Lingviști
10 modificări
m (Radu Borza a redenumit pagina Articol/Îndreptarul ortografic, ediția a V-a/Punctuația/3. Semnul întrebării în Articol/Îndreptarul ortografic, ediția a V-a/Punctuația/03. Semnul întrebării fără a lăsa o redirecționare în loc) |
|||
Linia 7: | Linia 7: | ||
''— Aha, da! ce[?] povestea[?] cine[?] care poveste[?] ''SADOVEANU, O. VIII 400; | ''— Aha, da! ce[?] povestea[?] cine[?] care poveste[?] ''SADOVEANU, O. VIII 400; | ||
''— Ei, flăcăule, de pe unde[?]... Ce vânturi[?]... Pe la noi... ai[?]... și de ce[?]... DELAVRANCEA, H.T. 5. | ''— Ei, flăcăule, de pe unde[?]... Ce vânturi[?]... Pe la noi... ai[?]... și de ce[?]...'' DELAVRANCEA, H.T. 5. | ||
'''§194.''' Se pune semnul întrebării la sfârșitul unei propoziții interogative directe: | '''§194.''' Se pune semnul întrebării la sfârșitul unei propoziții interogative directe: | ||
''Da slănină nu-i in pod[?] unt nu-i[?] ouă nu-s[?] CREANGĂ, P. 9. | ''Da slănină nu-i in pod[?] unt nu-i[?] ouă nu-s[?]'' CREANGĂ, P. 9. | ||
'''§195.''' Se folosește semnul întrebării după un pasaj interogativ în care se redau spusele cuiva în vorbire indirectă, fără a se folosi verbe de declarație și conjuncții (procedeu denumit vorbire indirectă liberă): | '''§195.''' Se folosește semnul întrebării după un pasaj interogativ în care se redau spusele cuiva în vorbire indirectă, fără a se folosi verbe de declarație și conjuncții (procedeu denumit vorbire indirectă liberă): | ||
''Se spărseseră sticlele și acum se scurgea rămășița vinului. Ce să facă[?] La mușteriu, cu cioburi de sticlă nu putea merge. Să fugă[?] Unde să se ducă[?] Să se-ntoarcă la prăvălie!... CARAGIALE, O. I 133. | ''Se spărseseră sticlele și acum se scurgea rămășița vinului. Ce să facă[?] La mușteriu, cu cioburi de sticlă nu putea merge. Să fugă[?] Unde să se ducă[?] Să se-ntoarcă la prăvălie!...'' CARAGIALE, O. I 133. | ||
'''''Notă.'' '''Este nerecomandabilă folosirea semnului întrebării după propozițiile interogative indirecte, așa cum apare în exemplul următor: | '''''Notă.''''' Este nerecomandabilă folosirea semnului întrebării după propozițiile interogative indirecte, așa cum apare în exemplul următor: | ||
''Se-ntreabă ce să facă ''[?] TOPÎRCEANU, P. 139. | |||
'''§196.''' Semnul întrebării se pune la sfârșitul unei fraze compuse din propoziții dependente de o propoziție interogativă directă care se află la începutul frazei: | '''§196.''' Semnul întrebării se pune la sfârșitul unei fraze compuse din propoziții dependente de o propoziție interogativă directă care se află la începutul frazei: | ||
''Iar vrei să te pupe cucul armenesc și să te spurce, ca să nu-ți meargă bine toată ziua[?]... CREANGĂ, A. 52; | ''Iar vrei să te pupe cucul armenesc și să te spurce, ca să nu-ți meargă bine toată ziua[?]...'' CREANGĂ, A. 52; | ||
''De ce boala și moartea să fie partea voastră,'' | ''De ce boala și moartea să fie partea voastră,'' | ||
Linia 40: | Linia 40: | ||
'''''Notă.''''' Este nerecomandabilă folosirea punctului în asemenea situații: | '''''Notă.''''' Este nerecomandabilă folosirea punctului în asemenea situații: | ||
''Vezi? Nu ți-am spus eu că tutunul nu e lucru bun | ''Vezi? Nu ți-am spus eu că tutunul nu e lucru bun'' [.] CARAGIALE, O. I 277. | ||
'''§198.''' Semnul întrebării se pune la sfârșitul construcțiilor interogative cu caracter dubitativ-deliberativ: | '''§198.''' Semnul întrebării se pune la sfârșitul construcțiilor interogative cu caracter dubitativ-deliberativ: | ||
''Cum adică? să nu pot eu înțelege: visez ori sunt treaz''[?] | ''Cum adică? să nu pot eu înțelege: visez ori sunt treaz''[?] CARAGIALE, O. II 264; | ||
''Oare să se însoare, ori să nu se însoare [?] NEGRUZZI, I 71. | ''Oare să se însoare, ori să nu se însoare [?]'' NEGRUZZI, I 71. | ||
'''§199.''' Se pune semnul întrebării după o propoziție interogativă incidentă, intercalată într-o propoziție enunțiativă sau între două propoziții enunțiative și izolată de restul frazei prin pauze: | '''§199.''' Se pune semnul întrebării după o propoziție interogativă incidentă, intercalată într-o propoziție enunțiativă sau între două propoziții enunțiative și izolată de restul frazei prin pauze: | ||
''I-a rămas și un copil, o fetiță care — cum să spun[?] —, care e un fel de ghimpe între ei... un copil, vai! destul de rău crescut. SADOVEANU, D.M. 4; | ''I-a rămas și un copil, o fetiță care — cum să spun[?] —, care e un fel de ghimpe între ei... un copil, vai! destul de rău crescut.'' SADOVEANU, D.M. 4; | ||
''Atunci treci, Ghiță, pe la nenea Zaharia p-acasă și lasă-i vorbă coanei Joițichii — nu-i așa, nene Zahario [?] — să fie așa de bună să nu se supere dacă om întârzia de la dejun... avem ceva politică de vorbit între bărbați. ''CARAGIALE, O. | ''Atunci treci, Ghiță, pe la nenea Zaharia p-acasă și lasă-i vorbă coanei Joițichii — nu-i așa, nene Zahario [?] — să fie așa de bună să nu se supere dacă om întârzia de la dejun... avem ceva politică de vorbit între bărbați.'' CARAGIALE, O. VI 83. | ||
'''§200.''' Când comunicarea este interogativă și exclamativă în același timp, se pune semnul întrebării însoțit de semnul exclamării: | '''§200.''' Când comunicarea este interogativă și exclamativă în același timp, se pune semnul întrebării însoțit de semnul exclamării: | ||
''— Pe mine, fata lui Hagi Cănuță, să-ndrăznești tu să mă bați, păcătosule, janghinosule și râiosule [!?]... CARAGIALE, O. II 228; | ''— Pe mine, fata lui Hagi Cănuță, să-ndrăznești tu să mă bați, păcătosule, janghinosule și râiosule [!?]...'' CARAGIALE, O. II 228; | ||
''— Tu ești mă. tragedianule [?!] GALACTION, O. I 131; | ''— Tu ești mă. tragedianule [?!]'' GALACTION, O. I 131; | ||
''A! de ce mai dă Dumnezeu omului fericire, dacă e să i-o ia înapoi [?!] De ce nu moare omul când e fericit [?!] De ce am trăit eu s-ajung la așa ceva [?!] CARAGIALE, O. VI 24. | ''A! de ce mai dă Dumnezeu omului fericire, dacă e să i-o ia înapoi [?!] De ce nu moare omul când e fericit [?!] De ce am trăit eu s-ajung la așa ceva [?!]'' CARAGIALE, O. VI 24. | ||
'''§201.''' Dacă, într-o conversație, unul dintre interlocutori ia atitudine la un moment dat numai prin mimică și gesturi (exprimând diferite sentimente), replica aceasta e redată în scris prin semnul întrebării când mimica arată o nedumerire sau prin semnul exclamării când mimica ține locul unei exclamări (vezi și Semnul exclamării, | '''§201.''' Dacă, într-o conversație, unul dintre interlocutori ia atitudine la un moment dat numai prin mimică și gesturi (exprimând diferite sentimente), replica aceasta e redată în scris prin semnul întrebării când mimica arată o nedumerire sau prin semnul exclamării când mimica ține locul unei exclamări (vezi și Semnul exclamării, '''§211'''). | ||
''— Ei, da! și Costică...'' | ''— Ei, da! și Costică...'' | ||
Linia 77: | Linia 77: | ||
''Mitică (rămâne năuc) [!!!?]'' | ''Mitică (rămâne năuc) [!!!?]'' | ||
''Patroana (frumoasă, furioasă): înțelegi sau nu înțelegi?... | ''Patroana (frumoasă, furioasă): înțelegi sau nu înțelegi?...'' CAMIL PETRESCU, T. I 567; | ||
''Mitică: Acum în urmă, când am fost la d-ta... Nu știu ce s-a întâmplat cu mine atunci...'' | ''Mitică: Acum în urmă, când am fost la d-ta... Nu știu ce s-a întâmplat cu mine atunci...'' | ||
Linia 90: | Linia 90: | ||
''— A iubit, de altfel, domnule, o altă femeie, nu pe această doamnă Maria Mănescu.'' | ''— A iubit, de altfel, domnule, o altă femeie, nu pe această doamnă Maria Mănescu.'' | ||
''— [!?] Totuși i-a adresat scrisoare, în clipa sinuciderii, arătând fără echivoc că din pricina ei se omoară...'' CAMIL PETRESCU, P. 389. | |||
'''§202.''' Titlurile care au caracter interogativ prezintă două situații diferite: | '''§202.''' Titlurile care au caracter interogativ prezintă două situații diferite: | ||
Când sunt considerate propoziții interogative indirecte, depinzând de o regentă neexprimată, nu primesc nici un semn de punctuație (vezi Punctul § 188):''Cum am învățat românește'' (titlul unei povestiri de C. Negruzzi); | a) Când sunt considerate propoziții interogative indirecte, depinzând de o regentă neexprimată, nu primesc nici un semn de punctuație (vezi Punctul § 188): ''Cum am învățat românește'' (titlul unei povestiri de C. Negruzzi); | ||
Când sunt propoziții interogative directe, se spune la sfârșitul lor semnul întrebării:''Ce-i de făcut [?]'' (titlul unui roman de Cernâșevski). | b) Când sunt propoziții interogative directe, se spune la sfârșitul lor semnul întrebării: ''Ce-i de făcut [?]'' (titlul unui roman de Cernâșevski). | ||
'''§203.''' Se pune semnul întrebării între paranteze rotunde pentru a arăta că autorul are rezerve sau îndoieli față de o afirmație anterioară: | '''§203.''' Se pune semnul întrebării între paranteze rotunde pentru a arăta că autorul are rezerve sau îndoieli față de o afirmație anterioară: | ||
Linia 103: | Linia 103: | ||
''Dar era un fel de laudă gratuită, ca și când cuvintele ar fi fost tocite de sens și trebuiau umflate:'' | ''Dar era un fel de laudă gratuită, ca și când cuvintele ar fi fost tocite de sens și trebuiau umflate:'' | ||
''„G. D. Ladima un strălucit talent” sau „a fost unul dintre cei mai lăudați [(?)] poeți de azi”. Una vorbea chiar de „o mare pierdere pentru literatura românească”. CAMIL PETRESCU, P. 373. | ''„G. D. Ladima un strălucit talent” sau „a fost unul dintre cei mai lăudați [(?)] poeți de azi”. Una vorbea chiar de „o mare pierdere pentru literatura românească”.'' CAMIL PETRESCU, P. 373. |