2.076 de modificări
Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/DOOM2/1.2. Semnele ortografice”
Sari la navigare
Sari la căutare
m
Articol/DOOM2/1.2. Semnele ortografice (vedeți sursă)
Versiunea de la data 2 noiembrie 2017 19:17
, 2 noiembrie 2017 19:17Cătălin.Frâncu a redenumit pagina 1.2. Semnele ortografice în Articol/DOOM2/1.2. Semnele ortografice fără a lăsa o redirecționare în loc
(partea I) |
m (Cătălin.Frâncu a redenumit pagina 1.2. Semnele ortografice în Articol/DOOM2/1.2. Semnele ortografice fără a lăsa o redirecționare în loc) |
||
| (Nu s-au afișat 31 de versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
<div class="noautonum">__TOC__</div> | |||
== 1.2. Semnele ortografice == | == 1.2. Semnele ortografice == | ||
Semnele ortografice '''în sens strict'''<ref> | Semnele ortografice '''în sens strict'''<ref>Distincția semne ''ortografice'' — semne ''de punctuație'' este într-o anumită măsură artificială, nu numai pentru că scrierea corectă în sens larg include și punctuația, ci și deoarece cratima este un semn numai '''preponderent''' ortografic, bara oblică, *blancul, linia de pauză și punctul sunt mai ales semne de '''punctuație''', iar virgula, deși semn de '''punctuație''', privește într-o anumită măsură și ortografia în sens strict. Unele dintre acestea sunt folosite și în alte domenii, ca semne grafice cu diverse valori convenționale.</ref> sunt semne auxiliare folosite în scris, de regulă, la nivelul '''cuvântului'''<ref>Și, rareori, la nivelul propoziției sau al frazei.</ref> — în '''interiorul''' unor cuvinte, pe lângă '''segmente''' de cuvinte sau '''între''' cuvinte care formează o unitate —, precum și în unele abrevieri. | ||
Între unele dintre aceste semne există, în anumite situații, '''echivalență''' (deci posibilități de '''substituire'''), fiind posibilă și '''cumularea''' lor. | |||
Semnele folosite (și) ca semne ortografice sunt apostroful, bara oblică, *blancul, cratima, linia de pauză, punctul, virgula, prezentate în cele ce urmează în ordine alfabetică. | |||
=== 1.2.1. Apostroful [']=== | |||
Este singurul semn '''exclusiv''' ortografic; este '''rar''' folosit în ortografia românească actuală<ref>Înainte de reforma ortografică din 1953, apostroful avea mai multe funcții, dintre care unele au fost transferate cratimei.</ref>. | |||
În limba '''literară''', apostroful<ref>Care are forma unei virgule plasate după literă, la umărul acesteia.</ref>: | |||
* marchează, mai ales în stilul '''publicistic''', în indicarea '''anilor calendaristici''', '''absența accidentală a primei''' sau a '''primelor două cifre''': '' '918'', '' '89''; | |||
*:În construcțiile cu prefixe de tipul ''ante-'89'', ''post-'89'', cratima precedă obligatoriu apostroful. | |||
* se regăsește în unele '''împrumuturi''' din alte limbi (în care are alte funcții decât în română), cum sunt: | |||
** substantive comune '''neadaptate''' (''five o'clock''); | |||
** '''nume proprii străine''' de persoană (''D'Annunzio'', ''D'Artagnan'', ''O'Neill''); | |||
** '''nume de firme străine''' conținând „genitivul saxon” (''Mc Donald's'') — care s-a extins, în mod abuziv sau glumeț, și la unele nume românești de firme. | |||
Apostroful '''nu''' se utilizează în scrierea formelor '''literare''' ale cuvintelor românești, ci notează realități '''fonetice''' din vorbirea '''familiară''', '''neglijentă''', '''populară''' sau '''regională''', '''în tempo rapid''', ori '''deficiențe de rostire''' ale unor vorbitori, apărând în utilizări contextuale ale cuvintelor (''săru' mâna'' pentru ''sărut mâna''). | |||
:De aceea, apostroful este folosit mai ales în stilul '''beletristic''' — în '''proză''' și în '''teatru''' pentru caracterizarea unor personaje prin '''reproducerea vorbirii''' lor, iar '''în poezie''' din motive de prozodie, permițând eliminarea unei silabe (''O, vin', al nopții mele domn, /De ce nu vii tu, vină...'' Eminescu). | |||
El notează '''căderea accidentală''': | |||
* '''a unui sunet''': | |||
** '''consoană''' (''al'fel'', ''cân'va'', ''da' '', ''dom' '', pentru ''altfel'', ''cândva'', ''dar'', ''domn'') sau | |||
** '''vocală''' (''altădat' '', ''făr' de'', ''lu' (Mihai)'', ''numa' '', ''pân' la'', ''tocma' '', ''vin' '' pentru ''altădată'', ''fără de'', ''lui (Mihai)'', ''numai'', ''până la'', ''tocmai'', ''vino/vină'') sau | |||
* '''a mai multor sunete''' sau '''silabe''' (''dom'le'', '' 'neața'' pentru ''domnule'', ''(bună) dimineața''). | |||
În ceea ce privește poziția, el poate apărea: | |||
* la '''începutul''' unor cuvinte ('' 'nainte'' pentru ''înainte''); | |||
* în '''interiorul''' unor cuvinte (''dom'le'' pentru ''domnule'') și mai ales | |||
* la '''sfârșitul''' unor cuvinte (''domnu' '', ''scoal' '' pentru ''domnul'', ''scoală''), inclusiv la nivelul '''propoziției''' (''las' pe mine'' pentru ''lasă pe mine'') sau al '''frazei''' (''las' că-i arăt eu'', ''poa' să'', ''tre' să'' pentru ''lasă că-i arăt eu'', ''poate să'', ''trebuie să''). | |||
În '''interiorul''' cuvintelor, apostroful '''nu''' este '''precedat''', '''nici urmat''' de '''blanc'''; la '''început''' de cuvânt este, bineînțeles, '''precedat, dar nu urmat''' de blanc, iar la '''sfârșit''' de cuvânt este, firesc, '''urmat''' de blanc — inclusiv în cuvinte '''compuse''' sau '''locuțiuni''' care se scriu în cuvinte separate (''făr' de'', ''pân' să'' pentru ''fără de'', ''până să''). | |||
Când căderea unui sunet se produce în cazul unui cuvânt scris în mod obișnuit cu cratimă, se folosește numai '''apostroful''' (care înlocuiește și cratima): ''înșir'te, mărgărite''; ''mam'mare''; ''sor'ta'' pentru ''înșiră-te'', ''mama-mare'', ''soră-ta''. | |||
:În urma acestei căderi pot apărea în '''alăturare''' nemijlocită două '''sunete''' care '''nu formează o silabă''', apostroful marcând și '''limita dintre silabe''' (''Sal'tare, taică'' pentru ''Salutare ...''). | |||
:Când se produce căderea '''vocalei''' finale a unui cuvânt și '''urmează un cuvânt care începe cu o vocală''' se folosește '''cratima''', nu apostroful: ''D-ale carnavalului'', ''făr-a spune'', ''înșir-o'', ''las-o'', ''pân-acasă'' < ''De-ale carnavalului'', ''fără a spune'', ''înșiră + o'', ''lasă + o'', ''până acasă''. | |||
:Când locul '''despărțirii la capăt de rând''' ar coincide cu locul apostrofului din interiorul unui cuvânt, acea despărțire trebuie '''evitată'''. | |||
=== 1.2.2. Bara oblică<ref>Are înălțimea unei litere mari; este și semn de punctuație și semn grafic.</ref> [/] === | |||
Folosită ca semn ortografic: | |||
* în formule '''distributive'''<ref>În care înlocuiește linia de fracție din matematică.</ref> care cuprind numele unor '''unități de măsură'''; acestea pot fi: | |||
** '''abreviate''' (''km/h'' citit ''kilometri '''pe''''' sau '''''la''' oră'') ori | |||
** '''neabreviate''' (''kilometri/oră''); | |||
* în abrevierile ''c/val'' și ''m/n'' pentru ''contravaloare'' și ''motonavă''. | |||
'''Nu''' este '''precedată''', '''nici urmată''' de '''blanc'''. | |||
=== 1.2.3. *Blancul<ref>Are lățimea medie a unei litere. Numit și ''pauză'', ''pauză albă'', ''pauză grafică'', ''spațiu'', ''spațiu alb''. Este și semn de punctuație. Nu era recunoscut ca semn ortografic în DOOM<sup>1</sup>; a fost inclus ca atare în ''Dicționarul general de științe ale limbii'', Editura Științifică, București, 1997, ''s. v. pauză''. Flora Șuteu, Elisabeta Șoșa, în ''Îndreptar ortografic și morfologic'', Floarea Darurilor, Saeculum I.O., București, 1999, p. 272 (ed. I, 1993), îl consideră „marcă ortografică”.</ref> [ ] === | |||
Constă în absența oricărui semn. Cuvintele se delimitează grafic prin blancuri potrivit statutului lexico-gramatical și sensului lor, funcția principală a blancului fiind aceea de semn de '''delimitare și separare a cuvintelor''' sau a '''elementelor componente''' ale unor cuvinte '''compuse''' (''Anul Nou'', ''câte unu'', ''douăzeci și unu'', ''Evul Mediu'', ''Unirea Principatelor''), ale '''locuțiunilor''' (''altă dată'' „în altă împrejurare”) și ale altor grupuri relativ stabile de cuvinte (''câte o dată''). | |||
El marchează în scris o '''realitate fonetică''', și anume '''pauza''' care separă în vorbire aceste elemente. | |||
:'''Absența''' blancului (deci scrierea „legată”) marchează unitatea cuvintelor. Ea caracterizează cuvintele simple, majoritatea '''derivatelor''' și cuvintele '''compuse sudate, nedisociabile''', pentru care v. '''4. Scrierea derivatelor, compuselor, locuțiunilor și grupurilor de cuvinte.''' | |||
Blancul are rol distinctiv, diferențiind secvențe identice ca sunete constitutive, dar care, despărțite prin blanc, reprezintă '''un grup de cuvinte''' (''nici un'' conjuncție + numeral), în timp ce, scrise „legat”, alcătuiesc un singur cuvânt (!''niciun'' adjectiv pronominal). | |||
El poate '''compensa absența punctului între inițialele majuscule''' ale unei '''abrevieri''': ''I D E B'' pentru ''Întreprinderea de Distribuție a Electricității''; actualmente se preferă însă în aceste cazuri '''suprimarea''' și a '''blancurilor''', mai economică. | |||
Blancul poate '''preceda''' sau '''urma''' ori '''nu''' celelalte semne ortografice. În uzanțele scrierii limbii române (de tipar, la calculator, la mașină), blancul '''nu''' precedă, în general, semnele de '''punctuație''', dar le '''urmează'''. | |||
=== 1.2.4. Cratima<ref>Plasată aproximativ la jumătatea înălțimii rândului, are lungimea medie a unei litere. Numită și ''linie''/''linioară''/''liniuță de unire''/''despărțire'', înv. ''trăsură de unire''. Este mai '''scurtă''' decât '''linia de pauză și de dialog'''. Este și semn de punctuație.</ref> [-] === | |||
Este semnul ortografic cu cele mai multe funcții. În unele cazuri are caracter '''permanent''' (''dă-l'', ''de-a dreptul'', ''las-o'', ''s-a dus'', ''ți-l dă'', '''nu''' ''dă îl'', ''de a dreptul'', ''lasă o'', ''se a dus'', ''ți îl dă''), iar în altele — '''accidental''' (''de-abia'' sau ''de abia'', ''n-am'' sau ''nu am'')<ref>În '''lingvistică''', cratima servește la notarea convențională a unor elemente lipsite de independență, marcând, prin locul pe care îl ocupă, poziția acestora (inițială, medială sau finală) în cuvânt (litera sau vocala ''î-'', prefixul ''contra-''; infixul ''-n-''; articolul ''-ul'', desinența ''-uri'', formantul ''-lea'', sufixul ''-ist''; rădăcina ''floar-'') sau la punerea în evidență a silabelor (vocale în hiat: ''a-er''); este utilizată și în analiza metrică (''Ne-n-țe-les ră-mâ-ne gân-dul...'').</ref>. | |||
Se folosește '''între''' cuvinte sau '''în interiorul''' unui '''cuvânt''' ori al unei '''abrevieri''', având rolul de a '''lega''' sau, dimpotrivă, de a '''despărți''' elementele în cauză. | |||
Astfel, cratima '''leagă''': | |||
* '''cuvinte''' pronunțate fără pauză; | |||
* unele '''interjecții''' identice, '''repetate''' accidental; | |||
* anumite '''prefixe''' de baza derivatului; | |||
* '''prefixele''' '''''ne-''''' și '''''re-''''' și prepoziția '''''de''''' de baza '''derivatelor''', respectiv a '''compuselor''' de la cuvinte care '''încep''' cu vocala '''''î-''''', atunci când se produce '''căderea''' acesteia; | |||
* componentele '''compuselor cu un grad mediu de sudură''', ale unor '''locuțiuni''' și ale structurilor cu anumite substantive '''+ adjectiv posesiv'''; | |||
* '''articolul''' hotărât enclitic sau '''desinența''' de unele cuvinte '''greu flexionabile'''; | |||
* '''formantul''' final al '''numeralelor ordinale''' și '''fracționare''' de numeralul cardinal corespunzător scris cu '''cifre'''; | |||
* '''componentele''' ale unor '''abrevieri'''. | |||
Ea '''desparte''': | |||
* silabele unui cuvânt '''pronunțat sacadat'''; | |||
* segmentele unui cuvânt în cazul '''despărțirii''' acestuia '''la capăt de rând'''. | |||
În toate cazurile cu excepția ultimului, cratima se folosește '''indiferent de poziția cuvântului pe rând''', în timp ce în ultimul caz este '''condiționată de poziția segmentului de cuvânt la sfârșit de rând''' și se suprimă dacă acel segment nu mai ocupă această poziție. | |||
Cratima '''nu''' este '''precedată''' sau '''urmată''' de '''blanc'''. | |||
Uneori, una și aceeași cratimă poate cumula mai multe funcții, de exemplu, pe lângă marcarea calității de compus, poate nota și atașarea unui element gramatical sau/și producerea unor fenomene fonetice (''la sfântu-așteaptă'', ''împușcă-n-lună'', ''ucigă-l-crucea''). | |||
Condițiile în care anumite elemente gramaticale se leagă de cuvântul de bază țin de domeniul '''gramaticii''', cele în care anumite compuse sau derivate prezintă un grad mai mare sau mai mic de sudură și deci se scriu cu cratimă — de '''formarea cuvintelor''', iar cele în care se produc anumite modificări fonetice — de domeniul '''foneticii''', de aceea nu pot fi prezentate aici. | |||
Utilizările cratimei se pot detalia după cum urmează. Astfel, cratima: | |||
# redă pronunțarea „legată” (însoțită, uneori, și de anumite modificări fonetice) a unor cuvinte care pot avea sau nu și existență independentă, notând o realitate '''fonetică permanentă''' sau '''accidentală'''. <br/> Ea poate marca pronunțarea fără pauză a '''două''', '''trei''' sau, mai rar (mai ales în limba veche sau populară), '''patru''' ori chiar '''cinci''' cuvinte '''alăturate''' — cazuri în care se folosesc '''una''' (''s-a dus'', ''a luat-o''), '''două''' (''dându-le-o'', pop. ''jelui-m-aș'', înv. ''întreba-se-vor''), '''trei''' (''ducă-se-pe-pustii'', înv. ''face-li-se-va'') sau '''patru''' cratime: ''(un) lasă-mă-să-te-las''. <br/> '''Unul''' dintre aceste cuvinte poate fi '''lung''', respectiv '''semantic „plin”''', iar '''celălalt''' sau '''celelalte''' — '''scurt(e)'''<ref>Element(e) gramatical(e) monosilabic(e), neaccentuat(e) în frază.</ref> (''dându-ni-le'', ''ducându-l'', ''ducându-se'') sau pot fi toate '''scurte''' (''ți-l dă'') ori toate '''lungi''' (''aducere-aminte'', ''luare-aminte''). <br/> Cuvintele neaccentuate pot fi '''proclitice''' sau '''enclitice''': ''l-a dat'', respectiv ''dă-l''. <br/> În unele cazuri, pronunțarea fără pauză poate să nu conducă la alte modificări '''fonetice''' (ci numai morfologice sau de topică) ale cuvintelor implicate (''pare-se'' față de ''se pare'') sau poate duce la '''pronunțarea într-o singură silabă''' a unor cuvinte care, în alte situații, formează silabe diferite: ''am văzut-o'' față de înv. ''o am văzut''. <br/> În altele, cratima poate semnala și producerea unor modificări fonetice suplimentare ale cuvintelor în cauză, și anume a '''sinerezei''' sau/și a '''eliziunii'''. | |||
#:Sinereza poate fi '''obligatorie''' (''de-a dreptul'' [dĕa], ''le-a dat'', [lĕa], ''mi-a spus'' [mĭa], ''mi-o dă'' [mĭo], ''ne-am dat'' [nĕam]) sau '''facultativă''', redând rostirea în '''tempo rapid''' (''de-abia'' [dĕabĭ<u>a</u>] față de ''de abia'' [de abĭ<u>a</u>] în tempo lent). | |||
#:Și eliziunea poate fi '''obligatorie''' (''dintr-un'', ''într-un'', ''printr-un'' < ''dintru''/''întru''/''printru + un''; ''într-adevăr'' < ''întru + adevăr''; ''m-a (văzut)'' < ''mă + a''; ''v-a (văzut)'' < ''vă + a (văzut)''; ''s-a (zis)'' < ''se + a (zis)'') sau '''facultativă''' (''c-a văzut''/''că a văzut''; ''cu un copil''/''c-un copil'', ''după o oră''/''dup-o oră'', ''fără a vorbi''/''făr-a vorbi''; ''n-aveam''/''nu aveam''; ''n-a văzut''/''nu a văzut''; ''n-o să vadă''/''nu o să vadă''; ''până acolo''/''pân-acolo''; ''s-o vadă''/''să o vadă''). | |||
#:Există '''dublete''' sau '''triplete omofone neomografe''', scrise '''separat''', sau, când este vorba de cuvinte '''compuse''' — '''cu cratimă''' sau '''„legat”''': ''într-una'' prep. + num., dar ''întruna'' adv.; ''l-a'' pr. + vb. aux., dar ''la'' prep.; ''ne-am'' pr. + vb. aux., dar ''neam'' s. n.; ''s-a'' pr. + vb. aux., dar ''sa'' pr., adj. pr.; ''v-a'' pr. + vb. aux., dar ''va'' vb. aux. | |||
#:Când căderea unui sunet se produce în interiorul unui cuvânt scris cu cratimă, se recomandă folosirea '''numai''' a '''apostrofului''' (''înșir'te, mărgărite'', '''nu''' ''înșir'-te'' < ''înșiră-te''). | |||
# redă rostirea în '''tempo rapid''' a '''derivatelor''' cu '''prefixele''' ''ne-'' și ''re-'' de la teme care încep cu ''îm-'', ''în-'' și, neliterar, a '''compuselor''' cu '''prepoziția''' ''de'' de la același tip de teme, notând '''afereza''' lui '''''î-''''' la începutul cuvintelor de bază (''ne-mpăcat'', ''ne-ncetat'', ''a re-mpărți'', ''a re-ncălzi'' față de rostirea în tempo lent ''neîmpăcat'', ''neîncetat'', ''a reîmpărți'', ''a reîncălzi''; ''de-mpărțit'', ''de-nmulțit'' față de ''deîmpărțit'', ''deînmulțit''). | |||
#:Această posibilitate este exploatată în poezie, din rațiuni prozodice: ''Ne-nțeles rămâne gândul /Ce-ți străbate cânturile...'' Eminescu. | |||
# marchează limitele dintre silabele unor cuvinte rostite sacadat, cu valoare stilistică (''Ne-mer-ni-cu-le!''), '''numărul''' cratimelor fiind în funcție de lungimea cuvântului. | |||
# servește la atașarea anumitor '''prefixe''' sau '''sufixe''' (''ex-ministru'', ''poe-esc''), pentru care v. '''4.1.1. Prefixe și derivate cu prefixe''', '''4.1.2. Sufixe și derivate cu sufixe'''. | |||
# unește elementele unor cuvinte '''compuse''': !''mai-mult-ca-perfect'', v. '''4.2. Scrierea cuvintelor compuse'''. | |||
#:La scrierea substantivelor compuse '''disociabile''', '''cratima dispare''' în cazul intercalării altor elemente: ''prim-ministru'', dar ''primul nostru ministru''. | |||
# unește componentele unor '''locuțiuni''': ''calea-valea'', v. '''4.3. Scrierea locuțiunilor'''. | |||
# unește componentele secvențelor '''substantiv''' denumind '''grade de rudenie sau relații sociale + adjectiv posesiv''' (fără sau cu '''apocopă'''): ''mamă-ta''/''mă-ta'', ''soră-ta''/''sor-ta'', ''stăpână-sa'', ''taică-su''/''ta-su''. | |||
# leagă '''articolul''' hotărât enclitic sau '''desinența''' de '''cuvintele greu flexionabile''', în cazul: | |||
#* numelor '''literelor''' și '''sunetelor''': ''x-ul'', ''x-uri''; | |||
#* substantivelor provenite din '''numerale''' cardinale notate cu '''cifre''': ''10-le'' „nota 10”, ''11-le'' „echipa de fotbal”; | |||
#* '''împrumuturilor și numelor de locuri''' a căror '''finală''' prezintă '''deosebiri între scriere și pronunțare''': ''acquis-ul''; !''bleu-ul''; ''Bruxelles-ul''; !''dandy-ul'', pl. art. !''dandy-i'' (nu ''dandi'', pl. art. ''dandii''); ''show-ul'', ''show-uri'';<br/><blockquote>!Se recomandă atașarea '''fără cratimă''' a articolului sau a desinenței la împrumuturile — chiar neadaptate sub alte aspecte — terminate în litere din '''alfabetul limbii române pronunțate ca în limba română''': ''boar'''d'''ul'', ''boar'''d'''uri''; ''clic'''k'''ul'', ''clic'''k'''uri''; ''tren'''d'''ul'', ''tren'''d'''uri''.</blockquote> | |||
#* substantivelor provenite din '''abrevieri''' sau '''sigle''': ''pH-ul'', ''RATB-ul''. | |||
# leagă formanții '''''-lea''''', '''''-a''''' la '''numeralele ordinale''' și '''''-ime''''' la '''numerale fracționare''' de numeralele cardinale corespunzătoare scrise cu '''cifre''' (romane sau arabe): ''al XI-lea'', ''a 11-a'', ''16-imi''; | |||
# marchează '''omiterea unei secvențe din interiorul cuvântului''' în '''abrevierile discontinue''': ''ad-ție'', ''d-ta'', ''P-ța'' pentru ''administrație'', ''dumneata'', ''Piața''. | |||
# se păstrează în '''abrevierile compuselor''' scrise cu cratimă (''lt.-maj.'', ''N-V'', ''S-E'' pentru ''locotenent-major'', ''nord-vest'', ''sud-est''). | |||
# poate '''lega''' unele '''interjecții''' identice, '''repetate''' accidental (''bla-bla-bla'', ''cioc-cioc-cioc'', ''fiu-fiu'', ''ha-ha-ha'', ''hai-hai'', ''ham-ham'', ''hor-hor'', ''la-la-la'', ''pâș-pâș'', ''pis-pis-pis'', ''pui-pui'', ''tranca-tranca'', ''țâr-țăr''). | |||
#:Interjecțiile '''repetate''' se pot despărți și prin '''virgulă''' (''hai, hai''; ''ham, ham''). | |||
# poate '''lega''' unele cuvinte care '''se repetă identic''' (''doar-doar'', ''foarte-foarte'', ''încet-încet'', ''mai-mai'', ''poate-poate'', ''prea-prea'') sau cu unele '''modificări''' (''încet-încetișor'', ''singur-singurel''). | |||
=== 1.2.5. Linia de pauză<ref>Plasată aproximativ la jumătatea înălțimii rândului. Numită și ''pauză''. Este '''mai lungă decât cratima'''. Este și semn de punctuație.</ref> [–] === | |||
Este utilizată ca semn ortografic numai în scrierea unor cuvinte '''compuse complexe''' (cu caracter mai mult sau mai puțin ocazional) care cuprind cel puțin un cuvânt '''compus scris cu cratimă''': ''americano–sud-coreean'', ''nord–nord-vest'', ''sud-est–nord-vest''. | |||
În această situație '''nu''' este precedată sau urmată de blanc. | |||
:Când locul '''despărțirii la capăt de rând''' a unui compus scris cu linie de pauză coincide cu locul acesteia, linia de pauză ține și locul cratimei. | |||
=== 1.2.6. Punctul<ref>Este și semn de punctuație.</ref> [.] === | |||
Este folosit ca semn ortografic '''după majoritatea abrevierilor''', și anume după cele care păstrează una sau mai multe litere din partea '''inițială''' a cuvântului abreviat, '''nu și ultima''' lui literă (''etc.'', ''ian.'', ''id.'', ''nr.'', ''v.'' pentru ''et caetera'', ''ianuarie'', ''idem'', ''numărul'', ''vezi''), inclusiv în abrevierile de la prenume (''I.'' pentru ''Ion''). | |||
Prin tradiție, se admit însă și '''excepții''' (''dr.'' pentru ''doctor''). | |||
:Nu sunt urmate de '''punct''': | |||
:* '''abrevierile''' care '''păstrează finala''' cuvântului abreviat: ''cca'', ''dl'', ''dle'', ''dna'', ''d-ta'' pentru ''circa'', ''domnul'', ''domnule'', ''doamna'', ''dumneata''; | |||
:* '''abrevierile''' numelor '''punctelor cardinale''': ''E'', ''N'', ''V'', ''S''; | |||
:* simbolurile majorității '''unităților de măsură''': ''cm'', !''gal'', ''m'', ''kg'' pentru ''centimetru'', ''galon'', ''metru'', ''kilogram''; | |||
:* simbolurile unor termeni din domeniul '''științific și tehnic''': matematică, fizică (''A'' pentru ''arie'', ''N'' pentru ''număr natural''), chimie (simbolurile '''elementelor chimice''': ''C'', ''Cl'', ''Mg'' pentru ''carbon'', ''clor'', ''magneziu''), medicină (!''Rh''). | |||
:Nu se scriu cu punct între litere abrevierile care conțin fragmente de cuvinte: ''TAROM'' pentru '''''T'''ransporturile '''A'''eriene '''Rom'''âne''. | |||
Se '''pot''' scrie '''cu sau fără punct''' între literele componente abrevierile compuse din mai multe inițiale majuscule (''A.C.T.H.''/''ACTH'', ''C.E.C.''/''CEC'', ''O.N.U.''/''ONU'', ''P.F.L.''/''PFL''); !actualmente se preferă scrierea fără puncte despărțitoare: ''SUA'', ''UNESCO''. | |||
:Unele abrevieri (împrumutate ca atare și care au dobândit statut de cuvinte) se scriu totdeauna fără punct: ''HIV'', ''SIDA''. | |||
Scopul abrevierilor fiind acela de a face economie de spațiu, după abrevieri, punctul '''nu''' este '''precedat de blanc''', iar în interiorul abrevierilor complexe '''nu''' este în general '''precedat, nici urmat''' de blanc (''a.c.'', ''ș.a.'' pentru ''anul curent'', ''și alții''/''și altele'' — dar ''nr. crt.'' pentru ''numărul curent''). | |||
:În unele abrevieri complexe, punctul interior este urmat de cratimă când se abreviază un compus scris cu cratimă (''lt.-maj.'' pentru ''locotenent-major''). | |||
:Punctul se folosește și la notarea în cifre a datei (''01.01.2000''); semne '''echivalente''': bara, cratima. | |||
=== 1.2.7. Virgula [,] === | |||
Deși este semn de '''punctuație''', virgula<ref>Plasată la nivelul inferior al rândului.</ref> ('''neprecedată, dar''', bineînțeles, '''urmată de blanc''') se folosește uneori cu o funcție asemănătoare cu a cratimei: | |||
* în interiorul unor '''locuțiuni''' adverbiale cu structură simetrică: ''cu chiu, cu vai''; ''de bine, de rău'' (v. și '''4.3. Scrierea locuțiunilor'''); | |||
* între '''interjecții identice''' care se repetă (''boc, boc''; ''cioc, cioc, cioc''; ''hai, hai''; ''ham, ham''; ''mac, mac''; ''miau, miau''; ''nani, nani'') sau între interjecții cu '''valoare apropiată''' (''trosc, pleosc''). | |||
* între '''cuvinte''' care '''se repetă''' — '''identic''' (''doar, doar'') — sau cu unele '''modificări''': ''încet, încetișor''. | |||
*:Acestea se pot despărți și prin '''cratimă''' (''cioc-cioc-cioc''; ''doar-doar''; ''încet-încetișor'') sau, în cazul interjecțiilor, prin '''semnul exclamării''' (''boc! boc!''; ''trosc! pleosc!''). '''Succesiunile''' de interjecții cu valori '''diferite''' se scriu în cuvinte '''separate''' (''ia hai''). | |||
== Note == | |||
<references /> | <references /> | ||
[[Categorie:DOOM2]] | [[Categorie:Articole:DOOM2]] | ||
[[Categorie:Sincronizare]] | |||