Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/DOOM2/1.1. Literele”

Limba română modernă se scrie cu alfabetul latin.<ref> Până în 1860, limba română s-a scris, de regulă, cu alfabetul chirilic și, în ultima perioadă, cu un alfabet de tranziție; în fosta URSS, ea s-a scris până în 1989 cu alfabetul rusesc modern, adaptat.</ref> Alfabetul actual al limbii române are 31 de litere. Toate literele sunt perechi: literă mare<ref>Numită curent ''majusculă'' sau, mai rar, ''capitală''.</ref> — literă mică<ref>Numită și minusculă (termen mai rar folosit cu acest sens) sau, în domeniul tipografic, de rând.</ref>.

:Pentru regulile de folosire a lor v. [[3. Scrierea cu literă mică sau mare]]. Prin litere (mari sau mici, urmate sau nu de punct ori de spațiu, sau prin combinații de litere) se redau și unele '''abrevieri''' și '''simboluri'''. Câteva litere mari au valoare de '''cifre romane'''.

Cinci litere reiau câte o literă de bază, de care se deosebesc prin prezența, deasupra sau dedesubt, a trei '''semne diacritice'''<ref>Şi punctul suprapus de la i și j este un semn diacritic, dar el nu are rol distinctiv în limba română, unde i și j nu se opun literelor cu aceeași formă, dar fără punct.</ref>: '''căciula'''<ref>Circumflexul deschis în sus sau semnul scurtimii din transcrierea fonetică.</ref> '''''˘''''' deasupra lui ''a'': ''ă'', '''circumflexul''' '''''^''''' deasupra lui ''a'' și ''i'': ''â'' și ''î'', !virgulița<ref>!Şi '''nu''' sedila, care se folosește sub ''ç'' în alte limbi. În programele de calculator, ''ș'', spre deosebire de ''ț'', apare în mod greșit cu sedilă.</ref> ''''',''''' sub ''s'' și ''t'': ''ș'' și ''ț''. Semnele diacritice se notează în limba română și la literele mari<ref>Această regulă nu este respectată în unele abrevieri, care, din această cauză, se citesc cu unele deosebiri față de numele întreg (CNCSIS pentru Consiliul Național al Cercetării Ştiințifice din învățământul Superior).</ref>, însă punctul suprapus nu se notează la '''''I''''' și '''''J''''' mari, iar în scrierea de mână, frecvent, nici la '''''j''''' mic.

{|

|+ Tabelul 1. Alfabetul limbii române

!rowspan="2"| Denumirea/ citirea literei<ref>Denumirile literelor nu coincid (cu excepția, în general, a vocalelor) cu valorile lor fonetice de bază. în citirea unor abrevieri și simboluri pentru mărimi matematice și fizice, unități de măsură, elemente chimice ș.a. se folosesc cu precădere lecturile (de inspirație străină) ''ef, ge, haș, capa, el, em, en, er, es, zet'' ale literelor ''f, g, h, k, l, m, n, r, s, z''. Unele litere din anumite abrevieri se citesc după modelul limbii din care au fost împrumutate abrevierile: CV [siv<u>i</u>].</ref>

| 1.

| A

| a

| a

| 2.

| Ă

| ă

| ă

| 3.

| Â

| â

| î/î din a

| 4.

| B

| b

| !be/bî

| 5.

| C

| c

| !ce/cî

| 6.

| D

| d

| !de/dî

| 7.

| E

| e

| e

| 8.

| F

| f

| !ef/fe/fî

| 9.

| G

| g

| !ge/ghe/gî

| 10.

| H

| h

| !haș/hî<ref>!Denumirea ha este rar folosită.</ref>

| 11.

| I

| i

| i

| 12.

| î

| î

| !î/î din i

| 13.

| J

| j

| !je/jî

| 14.

| K

| k

| !ca/capa

| 15.

| L

| 1

| !el/le/lî

| 16.

| M

| m

| !em/me/mî

| 17.

| N

| n

| !en/ne/nî

| 18.

| O

| o

| o

| 19.

| P

| P

| !pe/pî

| 20.

| Q

| q

| !kü<ref>!Pronunțarea chiu, indicată în DOOM1, este nerecomandabilă.</ref>

| 21.

| R

| r

| !er/re/rî

| 22.

| S

| s

| !es/se/sî

| 23.

| Ş

| ș

| !șe/șî

| 24.

| T

| t

| !te/tî

| 25.

| T

| ț

| !țe/țî

| 26.

| U

| u

| u

| 27.

| V

| v

| !ve/vî

| 28.

| w

| w

| !dublu ve/dublu vî

| 29.

| X

| x

| ies

| 30.

| Y

| y

| [igrec]

| 31.  

| Z  

| z  

| !ze/zet<ref>Citit și [zed].</ref>/zî

Patru litere (''k, q, w, y'') se utilizează în împrumuturi, în nume proprii străine și în formații bazate pe ele, precum și în unele nume proprii românești de persoane, scrise după model străin.<ref>De aceea aceste litere nu erau incluse, mai de mult, în alfabetul limbii române. Ele sunt folosite uneori și pentru a marca cuvinte sau sensuri prezentate ca străine (''nomenklatură'' „pătura dominantă, prin funcțiile în partidul comunist, în U.R.S.S. și în celelalte țări foste socialiste”, față de ''nomenclatură' „terminologie etc.”). ''w'' și ''y'' în poziție finală de cuvânt sunt încă simțite ca străine limbii române, de aceea la cuvintele cu aceste finale, articolul și desinențele se leagă prin cratimă (v. '''1.2.4. Cratima''').</ref>