Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/DOOM2/0. Principalele norme ortografice”

De la dexonline wiki
< Articol‎ | DOOM2
Sari la navigare Sari la căutare
 
m (Cătălin.Frâncu a redenumit pagina 0. Principalele norme ortografice în Articol/DOOM2/0. Principalele norme ortografice fără a lăsa o redirecționare în loc)
 
(Nu s-au afișat 12 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
==PRINCIPALELE NORME ORTOGRAFICE, ORTOEPICE SI MORFOLOGICE ALE LIMBII ROMÂNE==
== PRINCIPALELE NORME ORTOGRAFICE, ORTOEPICE ȘI MORFOLOGICE ALE LIMBII ROMÂNE ==


Normele limbii române literare actuale explică opţiunea pentru o anumită grafie, pronunţare sau flexiune a cuvintelor-titlu din Dicţionar. Cele prezentate mai jos privesc mai ales situaţiile în care pot exista dubii; pentru mai multă claritate, acestea sunt înfăţişate adesea contrastiv (chiar cu riscul unor repetiţii), deoarece cititorii pot consulta numai una dintre subdiviziunile acestei secţiuni.
Normele limbii române literare actuale explică opțiunea pentru o anumită grafie, pronunțare sau flexiune a cuvintelor-titlu din ''Dicționar''. Cele prezentate mai jos privesc mai ales situațiile în care pot exista '''dubii'''; pentru mai multă claritate, acestea sunt înfățișate adesea '''contrastiv''' (chiar cu riscul unor repetiții), deoarece cititorii pot consulta numai una dintre subdiviziunile acestei secțiuni.


Sunt discutate aici şi aspecte care nu pot fi reflectate în formă lexicografică (nume proprii şi unităţi lexicale complexe, formaţii mai mult sau mai puţin ocazionale, utilizări ale cuvintelor în context ş.a. — care, de aceea, nu se regăsesc în Dicţionar) sau reguli care se pot, eventual, numai deduce din cazurile concrete înregistrate în dicţionar. Spre deosebire de Dicţionar, această prezentare are şi caracter corectiv, atrăgându-se atenţia şi asupra unor forme considerate greşite, care trebuie evitate.
Sunt discutate aici și aspecte care nu pot fi reflectate în formă lexicografică (nume proprii și unități lexicale complexe, formații mai mult sau mai puțin ocazionale, utilizări ale cuvintelor în context ș.a. — care, de aceea, '''nu''' se regăsesc în ''Dicționar'') sau reguli care se pot, eventual, numai deduce din cazurile concrete înregistrate în dicționar. Spre deosebire de ''Dicționar'', această prezentare are și caracter '''corectiv''', atrăgându-se atenția și asupra unor forme considerate '''greșite''', care trebuie '''evitate'''.


Aceste norme sunt obligatorii — impunând sau interzicând anumite forme — sau facultative.
Aceste norme sunt '''obligatorii''' '''impunând''' sau '''interzicând''' anumite forme — sau '''facultative'''.


Ortografia, în sensul restrâns în care este folosit termenul aici, priveşte scrierea corectă la nivelul cuvântului (sau al mai multor cuvinte care formează o unitate); în sens larg, ea include şi scrierea corectă la nivelurile superioare cuvântului (punctuaţia), care nu poate face obiectul unui dicţionar1.
Ortografia, în '''sensul restrâns''' în care este folosit termenul aici, privește '''scrierea corectă''' la nivelul '''cuvântului''' (sau al mai multor cuvinte care formează o unitate); '''în sens larg''', ea include și scrierea corectă la nivelurile superioare cuvântului (punctuația), care nu poate face obiectul unui dicționar<ref>În cele ce urmează ne referim, prin ''Îndreptar'' și DOOM<sup>1</sup>, la ediția a V-a a ''Îndreptarului ortografic, ortoepic și de punctuație'' și, respectiv, la ediția I a ''Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române''. Pentru regulile de punctuație vezi [[Punctuația]].</ref>.


Nu face obiectul unor norme ortografice propriu-zise scrierea unor termeni şi a unor abrevieri şi simboluri din domeniul ştiinţific şi tehnic (de ex. a numelor unităţilor de măsură), reglementată prin standarde internaţionale2 (aceste probleme neprivind, propriu-zis, de multe ori, limba română) şi interne3 de specialitate, care sunt obligatorii.
:'''Nu''' face obiectul unor norme '''ortografice''' propriu-zise scrierea unor '''termeni''' și a unor '''abrevieri''' și '''simboluri''' din domeniul '''științific''' și '''tehnic''' (de ex. a numelor unităților de măsură), reglementată prin '''standarde''' internaționale<ref>''Le Système international d'unités (SI)'', 5<sup>e</sup> Édition, Bureau international des poids et mesures, Sèvres, 1985; traducere românească ''Sistemul internațional de unități (SI).'' Ed. a III-a, Editura Academiei, București, 1989.</ref> (aceste probleme neprivind, propriu-zis, de multe ori, limba română) și interne<ref>STAS 10093/2/85 ''Metrologie. Mărimi și unități de măsură. Terminologie'', STAS 737/3/90 ''Sistemul internațional de unități (SI). Reguli pentru scrierea și utilizarea unităților SI'' etc.</ref> de specialitate, care sunt '''obligatorii'''.


1 în cele ce urmează ne referim, prin îndreptar şi DOOM1, la ediţia a V-a a îndreptarului ortografic, ortoepic şi de punctuaţie şi, respectiv, la ediţia I a prezentului Dicţionar (v. Bibliografia selectivă). Pentru regulile de punctuaţie v. îndreptar, p. 49-91.
:În anumite situații speciale se aplică unele convenții parțial diferite de regulile obișnuite (de exemplu, la completarea formularelor privind operațiuni bănești se cere scrierea numeralelor fără blancuri).


2 Le Systeme internaţional d'unites (SI), 5e Edition, Bureau internaţional des poids et mesures, Sevres, 1985; traducere românească Sistemul internaţional de unităţi (SI). Ed. a IlI-a, Editura Academiei, Bucureşti, 1989.
'''Scrierea''' limbii române utilizează '''două sisteme''' de '''elemente grafice''' — '''literele''' și '''semnele ortografice''' — și un set de '''reguli de redare în scris a cuvintelor''' și a '''grupurilor de cuvinte''', precum și de '''despărțire la capăt de rând'''.


3 STAS 10093/2/85 Metrologie. Mărimi şi unităţi de măsură. Terminologie, STAS 737/3/90 Sistemul internaţional de unităţi (SI). Reguli pentru scrierea şi utilizarea unităţilor SI etc.
:Scrierea altor limbi care folosesc tot alfabetul latin este guvernată de '''reguli parțial diferite''' (privind folosirea majusculelor la inițială de cuvânt, despărțirea la capăt de rând etc.), care nu trebuie transpuse în scrierea limbii române.


Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române XXVI


4 Până în 1860, limba română s-a scris, de regulă, cu alfabetul chirilic şi, în ultima perioadă, cu un alfabet de tranziţie; în fosta URSS, ea s-a scris până în 1989 cu alfabetul rusesc modern, adaptat.
'''1. Semnele grafice'''


5 Numită curent majusculă sau, mai rar, capitală.
:[[1.1. Literele]]


6 Numită şi minusculă (termen mai rar folosit cu acest sens) sau, în domeniul tipografic, de rând.
:[[1.2. Semnele ortografice]]


7 Şi punctul suprapus de la i şi j este un semn diacritic, dar el nu are rol distinctiv în limba română, unde i şi; nu se opun literelor cu aceeaşi formă, dar fără punct.
'''[[2. Reguli de scriere și pronunțare literară]]'''


8 Circumflexul deschis în sus sau semnul scurtimii din transcrierea fonetică.
:2.1. Vocale și semivocale


9 !Şi nu sedila, care se foloseşte sub c în alte limbi: f. în programele de calculator, ş, spre deosebire de ţ, apare în mod greşit cu sedilă.
:2.2. Consoane


10 Această regulă nu este respectată în unele abrevieri, care, din această cauză, se citesc cu unele deosebiri faţă de numele întreg (CNCSIS pentru Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din învăţământul Superior).
:2.3. Litere duble


11 Forma literelor de mână nu este fixată printr-o normă şi de aceea nu este indicată în tabel. Ea este parţial diferită pentru diversele generaţii şcolare, cu motivaţii pedagogice mai mult sau mai puţin justificate.
:2.4. Accentul


în anumite situaţii speciale se aplică unele convenţii parţial diferite de regulile obişnuite (de ex., la completarea formularelor privind operaţiuni băneşti se cere scrierea numeralelor fără blancuri).
'''[[3. Scrierea cu literă mică sau mare]]'''


Scrierea limbii române utilizează două sisteme de elemente grafice — literele şi semnele ortografice — şi un set de reguli de redare în scris a cuvintelor şi a grupurilor de cuvinte, precum şi de despărţire la capăt de rând.
:3.1. Scrierea cu literă mică


Scrierea altor limbi care folosesc tot alfabetul latin este guvernată de reguli parţial diferite (privind folosirea majusculelor la iniţială de cuvânt, despărţirea la capăt de rând etc), care nu trebuie transpuse în scrierea limbii române.
:3.2. Scrierea cu literă mare


1. Semnele grafice
'''4. Scrierea derivatelor, compuselor, locuțiunilor și grupurilor de cuvinte'''


[[1.1. Literele]]
:[[4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor și sufixelor]]


[[1.2. Semnele grafice]]
:[[4.2. Scrierea cuvintelor compuse]]
 
:[[4.3. Scrierea locuțiunilor]]
 
:[[4.4. Scrierea grupurilor de cuvinte]]
 
'''5. Despărțirea în silabe și la capăt de rând'''
 
:[[5.1. Despărțirea grupurilor de cuvinte și a abrevierilor]]
 
:[[5.2. Despărțirea în interiorul cuvintelor]]
 
'''[[6. Câteva norme morfologice]]'''
 
:6.1. Adjectivul
 
:6.2. Adverbe și locuțiuni
 
:6.3. Articolul
 
:6.4. Numeralul
 
:6.5. Pronumele și adjectivul pronominal
 
:6.6. Substantivul
 
:6.7. Verbul
 
'''Note'''
 
<references />
 
[[Categorie:Articole:DOOM2]]
[[Categorie:Sincronizare]]

Versiunea curentă din 2 noiembrie 2017 18:16

PRINCIPALELE NORME ORTOGRAFICE, ORTOEPICE ȘI MORFOLOGICE ALE LIMBII ROMÂNE

Normele limbii române literare actuale explică opțiunea pentru o anumită grafie, pronunțare sau flexiune a cuvintelor-titlu din Dicționar. Cele prezentate mai jos privesc mai ales situațiile în care pot exista dubii; pentru mai multă claritate, acestea sunt înfățișate adesea contrastiv (chiar cu riscul unor repetiții), deoarece cititorii pot consulta numai una dintre subdiviziunile acestei secțiuni.

Sunt discutate aici și aspecte care nu pot fi reflectate în formă lexicografică (nume proprii și unități lexicale complexe, formații mai mult sau mai puțin ocazionale, utilizări ale cuvintelor în context ș.a. — care, de aceea, nu se regăsesc în Dicționar) sau reguli care se pot, eventual, numai deduce din cazurile concrete înregistrate în dicționar. Spre deosebire de Dicționar, această prezentare are și caracter corectiv, atrăgându-se atenția și asupra unor forme considerate greșite, care trebuie evitate.

Aceste norme sunt obligatoriiimpunând sau interzicând anumite forme — sau facultative.

Ortografia, în sensul restrâns în care este folosit termenul aici, privește scrierea corectă la nivelul cuvântului (sau al mai multor cuvinte care formează o unitate); în sens larg, ea include și scrierea corectă la nivelurile superioare cuvântului (punctuația), care nu poate face obiectul unui dicționar[1].

Nu face obiectul unor norme ortografice propriu-zise scrierea unor termeni și a unor abrevieri și simboluri din domeniul științific și tehnic (de ex. a numelor unităților de măsură), reglementată prin standarde internaționale[2] (aceste probleme neprivind, propriu-zis, de multe ori, limba română) și interne[3] de specialitate, care sunt obligatorii.
În anumite situații speciale se aplică unele convenții parțial diferite de regulile obișnuite (de exemplu, la completarea formularelor privind operațiuni bănești se cere scrierea numeralelor fără blancuri).

Scrierea limbii române utilizează două sisteme de elemente graficeliterele și semnele ortografice — și un set de reguli de redare în scris a cuvintelor și a grupurilor de cuvinte, precum și de despărțire la capăt de rând.

Scrierea altor limbi care folosesc tot alfabetul latin este guvernată de reguli parțial diferite (privind folosirea majusculelor la inițială de cuvânt, despărțirea la capăt de rând etc.), care nu trebuie transpuse în scrierea limbii române.


1. Semnele grafice

1.1. Literele
1.2. Semnele ortografice

2. Reguli de scriere și pronunțare literară

2.1. Vocale și semivocale
2.2. Consoane
2.3. Litere duble
2.4. Accentul

3. Scrierea cu literă mică sau mare

3.1. Scrierea cu literă mică
3.2. Scrierea cu literă mare

4. Scrierea derivatelor, compuselor, locuțiunilor și grupurilor de cuvinte

4.1. Scrierea derivatelor, prefixelor și sufixelor
4.2. Scrierea cuvintelor compuse
4.3. Scrierea locuțiunilor
4.4. Scrierea grupurilor de cuvinte

5. Despărțirea în silabe și la capăt de rând

5.1. Despărțirea grupurilor de cuvinte și a abrevierilor
5.2. Despărțirea în interiorul cuvintelor

6. Câteva norme morfologice

6.1. Adjectivul
6.2. Adverbe și locuțiuni
6.3. Articolul
6.4. Numeralul
6.5. Pronumele și adjectivul pronominal
6.6. Substantivul
6.7. Verbul

Note

  1. În cele ce urmează ne referim, prin Îndreptar și DOOM1, la ediția a V-a a Îndreptarului ortografic, ortoepic și de punctuație și, respectiv, la ediția I a Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române. Pentru regulile de punctuație vezi Punctuația.
  2. Le Système international d'unités (SI), 5e Édition, Bureau international des poids et mesures, Sèvres, 1985; traducere românească Sistemul internațional de unități (SI). Ed. a III-a, Editura Academiei, București, 1989.
  3. STAS 10093/2/85 Metrologie. Mărimi și unități de măsură. Terminologie, STAS 737/3/90 Sistemul internațional de unități (SI). Reguli pentru scrierea și utilizarea unităților SI etc.