Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/DOOM2/1.1. Literele”

247 de octeți adăugați ,  13 septembrie 2012 02:14
fără descrierea modificării
m
Linia 176: Linia 176:
|}
|}


în scrierea limbii române se folosesc și combinații de litere cu valoarea unui sunet, pentru care vezi Tabelul 2.
În scrierea limbii române se folosesc și '''combinații de litere''' cu valoarea unui sunet, pentru care vezi '''Tabelul 2'''.


Patru litere (k, q, w, y) se utilizează în împrumuturi, în nume proprii străine și în formații bazate pe ele, precum și în unele nume proprii românești de persoane, scrise după model străin.16
Patru litere (''k, q, w, y'') se utilizează în împrumuturi, în nume proprii străine și în formații bazate pe ele, precum și în unele nume proprii românești de persoane, scrise după model străin.<ref>De aceea aceste litere nu erau incluse, mai de mult, în alfabetul limbii române. Ele sunt folosite uneori și pentru a marca cuvinte sau sensuri prezentate ca străine (''nomenklatură'' „pătura dominantă, prin funcțiile în partidul comunist, în U.R.S.S. și în celelalte țări foste socialiste”, față de ''nomenclatură' „terminologie etc.”). ''w'' și ''y'' în poziție finală de cuvânt sunt încă simțite ca străine limbii române, de aceea la cuvintele cu aceste finale, articolul și desinențele se leagă prin cratimă (v. '''1.2.4. Cratima''').</ref>


în scrierea unor nume proprii străine, a derivatelor de la ele și a unor împrumuturi neadaptate, unele semne au (și) alte valori sau se folosesc și alte semne diacritice, cu valori care pot diferi de la limbă la limbă17: Istvân, omertâ; Sâo Tome; Ivit, rontgenoscopie, Dvorak, Kosice etc
În scrierea unor nume proprii străine, a derivatelor de la ele și a unor împrumuturi neadaptate, unele semne au (și) alte valori sau se folosesc și alte semne diacritice, cu valori care pot diferi de la limbă la limbă<ref>Deoarece nu se pot da reguli generale — situațiile fiind mult prea numeroase și prea diferite —, scrierea acestor cuvinte — când nu se cunoaște limba de origine — trebuie învățată, iar pronunțarea lor este indicată în ''Dicționar''.</ref>: ''Istv'''á'''n, omert'''à'''; S'''ã'''o Tom'''é'''; Ivi'''ć''', r'''ö'''ntgenoscopie, Dvo'''ř'''ak, Ko'''š'''ice'' etc.


===1.1.2. Valorile literelor și ale combinațiilor de litere===
===1.1.2. Valorile literelor și ale combinațiilor de litere===
Linia 186: Linia 186:
Potrivit principiului fonetic, în scrierea limbii române, fiecare literă notează un sunet-tip distinct.
Potrivit principiului fonetic, în scrierea limbii române, fiecare literă notează un sunet-tip distinct.


a, ă, â, e, i, î, o, u și y sunt litere-vocale — care notează sunete vocale sau semivocale. Din cauza acestei duble valori a unora dintre literele vocale (e, i, o, u, y), succesiunile de litere vocale în care intră ele pot fi interpretate ca vocale în hiat sau ca diftongi sau triftongi. Celelalte sunt litere-consoane, care notează sunete-consoane; w poate nota și o semivocala sau, rar, o vocală.
''a, ă, â, e, i, î, o, u'' și ''y'' sunt '''litere-vocale''' — care notează sunete vocale sau semivocale. Din cauza acestei duble valori a unora dintre literele vocale (''e, i, o, u, y''), succesiunile de litere vocale în care intră ele pot fi interpretate ca '''vocale în hiat''' sau ca '''diftongi''' sau '''triftongi'''. Celelalte sunt '''litere-consoane''', care notează sunete-consoane; ''w'' poate nota și o semivocală sau, rar, o vocală.


Corespondența literă — sunet nu este în toate cazurile biunivocă.
Corespondența literă — sunet nu este în toate cazurile biunivocă.


Pe de o parte, în cuvintele românești, numai 19 litere sunt monovalente (corespund câte unui singur sunet-tip): a, ă, â, b, d,f, % ], l, m, n, p, r, s, ș, t, ț, v și z.
Pe de o parte, în cuvintele românești, numai 19 litere sunt '''monovalente''' (corespund câte unui singur sunet-tip): ''a, ă, â, b, d, f, î, j, l, m, n, p, r, s, ș, t, ț, v'' și ''z''.


Celelalte 12 litere (c, e, g, h, i, k, q, o, u, w, x și y) sunt plurivalente (adică au mai multe valori fonetice, în funcție de poziția în cuvânt sau în silabă — la început, în interior sau la sfârșit —, de combinațiile de litere în care apar, de caracterul vechi sau neologic18 al cuvintelor și de limba lor de origine).
Celelalte 12 litere (''c, e, g, h, i, k, q, o, u, w, x'' și ''y'') sunt '''plurivalente''' (adică au '''mai multe valori''' fonetice, în funcție de '''poziția în cuvânt''' sau '''în silabă''' — la început, în interior sau la sfârșit —, de '''combinațiile''' de litere în care apar, de caracterul vechi sau neologic<ref>De exemplu, rostirea [ĭe] în loc de [e] în aceste cuvinte este incultă.</ref> al cuvintelor și de limba lor de origine).


Pe de altă parte, același sunet sau grup de sunete ([c], [g], [g1], [i], [I], [ie], [î], [k], [k1], [ks], [ku], [kv], [u], [v]) poate fi redat în scris în limba română în mai multe feluri.
Pe de altă parte, același sunet sau grup de sunete ([c], [g], [g'], [i], [ĭ], [ĭe], [î], [k], [k'], [ks], [], [kv], [ŭ], [v]) poate fi redat în scris în limba română în mai multe feluri.


În Tab. 2 sunt prezentate principalele valori ale literelor și combinațiilor de litere19 în limba română literară actuală; nu au fost notate nuanțele fără rol distinctiv, nici valorile unor litere (cu excepția lui k, q, w, y) sau combinații de litere în împrumuturi și in nume proprii străine pronunțate în limba română după modelul limbilor de origine.
În Tab. 2 sunt prezentate principalele valori ale literelor și combinațiilor de litere<ref>Ele au importanță și pentru despărțirea în silabe sau la capăt de rând, pentru care v. [[5. Despărțirea în silabe și la capăt de rând]]./ref> în limba română '''literară actuală'''; nu au fost notate nuanțele fără rol distinctiv, nici valorile unor litere (cu excepția lui ''k, q, w, y'') sau combinații de litere în împrumuturi și în nume proprii străine pronunțate în limba română după modelul limbilor de origine.


Vezi și 2. Reguli de scriere și de pronunțare literară.
Vezi și [[2. Reguli de scriere și de pronunțare literară]].


{|
{|
Linia 480: Linia 480:


'''Note:'''
'''Note:'''
16 De aceea aceste litere nu erau incluse, mai de mult, în alfabetul limbii române. Ele sunt folosite uneori și pentru a marca cuvinte sau sensuri prezentate ca străine (nomenklatură „pătura dominantă, prin funcțiile în partidul comunist, în U.R.S.S. și în celelalte țări foste socialiste", față de nomenclatură „terminologie etc"). w și y în poziție finală de cuvânt sunt încă simțite ca străine limbii române, de aceea la cuvintele cu aceste finale, articolul și desinențele se leagă prin cratimă (v. 1.2.4. Cratima).
17 Deoarece nu se pot da reguli generale — situațiile fiind mult prea numeroase și prea diferite —, scrierea acestor cuvinte — când nu se cunoaște limba de origine — trebuie învățată, iar pronunțarea lor este indicată în Dicționar.
18 De ex., rostirea [îe] în loc de [e] în aceste cuvinte este incultă.
19 Ele au importanță și pentru despățirea în silabe sau la capăt de rând, pentru care v. 5. Despărțirea în silabe și la capăt de rând.


20 Folosită ca literă ajutătoare, cu valoare diacritică (îndeplinită în alte limbi de semne diacritice:
20 Folosită ca literă ajutătoare, cu valoare diacritică (îndeplinită în alte limbi de semne diacritice:
1.455 de modificări