea mai simplă a abaterii de la normă e în acest caz analogia, regularizarea: structura negativă cu sens restrictiv – ''nu are decât o problemă, nu vin decât ei'' etc. – a fost pur și simplu asimilată structurilor restrictive fără negație, cu adverbele ''numai'' și ''doar''. De la simpla omitere a negației, din cazurile în care decât preceda un nominal (are decât o problemă, vin decât ei), echivalarea '''''doar – decât''''' a trecut și asupra construcțiilor propoziționale, după modelul ''doar am așteptat aici'' construindu-se și ''decât am așteptat aici''.		Explicația cea mai simplă a abaterii de la normă e în acest caz analogia, regularizarea: structura negativă cu sens restrictiv – ''nu are decât o problemă, nu vin decât ei'' etc. – a fost pur și simplu asimilată structurilor restrictive fără negație, cu adverbele ''numai'' și ''doar''. De la simpla omitere a negației, din cazurile în care decât preceda un nominal (are decât o problemă, vin decât ei), echivalarea '''''doar – decât''''' a trecut și asupra construcțiilor propoziționale, după modelul ''doar am așteptat aici'' construindu-se și ''decât am așteptat aici''.

	Pentru a înțelege situația actuală, e însă important să cunoaștem și istoria construcției. ''Decât'' a fost folosit, mai întâi, în structurile comparative și de diferențiere care s-au păstrat neschimbate, de tipul mai bun decât el, altul decât el. De la al doilea tipar, în varianta circumstanțialului de excepție – ''nu are altceva decât mere'' – se poate ajunge, prin elipsă, la falsa negație cu sens restrictiv: ''nu are decât mere''. În limba română veche pare să fi existat doar construcția completă: „nemica alta nu știa decât...” (Coresi, apud Dicționarul limbii române – DLR, tomul I, partea a treia, Litera D, 2006). Structurile negative restrictive sunt atestate, în dicționarul tezaur, prin exemple foarte târzii, din secolul al XIX-lea. În lipsa unor cercetări detaliate, putem presupune fie o evoluție internă, care să fi fixat elipsa, fie un calc după structura franceză similară ''ne... que'' („Il ne boit que du lait” – „nu bea decât lapte”). Apariția târzie a construcției, în secolul al XIX-lea, ar susține ipoteza calcului; e totuși posibil să existe și exemple mai timpurii, care să nu fi intrat în corpusul folosit pentru dicționar și care să ateste evoluția internă. În limba veche și în cea populară mai există o construcție, în care decât este adversativ (având valoarea lui „dar”); aceasta nu are limitări dialectale și e destul de stabilă în timp (se găsește la Miron Costin, Alecsandri, Nicolae Filimon etc.): „Mergea ai noștri o samă mai bine, departe asupra taberii, decât tătarii și săimeanii îi bătea den sineațe” (M. Costin). ''Decât'' adversativ are altă valoare decât cel restrictiv plasat în fața unei propoziții, dar între opoziție și restricție există o evidentă legătură.		Pentru a înțelege situația actuală, e însă important să cunoaștem și istoria construcției. ''Decât'' a fost folosit, mai întâi, în structurile comparative și de diferențiere care s-au păstrat neschimbate, de tipul mai bun decât el, altul decât el. De la al doilea tipar, în varianta circumstanțialului de excepție – ''nu are altceva decât mere'' – se poate ajunge, prin elipsă, la falsa negație cu sens restrictiv: ''nu are decât mere''. În limba română veche pare să fi existat doar construcția completă: „nemica alta nu știa decât...” (Coresi, apud Dicționarul limbii române – DLR, tomul I, partea a treia, Litera D, 2006). Structurile negative restrictive sunt atestate, în dicționarul tezaur, prin exemple foarte târzii, din secolul al XIX-lea. În lipsa unor cercetări detaliate, putem presupune fie o evoluție internă, care să fi fixat elipsa, fie un calc după structura franceză similară ''ne... que'' („Il ne boit que du lait” – „nu bea decât lapte”). Apariția târzie a construcției, în secolul al XIX-lea, ar susține ipoteza calcului; e totuși posibil să existe și exemple mai timpurii, care să nu fi intrat în corpusul folosit pentru dicționar și care să ateste evoluția internă. În limba veche și în cea populară mai există o construcție, în care decât este adversativ (având valoarea lui „dar”); aceasta nu are limitări dialectale și e destul de stabilă în timp (se găsește la Miron Costin, Alecsandri, Nicolae Filimon etc.): ''„Mergea ai noștri o samă mai bine, departe asupra taberii, decât tătarii și săimeanii îi bătea den sineațe” (M. Costin)''. ''Decât'' adversativ are altă valoare decât cel restrictiv plasat în fața unei propoziții, dar între opoziție și restricție există o evidentă legătură.

	Explicațiile nu schimbă, desigur, statutul sociolingvistic al construcției: oricât ar fi de motivată prin analogie sau prin alte tendințe din evoluția limbii, construcția lui ''decât'' restrictiv în context afirmativ rămâne una stigmatizantă: e un semn de incultură și ridicol, asemănător altor particularități din graiurile sudice. „Are decât” a devenit emblematic, plasându-se în preajma lui „ei este”.		Explicațiile nu schimbă, desigur, statutul sociolingvistic al construcției: oricât ar fi de motivată prin analogie sau prin alte tendințe din evoluția limbii, construcția lui ''decât'' restrictiv în context afirmativ rămâne una stigmatizantă: e un semn de incultură și ridicol, asemănător altor particularități din graiurile sudice. „Are decât” a devenit emblematic, plasându-se în preajma lui „ei este”.

Radu Borza la 15 noiembrie 2016 16:14

2016-11-15T16:14:23Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 15 noiembrie 2016 19:14
Linia 8:		Linia 8:

	Explicația cea mai simplă a abaterii de la normă e în acest caz analogia, regularizarea: structura negativă cu sens restrictiv – ''nu are decât o problemă, nu vin decât ei'' etc. – a fost pur și simplu asimilată structurilor restrictive fără negație, cu adverbele ''numai'' și ''doar''. De la simpla omitere a negației, din cazurile în care decât preceda un nominal (are decât o problemă, vin decât ei), echivalarea '''''doar – decât''''' a trecut și asupra construcțiilor propoziționale, după modelul ''doar am așteptat aici'' construindu-se și ''decât am așteptat aici''.		Explicația cea mai simplă a abaterii de la normă e în acest caz analogia, regularizarea: structura negativă cu sens restrictiv – ''nu are decât o problemă, nu vin decât ei'' etc. – a fost pur și simplu asimilată structurilor restrictive fără negație, cu adverbele ''numai'' și ''doar''. De la simpla omitere a negației, din cazurile în care decât preceda un nominal (are decât o problemă, vin decât ei), echivalarea '''''doar – decât''''' a trecut și asupra construcțiilor propoziționale, după modelul ''doar am așteptat aici'' construindu-se și ''decât am așteptat aici''.

	Pentru a înțelege situația actuală, e însă important să cunoaștem și istoria construcției. ''Decât'' a fost folosit, mai întâi, în structurile comparative și de diferențiere care s-au păstrat neschimbate, de tipul mai bun decât el, altul decât el. De la al doilea tipar, în varianta circumstanțialului de excepție – ''nu are altceva decât mere'' – se poate ajunge, prin elipsă, la falsa negație cu sens restrictiv: ''nu are decât mere''. În limba română veche pare să fi existat doar construcția completă: „nemica alta nu știa decât...” (Coresi, apud Dicționarul limbii române – DLR, tomul I, partea a treia, Litera D, 2006). Structurile negative restrictive sunt atestate, în dicționarul tezaur, prin exemple foarte târzii, din secolul al XIX-lea. În lipsa unor cercetări detaliate, putem presupune fie o evoluție internă, care să fi fixat elipsa, fie un calc după structura franceză similară ''ne... que'' („Il ne boit que du lait” – „nu bea decât lapte”). Apariția târzie a construcției, în secolul al XIX-lea, ar susține ipoteza calcului; e totuși posibil să existe și exemple mai timpurii, care să nu fi intrat în corpusul folosit pentru dicționar și care să ateste evoluția internă. În limba veche și în cea populară mai există o construcție, în care decât este adversativ (având valoarea lui „dar”); aceasta nu are limitări dialectale și e destul de stabilă în timp (se găsește la Miron Costin, Alecsandri, Nicolae Filimon etc.): „Mergea ai noștri o samă mai bine, departe asupra taberii, decât tătarii și săimeanii îi bătea den sineațe” (M. Costin). ''Decât'' adversativ are altă valoare decât cel restrictiv plasat în fața unei propoziții, dar între opoziție și restricție există o evidentă legătură.		Pentru a înțelege situația actuală, e însă important să cunoaștem și istoria construcției. ''Decât'' a fost folosit, mai întâi, în structurile comparative și de diferențiere care s-au păstrat neschimbate, de tipul mai bun decât el, altul decât el. De la al doilea tipar, în varianta circumstanțialului de excepție – ''nu are altceva decât mere'' – se poate ajunge, prin elipsă, la falsa negație cu sens restrictiv: ''nu are decât mere''. În limba română veche pare să fi existat doar construcția completă: „nemica alta nu știa decât...” (Coresi, apud Dicționarul limbii române – DLR, tomul I, partea a treia, Litera D, 2006). Structurile negative restrictive sunt atestate, în dicționarul tezaur, prin exemple foarte târzii, din secolul al XIX-lea. În lipsa unor cercetări detaliate, putem presupune fie o evoluție internă, care să fi fixat elipsa, fie un calc după structura franceză similară ''ne... que'' („Il ne boit que du lait” – „nu bea decât lapte”). Apariția târzie a construcției, în secolul al XIX-lea, ar susține ipoteza calcului; e totuși posibil să existe și exemple mai timpurii, care să nu fi intrat în corpusul folosit pentru dicționar și care să ateste evoluția internă. În limba veche și în cea populară mai există o construcție, în care decât este adversativ (având valoarea lui „dar”); aceasta nu are limitări dialectale și e destul de stabilă în timp (se găsește la Miron Costin, Alecsandri, Nicolae Filimon etc.): „Mergea ai noștri o samă mai bine, departe asupra taberii, decât tătarii și săimeanii îi bătea den sineațe” (M. Costin). ''Decât'' adversativ are altă valoare decât cel restrictiv plasat în fața unei propoziții, dar între opoziție și restricție există o evidentă legătură.

Radu Borza la 15 noiembrie 2016 16:01

2016-11-15T16:01:58Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 15 noiembrie 2016 19:01
Linia 3:		Linia 3:
	Articol din seria '''Păcatele limbii''' a fost publicat în [http://www.romlit.ro/dect_o_negaie România literară, nr. 14/2011]		Articol din seria '''Păcatele limbii''' a fost publicat în [http://www.romlit.ro/dect_o_negaie România literară, nr. 14/2011]

	Răspândirea vertiginoasă a construcției în care ''decât'' ia locul adverbelor restrictive numai și doar e un fenomen evident pentru orice vorbitor de română.		Răspândirea vertiginoasă a construcției în care ''decât'' ia locul adverbelor restrictive numai și doar e un fenomen evident pentru orice vorbitor de română. Corectări, critici, ironii, parodii par să rămână fără efect: cu o viteză comparabilă cu aceea cu care a fost preluată construcția ''ca și'', inovația sintactică pătrunde în uzul curent, în primul rând pentru a restrânge aserțiunea la un nominal – ''are decât o problemă'' –, dar și (mai rar) în fața unei propoziții: ''decât am băut o bere''. ''Decât'' restrictiv, folosit în afara construcției negative, a fost înregistrat de mai multă vreme ca particularitate regională, ca muntenism. E totuși greu de înțeles de ce s-a răspândit atât de mult în ultima vreme: nu are, ca alte inovații, rolul de a umple un gol, avantajul scurtimii, al dezambiguizării sau al insistenței. Nici numai, nici doar nu-i sunt prin nimic inferioare, învechite sau greoaie. E pur și simplu o ilustrare a rolului imitației și a imprevizibilului din evoluția limbii.

	Corectări, critici, ironii, parodii par să rămână fără efect: cu o viteză comparabilă cu aceea cu care a fost preluată construcția ''ca și'', inovația sintactică pătrunde în uzul curent, în primul rând pentru a restrânge aserțiunea la un nominal – ''are decât o problemă'' –, dar și (mai rar) în fața unei propoziții: ''decât am băut o bere''. ''Decât'' restrictiv, folosit în afara construcției negative, a fost înregistrat de mai multă vreme ca particularitate regională, ca muntenism. E totuși greu de înțeles de ce s-a răspândit atât de mult în ultima vreme: nu are, ca alte inovații, rolul de a umple un gol, avantajul scurtimii, al dezambiguizării sau al insistenței. Nici numai, nici doar nu-i sunt prin nimic inferioare, învechite sau greoaie. E pur și simplu o ilustrare a rolului imitației și a imprevizibilului din evoluția limbii.

	Folosit de unii vorbitori fără nicio ezitare, în spațiul public, în răspunsuri la examene sau în discursuri politice, noul ''decât'' e perceput de mulți alții ca stigmat social, ca marcă de vorbire neglijentă și chiar de incultură. O excelentă publicație periodică și-a ales titlul ironic '''''Decât o revistă''''' și cuprinde, în numărul său cel mai recent (5, primăvara lui 2011), o întreagă discuție, bine documentată, despre utilizarea construcției. Un forum (forum.softpedia.com) găzduiește o dezbatere pe aceeași temă, întinsă pe durata a cinci ani (3.07.2006 – 2.04.2011) și deschisă continuărilor. În mesajele participanților își fac loc iritări – „mă zgârie la creier”, „e una din cele mai odioase greșeli”, „nu pot suporta”, „analfabetism pur”, „Dacă la interviu vorbea cu «decât», sigur lucra acum în altă parte” –, dar și zvonuri, informații fanteziste despre o presupusă schimbare a normei („după noile standarde ale limbii române acum se folosește numai în propoziții afirmative”), precum și numeroase comentarii despre particularitățile dialectale, despre raportul dintre normă și eroare.		Folosit de unii vorbitori fără nicio ezitare, în spațiul public, în răspunsuri la examene sau în discursuri politice, noul ''decât'' e perceput de mulți alții ca stigmat social, ca marcă de vorbire neglijentă și chiar de incultură. O excelentă publicație periodică și-a ales titlul ironic '''''Decât o revistă''''' și cuprinde, în numărul său cel mai recent (5, primăvara lui 2011), o întreagă discuție, bine documentată, despre utilizarea construcției. Un forum (forum.softpedia.com) găzduiește o dezbatere pe aceeași temă, întinsă pe durata a cinci ani (3.07.2006 – 2.04.2011) și deschisă continuărilor. În mesajele participanților își fac loc iritări – „mă zgârie la creier”, „e una din cele mai odioase greșeli”, „nu pot suporta”, „analfabetism pur”, „Dacă la interviu vorbea cu «decât», sigur lucra acum în altă parte” –, dar și zvonuri, informații fanteziste despre o presupusă schimbare a normei („după noile standarde ale limbii române acum se folosește numai în propoziții afirmative”), precum și numeroase comentarii despre particularitățile dialectale, despre raportul dintre normă și eroare.

Radu Borza la 14 noiembrie 2016 16:56

2016-11-14T16:56:23Z

← Versiunea anterioară		Versiunea de la data 14 noiembrie 2016 19:56
Linia 1:		Linia 1:
	[[Fișier:Rodica Zafiu.jpg\|thumb\|right\|alt="Rodica Zafiu"\|Rodica Zafiu]]		[[Fișier:Rodica Zafiu.jpg\|thumb\|right\|alt="Rodica Zafiu"\|Rodica Zafiu]]

			Articol din seria '''Păcatele limbii''' a fost publicat în [http://www.romlit.ro/dect_o_negaie România literară, nr. 14/2011]

	Răspândirea vertiginoasă a construcției în care ''decât'' ia locul adverbelor restrictive numai și doar e un fenomen evident pentru orice vorbitor de română.		Răspândirea vertiginoasă a construcției în care ''decât'' ia locul adverbelor restrictive numai și doar e un fenomen evident pentru orice vorbitor de română.