Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/DOOM2/1.2. Semnele ortografice”

<div class="noautonum">__TOC__</div>

Semnele ortografice '''în sens strict'''<ref>Distincția semne ''ortografice'' — semne ''de punctuație'' este într-o anumită măsură artificială, nu numai pentru că scrierea corectă în sens larg include și punctuația, ci și deoarece cratima este un semn numai '''preponderent''' ortografic, bara oblică, *blancul, linia de pauză și punctul sunt mai ales semne de '''punctuație''', iar virgula, deși semn de '''punctuație''', privește într-o anumită măsură și ortografia în sens strict. Unele dintre acestea sunt folosite și în alte domenii, ca semne grafice cu diverse valori convenționale.</ref> sunt semne auxiliare folosite în scris, de regulă, la nivelul '''cuvântului'''<ref>Și, rareori, la nivelul propoziției sau al frazei.</ref> — în '''interiorul''' unor cuvinte, pe lângă '''segmente''' de cuvinte sau '''între''' cuvinte care formează o unitate —, precum și în unele abrevieri.

* marchează, mai ales în stilul '''publicistic''', în indicarea '''anilor calendaristici''', '''absența accidentală a primei''' sau a '''primelor două cifre''': '' '918'', '' '89'';

** '''consoană''' (''al'fel'', ''cân'va'', ''da' '', ''dom' '', pentru ''altfel'', ''cândva'', ''dar'', ''domn'') sau

** '''vocală''' (''altădat' '', ''făr' de'', ''lu' (Mihai)'', ''numa' '', ''pân' la'', ''tocma' '', ''vin' '' pentru ''altădată'', ''fără de'', ''lui (Mihai)'', ''numai'', ''până la'', ''tocmai'', ''vino/vină'') sau

* '''a mai multor sunete''' sau '''silabe''' (''dom'le'', '' 'neața'' pentru ''domnule'', ''(bună) dimineața'').

 

* la '''începutul''' unor cuvinte ('' 'nainte'' pentru ''înainte'');

* la '''sfârșitul''' unor cuvinte (''domnu' '', ''scoal' '' pentru ''domnul'', ''scoală''), inclusiv la nivelul '''propoziției''' (''las' pe mine'' pentru ''lasă pe mine'') sau al '''frazei''' (''las' că-i arăt eu'', ''poa' să'', ''tre' să'' pentru ''lasă că-i arăt eu'', ''poate să'', ''trebuie să'').

În '''interiorul''' cuvintelor, apostroful '''nu''' este '''precedat''', '''nici urmat''' de '''blanc'''; la '''început''' de cuvânt este, bineînțeles, '''precedat, dar nu urmat''' de blanc, iar la '''sfârșit''' de cuvânt este, firesc, '''urmat''' de blanc — inclusiv în cuvinte '''compuse''' sau '''locuțiuni''' care se scriu în cuvinte separate (''făr' de'', ''pân' să'' pentru ''fără de'', ''până să'').

'''Nu''' este '''precedată''', '''nici urmată''' de '''blanc'''.

=== 1.2.3. *Blancul<ref>Are lățimea medie a unei litere. Numit și ''pauză'', ''pauză albă'', ''pauză grafică'', ''spațiu'', ''spațiu alb''. Este și semn de punctuație. Nu era recunoscut ca semn ortografic în DOOM¹; a fost inclus ca atare în ''Dicționarul general de științe ale limbii'', Editura Științifică, București, 1997, ''s. v. pauză''. Flora Șuteu, Elisabeta Șoșa, în ''Îndreptar ortografic și morfologic'', Floarea Darurilor, Saeculum I.O., București, 1999, p. 272 (ed. I, 1993), îl consideră „marcă ortografică”.</ref> [ ] ===

El poate '''compensa absența punctului între inițialele majuscule''' ale unei '''abrevieri''': ''I D E B'' pentru ''Întreprinderea de Distribuție a Electricității''; actualmente se preferă însă în aceste cazuri '''suprimarea''' și a '''blancurilor''', mai economică.

=== 1.2.4. Cratima<ref>Plasată aproximativ la jumătatea înălțimii rândului, are lungimea medie a unei litere. Numită și ''linie''/''linioară''/''liniuță de unire''/''despărțire'', înv. ''trăsură de unire''. Este mai '''scurtă''' decât '''linia de pauză și de dialog'''. Este și semn de punctuație.</ref> [-] ===

Este semnul ortografic cu cele mai multe funcții. În unele cazuri are caracter '''permanent''' (''dă-l'', ''de-a dreptul'', ''las-o'', ''s-a dus'', ''ți-l dă'', '''nu''' ''dă îl'', ''de a dreptul'', ''lasă o'', ''se a dus'', ''ți îl dă''), iar în altele — '''accidental''' (''de-abia'' sau ''de abia'', ''n-am'' sau ''nu am'')<ref>În '''lingvistică''', cratima servește la notarea convențională a unor elemente lipsite de independență, marcând, prin locul pe care îl ocupă, poziția acestora (inițială, medială sau finală) în cuvânt (litera sau vocala ''î-'', prefixul ''contra-''; infixul ''-n-''; articolul ''-ul'', desinența ''-uri'', formantul ''-lea'', sufixul ''-ist''; rădăcina ''floar-'') sau la punerea în evidență a silabelor (vocale în hiat: ''a-er''); este utilizată și în analiza metrică (''Ne-n-țe-les ră-mâ-ne gân-dul...'').</ref>.

Se folosește '''între''' cuvinte sau '''în interiorul''' unui '''cuvânt''' ori al unei '''abrevieri''', având rolul de a '''lega''' sau, dimpotrivă, de a '''despărți''' elementele în cauză.

Astfel, cratima '''leagă''':

* '''cuvinte''' pronunțate fără pauză;

* unele '''interjecții''' identice, '''repetate''' accidental;

* anumite '''prefixe''' de baza derivatului;

* '''prefixele''' '''''ne-''''' și '''''re-''''' și prepoziția '''''de''''' de baza '''derivatelor''', respectiv a '''compuselor''' de la cuvinte care '''încep''' cu vocala '''''î-''''', atunci când se produce '''căderea''' acesteia;

* componentele '''compuselor cu un grad mediu de sudură''', ale unor '''locuțiuni''' și ale structurilor cu anumite substantive '''+ adjectiv posesiv''';

* '''articolul''' hotărât enclitic sau '''desinența''' de unele cuvinte '''greu flexionabile''';

* '''formantul''' final al '''numeralelor ordinale''' și '''fracționare''' de numeralul cardinal corespunzător scris cu '''cifre''';

* '''componentele''' ale unor '''abrevieri'''.

Ea '''desparte''':

* silabele unui cuvânt '''pronunțat sacadat''';

* segmentele unui cuvânt în cazul '''despărțirii''' acestuia '''la capăt de rând'''.

În toate cazurile cu excepția ultimului, cratima se folosește '''indiferent de poziția cuvântului pe rând''', în timp ce în ultimul caz este '''condiționată de poziția segmentului de cuvânt la sfârșit de rând''' și se suprimă dacă acel segment nu mai ocupă această poziție.

Cratima '''nu''' este '''precedată''' sau '''urmată''' de '''blanc'''.

Uneori, una și aceeași cratimă poate cumula mai multe funcții, de exemplu, pe lângă marcarea calității de compus, poate nota și atașarea unui element gramatical sau/și producerea unor fenomene fonetice (''la sfântu-așteaptă'', ''împușcă-n-lună'', ''ucigă-l-crucea'').

Condițiile în care anumite elemente gramaticale se leagă de cuvântul de bază țin de domeniul '''gramaticii''', cele în care anumite compuse sau derivate prezintă un grad mai mare sau mai mic de sudură și deci se scriu cu cratimă — de '''formarea cuvintelor''', iar cele în care se produc anumite modificări fonetice — de domeniul '''foneticii''', de aceea nu pot fi prezentate aici.

# redă pronunțarea „legată” (însoțită, uneori, și de anumite modificări fonetice) a unor cuvinte care pot avea sau nu și existență independentă, notând o realitate '''fonetică permanentă''' sau '''accidentală'''. <br/> Ea poate marca pronunțarea fără pauză a '''două''', '''trei''' sau, mai rar (mai ales în limba veche sau populară), '''patru''' ori chiar '''cinci''' cuvinte '''alăturate''' — cazuri în care se folosesc '''una''' (''s-a dus'', ''a luat-o''), '''două''' (''dându-le-o'', pop. ''jelui-m-aș'', înv. ''întreba-se-vor''), '''trei''' (''ducă-se-pe-pustii'', înv. ''face-li-se-va'') sau '''patru''' cratime: ''(un) lasă-mă-să-te-las''. <br/> '''Unul''' dintre aceste cuvinte poate fi '''lung''', respectiv '''semantic „plin”''', iar '''celălalt''' sau '''celelalte''' — '''scurt(e)'''<ref>Element(e) gramatical(e) monosilabic(e), neaccentuat(e) în frază.</ref> (''dându-ni-le'', ''ducându-l'', ''ducându-se'') sau pot fi toate '''scurte''' (''ți-l dă'') ori toate '''lungi''' (''aducere-aminte'', ''luare-aminte''). <br/> Cuvintele neaccentuate pot fi '''proclitice''' sau '''enclitice''': ''l-a dat'', respectiv ''dă-l''. <br/> În unele cazuri, pronunțarea fără pauză poate să nu conducă la alte modificări '''fonetice''' (ci numai morfologice sau de topică) ale cuvintelor implicate (''pare-se'' față de ''se pare'') sau poate duce la '''pronunțarea într-o singură silabă''' a unor cuvinte care, în alte situații, formează silabe diferite: ''am văzut-o'' față de înv. ''o am văzut''. <br/> În altele, cratima poate semnala și producerea unor modificări fonetice suplimentare ale cuvintelor în cauză, și anume a '''sinerezei''' sau/și a '''eliziunii'''.

#:Sinereza poate fi '''obligatorie''' (''de-a dreptul'' [dĕa], ''le-a dat'', [lĕa], ''mi-a spus'' [mĭa], ''mi-o dă'' [mĭo], ''ne-am dat'' [nĕam]) sau '''facultativă''', redând rostirea în '''tempo rapid''' (''de-abia'' [dĕabĭ<u>a</u>] față de ''de abia'' [de abĭ<u>a</u>] în tempo lent).

#:Și eliziunea poate fi '''obligatorie''' (''dintr-un'', ''într-un'', ''printr-un'' < ''dintru''/''întru''/''printru + un''; ''într-adevăr'' < ''întru + adevăr''; ''m-a (văzut)'' < ''mă + a''; ''v-a (văzut)'' < ''vă + a (văzut)''; ''s-a (zis)'' < ''se + a (zis)'') sau '''facultativă''' (''c-a văzut''/''că a văzut''; ''cu un copil''/''c-un copil'', ''după o oră''/''dup-o oră'', ''fără a vorbi''/''făr-a vorbi''; ''n-aveam''/''nu aveam''; ''n-a văzut''/''nu a văzut''; ''n-o să vadă''/''nu o să vadă''; ''până acolo''/''pân-acolo''; ''s-o vadă''/''să o vadă'').

#:Există '''dublete''' sau '''triplete omofone neomografe''', scrise '''separat''', sau, când este vorba de cuvinte '''compuse''' — '''cu cratimă''' sau '''„legat”''': ''într-una'' prep. + num., dar ''întruna'' adv.; ''l-a'' pr. + vb. aux., dar ''la'' prep.; ''ne-am'' pr. + vb. aux., dar ''neam'' s. n.; ''s-a'' pr. + vb. aux., dar ''sa'' pr., adj. pr.; ''v-a'' pr. + vb. aux., dar ''va'' vb. aux.

#:Când căderea unui sunet se produce în interiorul unui cuvânt scris cu cratimă, se recomandă folosirea '''numai''' a '''apostrofului''' (''înșir'te, mărgărite'', '''nu''' ''înșir'-te'' < ''înșiră-te'').

# redă rostirea în '''tempo rapid''' a '''derivatelor''' cu '''prefixele''' ''ne-'' și ''re-'' de la teme care încep cu ''îm-'', ''în-'' și, neliterar, a '''compuselor''' cu '''prepoziția''' ''de'' de la același tip de teme, notând '''afereza''' lui '''''î-''''' la începutul cuvintelor de bază (''ne-mpăcat'', ''ne-ncetat'', ''a re-mpărți'', ''a re-ncălzi'' față de rostirea în tempo lent ''neîmpăcat'', ''neîncetat'', ''a reîmpărți'', ''a reîncălzi''; ''de-mpărțit'', ''de-nmulțit'' față de ''deîmpărțit'', ''deînmulțit'').

#:Această posibilitate este exploatată în poezie, din rațiuni prozodice: ''Ne-nțeles rămâne gândul /Ce-ți străbate cânturile...'' Eminescu.

# marchează limitele dintre silabele unor cuvinte rostite sacadat, cu valoare stilistică (''Ne-mer-ni-cu-le!''), '''numărul''' cratimelor fiind în funcție de lungimea cuvântului.

# servește la atașarea anumitor '''prefixe''' sau '''sufixe''' (''ex-ministru'', ''poe-esc''), pentru care v. '''4.1.1. Prefixe și derivate cu prefixe''', '''4.1.2. Sufixe și derivate cu sufixe'''.

# unește elementele unor cuvinte '''compuse''': !''mai-mult-ca-perfect'', v. '''4.2. Scrierea cuvintelor compuse'''.

#:La scrierea substantivelor compuse '''disociabile''', '''cratima dispare''' în cazul intercalării altor elemente: ''prim-ministru'', dar ''primul nostru ministru''.

# unește componentele unor '''locuțiuni''': ''calea-valea'', v. '''4.3. Scrierea locuțiunilor'''.

# unește componentele secvențelor '''substantiv''' denumind '''grade de rudenie sau relații sociale + adjectiv posesiv''' (fără sau cu '''apocopă'''): ''mamă-ta''/''mă-ta'', ''soră-ta''/''sor-ta'', ''stăpână-sa'', ''taică-su''/''ta-su''.

# leagă '''articolul''' hotărât enclitic sau '''desinența''' de '''cuvintele greu flexionabile''', în cazul:

#* numelor '''literelor''' și '''sunetelor''': ''x-ul'', ''x-uri'';

#* substantivelor provenite din '''numerale''' cardinale notate cu '''cifre''': ''10-le'' „nota 10”, ''11-le'' „echipa de fotbal”;

#* '''împrumuturilor și numelor de locuri''' a căror '''finală''' prezintă '''deosebiri între scriere și pronunțare''': ''acquis-ul''; !''bleu-ul''; ''Bruxelles-ul''; !''dandy-ul'', pl. art. !''dandy-i'' (nu ''dandi'', pl. art. ''dandii''); ''show-ul'', ''show-uri'';<br/><blockquote>!Se recomandă atașarea '''fără cratimă''' a articolului sau a desinenței la împrumuturile — chiar neadaptate sub alte aspecte — terminate în litere din '''alfabetul limbii române pronunțate ca în limba română''': ''boar'''d'''ul'', ''boar'''d'''uri''; ''clic'''k'''ul'', ''clic'''k'''uri''; ''tren'''d'''ul'', ''tren'''d'''uri''.</blockquote>

#* substantivelor provenite din '''abrevieri''' sau '''sigle''': ''pH-ul'', ''RATB-ul''.

# leagă formanții '''''-lea''''', '''''-a''''' la '''numeralele ordinale''' și '''''-ime''''' la '''numerale fracționare''' de numeralele cardinale corespunzătoare scrise cu '''cifre''' (romane sau arabe): ''al XI-lea'', ''a 11-a'', ''16-imi'';

# marchează '''omiterea unei secvențe din interiorul cuvântului''' în '''abrevierile discontinue''': ''ad-ție'', ''d-ta'', ''P-ța'' pentru ''administrație'', ''dumneata'', ''Piața''.

# se păstrează în '''abrevierile compuselor''' scrise cu cratimă (''lt.-maj.'', ''N-V'', ''S-E'' pentru ''locotenent-major'', ''nord-vest'', ''sud-est'').

# poate '''lega''' unele '''interjecții''' identice, '''repetate''' accidental (''bla-bla-bla'', ''cioc-cioc-cioc'', ''fiu-fiu'', ''ha-ha-ha'', ''hai-hai'', ''ham-ham'', ''hor-hor'', ''la-la-la'', ''pâș-pâș'', ''pis-pis-pis'', ''pui-pui'', ''tranca-tranca'', ''țâr-țăr'').

===  1.2.5. Linia de pauză<ref>Plasată aproximativ la jumătatea înălțimii rândului. Numită și ''pauză''. Este '''mai lungă decât cratima'''. Este și semn de punctuație.</ref> [–] ===

Este folosit ca semn ortografic '''după majoritatea abrevierilor''', și anume după cele care păstrează una sau mai multe litere din partea '''inițială''' a cuvântului abreviat, '''nu și ultima''' lui literă (''etc.'', ''ian.'', ''id.'', ''nr.'', ''v.'' pentru ''et caetera'', ''ianuarie'', ''idem'', ''numărul'', ''vezi''), inclusiv în abrevierile de la prenume (''I.'' pentru ''Ion'').

Prin tradiție, se admit însă și '''excepții''' (''dr.'' pentru ''doctor'').

:Nu sunt urmate de '''punct''':

:* simbolurile majorității '''unităților de măsură''': ''cm'', !''gal'', ''m'', ''kg'' pentru ''centimetru'', ''galon'', ''metru'', ''kilogram'';

:* simbolurile unor termeni din domeniul '''științific și tehnic''': matematică, fizică (''A'' pentru ''arie'', ''N'' pentru ''număr natural''), chimie (simbolurile '''elementelor chimice''': ''C'', ''Cl'', ''Mg'' pentru ''carbon'', ''clor'', ''magneziu''), medicină (!''Rh'').

:Nu se scriu cu punct între litere abrevierile care conțin fragmente de cuvinte: ''TAROM'' pentru '''''T'''ransporturile '''A'''eriene '''Rom'''âne''.

Se '''pot''' scrie '''cu sau fără punct''' între literele componente abrevierile compuse din mai multe inițiale majuscule (''A.C.T.H.''/''ACTH'', ''C.E.C.''/''CEC'', ''O.N.U.''/''ONU'', ''P.F.L.''/''PFL''); !actualmente se preferă scrierea fără puncte despărțitoare: ''SUA'', ''UNESCO''.

:Unele abrevieri (împrumutate ca atare și care au dobândit statut de cuvinte) se scriu totdeauna fără punct: ''HIV'', ''SIDA''.

:Punctul se folosește și la notarea în cifre a datei (''01.01.2000''); semne '''echivalente''': bara, cratima.

[[Categorie:Articole:DOOM2]]

[[Categorie:Sincronizare]]