Articol/DOOM2/1.1. Literele

De la dexonline wiki
Sari la navigare Sari la căutare

1.1. Literele

1.1.1. Alfabetul limbii române

Limba română modernă se scrie cu alfabetul latin.4 Alfabetul actual al limbii române are 31 de litere. Toate literele sunt perechi: literă mare5 — literă mică6.

Pentru regulile de folosire a lor v. 3. Scrierea cu literă mică sau mare. Prin litere (mari sau mici, urmate sau nu de punct ori de spaţiu, sau prin combinaţii de litere) se redau şi unele abrevieri şi simboluri. Câteva litere mari au valoare de cifre romane.

Cinci litere reiau câte o literă de bază, de care se deosebesc prin prezenţa, deasupra sau dedesubt, a trei semne diacritice7: căciula8 v deasupra lui a: ă, circumflexul * deasupra lui a şi i: â şi î, Ivirguliţa9 s sub s şi t: ş şi ţ. Semnele diacritice se notează în limba română şi la literele mari10, însă punctul suprapus nu se notează la I şi / mari, iar in scrierea de mână, frecvent, nici la j mic.

Literele de tipar11 sunt prezentate în tabelul care urmează, în ordinea alfabetică pentru limba română.

XXVII

Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române

Tab. 1. Alfabetul limbii române

Nr. de ordine Litere Denumirea/ citirea literei12

mari mici

1. A a a

2. Ă ă ă

3. Â â î/î din a

4. B b !be/bî

5. C c !ce/cî

6. D d !de/dî

7. E e e

8. F f Sef/fe/fî

9. G g !ge/ghe/gî

10. H h !haş/hî13

11. I i i

12. î î !î/î din i

13. J j !je/jî

14. K k !ca/capa

15. L 1 !el/le/lî

16. M m !em/me/mî

17. N n !en/ne/nî

18. O o o

19. P P !pe/pî

20. Q q !kti14

21. R r !er/re/rî

22. S s !es/se/sî

23. Ş ş !şe/şî

24. T t !te/tî

25. T ţ !ţe/ţî

12 Denumirile literelor nu coincid (cu excepţia, în general, a vocalelor) cu valorile lor fonetice de bază. în citirea unor abrevieri şi simboluri pentru mărimi matematice şi fizice, unităţi de măsură, elemente chimice ş.a. se folosesc cu precădere lecturile (de inspiraţie străină) e/, ge, haş, capa, el, em, en, er, es, zet ale literelor /, g, h, k, l, m, n, r, s, z. Unele litere din anumite abrevieri se citesc după modelul limbii din care au fost împrumutate abrevierile: CV [sivi].

13 IDenumirea ha este rar folosită.

14 [Pronunţarea chiu, indicată în DOOM1, este nerecomandabilă.

Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române XXVIII

Nr. de ordine Litere Denumirea/ citirea literei

mari mici

26. U u u

27. V v !ve/vî

28. w w .dublu ve/dublu vî

29. X x ies

30. Y y [igrec]

31. Z z !ze/zet15/zî

în scrierea limbii române se folosesc şi combinaţii de litere cu valoarea unui sunet, pentru care v. Tab. 2.

Patru litere (k, q, w, y) se utilizează în împrumuturi, în nume proprii străine şi în formaţii bazate pe ele, precum şi în unele nume proprii româneşti de persoane, scrise după model străin.16

în scrierea unor nume proprii străine, a derivatelor de la ele şi a unor împrumuturi neadaptate, unele semne au (şi) alte valori sau se folosesc şi alte semne diacritice, cu valori care pot diferi de la limbă la limbă17: Istvân, omertâ; Sâo Tome; Ivit, rontgenoscopie, Dvorak, Kosice etc

1.1.2. Valorile literelor şi ale combinaţiilor de litere

Potrivit principiului fonetic, în scrierea limbii române, fiecare literă notează un sunet-tip distinct.

a, ă, â, e, i, î, o, u şi y sunt litere-vocale — care notează sunete vocale sau semivocale. Din cauza acestei duble valori a unora dintre literele vocale (e, i, o, u, y), succesiunile de litere vocale în care intră ele pot fi interpretate ca vocale în hiat sau ca diftongi sau triftongi. Celelalte sunt litere-consoane, care notează sunete-consoane; w poate nota şi o semivocala sau, rar, o vocală.

Corespondenţa literă — sunet nu este în toate cazurile biunivocă.

Pe de o parte, în cuvintele româneşti, numai 19 litere sunt monovalente (corespund câte unui singur sunet-tip): a, ă, â, b, d,f, % ], l, m, n, p, r, s, ş, t, ţ, v şi z.

15 Citit şi [zed].

16 De aceea aceste litere nu erau incluse, mai de mult, în alfabetul limbii române. Ele sunt folosite uneori şi pentru a marca cuvinte sau sensuri prezentate ca străine (nomenklatură „pătura dominantă, prin funcţiile în partidul comunist, în U.R.S.S. şi în celelalte ţări foste socialiste", faţă de nomenclatură „terminologie etc"). w şi y în poziţie finală de cuvânt sunt încă simţite ca străine limbii române, de aceea la cuvintele cu aceste finale, articolul şi desinenţele se leagă prin cratimă (v. 1.2.4. Cratima).

17 Deoarece nu se pot da reguli generale — situaţiile fiind mult prea numeroase şi prea diferite —, scrierea acestor cuvinte — când nu se cunoaşte limba de origine — trebuie învăţată, iar pronunţarea lor este indicată în Dicţionar.

XXIX

Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române

Celelalte 12 litere (c, e, g, h, i, k, q, o, u, w, x şi y) sunt plurivalente (adică au mai multe valori fonetice, în funcţie de poziţia în cuvânt sau în silabă — la început, în interior sau la sfârşit —, de combinaţiile de litere în care apar, de caracterul vechi sau neologic18 al cuvintelor şi de limba lor de origine).

Pe de altă parte, acelaşi sunet sau grup de sunete ([c], [g], [g1], [i], [I], [ie], [î], [k], [k1], [ks], [ku], [kv], [u], [v]) poate fi redat în scris în limba română în mai multe feluri.

în Tab. 2 sunt prezentate principalele valori ale literelor şi combinaţiilor de litere19 în limba română literară actuală; nu au fost notate nuanţele fără rol distinctiv, nici valorile unor litere (cu excepţia lui k, q, w, y) sau combinaţii de litere în împrumuturi şi in nume proprii străine pronunţate în limba română după modelul limbilor de origine.

V. şi 2. Reguli de scriere şi de pronunţare literară.



Tab. 2. Valorile literelor şi ale combinaţiilor de litere

Litera/ combinaţia de litere Pronunţarea Condiţii Exemple

1. a [a] apă

2. ă [ă] apă

3. â [î] în interiorul cuvintelor, cu excepţiile de sub î lână

4. b [b] bob

5. c M 1. + C în afară de litera h clasă

2. + V în afară de e, i casă

3. la sfârşit de cuvânt ac

V. şi ce, che, chi, ci

6. ce 1. [ce] 1.1. +C cec [cek]

1.2. + V în hiat licean [lice-an]

1.3. la sfârşit de cuvânt tace [tace]

2. [c] + a în aceeaşi silabă ceară [cară]

18 De ex., rostirea [îe] în loc de [e] în aceste cuvinte este incultă.

19 Ele au importanţă şi pentru despăţirea în silabe sau la capăt de rând, pentru care v. 5. Despărţirea în silabe şi la capăt de rând.

Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române XXX

Litera/ combinaţia de litere Pronunţarea Condiţii Exemple

7. che 1. [k'e] cu excepţia de sub 2. chem [k'em]

2. [k'] + a în aceeaşi silabă cheamă [k'amă]

8. chi 1. [k'i] cu excepţiile de sub 2. chin [k'in] ochi vb. [ok'i]

2. [k'] 2.1. + a, o, u în aceeaşi silabă chiar [k'ar] chior [k'or] chiul [k'ul]

2.2. la sfârşit de cuvânt, în afară de cazul când i este accentuat ochi s. [ok1]

9. ci 1. [ci] 1.1. +C cin [cin]

1.2. + V în hiat cianură [ci-anurăl]

1.3. la sfârşit de cuvânt, dacă i este accentuat munci vb. [munci]

2.[c] 2.1. +a, o, u în aceeaşi silabă ciaconă [ca-conă] ciot [cot] ciur [cur]

2.2. la sfârşit de cuvânt, când i nu este accentuat munci s. pl. [munc]

2.3. în unele compuse nicicând [niccând]

10. d [d] dud

11. e 1. [e] 1.1. după C în afară de 3., 5. mere [mere]

1.2. la început de cuvânt (în afară de 2.) şi de silabă, mai ales în neologisme elev [elev] poezie [poezie]

2. [ie] la început de cuvânt, în pronume personale şi formele verbului a fi eu [îeu] eşti [îeşt1] eram [îeram]

XXXI Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române

Litera/ combinaţia de litere Pronunţarea Condiţii Exemple

3. [e] + a, o după C deal [deal] pleosc [pleosk]

4. [I] + a la început de cuvânt şi de silabă, în cuvinte vechi ea pa] aceea [ace-îa]

5. [0]20 V. ce, che, ge, ghe

12. f [f] fir

13- g [g] 1. + C în afară de litera h gras [gras]

2. + V în afară de e, i gară [gară]

3. la sfârşit de cuvânt drag [drag]

V. şi ge, ghe, ghi, gi

14. ge 1- [ge] 1.1. + C gem [gem]

1.2. + V în hiat geanticlinal [ge-antiklinal]

1.3. la sfârşit de cuvânt trage [trage]

2- [g] + a, o în aceeaşi silabă geam [gam] georgian [gor-gan]

15. ghe -¦ [g'e] cu excepţia de sub 2. ghem [g'em]

2. [g1] + a, o în aceeaşi silabă gheară [g'a-ră] Gheorghe [g'or-g'e]

16. ghi -• [g'i] + C ghindă [g'indă]

2- [g'] 2.1. + a,o,u în aceeaşi silabă ghiaur [g'a-ur] ghiol [g'ol] unghiul [ung'ul]

2.2. la sfârşit de cuvânt, când i nu este accentuat unghi [ung1]

20 Folosită ca literă ajutătoare, cu valoare diacritică (îndeplinită în alte limbi de semne diacritice:

Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române XXXII

Litera/ combinaţia de litere Pronunţarea Condiţii Exemple

17. gi 1- [gi] 1.1. + C gin [gin]

1.2. + V în hiat geologie [geologi-e]

1.3. la sfârşit de cuvânt, dacă i este accentuat îndrăgi [îndrăgi]

2- [g] 2.1. + a, o, u în aceeaşi silabă giardia [gar-dia] giol [gol] giulgiu [gul-gu]

2.2. la sfârşit de cuvânt, când i nu este accentuat dragi [drag]

18. h 1. [h] în afară de 2. hai [hai]

2- [0] V. che, chi, ghe, ghi; w

19. i 1. [i] 1.1. după C, în afară de 2.-4. fir [fir] inimă [inimă]

1.2. la sfârşit de cuvânt

1.2.1. când este accentuat auzi [auzi]

1.2.2. după C(C) + l,r acri [akri] aştri [aştri]

1.2.3. în unele neologisme, indiferent de accent bebi [bebi] kaki [kaki] swahili [suahUi] taxi [taxi]

1.3. la început de silabă

1.3.1. +C inimă [inimă]

1.3.2. +V în hiat, în neologisme; nu există o regulă21 ion [i-pn] Ion [i-on]

Pronunţare specificată în Dicţionar.

XXXIII Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române

Litera/ combinaţia de litere Pronunţarea Condiţii Exemple

2.[î] 2.1. în diftongi ascendenţi (+ «, e, o, u) iar [îar] ied [îed] iod [îod] iute [iute]

2.2. în diftongi descendenţi cai [kaî] tăi [tăi] întâi [întîî] bei [beî] copii [kopiî] îi [îî] oi [oi] cui [kuî]

2.3. în triftongi beai [beai] i-ai, ia-i [îaî] iau [îau] iei [leî] leoaică [le-6aîcă]

3. [-] (i „şoptit", asilabic sau afonizat) 3.1. după C(C)(C), la sfârşit de cuvânt pomi [pom1] auzi (ind. prez. 2 sg.) [auz1] flori [fior1] lincşi [lincş1] mişti (ind. prez. 2 sg.) [mişt1] urşi [urs1] azvârli (ind. prez. 2 sg.) [azvârl1]

3.2. în câteşi-, fieşi-, oareşi-, ori- + C câteşitrei [kîteş'treî] fieşicare [fieş'care] oareşicare [uareş'kare] ori(şi)care [or1(şi)kare]

4. [0] V. chi, ci, ghi, gi

20. î [î] 1. la iniţială de cuvânt înger

2. la sfârşit de cuvânt urî

Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române

XXXIV

Litera/ combinaţia de litere Pronunţarea Condiţii Exemple

3. în interiorul compuselor în care al doilea element începe cu î- bineînţeles

4. în interiorul derivatelor cu prefixe de la cuvinte care încep cu î- neînţeles

5. în interiorul unor nume de persoane22 Rîpeanu

21. j []] jar

22. k în împrumuturi şi în nume proprii străine şi româneşti scrise după model străin 1. [k] 1.1. + C kripton [cripton] Kretzulescu [creţulescu]

1.2. + a, o, u kaliu [calîu] kosovar [cosovar] kurd [curd]

1.3. la sfârşit de cuvânt quark [cuarc]

2- [k1] + e, i ketchup [checap] Kernbach [chernbah] kilogram [chilogram] Kiriac [chiriac]

23. 1 [1] lac

24. m [m] mim

25. n [n] nun

26. o 1. [o] 1.1. după C în afară de 2. dor [dor] vino [vino]

1.2. la început de silabă în afară de 3. om [om] pionier [pi-onier]

2. [6] + a după C să doară [d6ară]

3. [fi] + a la început de silabă oară [uară] respectuoasă [respektuuasă]

27. p [P] pap [pap]

22 Mai ales nume de familie, scrise după tradiţia familiei şi dorinţa purtătorilor şi, în epoca modernă, în conformitate cu actele de stare civilă.

XXXV

Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române

Litera/ combinaţia de litere Pronunţarea Condiţii Exemple

28. q în împrumuturi şi M + a numai în Qatar [katar] şi derivatele lui

nume proprii străine V. şi qu

29. qu 1. [ku] quasar [kuasar]

în împrumuturi şi nume proprii străine; nu există o regulă23 2. [kv] inclusiv + e, i quiproquo [cviprocvo] sequoia [sekvoia]

3. [k'j + e, i quechua [checua] quipu [chipu]

30. r [r] rar

31. s [s] sas

32. ş [Ş] şiş

33. t [t] tot

34. ţ [ţ] ţuţ

35. u 1. [u] 1.1. după C dur [dur]

1.2. la început de silabă, în afară de 2. urs [urs]

2-[u] 2.1. în diftongi ascendenţi acuarelă [akua-relă] două [do-îiă]

2.2. în diftongi descendenţi au [au] hău [hău] r«[rîu] mew [meu] viu [viu] nou [noii]

2.3. în triftongi benw [beau] iaw [Iau]

3. [ii] în unele împrumuturi din franceză alură [alură] ecrw [ecru] tul [tul]

4. V. qu

36. v [v] veni

Pronunţare specificată în Dicţionar.

Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române

XXXVI

Litera/ combinaţia de litere Pronunţarea Condiţii Exemple

37. w în împrumuturi şi în nume proprii străine si româneşti scrise după model străin 1. [v]24 cu excepţia unor anglicisme înainte de V wattmetru [vatmetru] weber [vebăr] Wachmann [vahman]

2. [u]25 în anglicisme 2.1. înainte de V western [uestern]

2.2. înainte de litera h + V white-spirit [uaitspirit]

2.3. la finală de cuvânt show [şou]

3. [u]26 în câteva anglicisme la iniţială de cuvânt + ee, (h)i \weekend [uîkend] \whisky [uîski] \wigwam [uîguom]

38. x 1. [ks]27 1.1. + C excursie [ekskursie]

1.2. la sfârşit de cuvânt lax [laks]

1.3. la început de cuvânt + V xilofon [ksilofon]

1.4. uneori, între V, fără a exista o regulă axă [aksă]

2. [gz]28 uneori, între V, fără a exista o regulă examen [egzamen]

39. y în împrumuturi şi în nume proprii străine şi româneşti scrise după model străin 1. [i] 1.1. la început de cuvânt + C ytriu [itriu]

1.2. la sfârşit de cuvânt, după C hobby [hobi]

1.3. în interiorul cuvântului Byck [bic]

2. [î] 2.1. +V yac [îak]

2.2. la sfârşit de cuvânt, după V boy [boi]

40. z zac

24 Pronunţare nespecificată în Dicţionar.

25 Pronunţare specificată în Dicţionar.

26 Deoarece diftongul [ui] nu există în limba română.

27 Pronunţare nespecificată în Dicţionar. înainte de i altenează cu cş: lax — lacşi. în unele cuvinte, [ks] se redă prin cs: a catadicsi, cocs, a îmbâcsi, micsandră, a ticsi, dar dixit, coxă, mixare, tix.

28 Pronunţare specificată în Dicţionar. Rostirea [ks] în loc de [gz] a lui x — practicată în special în învăţământ, pentru a fixa la elevi deprinderea de scriere — este greşită.

XXXVII

Principalele norme ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române

în scrierea unor împrumuturi neadaptate sau parţial adaptate, a unor nume proprii străine şi a unor nume proprii româneşti ortografiate după modelul altor limbi, unele litere şi combinaţii de litere sunt folosite sau pronunţate după reguli ale altor limbi sau se întâlnesc combinaţii de litere neutilizate în limba română. Astfel, în afară de valorile din tabelul de mai sus, întâlnim, printre altele, şi che [ce] (cherry (angl.) [ceri]) sau [ş] (chemin defer (fr.) [şme do fer]), chi [ci] (chilian [cilian]), ci [si] (cine-verite (fr.) [sineverite]), ge [ghe] (gestaltism (germ.) [gheştaltism]), gi [ji] (gigolo (fr.) [jigolo]),j [i] (Java [iava], Sarajevo [Saraievo]) etc Pentru aceste situaţii nu se pot da reguli; în cazul necunoaşterii limbii de origine, pentru scrierea şi pronunţarea unor astfel de cuvinte trebuie consultat Dicţionarul.

V. şi 2.5. Scrierea şi pronunţarea numelor proprii străine.