Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/DOOM2/1.1. Literele”

De la dexonline wiki
< Articol‎ | DOOM2
Sari la navigare Sari la căutare
m
m (Cătălin.Frâncu a redenumit pagina 1.1. Literele în Articol/DOOM2/1.1. Literele fără a lăsa o redirecționare în loc)
 
(Nu s-au afișat 17 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 3: Linia 3:
===1.1.1. Alfabetul limbii române===
===1.1.1. Alfabetul limbii române===


Limba română modernă se scrie cu alfabetul latin.<ref> Până în 1860, limba română s-a scris, de regulă, cu alfabetul chirilic și, în ultima perioadă, cu un alfabet de tranziție; în fosta URSS, ea s-a scris până în 1989 cu alfabetul rusesc modern, adaptat.</ref> Alfabetul actual al limbii române are 31 de litere. Toate literele sunt perechi: literă mare<ref>Numită curent ''majusculă'' sau, mai rar, ''capitală''.</ref> — literă mică<ref>Numită și minusculă (termen mai rar folosit cu acest sens) sau, în domeniul tipografic, de rând.</ref>.
Limba română modernă se scrie cu alfabetul latin.<ref>Până în 1860, limba română s-a scris, de regulă, cu alfabetul chirilic și, în ultima perioadă, cu un alfabet de tranziție; în fosta URSS, ea s-a scris până în 1989 cu alfabetul rusesc modern, adaptat.</ref> Alfabetul actual al limbii române are 31 de litere. Toate literele sunt perechi: literă mare<ref>Numită curent ''majusculă'' sau, mai rar, ''capitală''.</ref> — literă mică<ref>Numită și ''minusculă'' (termen mai rar folosit cu acest sens) sau, în domeniul tipografic, ''de rând''.</ref>.


:Pentru regulile de folosire a lor v. [[3. Scrierea cu literă mică sau mare]]. Prin litere (mari sau mici, urmate sau nu de punct ori de spațiu, sau prin combinații de litere) se redau și unele '''abrevieri''' și '''simboluri'''. Câteva litere mari au valoare de '''cifre romane'''.
:Pentru regulile de folosire a lor vezi '''[[3. Scrierea cu literă mică sau mare]].''' Prin litere (mari sau mici, urmate sau nu de punct ori de spațiu, sau prin combinații de litere) se redau și unele '''abrevieri''' și '''simboluri'''. Câteva litere mari au valoare de '''cifre romane'''.


Cinci litere reiau câte o literă de bază, de care se deosebesc prin prezența, deasupra sau dedesubt, a trei '''semne diacritice'''<ref>Şi punctul suprapus de la i și j este un semn diacritic, dar el nu are rol distinctiv în limba română, unde i și j nu se opun literelor cu aceeași formă, dar fără punct.</ref>: '''căciula'''<ref>Circumflexul deschis în sus sau semnul scurtimii din transcrierea fonetică.</ref> '''''˘'''''' deasupra lui ''a'': ''ă'', '''circumflexul''' '''''^''''' deasupra lui ''a'' și ''i'': ''â'' și ''î'', !virgulița<ref>!Şi '''nu''' sedila, care se folosește sub ''ç'' în alte limbi. În programele de calculator, ''ș'', spre deosebire de ''ț'', apare în mod greșit cu sedilă.</ref> ''''',''''' sub ''s'' și ''t'': ''ș'' și ''ț''. Semnele diacritice se notează în limba română și la literele mari<ref>Această regulă nu este respectată în unele abrevieri, care, din această cauză, se citesc cu unele deosebiri față de numele întreg (CNCSIS pentru Consiliul Național al Cercetării Ştiințifice din învățământul Superior).</ref>, însă punctul suprapus nu se notează la '''''I''''' și '''''J''''' mari, iar în scrierea de mână, frecvent, nici la '''''j''''' mic.
Cinci litere reiau câte o literă de bază, de care se deosebesc prin prezența, deasupra sau dedesubt, a trei '''semne diacritice'''<ref>Și punctul suprapus de la ''i'' și ''j'' este un semn diacritic, dar el nu are rol distinctiv în limba română, unde ''i'' și ''j'' nu se opun literelor cu aceeași formă, dar fără punct.</ref>: '''căciula'''<ref>Circumflexul deschis în sus sau semnul scurtimii din transcrierea fonetică.</ref> '''''˘''''' deasupra lui ''a'': ''ă'', '''circumflexul''' '''''^''''' deasupra lui ''a'' și ''i'': ''â'' și ''î'', !'''virgulița'''<ref>!Și '''nu''' sedila, care se folosește sub ''c'' în alte limbi: ''ç''. În programele de calculator, ''ș'', spre deosebire de ''ț'', apare în mod greșit cu sedilă.</ref> ''''',''''' sub ''s'' și ''t'': ''ș'' și ''ț''. Semnele diacritice se notează în limba română și la literele mari<ref>Această regulă nu este respectată în unele abrevieri, care, din această cauză, se citesc cu unele deosebiri față de numele întreg (''CNC'''SI'''S'' pentru ''Consiliul Național al Cercetării '''Ș'''tiințifice din '''Î'''nvățământul Superior'').</ref>, însă punctul suprapus nu se notează la ''I'' și ''J'' mari, iar în scrierea de mână, frecvent, nici la ''j'' mic.


Literele de tipar<ref>Forma literelor de mână nu este fixată printr-o normă și de aceea nu este indicată în tabel. Ea este parțial diferită pentru diversele generații școlare, cu motivații pedagogice mai mult sau mai puțin justificate.</ref> sunt prezentate în tabelul care urmează, în ordinea alfabetică pentru limba română.
Literele de tipar<ref>Forma literelor de mână nu este fixată printr-o normă și de aceea nu este indicată în tabel. Ea este parțial diferită pentru diversele generații școlare, cu motivații pedagogice mai mult sau mai puțin justificate.</ref> sunt prezentate în tabelul care urmează, în ordinea alfabetică pentru limba română.


{|
 
|+ Tabelul 1. Alfabetul limbii române
{|align="center"
|+ '''Tabelul 1. Alfabetul limbii române'''<br/><br/>
!rowspan="2"| Nr. de ordine  
!rowspan="2"| Nr. de ordine  
!colspan="2"| Litere  
!colspan="2"| Litere  
!rowspan="2"| Denumirea/ citirea literei<ref>Denumirile literelor nu coincid (cu excepția, în general, a vocalelor) cu valorile lor fonetice de bază. în citirea unor abrevieri și simboluri pentru mărimi matematice și fizice, unități de măsură, elemente chimice ș.a. se folosesc cu precădere lecturile (de inspirație străină) ''ef, ge, haș, capa, el, em, en, er, es, zet'' ale literelor ''f, g, h, k, l, m, n, r, s, z''. Unele litere din anumite abrevieri se citesc după modelul limbii din care au fost împrumutate abrevierile: CV [siv<u>i</u>].</ref>
!rowspan="2"| Denumirea/citirea literei<ref>Denumirile literelor nu coincid (cu excepția, în general, a vocalelor) cu valorile lor fonetice de bază. În citirea unor abrevieri și simboluri pentru mărimi matematice și fizice, unități de măsură, elemente chimice ș.a. se folosesc cu precădere lecturile (de inspirație străină) ''ef, ge, haș, c<u>a</u>pa, el, em, en, er, es, zet'' ale literelor ''f, g, h, k, l, m, n, r, s, z''. Unele litere din anumite abrevieri se citesc după modelul limbii din care au fost împrumutate abrevierile: ''CV'' [siv<u>i</u>].</ref>
|-
|-
! mari   
! mari   
! mici   
! mici   
|-
|-
| 1.
| <center>1.</center>
| A
| <center>A</center>
| a
| <center>a</center>
| a
| <center>a</center>
|-
|-
| 2.
| <center>2.</center>
| Ă
| <center>Ă</center>
| ă
| <center>ă</center>
| ă
| <center>ă</center>
|-
|-
| 3.
| <center>3.</center>
| Â
| <center>Â</center>
| â
| <center>â</center>
| î/î din a
| <center>î/î din a</center>
|-
|-
| 4.
| <center>4.</center>
| B
| <center>B</center>
| b
| <center>b</center>
| !be/bî
| <center>!be/bî</center>
|-
|-
| 5.
| <center>5.</center>
| C
| <center>C</center>
| c
| <center>c</center>
| !ce/cî
| <center>!ce/cî</center>
|-
|-
| 6.
| <center>6.</center>
| D
| <center>D</center>
| d
| <center>d</center>
| !de/dî
| <center>!de/dî</center>
|-
|-
| 7.
| <center>7.</center>
| E
| <center>E</center>
| e
| <center>e</center>
| e
| <center>e</center>
|-
|-
| 8.
| <center>8.</center>
| F
| <center>F</center>
| f
| <center>f</center>
| !ef/fe/fî
| <center>!ef/fe/fî</center>
|-
|-
| 9.
| <center>9.</center>
| G
| <center>G</center>
| g
| <center>g</center>
| !ge/ghe/gî
| <center>!ge/ghe/gî</center>
|-
|-
| 10.
| <center>10.</center>
| H
| <center>H</center>
| h
| <center>h</center>
| !haș/hî<ref>!Denumirea ha este rar folosită.</ref>
| <center>!haș/hî<ref>!Denumirea ''ha'' este rar folosită.</ref></center>
|-
|-
| 11.
| <center>11.</center>
| I
| <center>I</center>
| i
| <center>i</center>
| i
| <center>i</center>
|-
|-
| 12.
| <center>12.</center>
| î
| <center>Î</center>
| î
| <center>î</center>
| !î/î din i
| <center>!î/î din i</center>
|-
|-
| 13.
| <center>13.</center>
| J
| <center>J</center>
| j
| <center>j</center>
| !je/jî
| <center>!je/jî</center>
|-
|-
| 14.
| <center>14.</center>
| K
| <center>K</center>
| k
| <center>k</center>
| !ca/capa
| <center>!ca/c<u>a</u>pa</center>
|-
|-
| 15.
| <center>15.</center>
| L
| <center>L</center>
| 1
| <center>l</center>
| !el/le/lî
| <center>!el/le/lî</center>
|-
|-
| 16.
| <center>16.</center>
| M
| <center>M</center>
| m
| <center>m</center>
| !em/me/mî
| <center>!em/me/mî</center>
|-
|-
| 17.
| <center>17.</center>
| N
| <center>N</center>
| n
| <center>n</center>
| !en/ne/nî
| <center>!en/ne/nî</center>
|-
|-
| 18.
| <center>18.</center>
| O
| <center>O</center>
| o
| <center>o</center>
| o
| <center>o</center>
|-
|-
| 19.
| <center>19.</center>
| P
| <center>P</center>
| P
| <center>p</center>
| !pe/pî
| <center>!pe/pî</center>
|-
|-
| 20.
| <center>20.</center>
| Q
| <center>Q</center>
| q
| <center>q</center>
| !kü<ref>!Pronunțarea chiu, indicată în DOOM1, este nerecomandabilă.</ref>
| <center>!kü<ref>!Pronunțarea ''chiu'', indicată în DOOM<sup>1</sup>, este nerecomandabilă.</ref></center>
|-
|-
| 21.
| <center>21.</center>
| R
| <center>R</center>
| r
| <center>r</center>
| !er/re/rî
| <center>!er/re/rî</center>
|-
|-
| 22.
| <center>22.</center>
| S
| <center>S</center>
| s
| <center>s</center>
| !es/se/sî
| <center>!es/se/sî</center>
|-
|-
| 23.
| <center>23.</center>
| Ş
| <center>Ș</center>
| ș
| <center>ș</center>
| !șe/șî
| <center>!șe/șî</center>
|-
|-
| 24.
| <center>24.</center>
| T
| <center>T</center>
| t
| <center>t</center>
| !te/tî
| <center>!te/tî</center>
|-
|-
| 25.
| <center>25.</center>
| T
| <center>Ț</center>
| ț
| <center>ț</center>
| !țe/țî
| <center>!țe/țî</center>
|-
|-
| 26.
| <center>26.</center>
| U
| <center>U</center>
| u
| <center>u</center>
| u
| <center>u</center>
|-
|-
| 27.
| <center>27.</center>
| V
| <center>V</center>
| v
| <center>v</center>
| !ve/vî
| <center>!ve/vî</center>
|-
|-
| 28.
| <center>28.</center>
| w
| <center>W</center>
| w
| <center>w</center>
| !dublu ve/dublu vî
| <center>!dublu ve/dublu vî</center>
|-
|-
| 29.
| <center>29.</center>
| X
| <center>X</center>
| x
| <center>x</center>
| ies
| <center>ics</center>
|-
|-
| 30.
| <center>30.</center>
| Y
| <center>Y</center>
| y
| <center>y</center>
| [igrec]
| <center>[<u>i</u>grec]</center>
|-
|-
| 31.  
| <center>31.</center>
| Z  
| <center>Z</center>
| z  
| <center>z</center>
| !ze/zet<ref>Citit și [zed].</ref>/zî
| <center>!ze/zet<ref>Citit și [zed].</ref>/zî</center>
|}
|}


În scrierea limbii române se folosesc și '''combinații de litere''' cu valoarea unui sunet, pentru care vezi '''Tabelul 2'''.
În scrierea limbii române se folosesc și '''combinații de litere''' cu valoarea unui sunet, pentru care vezi '''Tabelul 2'''.


Patru litere (''k, q, w, y'') se utilizează în împrumuturi, în nume proprii străine și în formații bazate pe ele, precum și în unele nume proprii românești de persoane, scrise după model străin.<ref>De aceea aceste litere nu erau incluse, mai de mult, în alfabetul limbii române. Ele sunt folosite uneori și pentru a marca cuvinte sau sensuri prezentate ca străine (''nomenklatură'' „pătura dominantă, prin funcțiile în partidul comunist, în U.R.S.S. și în celelalte țări foste socialiste”, față de ''nomenclatură' „terminologie etc.”). ''w'' și ''y'' în poziție finală de cuvânt sunt încă simțite ca străine limbii române, de aceea la cuvintele cu aceste finale, articolul și desinențele se leagă prin cratimă (v. '''1.2.4. Cratima''').</ref>
Patru litere (''k, q, w, y'') se utilizează în împrumuturi, în nume proprii străine și în formații bazate pe ele, precum și în unele nume proprii românești de persoane, scrise după model străin.<ref>De aceea aceste litere nu erau incluse, mai de mult, în alfabetul limbii române. Ele sunt folosite uneori și pentru a marca cuvinte sau sensuri prezentate ca străine (''nomenklatură'' „pătura dominantă, prin funcțiile în partidul comunist, în U.R.S.S. și în celelalte țări foste socialiste”, față de ''nomenclatură'' „terminologie etc.”). ''w'' și ''y'' în poziție finală de cuvânt sunt încă simțite ca străine limbii române, de aceea la cuvintele cu aceste finale, articolul și desinențele se leagă prin cratimă (vezi '''[[1.2. Semnele ortografice|1.2.4. Cratima]]''').</ref>


În scrierea unor nume proprii străine, a derivatelor de la ele și a unor împrumuturi neadaptate, unele semne au (și) alte valori sau se folosesc și alte semne diacritice, cu valori care pot diferi de la limbă la limbă<ref>Deoarece nu se pot da reguli generale — situațiile fiind mult prea numeroase și prea diferite —, scrierea acestor cuvinte — când nu se cunoaște limba de origine — trebuie învățată, iar pronunțarea lor este indicată în ''Dicționar''.</ref>: ''Istv'''á'''n, omert'''à'''; S'''ã'''o Tom'''é'''; Ivi'''ć''', r'''ö'''ntgenoscopie, Dvo'''ř'''ak, Ko'''š'''ice'' etc.
În scrierea unor nume proprii străine, a derivatelor de la ele și a unor împrumuturi neadaptate, unele semne au (și) alte valori sau se folosesc și alte semne diacritice, cu valori care pot diferi de la limbă la limbă<ref>Deoarece nu se pot da reguli generale — situațiile fiind mult prea numeroase și prea diferite —, scrierea acestor cuvinte — când nu se cunoaște limba de origine — trebuie învățată, iar pronunțarea lor este indicată în ''Dicționar''.</ref>: ''Istv'''á'''n, omert'''à'''; S'''ã'''o Tom'''é'''; Ivi'''ć''', r'''ö'''ntgenoscopie, Dvo'''ř'''ak, Ko'''š'''ice'' etc.
Linia 190: Linia 191:
Corespondența literă — sunet nu este în toate cazurile biunivocă.
Corespondența literă — sunet nu este în toate cazurile biunivocă.


Pe de o parte, în cuvintele românești, numai 19 litere sunt '''monovalente''' (corespund câte unui singur sunet-tip): ''a, ă, â, b, d, f, î, j, l, m, n, p, r, s, ș, t, ț, v'' și ''z''.
Pe de o parte, în cuvintele românești, numai 19 litere sunt '''monovalente''' (corespund câte unui singur sunet-tip): ''a, ă, â, b, d, f, î, j, l, m, n, p, r, s, ș, t, ț, v'' și ''z''. Celelalte 12 litere (''c, e, g, h, i, k, q, o, u, w, x'' și ''y'') sunt '''plurivalente''' (adică au '''mai multe valori''' fonetice, în funcție de '''poziția în cuvânt''' sau în '''silabă''' — la început, în interior sau la sfârșit —, de '''combinațiile''' de litere în care apar, de caracterul '''vechi''' sau '''neologic'''<ref>De exemplu, rostirea [ĭe] în loc de [e] în aceste cuvinte este incultă.</ref> al cuvintelor și de '''limba''' lor '''de origine''').


Celelalte 12 litere (''c, e, g, h, i, k, q, o, u, w, x'' și ''y'') sunt '''plurivalente''' (adică au '''mai multe valori''' fonetice, în funcție de '''poziția în cuvânt''' sau '''în silabă''' — la început, în interior sau la sfârșit —, de '''combinațiile''' de litere în care apar, de caracterul vechi sau neologic<ref>De exemplu, rostirea [ĭe] în loc de [e] în aceste cuvinte este incultă.</ref> al cuvintelor și de limba lor de origine).
Pe de altă parte, același sunet sau grup de sunete ([č], [ǧ], [g'], [i], [ĭ], [ĭe], [î], [k], [k'], [ks], [kŭ], [kv], [ŭ], [v]) poate fi redat în scris în limba română în mai multe feluri.


Pe de altă parte, același sunet sau grup de sunete ([č], [ǧ], [g'], [i], [ĭ], [ĭe], [î], [k], [k'], [ks], [kŭ], [kv], [ŭ], [v]) poate fi redat în scris în limba română în mai multe feluri.
În Tabelul 2 sunt prezentate principalele valori ale literelor și combinațiilor de litere<ref>Ele au importanță și pentru despărțirea în silabe sau la capăt de rând, pentru care vezi '''5. Despărțirea în silabe și la capăt de rând'''.</ref> în limba română '''literară actuală'''; nu au fost notate nuanțele fără rol distinctiv, nici valorile unor litere (cu excepția lui ''k, q, w, y'') sau combinații de litere în împrumuturi și în nume proprii străine pronunțate în limba română după modelul limbilor de origine.


În Tab. 2 sunt prezentate principalele valori ale literelor și combinațiilor de litere<ref>Ele au importanță și pentru despărțirea în silabe sau la capăt de rând, pentru care v. [[5. Despărțirea în silabe și la capăt de rând]].</ref> în limba română '''literară actuală'''; nu au fost notate nuanțele fără rol distinctiv, nici valorile unor litere (cu excepția lui ''k, q, w, y'') sau combinații de litere în împrumuturi și în nume proprii străine pronunțate în limba română după modelul limbilor de origine.
::Vezi și '''[[2. Reguli de scriere și de pronunțare literară]]'''.


Vezi și [[2. Reguli de scriere și de pronunțare literară]].


{|
{|
|+ Tab. 2. Valorile literelor și ale combinațiilor de litere
|+ '''Tabelul 2. Valorile literelor și ale combinațiilor de litere'''<br/><br/>
! Nr.
! Nr.
! Litera/ combinația de litere  
! width=15%|Litera/combinația de litere  
! Pronunțarea  
! Pronunțarea  
! Condiții  
! Condiții  
Linia 212: Linia 212:
| [a]
| [a]
|  
|  
| apă
| ''apă'' [<u>a</u>pă]
|-
|-
| 2.  
| 2.  
Linia 218: Linia 218:
| [ă]  
| [ă]  
|
|
| apă
| ''apă'' [<u>a</u>pă]
|-
|-
| 3.  
| 3.  
| â  
| â  
| [î]  
| [î]  
| în interiorul cuvintelor, cu excepțiile de sub î  
| în interiorul cuvintelor, cu excepțiile de sub ''î''
| lână
| ''lână'' [l<u>î</u>nă]
|-
|-
| 4.  
| 4.  
Linia 230: Linia 230:
| [b]  
| [b]  
|  
|  
| bob
| ''bob'' [bob]
|-
|-
|rowspan="4"|5.  
|rowspan="4"|5.  
|rowspan="4"|c  
|rowspan="4"|c  
|rowspan="3"|[k]  
|rowspan="3"|[k]  
| 1. + C în afară de litera h  
| 1. + C în afară de litera ''h''
| clasă
| ''clasă'' [kl<u>a</u>să]
|-
|-
| 2. + V în afară de e, i  
| 2. + V în afară de ''e, i''
| casă
| ''casă'' [k<u>a</u>să]
|-
|-
| 3. la sfârșit de cuvânt  
| 3. la sfârșit de cuvânt  
| ac
| ''ac'' [ak]
|-
|-
|colspan="3"| V. și '''ce, che, chi, ci'''
|colspan="3"| Vezi și '''ce, che, chi, ci'''
|-
|-
|rowspan="4"| 6.  
|rowspan="4"| 6.  
|rowspan="4"| ce  
|rowspan="4"| ce  
|rowspan="3"| 1. [če]  
|rowspan="3"| 1. [če]  
| 1.1. +C  
| 1.1. + C  
| cec [ček]
| ''cec'' [ček]
|-
|-
| 1.2. + V în hiat  
| 1.2. + V în hiat  
| licean [liče-an]
| ''licean'' [liče-<u>a</u>n]
|-
|-
| 1.3. la sfârșit de cuvânt  
| 1.3. la sfârșit de cuvânt  
| tace [tače]
| ''tace'' [t<u>a</u>če]
|-
|-
| 2. [c]  
| 2. [č]  
| + a în aceeași silabă  
| + ''a'' în aceeași silabă  
| ceară [čară]
| ''ceară'' [č<u>a</u>ră]
|-
|-
|rowspan="2"|7.  
|rowspan="2"|7.  
|rowspan="2"|che  
|rowspan="2"|che  
| 1. [k'e] cu excepția de sub 2.  
| 1. [k'e]  
| chem  
| cu excepția de sub 2.  
| [k'em]
| ''chem'' [k'em]
|-
|-
| 2. [k'] + a în aceeași silabă  
| 2. [k']  
| cheamă  
| + ''a'' în aceeași silabă  
|[k'amă]
| ''cheamă'' [k'<u>a</u>mă]
|-
|-
|rowspan="3"|8.  
|rowspan="3"|8.  
Linia 276: Linia 276:
| 1. [k'i]  
| 1. [k'i]  
| cu excepțiile de sub 2.  
| cu excepțiile de sub 2.  
| chin [k'in]<br/> ochi vb. [ok'i]
| ''chin'' [k'in]<br/> ''ochi'' vb. [ok'i]
|-
|-
|rowspan="2"| 2. [k']  
|rowspan="2"| 2. [k']  
| 2.1. + a, o, u în aceeași silabă  
| 2.1. + ''a'', ''o'', ''u'' în aceeași silabă  
| chiar [k'ar] <br/> chior [k'or] <br/> chiul [k'ul]
| ''chiar'' [k'ar] <br/> ''chior'' [k'or] <br/> ''chiul'' [k'ul]
|-
|-
| 2.2. la sfârșit de cuvânt, în afară de cazul când i este accentuat  
| 2.2. la sfârșit de cuvânt, în afară de cazul când ''i'' este accentuat  
| ochi s. [ok']
| ''ochi'' s. [ok']
|-
|-
|rowspan="6"|9.  
|rowspan="6"|9.  
|rowspan="6"|ci  
|rowspan="6"|ci  
|rowspan="3"|1. [či]  
|rowspan="3"|1. [či]  
| 1.1. +C  
| 1.1. + C  
| cin [čin]
| ''cin'' [čin]
|-
|-
| 1.2. + V în hiat  
| 1.2. + V în hiat  
| cianură [či-an<u>u</u>ră]
| ''cianură'' [či-an<u>u</u>ră]
|-
|-
| 1.3. la sfârșit de cuvânt, dacă i este accentuat  
| 1.3. la sfârșit de cuvânt, dacă ''i'' este accentuat  
| munci vb. [munči]
| ''munci'' vb. [munč<u>i</u>]
|-
|-
|rowspan="3"|2.[č]  
|rowspan="3"|2. [č]  
|2.1. +a, o, u în aceeași silabă  
|2.1. + ''a'', ''o'', ''u'' în aceeași silabă  
| ciaconă [ča-conă] <br/>ciot [čot]<br/> ciur [čur]
| ''ciaconă'' [ča-k<u>o</u>nă] <br/>''ciot'' [čot]<br/> ''ciur'' [čur]
|-
|-
|2.2. la sfârșit de cuvânt, când i nu este accentuat  
|2.2. la sfârșit de cuvânt, când ''i'' nu este accentuat  
|munci s. pl. [munč]
|''munci'' s. pl. [munč]
|-
|-
|2.3. în unele compuse  
|2.3. în unele compuse  
| nicicând [ničcând]
| ''nicicând'' [ničk<u>î</u>nd]
|-
|-
| 10.  
| 10.  
Linia 311: Linia 311:
| [d]  
| [d]  
|
|
| dud
| ''dud'' [dud]
|-
|rowspan="6"|11.
|rowspan="6"|e
|rowspan="2"|1. [e]
| 1.1. după C în afară de 3., 5.
| ''mere'' [m<u>e</u>re]
|-
| 1.2. la început de cuvânt (în afară de 2.) și de silabă, mai ales în neologisme
| ''elev'' [el<u>e</u>v] <br/> ''poezie'' [poez<u>i</u>e]
|-
|2. [ĭe]
| la început de cuvânt, în pronume personale și formele verbului ''a fi''
| ''eu'' [ĭeu] <br/>''ești'' [ĭeșt<sup>i</sup>] <br/>''eram'' [ĭer<u>a</u>m]
|-
|3. [ĕ]
| + ''a'', ''o'' după C
| ''deal'' [dĕal]<br/> ''pleosc'' [plĕosk]
|-
|4. [ĭ]
| + ''a'' la început de cuvânt și de silabă, în cuvinte vechi
| ''ea'' [ĭa] <br/>''aceea'' [ač<u>e</u>-ĭa]
|-
|5. [∅]<ref>Folosită ca literă ajutătoare, cu valoare diacritică (îndeplinită în alte limbi de semne diacritice: ''č, ǧ'').</ref>
|colspan="2"| Vezi '''ce, che, ge, ghe'''
|-
| 12.
| f
| [f]
|
| ''fir'' [fir]
|-
|rowspan="4"|13.
|rowspan="4"| g
|rowspan="3"| [g]
| 1. + C în afară de litera ''h''
| ''gras'' [gras]
|-
|2. + V în afară de ''e, i''
| ''gară'' [g<u>a</u>ră]
|-
|3. la sfârșit de cuvânt
| ''drag'' [drag]
|-
|colspan="3"|Vezi și '''ge, ghe, ghi, gi'''
|-
|rowspan="4"|14.
|rowspan="4"| ge
|rowspan="3"| 1. [ǧe]
| 1.1. + C
| ''gem'' [ǧem]
|-
| 1.2. + V în hiat
| ''geanticlinal'' [ǧe-antiklin<u>a</u>l]
|-
| 1.3. la sfârșit de cuvânt
| ''trage'' [tr<u>a</u>ǧe]
|-
| 2. [ǧ]
| + ''a'', ''o'' în aceeași silabă
| ''geam'' [ǧam] <br/>''georgian'' [ǧor-ǧ<u>a</u>n]
|-
|rowspan="2"|15.
|rowspan="2"| ghe
| 1. [g'e]
| cu excepția de sub 2.
| ''ghem'' [g'em]
|-
|2. [g']
| + ''a'', ''o'' în aceeași silabă
| ''gheară'' [g'<u>a</u>-ră]<br/> ''Gheorghe'' [g'<u>o</u>r-g'e]
|-
|rowspan="3"|16.
|rowspan="3"|ghi
| 1.[g'i]
| + C
| ''ghindă'' [g'<u>i</u>ndă]
|-
|rowspan="2"|2. [g']
| 2.1. + ''a'', ''o'', ''u'' în aceeași silabă
| ''ghiaur'' [g'a-<u>u</u>r] <br/>''ghiol'' [g'ol]<br/> ''unghiul'' [<u>u</u>ng'ul]
|-
| 2.2. la sfârșit de cuvânt, când ''i'' nu este accentuat
| ''unghi'' [ung']
|-
|rowspan="5"|17.
|rowspan="5"|gi
|rowspan="3"|1. [ǧi]
| 1.1. + C
| ''gin'' [ǧin]
|-
| 1.2. + V în hiat
| ''geologie'' [ǧeoloǧ<u>i</u>-e]
|-
| 1.3. la sfârșit de cuvânt, dacă ''i'' este accentuat
| ''îndrăgi'' [îndrăǧ<u>i</u>]
|-
|rowspan="2"|2. [ǧ]
| 2.1. + ''a'', ''o'', ''u'' în aceeași silabă
| ''giardia'' [ǧ<u>a</u>r-dia] <br/>''giol'' [ǧol] <br/>''giulgiu'' [ǧ<u>u</u>l-ǧu]
|-
| 2.2. la sfârșit de cuvânt, când ''i'' nu este accentuat
| ''dragi'' [draǧ]
|-
|rowspan="2"|18.
|rowspan="2"|h
|1. [h]
| în afară de 2.
| ''hai'' [haĭ]
|-
|2. [∅]
|colspan="2"| Vezi '''che, chi, ghe, ghi; w'''
|-
|rowspan="14"| 19.
|rowspan="14"| i
|rowspan="8"| 1. [i]
| 1.1. după C, în afară de 2.-4.
| ''fir'' [fir]<br/> ''inimă'' [<u>i</u>nimă]
|-
|colspan="2"|1.2. la sfârșit de cuvânt
|-
| 1.2.1. când este accentuat
| ''auzi'' [auz<u>i</u>]
|-
| 1.2.2. după C(C) + ''l'',''r''
| ''acri'' [<u>a</u>kri]<br/> ''aștri'' [<u>a</u>ștri]
|-
| 1.2.3. în unele neologisme, indiferent de accent
| ''bebi'' [b<u>e</u>bi] <br/> ''kaki'' [kak<u>i</u>] <br/> ''swahili'' [sŭah<u>i</u>li] <br/> ''taxi'' [tax<u>i</u>]
|-
|colspan="2"| 1.3. la început de silabă
|-
| 1.3.1. + C
| ''inimă'' [<u>i</u>nimă]
|-
| 1.3.2. + V în hiat, în neologisme; nu există o regulă<ref>Pronunțare specificată în ''Dicționar''.</ref>
| ''ion'' [i-<u>o</u>n] <br/> Ion [i-<u>o</u>n]
|-
|rowspan="3"| 2. [ĭ]
| 2.1. în diftongi ascendenți (+ ''a'', ''e'', ''o'', ''u'')
| ''iar'' [ĭar] <br/> ''ied'' [ĭed] <br/> ''iod'' [ĭod] <br/> ''iute'' [ĭ<u>u</u>te]
|-
| 2.2. în diftongi descendenți
| ''cai'' [kaĭ] <br/> ''tăi'' [tăĭ] <br/> ''întâi'' [înt<u>î</u>ĭ] <br/> ''bei'' [beĭ] <br/> ''copii'' [kop<u>i</u>ĭ] <br/> ''îi'' [îĭ] <br/> ''oi'' [oĭ] <br/> ''cui'' [kuĭ]
|-
| 2.3. în triftongi
| ''beai'' [bĕaĭ] <br/> ''i-ai'', ''ia-i'' [ĭaĭ] <br/> ''iau'' [ĭaŭ] <br/> ''iei'' [ĭeĭ] <br/> ''leoaică'' [le-ŏ<u>a</u>ĭcă]
|-
|rowspan="2"| 3. [<sup>i</sup>] <br/> (''i'' „șoptit”, asilabic sau afonizat)
| 3.1. după C(C)(C), la sfârșit de cuvânt
| ''pomi'' [pom<sup>i</sup>] <br/> ''auzi'' (ind. prez. 2 sg.) [a<u>u</u>z<sup>i</sup>] <br/> ''flori'' [flor<sup>i</sup>] <br/> ''lincși'' [linkș<sup>i</sup>] <br/> ''miști'' (ind. prez. 2 sg.) [mișt<sup>i</sup>] <br/> ''urși'' [urș<sup>i</sup>] <br/> ''azvârli'' (ind. prez. 2 sg.) [azv<u>î</u>rl<sup>i</sup>]
|-
| 3.2. în ''câteși-'', ''fieși-'', ''oareși-'', ''ori-'' + C
| ''câteșitrei'' [kîteș<sup>i</sup>tr<u>e</u>ĭ] <br/> ''fieșicare'' [fieș<sup>i</sup>k<u>a</u>re] <br/> ''oareșicare'' [ŭareș<sup>i</sup>k<u>a</u>re] <br/> ''ori(și)care'' [or<sup>i</sup>(și)k<u>a</u>re]
|-
| 4. [∅]
|colspan="2"| Vezi '''chi, ci, ghi, gi'''
|-
|rowspan="5"| 20.
|rowspan="5"| î
|rowspan="5"| [î]
| 1. la inițială de cuvânt
| ''înger'' [<u>î</u>nǧer]
|-
| 2. la sfârșit de cuvânt
| ''urî'' [ur<u>î</u>]
|-
| 3. în interiorul compuselor în care al doilea element începe cu ''î-''
| ''bineînțeles'' [bineînțel<u>e</u>s]
|-
| 4. în interiorul derivatelor cu prefixe de la cuvinte care încep cu ''î-''
| ''neînțeles'' [neînțel<u>e</u>s]
|-
| 5. în interiorul unor nume de persoane<ref>Mai ales nume de familie, scrise după tradiția familiei și dorința purtătorilor și, în epoca modernă, în conformitate cu actele de stare civilă.</ref>
| ''Rîpeanu'' [rîpĕ<u>a</u>nu]
|-
| 21.
| j
| [j]
|
| ''jar'' [jar]
|-
|rowspan="4"| 22.
|rowspan="4"| k <br/> în împrumuturi și în nume proprii străine și românești scrise după model străin
|rowspan="3"| 1. [k]
| 1.1. + C
| ''kripton'' [kript<u>o</u>n] <br/> ''Kretzulescu'' [krețul<u>e</u>scu]
|-
| 1.2. + ''a'', ''o'', ''u''
| ''kaliu'' [k<u>a</u>lĭu] <br/> ''kosovar'' [kosov<u>a</u>r] <br/> ''kurd'' [kurd]
|-
| 1.3. la sfârșit de cuvânt
| ''quark'' [kŭark]
|-
|2. [k']
| + ''e'', ''i''
| ''ketchup'' [k'<u>e</u>čap] <br/> ''Kernbach'' [k'<u>e</u>rnbah] <br/> ''kilogram'' [k'ilogr<u>a</u>m] <br/> ''Kiriac'' [k'iri<u>a</u>k]
|-
| 23.
| l
| [l]
|
| ''lac'' [lak]
|-
| 24.
| m
| [m]
|
| ''mim'' [mim]
|-
| 25.
| n
| [n]
|
| ''nun'' [nun]
|-
|rowspan="4"| 26.
|rowspan="4"| o
|rowspan="2"| 1. [o]
| 1.1. după C în afară de 2.
| ''dor'' [dor] <br/> ''vino'' [v<u>i</u>no]
|-
| 1.2. la început de silabă în afară de 3.
| ''om'' [om] <br/> ''pionier'' [pi-onĭ<u>e</u>r]
|-
| 2. [ŏ]
| + ''a'' după C
| ''să doară'' [dŏ<u>a</u>ră]
|-
| 3. [ŭ]
| + ''a'' la început de silabă
| ''oară'' [ŭ<u>a</u>ră] <br/> ''respectuoasă'' [respektuŭ<u>a</u>să]
|-
| 27.
| p
| [p]
|
| ''pap'' [pap]
|-
|rowspan="2"| 28.
|rowspan="2"| q <br/> în împrumuturi și nume proprii străine
| [k]
| + ''a''
|numai în ''Qatar'' [kat<u>a</u>r] și derivatele lui
|-
|colspan="3"| Vezi și '''qu'''
|-
|rowspan="3"| 29.
|rowspan="3"| qu <br/> în împrumuturi și nume proprii străine; nu există o regulă<ref>Pronunțare specificată în ''Dicționar''.</ref>
| 1. [kŭ]
|
| ''quasar'' [kŭas<u>a</u>r]
|-
| 2. [kv]
| inclusiv + ''e'', ''i''
| ''quiproquo'' [kviprokv<u>o</u>] <br/> ''sequoia'' [sekv<u>o</u>ĭa]
|-
| 3. [k']
| + ''e'', ''i''
| ''quechua'' [k'<u>e</u>čua] <br/> ''quipu'' [k'<u>i</u>pu]
|-
| 30.
| r
| [r]
|
| ''rar'' [rar]
|-
| 31.
| s
| [s]
|
| ''sas'' [sas]
|-
| 32.
| ș
| [ș]
|
| ''șiș'' [șiș]
|-
| 33.
| t
| [t]
|
| ''tot'' [tot]
|-
| 34.
| ț
| [ț]
|
| ''țuț'' [țuț]
|-
|rowspan="7"| 35.
|rowspan="7"| u
|rowspan="2"| 1. [u]
| 1.1. după C
| ''dur'' [dur]
|-
| 1.2. la început de silabă, în afară de 2.
| ''urs'' [urs]
|-
|rowspan="3"| 2. [ŭ]
| 2.1. în diftongi ascendenți
| ''acuarelă'' [akŭa-r<u>e</u>lă] <br/> ''două'' [d<u>o</u>-ŭă]
|-
| 2.2. în diftongi descendenți
| ''au'' [aŭ] <br/> ''hău'' [hăŭ] <br/> ''râu'' [rîŭ] <br/> ''meu'' [meŭ] <br/> ''viu'' [viŭ] <br/> ''nou'' [noŭ]
|-
| 2.3. în triftongi
| ''beau'' [bĕaŭ] <br/> ''iau'' [ĭaŭ]
|-
| 3. [ü]
| în unele împrumuturi din franceză
| ''alură'' [al<u>ü</u>ră] <br/> ''ecru'' [ecr<u>ü</u>] <br/> ''tul'' [tül]
|-
|colspan="3"| 4. Vezi '''qu'''
|-
| 36.
| v
| [v]
|
| ''veni'' [ven<u>i</u>]
|-
|rowspan="5"| 37.
|rowspan="5"| w <br/> în împrumuturi și în nume proprii străine și românești scrise după model străin
| 1. [v]<ref>Pronunțare nespecificată în ''Dicționar''.</ref><br/> cu excepția unor anglicisme
| înainte de V
| ''wattmetru'' [vatm<u>e</u>tru] <br/> weber [v<u>e</u>băr] <br/> Wachmann [v<u>a</u>hman]
|-
|rowspan="3"| 2. [ŭ]<ref>Pronunțare specificată în ''Dicționar''.</ref><br/> în anglicisme
| 2.1. înainte de V
| ''western'' [ŭ<u>e</u>stern]
|-
| 2.2. înainte de litera ''h'' + V
| ''white-spirit'' [ŭaĭtsp<u>i</u>rit]
|-
| 2.3. la finală de cuvânt
| ''show'' [șoŭ]
|-
| 3. [u]<ref>Deoarece diftongul [ŭi] nu există în limba română.</ref><br/> în câteva anglicisme
| la inițială de cuvânt + ''ee'', ''(h)i''
| !''weekend'' [<u>u</u>ĭkend] <br/> !''whisky'' [<u>u</u>ĭski] <br/> !''wigwam'' [<u>u</u>ĭgŭom]
|-
|rowspan="5"| 38.
|rowspan="5"| x
|rowspan="4"| 1. [ks]<ref>Pronunțare nespecificată în ''Dicționar''. Înainte de ''i'' alternează cu ''cș'': ''lax'' — ''lacși''. În unele cuvinte, [ks] se redă prin ''cs'': ''a catadicsi'', ''cocs'', ''a îmbâcsi'', ''micsandră'', ''a ticsi'', dar ''dixit'', ''coxă'', ''mixare'', ''tix''.</ref>
| 1.1. + C
| ''excursie'' [eksk<u>u</u>rsie]
|-
| 1.2. la sfârșit de cuvânt
| ''lax'' [laks]
|-
| 1.3. la început de cuvânt + V
| ''xilofon'' [ksilof<u>o</u>n]
|-
| 1.4. uneori, între V, fără a exista o regulă
| ''axă'' [<u>a</u>ksă]
|-
| 2. [gz]<ref>Pronunțare specificată în ''Dicționar''. Rostirea [ks] în loc de [gz] a lui ''x'' — practicată în special în învățământ, pentru a fixa la elevi deprinderea de scriere — este '''greșită'''.</ref>
| uneori, între V, fără a exista o regulă
| ''examen'' [egz<u>a</u>men]
|-
|rowspan="5"| 39.
|rowspan="5"| y <br/> în împrumuturi și în nume proprii străine și românești scrise după model străin
|rowspan="3"| 1. [i]
| 1.1. la început de cuvânt + C
| ''ytriu'' [<u>i</u>trĭu]
|-
| 1.2. la sfârșit de cuvânt, după C
| ''hobby'' [h<u>o</u>bi]
|-
| 1.3. în interiorul cuvântului
| ''Byck'' [bik]
|-
|rowspan="2"| 2. [ĭ]
| 2.1. + V
| ''yac'' [ĭak]
|-
|2.2. la sfârșit de cuvânt, după V
| ''boy'' [boĭ]
|-
| 40.
| z
| [z]
|
| ''zac'' [zak]
|}
|}
11. e 1. [e] 1.1. după C în afară de 3., 5. mere [mere]
1.2. la început de cuvânt (în afară de 2.) și de silabă, mai ales în neologisme elev [elev] poezie [poezie]
2. [ie] la început de cuvânt, în pronume personale și formele verbului a fi eu [îeu] ești [îeșt1] eram [îeram]
3. [e] + a, o după C deal [deal] pleosc [pleosk]
4. [I] + a la început de cuvânt și de silabă, în cuvinte vechi ea pa] aceea [ace-îa]
5. [0]20 V. ce, che, ge, ghe
12. f [f] fir
13- g [g] 1. + C în afară de litera h gras [gras]
2. + V în afară de e, i gară [gară]
3. la sfârșit de cuvânt drag [drag]
V. și ge, ghe, ghi, gi
14. ge 1- [ge] 1.1. + C gem [gem]
1.2. + V în hiat geanticlinal [ge-antiklinal]
1.3. la sfârșit de cuvânt trage [trage]
2- [g] + a, o în aceeași silabă geam [gam] georgian [gor-gan]
15. ghe -¦ [g'e] cu excepția de sub 2. ghem [g'em]
2. [g1] + a, o în aceeași silabă gheară [g'a-ră] Gheorghe [g'or-g'e]
16. ghi -• [g'i] + C ghindă [g'indă]
2- [g'] 2.1. + a,o,u în aceeași silabă ghiaur [g'a-ur] ghiol [g'ol] unghiul [ung'ul]
2.2. la sfârșit de cuvânt, când i nu este accentuat unghi [ung1]
17. gi 1- [gi] 1.1. + C gin [gin]
1.2. + V în hiat geologie [geologi-e]
1.3. la sfârșit de cuvânt, dacă i este accentuat îndrăgi [îndrăgi]
2- [g] 2.1. + a, o, u în aceeași silabă giardia [gar-dia] giol [gol] giulgiu [gul-gu]
2.2. la sfârșit de cuvânt, când i nu este accentuat dragi [drag]


18. h 1. [h] în afară de 2. hai [hai]
În scrierea unor '''împrumuturi''' neadaptate sau parțial adaptate, a unor '''nume proprii străine''' și a unor '''nume proprii românești''' ortografiate după modelul altor limbi, unele litere și combinații de litere sunt folosite sau pronunțate după reguli ale altor limbi sau se întâlnesc combinații de litere neutilizate în limba română. Astfel, în afară de valorile din tabelul de mai sus, întâlnim, printre altele, și ''che'' [če] (''cherry'' (angl.) [č<u>e</u>ri]) sau [ș] (''chemin de fer'' (fr.) [șmẽ dö f<u>e</u>r]), ''chi'' [či] (''chilian'' [čili<u>a</u>n]), ''ci'' [si] (''ciné-vérité'' (fr.) [sineverit<u>e</u>]), ''ge'' [g'e] (''gestaltism'' (germ.) [g'eștalt<u>i</u>sm]), ''gi'' [ji] (''gigolo'' (fr.) [jigol<u>o</u>]), j [ĭ] (''Java'' [ĭ<u>a</u>va], ''Sarajevo'' [saraĭ<u>e</u>vo]) etc. Pentru aceste situații nu se pot da reguli; în cazul necunoașterii limbii de origine, pentru scrierea și pronunțarea unor astfel de cuvinte trebuie consultat ''Dicționarul''.


2- [0] V. che, chi, ghe, ghi; w
::Vezi și '''[[2. Reguli de scriere și de pronunțare literară|2.5. Scrierea și pronunțarea numelor proprii străine.]]'''
 
19. i 1. [i] 1.1. după C, în afară de 2.-4. fir [fir] inimă [inimă]
 
1.2. la sfârșit de cuvânt
 
1.2.1. când este accentuat auzi [auzi]
 
1.2.2. după C(C) + l,r acri [akri] aștri [aștri]
 
1.2.3. în unele neologisme, indiferent de accent bebi [bebi] kaki [kaki] swahili [suahUi] taxi [taxi]
 
1.3. la început de silabă
 
1.3.1. +C inimă [inimă]
 
1.3.2. +V în hiat, în neologisme; nu există o regulă21 ion [i-pn] Ion [i-on]
 
Pronunțare specificată în Dicționar.
 
2.[î] 2.1. în diftongi ascendenți (+ «, e, o, u) iar [îar] ied [îed] iod [îod] iute [iute]
 
2.2. în diftongi descendenți cai [kaî] tăi [tăi] întâi [întîî] bei [beî] copii [kopiî] îi [îî] oi [oi] cui [kuî]
 
2.3. în triftongi beai [beai] i-ai, ia-i [îaî] iau [îau] iei [leî] leoaică [le-6aîcă]
 
3. [-] (i „șoptit", asilabic sau afonizat) 3.1. după C(C)(C), la sfârșit de cuvânt pomi [pom1] auzi (ind. prez. 2 sg.) [auz1] flori [fior1] lincși [lincș1] miști (ind. prez. 2 sg.) [mișt1] urși [urs1] azvârli (ind. prez. 2 sg.) [azvârl1]
 
3.2. în câteși-, fieși-, oareși-, ori- + C câteșitrei [kîteș'treî] fieșicare [fieș'care] oareșicare [uareș'kare] ori(și)care [or1(și)kare]
 
4. [0] V. chi, ci, ghi, gi
 
20. î [î] 1. la inițială de cuvânt înger
 
2. la sfârșit de cuvânt urî
 
3. în interiorul compuselor în care al doilea element începe cu î- bineînțeles
 
4. în interiorul derivatelor cu prefixe de la cuvinte care încep cu î- neînțeles
 
5. în interiorul unor nume de persoane22 Rîpeanu
 
1.2. + a, o, u kaliu [calîu] kosovar [cosovar] kurd [curd]
 
1.3. la sfârșit de cuvânt quark [cuarc]
 
2- [k1] + e, i ketchup [checap] Kernbach [chernbah] kilogram [chilogram] Kiriac [chiriac]
 
23. 1 [1] lac
 
24. m [m] mim
 
25. n [n] nun
 
26. o 1. [o] 1.1. după C în afară de 2. dor [dor] vino [vino]
 
1.2. la început de silabă în afară de 3. om [om] pionier [pi-onier]
 
2. [6] + a după C să doară [d6ară]
 
3. [fi] + a la început de silabă oară [uară] respectuoasă [respektuuasă]
 
27. p [P] pap [pap]
 
22 Mai ales nume de familie, scrise după tradiția familiei și dorința purtătorilor și, în epoca modernă, în conformitate cu actele de stare civilă.
 
28. q în împrumuturi și M + a numai în Qatar [katar] și derivatele lui
 
nume proprii străine V. și qu
 
29. qu 1. [ku] quasar [kuasar]
 
în împrumuturi și nume proprii străine; nu există o regulă23 2. [kv] inclusiv + e, i quiproquo [cviprocvo] sequoia [sekvoia]
 
3. [k'j + e, i quechua [checua] quipu [chipu]
 
30. r [r] rar
 
31. s [s] sas
 
32. ș [Ş] șiș
 
33. t [t] tot
 
34. ț [ț] țuț
 
35. u 1. [u] 1.1. după C dur [dur]
 
1.2. la început de silabă, în afară de 2. urs [urs]
 
2-[u] 2.1. în diftongi ascendenți acuarelă [akua-relă] două [do-îiă]
 
2.2. în diftongi descendenți au [au] hău [hău] r«[rîu] mew [meu] viu [viu] nou [noii]
 
2.3. în triftongi benw [beau] iaw [Iau]
 
3. [ii] în unele împrumuturi din franceză alură [alură] ecrw [ecru] tul [tul]
 
4. V. qu
 
36. v [v] veni
 
Pronunțare specificată în Dicționar.
 
37. w în împrumuturi și în nume proprii străine si românești scrise după model străin 1. [v]24 cu excepția unor anglicisme înainte de V wattmetru [vatmetru] weber [vebăr] Wachmann [vahman]
 
2. [u]25 în anglicisme 2.1. înainte de V western [uestern]
 
2.2. înainte de litera h + V white-spirit [uaitspirit]
 
2.3. la finală de cuvânt show [șou]
 
3. [u]26 în câteva anglicisme la inițială de cuvânt + ee, (h)i \weekend [uîkend] \whisky [uîski] \wigwam [uîguom]
 
38. x 1. [ks]27 1.1. + C excursie [ekskursie]
 
1.2. la sfârșit de cuvânt lax [laks]
 
1.3. la început de cuvânt + V xilofon [ksilofon]
 
1.4. uneori, între V, fără a exista o regulă axă [aksă]
 
2. [gz]28 uneori, între V, fără a exista o regulă examen [egzamen]
 
39. y în împrumuturi și în nume proprii străine și românești scrise după model străin 1. [i] 1.1. la început de cuvânt + C ytriu [itriu]
 
1.2. la sfârșit de cuvânt, după C hobby [hobi]
 
1.3. în interiorul cuvântului Byck [bic]
 
2. [î] 2.1. +V yac [îak]
 
2.2. la sfârșit de cuvânt, după V boy [boi]
 
40. z zac
 
în scrierea unor împrumuturi neadaptate sau parțial adaptate, a unor nume proprii străine și a unor nume proprii românești ortografiate după modelul altor limbi, unele litere și combinații de litere sunt folosite sau pronunțate după reguli ale altor limbi sau se întâlnesc combinații de litere neutilizate în limba română. Astfel, în afară de valorile din tabelul de mai sus, întâlnim, printre altele, și che [ce] (cherry (angl.) [ceri]) sau [ș] (chemin defer (fr.) [șme do fer]), chi [ci] (chilian [cilian]), ci [si] (cine-verite (fr.) [sineverite]), ge [ghe] (gestaltism (germ.) [gheștaltism]), gi [ji] (gigolo (fr.) [jigolo]),j [i] (Java [iava], Sarajevo [Saraievo]) etc Pentru aceste situații nu se pot da reguli; în cazul necunoașterii limbii de origine, pentru scrierea și pronunțarea unor astfel de cuvinte trebuie consultat Dicționarul.
 
V. și 2.5. Scrierea și pronunțarea numelor proprii străine.




'''Note:'''
'''Note:'''
20 Folosită ca literă ajutătoare, cu valoare diacritică (îndeplinită în alte limbi de semne diacritice:
21. j []] jar
22. k în împrumuturi și în nume proprii străine și românești scrise după model străin 1. [k] 1.1. + C kripton [cripton] Kretzulescu [crețulescu]
24 Pronunțare nespecificată în Dicționar.
25 Pronunțare specificată în Dicționar.
26 Deoarece diftongul [ui] nu există în limba română.
27 Pronunțare nespecificată în Dicționar. înainte de i altenează cu cș: lax — lacși. în unele cuvinte, [ks] se redă prin cs: a catadicsi, cocs, a îmbâcsi, micsandră, a ticsi, dar dixit, coxă, mixare, tix.
28 Pronunțare specificată în Dicționar. Rostirea [ks] în loc de [gz] a lui x — practicată în special în învățământ, pentru a fixa la elevi deprinderea de scriere — este greșită.


<references />
<references />


[[Categorie:DOOM2]]
[[Categorie:Articole:DOOM2]]
[[Categorie:Sincronizare]]

Versiunea curentă din 2 noiembrie 2017 18:16

1.1. Literele

1.1.1. Alfabetul limbii române

Limba română modernă se scrie cu alfabetul latin.[1] Alfabetul actual al limbii române are 31 de litere. Toate literele sunt perechi: literă mare[2] — literă mică[3].

Pentru regulile de folosire a lor vezi 3. Scrierea cu literă mică sau mare. Prin litere (mari sau mici, urmate sau nu de punct ori de spațiu, sau prin combinații de litere) se redau și unele abrevieri și simboluri. Câteva litere mari au valoare de cifre romane.

Cinci litere reiau câte o literă de bază, de care se deosebesc prin prezența, deasupra sau dedesubt, a trei semne diacritice[4]: căciula[5] ˘ deasupra lui a: ă, circumflexul ^ deasupra lui a și i: â și î, !virgulița[6] , sub s și t: ș și ț. Semnele diacritice se notează în limba română și la literele mari[7], însă punctul suprapus nu se notează la I și J mari, iar în scrierea de mână, frecvent, nici la j mic.

Literele de tipar[8] sunt prezentate în tabelul care urmează, în ordinea alfabetică pentru limba română.


Tabelul 1. Alfabetul limbii române

Nr. de ordine Litere Denumirea/citirea literei[9]
mari mici
1.
A
a
a
2.
Ă
ă
ă
3.
Â
â
î/î din a
4.
B
b
!be/bî
5.
C
c
!ce/cî
6.
D
d
!de/dî
7.
E
e
e
8.
F
f
!ef/fe/fî
9.
G
g
!ge/ghe/gî
10.
H
h
!haș/hî[10]
11.
I
i
i
12.
Î
î
!î/î din i
13.
J
j
!je/jî
14.
K
k
!ca/capa
15.
L
l
!el/le/lî
16.
M
m
!em/me/mî
17.
N
n
!en/ne/nî
18.
O
o
o
19.
P
p
!pe/pî
20.
Q
q
!kü[11]
21.
R
r
!er/re/rî
22.
S
s
!es/se/sî
23.
Ș
ș
!șe/șî
24.
T
t
!te/tî
25.
Ț
ț
!țe/țî
26.
U
u
u
27.
V
v
!ve/vî
28.
W
w
!dublu ve/dublu vî
29.
X
x
ics
30.
Y
y
[igrec]
31.
Z
z
!ze/zet[12]/zî

În scrierea limbii române se folosesc și combinații de litere cu valoarea unui sunet, pentru care vezi Tabelul 2.

Patru litere (k, q, w, y) se utilizează în împrumuturi, în nume proprii străine și în formații bazate pe ele, precum și în unele nume proprii românești de persoane, scrise după model străin.[13]

În scrierea unor nume proprii străine, a derivatelor de la ele și a unor împrumuturi neadaptate, unele semne au (și) alte valori sau se folosesc și alte semne diacritice, cu valori care pot diferi de la limbă la limbă[14]: István, omertà; São Tomé; Ivić, röntgenoscopie, Dvořak, Košice etc.

1.1.2. Valorile literelor și ale combinațiilor de litere

Potrivit principiului fonetic, în scrierea limbii române, fiecare literă notează un sunet-tip distinct.

a, ă, â, e, i, î, o, u și y sunt litere-vocale — care notează sunete vocale sau semivocale. Din cauza acestei duble valori a unora dintre literele vocale (e, i, o, u, y), succesiunile de litere vocale în care intră ele pot fi interpretate ca vocale în hiat sau ca diftongi sau triftongi. Celelalte sunt litere-consoane, care notează sunete-consoane; w poate nota și o semivocală sau, rar, o vocală.

Corespondența literă — sunet nu este în toate cazurile biunivocă.

Pe de o parte, în cuvintele românești, numai 19 litere sunt monovalente (corespund câte unui singur sunet-tip): a, ă, â, b, d, f, î, j, l, m, n, p, r, s, ș, t, ț, v și z. Celelalte 12 litere (c, e, g, h, i, k, q, o, u, w, x și y) sunt plurivalente (adică au mai multe valori fonetice, în funcție de poziția în cuvânt sau în silabă — la început, în interior sau la sfârșit —, de combinațiile de litere în care apar, de caracterul vechi sau neologic[15] al cuvintelor și de limba lor de origine).

Pe de altă parte, același sunet sau grup de sunete ([č], [ǧ], [g'], [i], [ĭ], [ĭe], [î], [k], [k'], [ks], [kŭ], [kv], [ŭ], [v]) poate fi redat în scris în limba română în mai multe feluri.

În Tabelul 2 sunt prezentate principalele valori ale literelor și combinațiilor de litere[16] în limba română literară actuală; nu au fost notate nuanțele fără rol distinctiv, nici valorile unor litere (cu excepția lui k, q, w, y) sau combinații de litere în împrumuturi și în nume proprii străine pronunțate în limba română după modelul limbilor de origine.

Vezi și 2. Reguli de scriere și de pronunțare literară.


Tabelul 2. Valorile literelor și ale combinațiilor de litere

Nr. Litera/combinația de litere Pronunțarea Condiții Exemple
1. a [a] apă [apă]
2. ă [ă] apă [apă]
3. â [î] în interiorul cuvintelor, cu excepțiile de sub î lână [lînă]
4. b [b] bob [bob]
5. c [k] 1. + C în afară de litera h clasă [klasă]
2. + V în afară de e, i casă [kasă]
3. la sfârșit de cuvânt ac [ak]
Vezi și ce, che, chi, ci
6. ce 1. [če] 1.1. + C cec [ček]
1.2. + V în hiat licean [liče-an]
1.3. la sfârșit de cuvânt tace [tače]
2. [č] + a în aceeași silabă cearăară]
7. che 1. [k'e] cu excepția de sub 2. chem [k'em]
2. [k'] + a în aceeași silabă cheamă [k'amă]
8. chi 1. [k'i] cu excepțiile de sub 2. chin [k'in]
ochi vb. [ok'i]
2. [k'] 2.1. + a, o, u în aceeași silabă chiar [k'ar]
chior [k'or]
chiul [k'ul]
2.2. la sfârșit de cuvânt, în afară de cazul când i este accentuat ochi s. [ok']
9. ci 1. [či] 1.1. + C cin [čin]
1.2. + V în hiat cianură [či-anură]
1.3. la sfârșit de cuvânt, dacă i este accentuat munci vb. [munči]
2. [č] 2.1. + a, o, u în aceeași silabă ciaconă [ča-konă]
ciot [čot]
ciur [čur]
2.2. la sfârșit de cuvânt, când i nu este accentuat munci s. pl. [munč]
2.3. în unele compuse nicicând [ničkînd]
10. d [d] dud [dud]
11. e 1. [e] 1.1. după C în afară de 3., 5. mere [mere]
1.2. la început de cuvânt (în afară de 2.) și de silabă, mai ales în neologisme elev [elev]
poezie [poezie]
2. [ĭe] la început de cuvânt, în pronume personale și formele verbului a fi eu [ĭeu]
ești [ĭești]
eram [ĭeram]
3. [ĕ] + a, o după C deal [dĕal]
pleosc [plĕosk]
4. [ĭ] + a la început de cuvânt și de silabă, în cuvinte vechi ea [ĭa]
aceea [ače-ĭa]
5. [∅][17] Vezi ce, che, ge, ghe
12. f [f] fir [fir]
13. g [g] 1. + C în afară de litera h gras [gras]
2. + V în afară de e, i gară [gară]
3. la sfârșit de cuvânt drag [drag]
Vezi și ge, ghe, ghi, gi
14. ge 1. [ǧe] 1.1. + C gem [ǧem]
1.2. + V în hiat geanticlinal [ǧe-antiklinal]
1.3. la sfârșit de cuvânt trage [traǧe]
2. [ǧ] + a, o în aceeași silabă geam [ǧam]
georgian [ǧor-ǧan]
15. ghe 1. [g'e] cu excepția de sub 2. ghem [g'em]
2. [g'] + a, o în aceeași silabă gheară [g'a-ră]
Gheorghe [g'or-g'e]
16. ghi 1.[g'i] + C ghindă [g'indă]
2. [g'] 2.1. + a, o, u în aceeași silabă ghiaur [g'a-ur]
ghiol [g'ol]
unghiul [ung'ul]
2.2. la sfârșit de cuvânt, când i nu este accentuat unghi [ung']
17. gi 1. [ǧi] 1.1. + C gin [ǧin]
1.2. + V în hiat geologie [ǧeoloǧi-e]
1.3. la sfârșit de cuvânt, dacă i este accentuat îndrăgi [îndrăǧi]
2. [ǧ] 2.1. + a, o, u în aceeași silabă giardiaar-dia]
giol [ǧol]
giulgiuul-ǧu]
2.2. la sfârșit de cuvânt, când i nu este accentuat dragi [draǧ]
18. h 1. [h] în afară de 2. hai [haĭ]
2. [∅] Vezi che, chi, ghe, ghi; w
19. i 1. [i] 1.1. după C, în afară de 2.-4. fir [fir]
inimă [inimă]
1.2. la sfârșit de cuvânt
1.2.1. când este accentuat auzi [auzi]
1.2.2. după C(C) + l,r acri [akri]
aștri [aștri]
1.2.3. în unele neologisme, indiferent de accent bebi [bebi]
kaki [kaki]
swahili [sŭahili]
taxi [taxi]
1.3. la început de silabă
1.3.1. + C inimă [inimă]
1.3.2. + V în hiat, în neologisme; nu există o regulă[18] ion [i-on]
Ion [i-on]
2. [ĭ] 2.1. în diftongi ascendenți (+ a, e, o, u) iar [ĭar]
ied [ĭed]
iod [ĭod]
iuteute]
2.2. în diftongi descendenți cai [kaĭ]
tăi [tăĭ]
întâi [întîĭ]
bei [beĭ]
copii [kopiĭ]
îi [îĭ]
oi [oĭ]
cui [kuĭ]
2.3. în triftongi beai [bĕaĭ]
i-ai, ia-i [ĭaĭ]
iau [ĭaŭ]
iei [ĭeĭ]
leoaică [le-ŏaĭcă]
3. [i]
(i „șoptit”, asilabic sau afonizat)
3.1. după C(C)(C), la sfârșit de cuvânt pomi [pomi]
auzi (ind. prez. 2 sg.) [auzi]
flori [flori]
lincși [linkși]
miști (ind. prez. 2 sg.) [miști]
urși [urși]
azvârli (ind. prez. 2 sg.) [azvîrli]
3.2. în câteși-, fieși-, oareși-, ori- + C câteșitrei [kîteșitreĭ]
fieșicare [fieșikare]
oareșicare [ŭareșikare]
ori(și)care [ori(și)kare]
4. [∅] Vezi chi, ci, ghi, gi
20. î [î] 1. la inițială de cuvânt înger [înǧer]
2. la sfârșit de cuvânt urî [urî]
3. în interiorul compuselor în care al doilea element începe cu î- bineînțeles [bineînțeles]
4. în interiorul derivatelor cu prefixe de la cuvinte care încep cu î- neînțeles [neînțeles]
5. în interiorul unor nume de persoane[19] Rîpeanu [rîpĕanu]
21. j [j] jar [jar]
22. k
în împrumuturi și în nume proprii străine și românești scrise după model străin
1. [k] 1.1. + C kripton [kripton]
Kretzulescu [krețulescu]
1.2. + a, o, u kaliu [kalĭu]
kosovar [kosovar]
kurd [kurd]
1.3. la sfârșit de cuvânt quark [kŭark]
2. [k'] + e, i ketchup [k'ečap]
Kernbach [k'ernbah]
kilogram [k'ilogram]
Kiriac [k'iriak]
23. l [l] lac [lak]
24. m [m] mim [mim]
25. n [n] nun [nun]
26. o 1. [o] 1.1. după C în afară de 2. dor [dor]
vino [vino]
1.2. la început de silabă în afară de 3. om [om]
pionier [pi-onĭer]
2. [ŏ] + a după C să doară [dŏară]
3. [ŭ] + a la început de silabă oarăară]
respectuoasă [respektuŭasă]
27. p [p] pap [pap]
28. q
în împrumuturi și nume proprii străine
[k] + a numai în Qatar [katar] și derivatele lui
Vezi și qu
29. qu
în împrumuturi și nume proprii străine; nu există o regulă[20]
1. [kŭ] quasar [kŭasar]
2. [kv] inclusiv + e, i quiproquo [kviprokvo]
sequoia [sekvoĭa]
3. [k'] + e, i quechua [k'ečua]
quipu [k'ipu]
30. r [r] rar [rar]
31. s [s] sas [sas]
32. ș [ș] șiș [șiș]
33. t [t] tot [tot]
34. ț [ț] țuț [țuț]
35. u 1. [u] 1.1. după C dur [dur]
1.2. la început de silabă, în afară de 2. urs [urs]
2. [ŭ] 2.1. în diftongi ascendenți acuarelă [akŭa-relă]
două [do-ŭă]
2.2. în diftongi descendenți au [aŭ]
hău [hăŭ]
râu [rîŭ]
meu [meŭ]
viu [viŭ]
nou [noŭ]
2.3. în triftongi beau [bĕaŭ]
iau [ĭaŭ]
3. [ü] în unele împrumuturi din franceză alură [alüră]
ecru [ecrü]
tul [tül]
4. Vezi qu
36. v [v] veni [veni]
37. w
în împrumuturi și în nume proprii străine și românești scrise după model străin
1. [v][21]
cu excepția unor anglicisme
înainte de V wattmetru [vatmetru]
weber [vebăr]
Wachmann [vahman]
2. [ŭ][22]
în anglicisme
2.1. înainte de V westernestern]
2.2. înainte de litera h + V white-spirit [ŭaĭtspirit]
2.3. la finală de cuvânt show [șoŭ]
3. [u][23]
în câteva anglicisme
la inițială de cuvânt + ee, (h)i !weekend [uĭkend]
 !whisky [uĭski]
 !wigwam [uĭgŭom]
38. x 1. [ks][24] 1.1. + C excursie [ekskursie]
1.2. la sfârșit de cuvânt lax [laks]
1.3. la început de cuvânt + V xilofon [ksilofon]
1.4. uneori, între V, fără a exista o regulă axă [aksă]
2. [gz][25] uneori, între V, fără a exista o regulă examen [egzamen]
39. y
în împrumuturi și în nume proprii străine și românești scrise după model străin
1. [i] 1.1. la început de cuvânt + C ytriu [itrĭu]
1.2. la sfârșit de cuvânt, după C hobby [hobi]
1.3. în interiorul cuvântului Byck [bik]
2. [ĭ] 2.1. + V yac [ĭak]
2.2. la sfârșit de cuvânt, după V boy [boĭ]
40. z [z] zac [zak]

În scrierea unor împrumuturi neadaptate sau parțial adaptate, a unor nume proprii străine și a unor nume proprii românești ortografiate după modelul altor limbi, unele litere și combinații de litere sunt folosite sau pronunțate după reguli ale altor limbi sau se întâlnesc combinații de litere neutilizate în limba română. Astfel, în afară de valorile din tabelul de mai sus, întâlnim, printre altele, și che [če] (cherry (angl.) [čeri]) sau [ș] (chemin de fer (fr.) [șmẽ dö fer]), chi [či] (chilian [čilian]), ci [si] (ciné-vérité (fr.) [sineverite]), ge [g'e] (gestaltism (germ.) [g'eștaltism]), gi [ji] (gigolo (fr.) [jigolo]), j [ĭ] (Javaava], Sarajevo [saraĭevo]) etc. Pentru aceste situații nu se pot da reguli; în cazul necunoașterii limbii de origine, pentru scrierea și pronunțarea unor astfel de cuvinte trebuie consultat Dicționarul.

Vezi și 2.5. Scrierea și pronunțarea numelor proprii străine.


Note:

  1. Până în 1860, limba română s-a scris, de regulă, cu alfabetul chirilic și, în ultima perioadă, cu un alfabet de tranziție; în fosta URSS, ea s-a scris până în 1989 cu alfabetul rusesc modern, adaptat.
  2. Numită curent majusculă sau, mai rar, capitală.
  3. Numită și minusculă (termen mai rar folosit cu acest sens) sau, în domeniul tipografic, de rând.
  4. Și punctul suprapus de la i și j este un semn diacritic, dar el nu are rol distinctiv în limba română, unde i și j nu se opun literelor cu aceeași formă, dar fără punct.
  5. Circumflexul deschis în sus sau semnul scurtimii din transcrierea fonetică.
  6. !Și nu sedila, care se folosește sub c în alte limbi: ç. În programele de calculator, ș, spre deosebire de ț, apare în mod greșit cu sedilă.
  7. Această regulă nu este respectată în unele abrevieri, care, din această cauză, se citesc cu unele deosebiri față de numele întreg (CNCSIS pentru Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior).
  8. Forma literelor de mână nu este fixată printr-o normă și de aceea nu este indicată în tabel. Ea este parțial diferită pentru diversele generații școlare, cu motivații pedagogice mai mult sau mai puțin justificate.
  9. Denumirile literelor nu coincid (cu excepția, în general, a vocalelor) cu valorile lor fonetice de bază. În citirea unor abrevieri și simboluri pentru mărimi matematice și fizice, unități de măsură, elemente chimice ș.a. se folosesc cu precădere lecturile (de inspirație străină) ef, ge, haș, capa, el, em, en, er, es, zet ale literelor f, g, h, k, l, m, n, r, s, z. Unele litere din anumite abrevieri se citesc după modelul limbii din care au fost împrumutate abrevierile: CV [sivi].
  10. !Denumirea ha este rar folosită.
  11. !Pronunțarea chiu, indicată în DOOM1, este nerecomandabilă.
  12. Citit și [zed].
  13. De aceea aceste litere nu erau incluse, mai de mult, în alfabetul limbii române. Ele sunt folosite uneori și pentru a marca cuvinte sau sensuri prezentate ca străine (nomenklatură „pătura dominantă, prin funcțiile în partidul comunist, în U.R.S.S. și în celelalte țări foste socialiste”, față de nomenclatură „terminologie etc.”). w și y în poziție finală de cuvânt sunt încă simțite ca străine limbii române, de aceea la cuvintele cu aceste finale, articolul și desinențele se leagă prin cratimă (vezi 1.2.4. Cratima).
  14. Deoarece nu se pot da reguli generale — situațiile fiind mult prea numeroase și prea diferite —, scrierea acestor cuvinte — când nu se cunoaște limba de origine — trebuie învățată, iar pronunțarea lor este indicată în Dicționar.
  15. De exemplu, rostirea [ĭe] în loc de [e] în aceste cuvinte este incultă.
  16. Ele au importanță și pentru despărțirea în silabe sau la capăt de rând, pentru care vezi 5. Despărțirea în silabe și la capăt de rând.
  17. Folosită ca literă ajutătoare, cu valoare diacritică (îndeplinită în alte limbi de semne diacritice: č, ǧ).
  18. Pronunțare specificată în Dicționar.
  19. Mai ales nume de familie, scrise după tradiția familiei și dorința purtătorilor și, în epoca modernă, în conformitate cu actele de stare civilă.
  20. Pronunțare specificată în Dicționar.
  21. Pronunțare nespecificată în Dicționar.
  22. Pronunțare specificată în Dicționar.
  23. Deoarece diftongul [ŭi] nu există în limba română.
  24. Pronunțare nespecificată în Dicționar. Înainte de i alternează cu : laxlacși. În unele cuvinte, [ks] se redă prin cs: a catadicsi, cocs, a îmbâcsi, micsandră, a ticsi, dar dixit, coxă, mixare, tix.
  25. Pronunțare specificată în Dicționar. Rostirea [ks] în loc de [gz] a lui x — practicată în special în învățământ, pentru a fixa la elevi deprinderea de scriere — este greșită.