Lingviști
628 de modificări
Diferență între revizuiri ale paginii „Dicționare/Metainformații/58 - CADE/Introducerea din CADE”
Dicționare/Metainformații/58 - CADE/Introducerea din CADE (vedeți sursă)
Versiunea de la data 2 februarie 2025 11:23
, 2 februarie→PLANUL DICȚIONARULUI.
| (Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de un alt utilizator) | |||
| Linia 8: | Linia 8: | ||
Început în Februarie 1926, în zilele gloriosului Ferdinand I, încoronat la Alba-Iulia ca Rege al tuturor Românilor, Dicționarul a fost isprăvit în al doilea an de Domnie al M. S. Regelui Carol al II-lea. Cu toată silința depusă, tipărirea Dicționarului a ținut aproape șase ani, ceea ce dovedește cît de mari au fost greutățile de biruit, greutăți de redactare ca și de tehnică, mărite prin înăsprirea stării economice generale. În sfîrșit valurile au fost răzbite. Am ajuns la limanul dorit. | Început în Februarie 1926, în zilele gloriosului Ferdinand I, încoronat la Alba-Iulia ca Rege al tuturor Românilor, Dicționarul a fost isprăvit în al doilea an de Domnie al M. S. Regelui Carol al II-lea. Cu toată silința depusă, tipărirea Dicționarului a ținut aproape șase ani, ceea ce dovedește cît de mari au fost greutățile de biruit, greutăți de redactare ca și de tehnică, mărite prin înăsprirea stării economice generale. În sfîrșit valurile au fost răzbite. Am ajuns la limanul dorit. | ||
Am avut deosebitul noroc ca redactarea să cadă pe mîini destoinice, încercați specialiști fie-care în ramura lui. D-l ''I.-Aurel Candrea'', profesor la Universitatea din București, este un lexicograf și filolog cu reputație bine stabilită. D-l prof. ''G. Adamescu'', membru corespondent al Academiei Române, este cunoscut prin | Am avut deosebitul noroc ca redactarea să cadă pe mîini destoinice, încercați specialiști fie-care în ramura lui. D-l ''I.-Aurel Candrea'', profesor la Universitatea din București, este un lexicograf și filolog cu reputație bine stabilită. D-l prof. ''G. Adamescu'', membru corespondent al Academiei Române, este cunoscut prin lucrările sale bibliografice. | ||
Le rămînem recunoscători pentru rîvna depusă, ca și pentru munca grea săvîrșită, spre a duce la bun sfîrșit o operă atît de anevoios de îndeplinit. Lor le revine meritul întreg de a fi știut să închege o lucrare care va însemna, credem, un punct luminos în evoluția culturii naționale. | Le rămînem recunoscători pentru rîvna depusă, ca și pentru munca grea săvîrșită, spre a duce la bun sfîrșit o operă atît de anevoios de îndeplinit. Lor le revine meritul întreg de a fi știut să închege o lucrare care va însemna, credem, un punct luminos în evoluția culturii naționale. | ||
| Linia 44: | Linia 44: | ||
Din primele momente consiliul de administrație al „Creditului industrial” ne-a sprijinit în chip deosebit, ceea ce ne-a mărit curajul de a încerca o întreprindere costisitoare de editură. | Din primele momente consiliul de administrație al „Creditului industrial” ne-a sprijinit în chip deosebit, ceea ce ne-a mărit curajul de a încerca o întreprindere costisitoare de editură. | ||
Mulțumim și D-lui Ing. Dan Costinescu, directorul fabricei de hîrtie „Letea”, pentru grija ce și-a dat-o ca vagoanele de | Mulțumim și D-lui Ing. Dan Costinescu, directorul fabricei de hîrtie „Letea”, pentru grija ce și-a dat-o ca vagoanele de hîrtie, necesară pentru tipărirea dicționarului, să fie de calitate superioară și uniformă. | ||
Nu putem uita nici echipa de lucrători și pe conducătorii lor pricepuți, cari au contribuit, prin zelul lor, ca dicționarul să apară în condițiuni tehnice demne de o instituție românească, arătînd astfel că sînt legați și sufletește de ea. | Nu putem uita nici echipa de lucrători și pe conducătorii lor pricepuți, cari au contribuit, prin zelul lor, ca dicționarul să apară în condițiuni tehnice demne de o instituție românească, arătînd astfel că sînt legați și sufletește de ea. | ||
| Linia 121: | Linia 121: | ||
Sensurile fie-cărui cuvînt sînt despărțite prin ¶ și precedate de cîte o cifră închisă în cerc ''1 2 3''… Am început, nu cu înțelesul cel mai comun pe care-l are, ci cu cel mai vechiu, din care s’au desvoltat treptat celelalte. Am căutat, în felul acesta, să stabilesc, pe cît posibil, înlănțuirea logică între sensurile derivate și cel primitiv. Și de oare ce, cum remarcă foarte judicios Voltaire ''„un dictionnaire sans citation est un squelette”'', fie-care definiție sau lămurire a unui sens este urmată de unul sau mai multe citate din scrieri, care vin să ateste întrebuințarea cuvîntului și să completeze adesea definiția dată. Am căutat totdeauna, din zecile de exemple ce aveam extrase pentru unele sensuri, să aleg pe cele mai clare, pe cele mai caracteristice, pe cele mai frumoase. Fraza citată are, în cele mai multe cazuri, un înțeles deplin; acolo unde, din pricina lungimii citatului, a fost nevoie să-l scurtez, am însemnat prin … omisiunile făcute din textul original. | Sensurile fie-cărui cuvînt sînt despărțite prin ¶ și precedate de cîte o cifră închisă în cerc ''1 2 3''… Am început, nu cu înțelesul cel mai comun pe care-l are, ci cu cel mai vechiu, din care s’au desvoltat treptat celelalte. Am căutat, în felul acesta, să stabilesc, pe cît posibil, înlănțuirea logică între sensurile derivate și cel primitiv. Și de oare ce, cum remarcă foarte judicios Voltaire ''„un dictionnaire sans citation est un squelette”'', fie-care definiție sau lămurire a unui sens este urmată de unul sau mai multe citate din scrieri, care vin să ateste întrebuințarea cuvîntului și să completeze adesea definiția dată. Am căutat totdeauna, din zecile de exemple ce aveam extrase pentru unele sensuri, să aleg pe cele mai clare, pe cele mai caracteristice, pe cele mai frumoase. Fraza citată are, în cele mai multe cazuri, un înțeles deplin; acolo unde, din pricina lungimii citatului, a fost nevoie să-l scurtez, am însemnat prin … omisiunile făcute din textul original. | ||
Cît privește scrierile și autorii din cari am extras exemplele, a trebuit să fac, firește, o selecțiune. Am dat, în primul rînd, o atenție deosebită literaturii populare și scrierilor neperitoare, în graiu curat popular, ale lui Creangă, Ispirescu, Ion Pop Reteganul, Anton Pann…, textelor bisericești și cronicilor. Am făcut apoi extrase din operele în proză și versuri ale literaților de seamă, dispăruți din | Cît privește scrierile și autorii din cari am extras exemplele, a trebuit să fac, firește, o selecțiune. Am dat, în primul rînd, o atenție deosebită literaturii populare și scrierilor neperitoare, în graiu curat popular, ale lui Creangă, Ispirescu, Ion Pop Reteganul, Anton Pann…, textelor bisericești și cronicilor. Am făcut apoi extrase din operele în proză și versuri ale literaților de seamă, dispăruți din mijlocul nostru. Din scrierile literare ale autorilor în viață, n’am citat decît foarte puțin, și anume din aceia la cari cuvintele provinciale sau rare abundă la tot pasul. Să mă ierte, deci, pleiada de scriitori de frunte cari fac astăzi fala literaturii noastre, că nu i-am citat în Dicționar, și aceasta pentru motivul, binecuvîntat și de ei și de mine, că se află încă în viață. Lucrările de specialitate, mai vechi și mai nouă, mi-au furnisat și ele un număr respectabil de citate. De altfel, recunosc că am ciugulit, pe ici pe colo, cîte un citat din dicționarele lui Tiktin, Laurian-Massim, Costinescu, Fr. Damé, cînd exemplele găsite la aceștia erau mai caracteristice decît acelea pe care le extrăsesem eu din alte scrieri. De altă parte, Dicționarul în curs de publicațiune al Academiei Române și „Dicționarul universal” de L. Șăineanu mi-au fost de un real folos la tot pasul. Dacă însă recunosc, în mod cinstit, că m’am servit de aceste lucrări, aceasta nu vrea să zică că am făcut tot timpul împrumuturi din acestea. Coincidențele de definiții și de exemple ce se constată, destul de rar, de altfel, își au explicarea firească că, și unii și alții, am fost nevoiți să recurgem la aceleași mijloace de informațiune, uneori singurele existente, și că am făcut, atît ei cît și eu, extrase din aceleași scrieri. | ||
mijlocul nostru. Din scrierile literare ale autorilor în viață, n’am citat decît foarte puțin, și anume din aceia la cari cuvintele provinciale sau rare abundă la tot pasul. Să mă ierte, deci, pleiada de scriitori de frunte cari fac astăzi fala literaturii noastre, că nu i-am citat în Dicționar, și aceasta pentru motivul, binecuvîntat și de ei și de mine, că se află încă în viață. Lucrările de specialitate, mai vechi și mai nouă, mi-au furnisat și ele un număr respectabil de citate. De altfel, recunosc că am ciugulit, pe ici pe colo, cîte un citat din dicționarele lui Tiktin, Laurian-Massim, Costinescu, Fr. Damé, cînd exemplele găsite la aceștia erau mai caracteristice decît acelea pe care le extrăsesem eu din alte scrieri. De altă parte, Dicționarul în curs de publicațiune al Academiei Române și „Dicționarul universal” de L. Șăineanu mi-au fost de un real folos la tot pasul. Dacă însă recunosc, în mod cinstit, că m’am servit de aceste lucrări, aceasta nu vrea să zică că am făcut tot timpul împrumuturi din acestea. Coincidențele de definiții și de exemple ce se constată, destul de rar, de altfel, își au explicarea firească că, și unii și alții, am fost nevoiți să recurgem la aceleași mijloace de informațiune, uneori singurele existente, și că am făcut, atît ei cît și eu, extrase din aceleași scrieri. | |||
Etimologia fie-cărui cuvînt e dată, numai cînd e sigură, la sfîrșitul articolului, între paranteze pătrate [] și cu litere rărite. Atunci cînd cuvîntul străin din care derivă cel românesc are o formă identică, sau aproape identică cu acesta, m’am mulțumit, pentru economie de spațiu, să dau simpla indicațiune fr. (= francez), sau it. (= italian), sau tc. (= turcesc), etc. Originea unui cuvînt derivat din altul românesc e indicată, sau între paranteze pătrate d. ex. [fală], sau în corpul articolului, prin cuvîntul de origine scris cu litere rărite. Acolo unde lipsește ori-ce informațiune cu privire la etimologie, însemnează că originea cuvîntului e necunoscută sau că cea propusă de filologi e foarte dubioasă. | Etimologia fie-cărui cuvînt e dată, numai cînd e sigură, la sfîrșitul articolului, între paranteze pătrate [] și cu litere rărite. Atunci cînd cuvîntul străin din care derivă cel românesc are o formă identică, sau aproape identică cu acesta, m’am mulțumit, pentru economie de spațiu, să dau simpla indicațiune fr. (= francez), sau it. (= italian), sau tc. (= turcesc), etc. Originea unui cuvînt derivat din altul românesc e indicată, sau între paranteze pătrate d. ex. [fală], sau în corpul articolului, prin cuvîntul de origine scris cu litere rărite. Acolo unde lipsește ori-ce informațiune cu privire la etimologie, însemnează că originea cuvîntului e necunoscută sau că cea propusă de filologi e foarte dubioasă. | ||