Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/DOOM2/1.1. Literele”

244 de octeți adăugați ,  13 septembrie 2012 00:45
m
fără descrierea modificării
m (formatare tabel 2 - partea I)
m
Linia 3: Linia 3:
===1.1.1. Alfabetul limbii române===
===1.1.1. Alfabetul limbii române===


Limba română modernă se scrie cu alfabetul latin.4 Alfabetul actual al limbii române are 31 de litere. Toate literele sunt perechi: literă mare5 — literă mică6.
Limba română modernă se scrie cu alfabetul latin.<ref> Până în 1860, limba română s-a scris, de regulă, cu alfabetul chirilic și, în ultima perioadă, cu un alfabet de tranziție; în fosta URSS, ea s-a scris până în 1989 cu alfabetul rusesc modern, adaptat.</ref> Alfabetul actual al limbii române are 31 de litere. Toate literele sunt perechi: literă mare<ref>Numită curent ''majusculă'' sau, mai rar, ''capitală''.</ref> — literă mică<ref>Numită și minusculă (termen mai rar folosit cu acest sens) sau, în domeniul tipografic, de rând.</ref>.
 
Pentru regulile de folosire a lor v. 3. Scrierea cu literă mică sau mare. Prin litere (mari sau mici, urmate sau nu de punct ori de spațiu, sau prin combinații de litere) se redau și unele abrevieri și simboluri. Câteva litere mari au valoare de cifre romane.
 
Cinci litere reiau câte o literă de bază, de care se deosebesc prin prezența, deasupra sau dedesubt, a trei semne diacritice7: căciula8 v deasupra lui a: ă, circumflexul * deasupra lui a și i: â și î, Ivirgulița9 s sub s și t: ș și ț. Semnele diacritice se notează în limba română și la literele mari10, însă punctul suprapus nu se notează la I și / mari, iar in scrierea de mână, frecvent, nici la j mic.
 
Literele de tipar11 sunt prezentate în tabelul care urmează, în ordinea alfabetică pentru limba română.


:Pentru regulile de folosire a lor v. [[3. Scrierea cu literă mică sau mare]]. Prin litere (mari sau mici, urmate sau nu de punct ori de spațiu, sau prin combinații de litere) se redau și unele '''abrevieri''' și '''simboluri'''. Câteva litere mari au valoare de '''cifre romane'''.


Cinci litere reiau câte o literă de bază, de care se deosebesc prin prezența, deasupra sau dedesubt, a trei '''semne diacritice'''<ref>Şi punctul suprapus de la i și j este un semn diacritic, dar el nu are rol distinctiv în limba română, unde i și j nu se opun literelor cu aceeași formă, dar fără punct.</ref>: '''căciula'''<ref>Circumflexul deschis în sus sau semnul scurtimii din transcrierea fonetică.</ref> '''''˘'''''' deasupra lui ''a'': ''ă'', '''circumflexul''' '''''^''''' deasupra lui ''a'' și ''i'': ''â'' și ''î'', !virgulița<ref>!Şi '''nu''' sedila, care se folosește sub ''ç'' în alte limbi. În programele de calculator, ''ș'', spre deosebire de ''ț'', apare în mod greșit cu sedilă.</ref> ''''',''''' sub ''s'' și ''t'': ''ș'' și ''ț''. Semnele diacritice se notează în limba română și la literele mari<ref>Această regulă nu este respectată în unele abrevieri, care, din această cauză, se citesc cu unele deosebiri față de numele întreg (CNCSIS pentru Consiliul Național al Cercetării Ştiințifice din învățământul Superior).</ref>, însă punctul suprapus nu se notează la '''''I''''' și '''''J''''' mari, iar în scrierea de mână, frecvent, nici la '''''j''''' mic.


Literele de tipar<ref>Forma literelor de mână nu este fixată printr-o normă și de aceea nu este indicată în tabel. Ea este parțial diferită pentru diversele generații școlare, cu motivații pedagogice mai mult sau mai puțin justificate.</ref> sunt prezentate în tabelul care urmează, în ordinea alfabetică pentru limba română.


{|
{|
Linia 18: Linia 15:
!rowspan="2"| Nr. de ordine  
!rowspan="2"| Nr. de ordine  
!colspan="2"| Litere  
!colspan="2"| Litere  
!rowspan="2"| Denumirea/ citirea literei12
!rowspan="2"| Denumirea/ citirea literei<ref>Denumirile literelor nu coincid (cu excepția, în general, a vocalelor) cu valorile lor fonetice de bază. în citirea unor abrevieri și simboluri pentru mărimi matematice și fizice, unități de măsură, elemente chimice ș.a. se folosesc cu precădere lecturile (de inspirație străină) ''ef, ge, haș, capa, el, em, en, er, es, zet'' ale literelor ''f, g, h, k, l, m, n, r, s, z''. Unele litere din anumite abrevieri se citesc după modelul limbii din care au fost împrumutate abrevierile: CV [siv<u>i</u>].</ref>
|-
|-
! mari   
! mari   
Linia 61: Linia 58:
| F
| F
| f
| f
| Sef/fe/fî
| !ef/fe/fî
|-
|-
| 9.
| 9.
Linia 71: Linia 68:
| H
| H
| h
| h
| !haș/hî13
| !haș/hî<ref>!Denumirea ha este rar folosită.</ref>
|-
|-
| 11.
| 11.
Linia 121: Linia 118:
| Q
| Q
| q
| q
| !kti14
| !kü<ref>!Pronunțarea chiu, indicată în DOOM1, este nerecomandabilă.</ref>
|-
|-
| 21.
| 21.
Linia 161: Linia 158:
| w
| w
| w
| w
| .dublu ve/dublu vî
| !dublu ve/dublu vî
|-
|-
| 29.
| 29.
Linia 176: Linia 173:
| Z  
| Z  
| z  
| z  
| !ze/zet15/zî
| !ze/zet<ref>Citit și [zed].</ref>/zî
|}
|}


Linia 484: Linia 481:
'''Note:'''
'''Note:'''


4 Până în 1860, limba română s-a scris, de regulă, cu alfabetul chirilic și, în ultima perioadă, cu un alfabet de tranziție; în fosta URSS, ea s-a scris până în 1989 cu alfabetul rusesc modern, adaptat.
5 Numită curent majusculă sau, mai rar, capitală.
6 Numită și minusculă (termen mai rar folosit cu acest sens) sau, în domeniul tipografic, de rând.
7 Şi punctul suprapus de la i și j este un semn diacritic, dar el nu are rol distinctiv în limba română, unde i și; nu se opun literelor cu aceeași formă, dar fără punct.
8 Circumflexul deschis în sus sau semnul scurtimii din transcrierea fonetică.
9 !Şi nu sedila, care se folosește sub c în alte limbi: f. în programele de calculator, ș, spre deosebire de ț, apare în mod greșit cu sedilă.
10 Această regulă nu este respectată în unele abrevieri, care, din această cauză, se citesc cu unele deosebiri față de numele întreg (CNCSIS pentru Consiliul Național al Cercetării Ştiințifice din învățământul Superior).
11 Forma literelor de mână nu este fixată printr-o normă și de aceea nu este indicată în tabel. Ea este parțial diferită pentru diversele generații școlare, cu motivații pedagogice mai mult sau mai puțin justificate.
12 Denumirile literelor nu coincid (cu excepția, în general, a vocalelor) cu valorile lor fonetice de bază. în citirea unor abrevieri și simboluri pentru mărimi matematice și fizice, unități de măsură, elemente chimice ș.a. se folosesc cu precădere lecturile (de inspirație străină) e/, ge, haș, capa, el, em, en, er, es, zet ale literelor /, g, h, k, l, m, n, r, s, z. Unele litere din anumite abrevieri se citesc după modelul limbii din care au fost împrumutate abrevierile: CV [sivi].
13 IDenumirea ha este rar folosită.
14 [Pronunțarea chiu, indicată în DOOM1, este nerecomandabilă.


15 Citit și [zed].


16 De aceea aceste litere nu erau incluse, mai de mult, în alfabetul limbii române. Ele sunt folosite uneori și pentru a marca cuvinte sau sensuri prezentate ca străine (nomenklatură „pătura dominantă, prin funcțiile în partidul comunist, în U.R.S.S. și în celelalte țări foste socialiste", față de nomenclatură „terminologie etc"). w și y în poziție finală de cuvânt sunt încă simțite ca străine limbii române, de aceea la cuvintele cu aceste finale, articolul și desinențele se leagă prin cratimă (v. 1.2.4. Cratima).
16 De aceea aceste litere nu erau incluse, mai de mult, în alfabetul limbii române. Ele sunt folosite uneori și pentru a marca cuvinte sau sensuri prezentate ca străine (nomenklatură „pătura dominantă, prin funcțiile în partidul comunist, în U.R.S.S. și în celelalte țări foste socialiste", față de nomenclatură „terminologie etc"). w și y în poziție finală de cuvânt sunt încă simțite ca străine limbii române, de aceea la cuvintele cu aceste finale, articolul și desinențele se leagă prin cratimă (v. 1.2.4. Cratima).
1.455 de modificări