Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/DOOM2/2. Reguli de scriere și de pronunțare literară”

Sari la navigare Sari la căutare
(Pagină nouă: ==2. Reguli de scriere și pronunțare literară== Categorie:DOOM2)
 
 
(Nu s-au afișat 50 de versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
==2. Reguli de scriere și pronunțare literară==
<div class="noautonum">__TOC__</div>


[[Categorie:DOOM2]]
==2. Reguli de scriere și de pronunțare literară==
 
Regulile care urmează aduc precizări cu privire la aplicarea ''Hotărârii'' Academiei Române de reintroducere a literei '''''â''''', precum la unele aspecte în legătură cu care se pot produce unele '''greșeli''' sau '''ezitări''' în scriere și/sau pronunțare din cauza nerecunoașterii '''structurii''' cuvintelor, a influenței unor '''rostiri populare''', '''dialectale''' etc.
 
:Asimilările care se produc în vorbire între sunete vecine nu sunt notate în scris (''subsuoară'' [supsuŭ<u>a</u>ră]). Pentru redarea grafică a cuvintelor și a grupurilor de cuvinte rostite fără pauză v. '''[[1.2. Semnele ortografice]]''' și '''4. Scrierea derivatelor, compuselor, locuțiunilor și grupurilor de cuvinte'''.
 
=== 2.1. Vocale și semivocale ===
 
==== 2.1.1. ''â'' și ''î'' ====
 
Conform ''Hotărârii'' Academiei Române din anul 1993, sunetul [î] este redat în două moduri, după criteriul poziției în cuvânt și după criteriul morfologic, pentru care v. '''Tabelul 2'''.
 
# Astfel, se scrie '''''â''''' în '''interiorul''' cuvintelor, inclusiv<ref>Spre deosebire de ortografia dinainte de 1953, la care s-a revenit în celelalte situații.</ref> în forme ale '''verbelor''' de conjugarea a IV-a terminate la infinitiv în '''''-î''''' (''cobor'''â'''i'', ''cobor'''â'''sem'', ''cobor'''â'''nd'', ''cobor'''â'''t'') și în '''derivate cu sufixe''' de la cuvinte terminate în '''''-î''''' (''chior'''â'''ș'', ''hotăr'''â'''tor'', ''târ'''â'''tor'').
# Numele de familie se pot scrie în interior cu '''''â''''' sau '''''î''''', în funcție de tradiția familiei, de dorința purtătorilor și de actele de stare civilă, cf. același nume de familie scris ''R'''''â'''''peanu'' și ''R'''''î'''''peanu''.
#:Aplicarea ''Hotărârii'' este obligatorie în învățământ și în publicațiile oficiale din România, dar există în continuare persoane, publicații sau edituri care aplică regulile anterioare. ''Hotărârea'' nu a fost preluată oficial în Republica Moldova, de unde se difuzează în România și publicații scrise cu ortografia anterioară.
 
==== 2.1.2. După ''ș'' și ''j'': ''a'', ''e'', ''i'' sau ''ea'', ''ă'', ''â'' ====
 
După '''''ș''''' și '''''j''''' se scrie și se pronunță '''''a''''', '''''e''''', '''''i''''' sau, respectiv, '''''ea''''', '''''ă''''', '''''â''''', în funcție de '''structura morfologică''' a cuvântului, și anume:
 
# în '''rădăcina''' cuvântului se scrie și se pronunță numai '''''a''''', '''''e''''', '''''i''''' (și nu '''''ea''''', '''''ă''''', '''''â'''''): ''aș'''a'''ză'', ''deș'''a'''rtă'', ''înș'''a'''lă'', ''muș'''a'''ma'', ''ș'''a'''de'', ''ș'''a'''pcă'', ''ș'''a'''se''; ''j'''a'''le'', ''j'''a'''r'', ''tânj'''a'''lă'' („proțap”, folosit mai ales în expresia ''a se lăsa pe tânjală''); ''aș'''e'''za'', ''înș'''e'''la'', ''ș'''e'''rpoaică'', ''ș'''e'''s''; ''j'''e'''cmăni'', ''j'''e'''li''; ''maș'''i'''nă'', ''ș'''i'''r''; ''j'''i'''lț'', ''j'''i'''r'';
# în '''desinențe''', '''articol''' și '''sufixe''' se scriu și se pronunță vocale din una din cele două serii, în funcție de '''clasa morfologică''' și respectându-se '''identitatea''' vocalei desinențelor, articolului sau sufixelor după celelalte consoane, și anume:
#* '''substantivele''' și '''adjectivele feminine''' cu tema terminată în '''''ș''''', '''''j''''' se scriu și se pronunță cu:
#** '''''-ă''''' (ca și în ''mamă'', ''bună'') la nominativ-acuzativ (''fruntaș'''ă''''', ''gureș'''ă''''', ''tovarăș'''ă'''''; ''plaj'''ă''''', ''tij'''ă''''') și la vocativ singular nearticulat (''tovarăș'''ă''''', opus masculinului ''tovarășe'');
#** '''''-a''''' (ca și în ''mama'', ''buna'') la nominativ-acuzativ singular articulat: ''fruntaș'''a''''', ''gureș'''a''''', ''tovarăș'''a'''''; ''plaj'''a''''', ''tij'''a''''';
#** '''''-e''''' (ca și în ''mame'', ''bune'') la genitiv-dativ singular nearticulat și la plural: ''fruntaș'''e''''', ''gureș'''e''''', ''tovarăș'''e'''''; ''plaj'''e''''', ''tij'''e''''';
#* '''verbele de conjugarea I''' cu tema terminată în '''''ș''''', '''''j''''' se scriu și se pronunță cu:
#**  '''''-a''''' (ca și în ''lucra'', ''lucram'', ''lucrat'', ''lucrare'') la '''infinitiv''' și în formele și cuvintele provenite de la acesta (imperfect, participiu, imperativ negativ persoana a II-a singular, infinitiv lung substantivat): ''înfățiș'''a''''', ''înfățiș'''a'''m'', ''înfățiș'''a'''t'', ''înfățiș'''a'''re''; ''angaj'''a''''', ''angaj'''a'''m'', ''angaj'''a'''t'', ''angaj'''a'''re'';
#** '''''-ează''''' (ca și în ''lucrează'') la '''indicativ prezent persoana a III-a''': ''înfățiș'''ea'''ză'', ''angaj'''ea'''ză'';
#**:De aceea, ''înfățiș'''ea'''ză'' și ''aș'''a'''ză'' se scriu diferit.
#**  '''''-ă''''' (ca și în ''lucrăm'', ''lucră'') la '''indicativ prezent persoana I plural''' și '''perfect simplu persoana a III-a singular''': ''înfățiș'''ă'''m'', ''înfățiș'''ă'''''; ''angaj'''ă'''m'', ''angaj'''ă''''';
#** '''''-e/-eze''''' (ca și în ''să cânte'', ''să lucreze'') la '''conjunctiv prezent persoana a III-a''': ''să îngraș'''e''''', ''să înfăți'''ș'''eze''; ''să angaj'''e'''ze''.
#* '''verbele de conjugarea a IV-a''' cu tema terminată în '''''ș''''', '''''j''''' se scriu și se pronunță cu:
#**  '''''-i''''' (ca și în ''citi'', ''citim'', ''citind'', ''citit'', ''citire'') la '''infinitiv''' și în formele și cuvintele provenite de la acesta (indicativ prezent persoana I plural, participiu, gerunziu, imperativ negativ persoana a II-a singular, infinitiv lung substantivat): ''sfârș'''i''''', ''sfârș'''i'''m'', ''sfârș'''i'''nd'', ''sfârș'''i'''t'', ''sfârș'''i'''re''; ''îngrij'''i''''', ''îngrij'''i'''m'', ''îngrij'''i'''nd'', ''îngrij'''i'''t'', ''îngrij'''i'''re'';
#**: Astfel, la verbele cu tema terminată în ''ș'' sau ''j'', gerunziul este diferit la majoritatea verbelor de conjugarea I (''furiș'''â'''nd'', ''angaj'''â'''nd'') și respectiv a IV-a (''sfârș'''i'''nd'', ''îngrij'''i'''nd'').
#** '''''-ea/-ească''''' (ca și în ''citea'', ''să citească'') la '''indicativ imperfect''', respectiv '''conjunctiv prezent persoana a III-a''': ''sfârș'''ea''''', ''îngrij'''ea'''''; ''să sfârș'''ea'''scă'', ''să îngrij'''ea'''scă''.
#*  '''sufixele''' se scriu și se pronunță:
#** '''''-ar''''' (ca și în ''lemnar''): ''cenuș'''a'''r'', ''coș'''a'''r'', ''gogoș'''a'''r'', ''birj'''a'''r'';
#** '''''-ământ''''' (ca și în ''legământ''): ''îngrăș'''ă'''mânt'';
#**  '''''-ăreasă''''', '''''-ărie''''' dacă sunt legate de '''''-ar''''' (''cenuș'''ă'''reasă'', ''gogoș'''ă'''rie'', ''birj'''ă'''rie'', după ''cenuș'''a'''r'', ''gogoș'''a'''r'', ''birj'''a'''r'') și '''''-ereasă''''', '''''-erie''''' dacă sunt legate de '''''-er''''' (''lenj'''e'''reasă'', după ''lenjerie'') sau independente;
#** '''''-ător''''' (ca și în ''temător''): ''înfricoș'''ă'''tor'';
#** '''''-eală''''' (ca și în ''îndrăzneală''): ''greș'''ea'''lă'', ''obloj'''ea'''lă'', ''tânj'''ea'''lă'' (rar) „tânjire”;
#**: ''Tânj'''ea'''lă'' se distinge astfel de ''tânj'''a'''lă''; ''înș'''a'''lă'' se scrie cu '''''a''''' deoarece nu este substantiv, ci o formă verbală de la ''a înșela''.
#** '''''-ean''''' (ca și în ''brașovean''): ''ieș'''ea'''n'', ''cluj'''ea'''n'', ''someș'''ea'''n''<ref>Numele firmelor ''Cluj'''a'''na'', ''Someș'''a'''na'' erau scrise greșit.</ref>;
#** '''''-eață''''' (ca și în ''negreață''): ''roș'''ea'''ță'';
#** '''''-ească''''' (ca și în ''bărbătească''): ''strămoș'''ea'''scă'', ''vitej'''ea'''scă''.
 
==== 2.1.3. ''e'' și ''ie'' ====
 
La '''început de cuvânt și de silabă după vocală''' se scrie '''''e''''' sau '''''ie''''', în funcție, în general, de pronunțarea literară și de '''etimologie''', și anume:
 
# în majoritatea '''neologismelor''', la început de cuvânt și de silabă după vocală se scrie '''''e''''' și se pronunță '''[e]''': '''''e'''cran'', '''''e'''lev'', '''''e'''pocă'', '''''e'''ră'', '''''e'''xamen''; ''a'''e'''d'', ''a'''e'''rodrom'', ''ale'''e''''', ''co'''e'''xistență'', ''po'''e'''m''; ''agre'''e'''z'', ''cre'''e'''z'', ''efectu'''e'''z'';
# în '''pronumele''' personale și în formele verbului '''''a fi''''' se scrie '''''e''''', dar se pronunță '''[ĭe]'''<ref>Rostirea hipercorectă [e] în loc de [ĭe] în aceste forme — practicată în special în învățământ, pentru a fixa la elevi deprinderea de scriere — este '''greșită'''.</ref>: '''''e'''u'', '''''e'''l'', '''''e'''i'', '''''e'''le'', '''''e'''ști'', '''''e'''ste'', '''''e''''', '''''e'''ram'', '''''e'''rai'', '''''e'''ra'', '''''e'''rați'', '''''e'''rau'';
# se scrie '''''ie''''' și se pronunță '''[ĭe]''' în:
#* cuvintele din '''fondul vechi''': '''''ie'''d'', '''''ie'''ftin'', '''''ie'''pure'', '''''ie'''și''; ''ba'''ie''''', ''che'''ie''''', ''feme'''ie''''', ''vo'''ie''''';
#* '''verbele neologice''' cu '''rădăcina''' terminată în '''''-i''''': ''atribu'''ie''''', ''constitu'''ie'''''; ''bru'''ie'''z'', ''dera'''ie'''z'';
#* '''neologisme''' cu '''''ie''''' în '''etimon''': ''hematopo'''ie'''ză'', ''pro'''ie'''ct''.
 
====  2.1.4. ''ea'' și ''ia'' ====
 
# '''La început de cuvânt și de silabă după vocală''':
#* se scrie și se pronunță '''''ia''''' când alternează cu '''''ie''''' ('''''ia'''dă/ied'', '''''ia'''rnă/ierni'', ''ba'''ia'''/baie'', ''bă'''ia'''t/băieți'', ''feme'''ia'''/femeie'', ''tă'''ia'''/taie'', ''trebu'''ia'''/trebuie'', ''tră'''ia'''scă/trăiește'', ''înteme'''ia'''ză/întemeieze'', ''îndo'''ia'''lă/îndoieli'', ''vaslu'''ia'''n/vasluieni'') sau cu '''''i''''' (''jo'''ia'''/joi'', ''tre'''ia'''/trei'');
#* se scrie '''''ea''''', dar se pronunță '''[ĭa]''' când alternează cu '''''e''''': '''''ea'''''/''el''; în neologisme, vorbitorii limbii literare pronunță ''ea'', sub influența scrierii: ''ale'''ea'''/alee'', ''cre'''ea'''ză/creez'', ''efectu'''ea'''ză/efectuez''.
# '''După''' '''''t''''', '''''d''''', '''''s''''', '''''z''''', '''''ț''''', '''''l''''', '''''n''''' și '''''r''''' se scrie și se pronunță '''totdeauna''' '''''ea''''': ''d'''ea'''l'', ''l'''ea'''c'', ''n'''ea'''m'', ''viner'''ea''''', ''s'''ea'''ră'', ''t'''ea'''pă'', ''ț'''ea'''pă'', ''z'''ea'''mă''.
#:În ''aceșt'''ia''''' și ''atâț'''ia''''', după '''''t''''' și '''''ț''''' se scrie '''''ia''''', care '''alternează''' cu ''i'' (''acești'', ''ațâți'').
# Se scrie totdeauna '''''cea''''', '''''gea''''' când fac parte din '''aceeași''' silabă: ''c'''ea'''pă'' [č<u>a</u>pă], ''c'''ea'''s'', ''ac'''ea''''', ''a cinc'''ea''''', ''să luc'''ea'''scă'', ''tăc'''ea'''''; ''g'''ea'''că'', ''g'''ea'''m'', ''fug'''ea'''''.
#: '''''cia''''', '''''gia''''' notează secvențe pronunțate în silabe '''diferite''' [ci-a], [gi-a]: ''c'''i-a'''nură'', ''eleg'''i-a'''c'', ''Luc'''i-a''''', ''Lig'''i-a'''''.
# '''După''' '''''p''''', '''''b''''', '''''f''''', '''''v''''' și '''''m''''' se scrie și se pronunță:
#* '''''ea''''' când '''alternează''' cu '''''e''''': ''b'''ea'''tă/beți'', ''strop'''ea'''lă/stropeli'', ''m'''ea'''rgă/merge'', ''bârf'''ea'''scă/ bârfește'', ''v'''ea'''c/vecie'';
#* '''''ia''''' când '''alternează''' cu '''''ie''''' (''b'''ia'''tă/biet'', ''p'''ia'''tră/pietre'', ''am'''ia'''ză/amiezi'', ''f'''ia'''re/fier'', ''v'''ia'''ță/ vieți'') sau când '''nu''' există forme alternante (''ab'''ia''''', ''f'''ia'''ră'').
#:Astfel, ''b'''ea'''tă'' se deosebește de ''b'''ia'''tă''.
# '''După''' '''''ch''''', '''''gh''''' se scrie:
#* '''''ea''''' când '''alternează''' cu '''''e''''': ''ch'''ea'''mă/chem'', ''ch'''ea'''g/închega'', ''bloch'''ea'''ză/blochez'', ''gh'''ea'''tă/ ghete'', ''gh'''ea'''ță/ghețuri'', ''vegh'''ea'''ză/veghez'';
#* '''''ia''''' când '''nu''' există forme alternante: ''ch'''ia'''r'', ''ch'''ia'''bur'', ''gh'''ia'''ur'', ''magh'''ia'''r''.
 
====  2.1.5. ''eai'', ''eau'' și ''iai'', ''iau'' ====
 
# Se scrie și se pronunță '''''iai''''', '''''iau''''' '''la început de cuvânt''' ('''''iau''''') și '''la început de silabă după vocală''': ''îndo'''iai''''', ''îndo'''iau'''''; ''su'''iai''''', ''su'''iau'''''.
# '''După consoană''' se scrie și se pronunță după aceleași reguli ca la '''''ea''''', '''''ia''''':
#* '''''eai''''', '''''eau''''': ''urech'''eai''''', ''urech'''eau''''', ''vegh'''eai''''', ''vegh'''eau''''', ''b'''eau''''', ''șl'''eau''''', ''vr'''eau''''';
#* '''''iau''''': ''m'''iau'''''.
 
====  2.1.6. ''eo'', ''io'' și ''eoa'', ''ioa'' ====
 
# Se scrie totdeauna '''''io''''', '''''ioa''''' '''după''' '''[č]''', '''[ǧ]''' (''c'''io'''rchine'', ''g'''io'''l''; ''c'''ioa'''ră'', ''g'''ioa'''rsă'') și '''după''' '''''ch''''', '''''gh''''' '''[k']''', '''[g']''' când fac parte din '''aceeași''' silabă (''ch'''io'''r'', ''ch'''io'''șc'', ''șch'''io'''p'', ''gh'''io'''l'', ''gh'''io'''tură''; ''ch'''ioa'''ră'', ''șch'''ioa'''pă'', ''gh'''ioa'''gă'').
#: '''''cheo''''', '''''geo''''' notează secvențe pronunțate în silabe '''diferite''' [che-o], [ǧe-o]: ''ch'''e-o'''toare'', ''g'''e-o'''logie'' (''eo'' nu se pronunță însă în silabe diferite în ''g'''eo'''r-gi-an'', ''G'''eo'''r-ge'', ca și în ''Gh'''eo'''r-ghe'').
# '''După alte consoane''' se scrie și se pronunță de obicei '''''eo''''' (''d'''eo'''dată'', ''l'''eo'''rpăi'', ''pl'''eo'''sc'') și '''''eoa''''' (''l'''eoa'''rcă''), dar '''''io''''' în ''feleșt'''io'''c''.
 
====  2.1.7. ''oa'' și ''ua'' ====
 
# La '''început''' de '''cuvânt''' se scrie totdeauna '''''oa''''': '''''oa'''re'', '''''oa'''meni'', '''''oa'''ste''.
# '''După consoană''' se scrie și se pronunță '''''oa''''': ''c'''oa'''dă'', ''d'''oa'''r'', ''f'''oa'''rte'', ''j'''oa'''că'', ''m'''oa'''ră'', ''p'''oa'''rtă'', ''s'''oa'''re''.
# '''După vocală''' se scrie:
#* '''''oa''''' când alternează cu '''''o''''': ''cuvi'''oa'''să/cuvios'', ''gă'''oa'''ce''/''găoci'', ''respectu'''oa'''să''/''respectuos'';
#* '''''ua''''' când nu alternează cu '''''o''''' (ci cu '''''uă'''''): ''a do'''ua'''/două'', ''pi'''ua'''/piuă'', ''ro'''ua'''/rouă'', ''stea'''ua'''/''(reg.) ''steauă'', ''zi'''ua'''/ziuă''.
 
====  2.1.8. Vocale în hiat ====
 
# Se scrie '''''-ie''''' (la forma nearticulată), respectiv '''''-ia''''' (la forma articulată) – pronunțate în două silabe — în substantive feminine ca '''''i-e''''' (''bucur'''i-e''''', ''famil'''i-e''''', ''istor'''i-e''''', ''v'''i-e'''''), respectiv '''''i-a''''': ''bucur'''i-a''''', ''famil'''i-a''''', ''istor'''i-a''''', ''v'''i-a'''''.
# În pronunțarea actuală se manifestă și tendința '''reducerii hiatului''', prin pronunțarea ca '''diftong''' a unor vocale alăturate (''ziar'' [zĭar]).
 
=== 2.2. Consoane ===
 
====  2.2.1. Înainte de ''p'' și ''b'': ''m'' ====
 
Înainte de '''''p''''' și '''''b''''' se scrie '''''m''''' '''(nu ''n'')''', inclusiv în prefixe care înaintea altor consoane se scriu cu ''n'': ''a'''m'''bulanță'', ''a'''m'''plasa'', ''co'''m'''bate'', ''co'''m'''plăcea'', ''e'''m'''blemă'', ''e'''m'''plastru'', ''i'''m'''batabil'', ''i'''m'''proviza'', ''î'''m'''bolnăvi'', ''î'''m'''părat'', ''u'''m'''bla''.
 
'''Excepție''': ''Ista'''n'''bul''.
 
====  2.2.2. ''s'' și ''ș''; ''x''; ''z'' ====
 
# Se scrie și se pronunță '''''ș''''' în împrumuturi din germană ('''''ș'''trand''), dar '''''s''''' în împrumuturi din alte limbi: '''''s'''pray'', '''''s'''tat'', '''''s'''tofă'', '''''s'''trangula''.
# Se scrie și se pronunță ''e'''x''''' numai în formațiile în care acesta este '''prefix''' (''e'''x'''cava'', ''e'''x'''crescență''), dar ''e'''s''''' în cuvinte în care face parte din rădăcină: ''e'''s'''calada'', ''e'''s'''croc''.
# În unele cuvinte, grupul de sunete '''[ks]''' este redat prin succesiunea de litere '''''cs''''': ''fu'''cs'''ie'', ''ru'''cs'''ac'' (dar ''fu'''x''''', ''ru'''x'''andră''); v. și n. 27.
# '''''cț''''' și '''''x''''' '''nu''' trebuie confundate în ''refle'''cț'''ie'' „gândire” și ''refle'''x'''ie'' „fenomen fizic”.
# '''Înaintea anumitor consoane''' (sonore și sonante) se scrie '''''s''''' sau '''''z''''', în funcție, în general, de pronunțarea literară:
#* înaintea consoanelor surde '''''p''''', '''''t''''', '''''c''''', '''''ș''''','''''f''''' și '''''h''''' se scrie și se pronunță '''''s''''': ''de'''s'''pacheta'', ''de'''s'''tăinui'', ''tu'''s'''șase'', ''de'''s'''figura'', ''de'''s'''huma'';
#* înaintea consoanelor sonore '''''b''''', '''''d''''', '''''g''''', '''''j''''' și '''''v''''' se scrie și se pronunță '''''z''''': '''''z'''bor'', ''de'''z'''bate''; '''''z'''dup'', ''bra'''z'''dă''; '''''z'''gomot'', ''i'''z'''goni''; ''de'''z'''juga'', ''ră'''z'''judeca''; '''''z'''vânta'', ''a'''z'''vârli''<br/>
#: '''Excepții''': se scriu cu '''''s''''' unele '''neologisme''':
#:* '''derivate''' (în limba română sau împrumutate) cu '''prefixul''' '''''trans-''''': ''tran'''s'''borda'', ''tran'''s'''danubian'', ''tran'''s'''gresiune'', ''tran'''s'''versal'';
#:* '''compuse''' împrumutate: ''ai'''s'''berg'', ''gla'''s'''beton'', ''gla'''s'''vand'', ''juri'''s'''dicție'';
#:* alte cuvinte: ''di'''s'''ident'', ''di'''s'''ertație'' (dar ''a di'''z'''erta''), ''premi'''s'''ă'', ''se'''s'''iune'';
#:* '''nume proprii''': ''De'''s'''demona'';
# Înaintea consoanei sonore '''''z''''' se păstrează '''''s''''' în prefixele '''''des-''''', '''''răs-''''': ''de'''s'''zăpezi'', ''ră'''s'''zice''.
# Înaintea sonantei '''''r''''' se scrie și se pronunță '''''z''''': ''de'''z'''robi''.
# Se scrie '''''z''''' în unele împrumuturi pronunțate în limba literară actuală ca atare: !''cherme'''z'''ă'' (ca ''bazin'' etc.).
# Înaintea lui '''''l''''', '''''m''''', '''''n''''' sunt posibile ambele pronunțări, astfel că singurele reguli particulare privesc:
#* prefixul '''''dez-''''': ''de'''z'''lega'', ''de'''z'''minți'', ''de'''z'''noda'';
#* finalele '''''-sm''''' (''mara'''s'''m'', ''pleona'''s'''m'', ''sarca'''s'''m'' — inclusiv sufixul '''''-ism''''': ''simboli'''s'''m'') și '''''-smă''''' în neologisme (''fanta'''s'''mă'', ''pri'''s'''mă'') și derivatele lor (''fanta'''s'''magoric'', ''pri'''s'''matic'');
#* păstrarea consoanei finale a rădăcinii în cuvintele analizabile formate cu sufixul '''''-nic''''': ''ca'''s'''nic'', ''jo'''s'''nic'' (de la ''casă'', ''jos''), dar ''groa'''z'''nic'', ''obra'''z'''nic'', ''pa'''z'''nic'' (de la ''groază'', ''obraz'', ''pază'');
#* celelalte cuvinte se scriu, unele cu '''''s''''' ''('''s'''lab'', ''de'''s'''luși'', '''''s'''minti'', '''''s'''mântână'', '''''s'''noavă'', ''tro'''s'''ni)'', altele cu '''''z''''' ''('''z'''loată'', ''i'''z'''laz'', '''''z'''meu'', ''i'''z'''mă'', ''ca'''z'''nă'', ''gle'''z'''nă)''.
# '''''cvasi-''''' se scrie și se citește cu '''''s''''' (''cva'''s'''itotalitate'', ''cva'''s'''iunanimi''<ref>Dar tot mai frecvent [cvazi-].</ref>), dar '''''izo-''''' cu '''''z''''' (''i'''z'''ofonă'', ''i'''z'''oglosă'', ''i'''z'''olexă''), ca și !''conclu'''z'''iv'' și !''coro'''z'''iv'', la fel cu ''conclu'''z'''ie'' și ''coro'''z'''iune''.
 
=== 2.3. Litere duble ===
 
====  2.3.1. Vocale duble ====
 
# '''Vocalele''' duble notează două sunete identice și se pronunță de regulă amândouă, în silabe diferite: ''contr'''a|a'''miral''; ''lic'''e|e''''', ''par'''a|a'''ldehidă'', ''r'''e|e'''xamina''; ''f'''i|i'''nd'', ''șt'''i|i'''nță'' (dar ''cunoșt'''i'''nță'', ''încunoșt'''i'''nța''); ''alc'''o|o'''l'', ''c'''o|o'''pta''.
#:Se scriu și se pronunță cu o '''singură''' vocală ''pr'''e'''rie'', ''pr'''o'''roc''.
# Vocale duble se întâlnesc și în unele '''nume proprii străine''' sau '''românești scrise după model străin'''; în unele dintre ele nu se pronunță decât o vocală: '''''Aa'''chen'', '''''Aa'''lto'', '''''Aa'''ron'', ''Nausic'''aa''''', ''Varl'''aa'''m'', uneori diferită de ''a'', după regulile limbii în cauză ('''''Aa'''sen'' [<u>o</u>sen]).
#:În unele împrumuturi sau nume proprii, vocalele duble pot avea alte valori decât în scrierea cuvintelor românești, în funcție de regulile ortografice ale limbii respective: ''spleen'' (angl.) [splin].
 
====  2.3.2. Consoane duble ====
 
# '''Consoanele duble''' notează, de regulă, '''două''' sunete-consoane (care '''se pronunță amândouă'''), și anume:
#* consoane '''identice''', în:
#** cuvinte '''compuse''': ''oh'''mm'''etru'', ''Sâ'''nn'''icolaul Mare''<ref>În DOOM<sup>1</sup>, p. XV, era citat și ''ce'''l-l'''alt'' (care nu exista în ''Dicționarul'' propriu-zis și era combătut în ''Îndreptar'', p. 22), dar singura formă literară este ''celălalt''.</ref>;
#** '''derivate cu prefixe''' de la cuvinte care încep cu aceeași consoană cu aceea în care se termină prefixul: ''î'''nn'''oda'', ''î'''nn'''opta''; ''inte'''rr'''egional''; ''tran'''ss'''iberian''; ''pos'''tt'''otalitar'' (dar ''î'''n'''eca'', ''î'''n'''ota'');
#* consoane '''diferite''': '''[k]''' și '''[č]''' notate cu aceeași literă, '''''c''''' (''a'''cc'''ent'', ''o'''cc'''ipital'', ''su'''cc'''es'', ''va'''cc'''ina'').
# În unele '''neologisme''' și în '''nume proprii''' scrise după '''model''' străin și '''derivate''' de la acestea, consoana dublă poate nota, în conformitate cu regulile limbii respective, '''un''' singur sunet, care poate avea '''aceeași''' valoare ca și consoana simplă (''bou'''rr'''ée'', ''forti'''ss'''imo'', ''ki'''bb'''utz'', ''loe'''ss''''', ''wa'''tt'''''; ''Phili'''pp'''ide'', ''Rose'''tt'''i'') sau o valoare '''diferită''': ''ll'' '''[l']''' (''caudi'''ll'''o''), ''zz'' '''[ț]''' (''me'''zz'''osoprană'', ''Negru'''zz'''i'').
#::V. și '''5. Despărțirea în silabe și la capăt de rând'''.
 
=== 2.4. Accentul ===
 
==== 2.4.1. Accentul tonic ====
   
# În limba română, accentul este '''liber'''. De aceea, el poate distinge cuvinte (''comp<u>a</u>nie'' „unitate militară” — ''compan<u>i</u>e'' „tovărășie; societate”; ''moza<u>i</u>c'' s. — ''moz<u>a</u>ic'' adj.) sau forme gramaticale (indicativ prezent persoana a III-a ''c<u>â</u>ntă'' — perfect simplu persoana a III-a singular ''cânt<u>ă</u>'').
#
#* -'''a final''' este
#** '''accentuat''' în unele forme verbale (infinitiv, imperfect persoana a III-a singular: ''tremur<u>a</u>''), în unele substantive feminine nearticulate terminate în ''-a'' sau ''-ea'' (''cafe''<u>''a''</u>, ''musac''<u>''a''</u>) și în unele adjective împrumutate: ''gren<u>a</u>'', ''lil<u>a</u>'';
#** '''neaccentuat''' când este articol hotărât (''c<u>a</u>sa'', ''musac<u>a</u>ua'') și în unele împrumuturi (''t<u>i</u>bia'', ''w<u>i</u>dia''), la care forma nearticulată și cea articulată se confundă (unele și-au creat (și) o nouă formă nearticulată: !''cariocă'', !''leva/levă'', !''nutrie'');
#* -'''i''' și -'''u''' final sunt '''accentuați''' în unele împrumuturi: substantive (''colibr<u>i</u>'', ''tax<u>i</u>''; ''at<u>u</u>'') și adjective: ''kak<u>i</u>''.
#* -'''o final''' este
#** '''neaccentuat''' în majoritatea cuvintelor în care apare: ''in-f<u>o</u>lio'', ''r<u>a</u>dio'';
#** '''accentuat''' în substantive și adjective mai recente: ''antihal<u>o</u>'', ''hal<u>o</u>''; ''bord<u>o</u>'', ''indig<u>o</u>'', ''mar<u>o</u>''.
# Sufixele '''monosilabice''' sunt de cele mai multe ori accentuate (-''al'', -''an'', -''ar'', -''aș'', -''âș'', -''el'', -''esc'', -''et'', -''giu'', -''ior'', -''ism'', -''ist'', -''iș'', -''iu'', -''lâc'', -''oi'', -''os'', -''șag'', -''șor'', ''-șug'', - ''tor'', -''ui''), dar există și sufixe monosilabice neaccentuate (-''bil''<ref>În ''Îndeptar<sup>5</sup>'', p. 23, se afirmă, greșit, contrariul.</ref>, -''nic'').
# '''Substantivele''' provenite din '''infinitive lungi''' ale verbelor în '''-ea''' trebuie accentuate pe '''sufix''': ''preved<u>'''e'''</u>re''.
# În funcție de '''uzul literar actual''', normele actuale recomandă '''o''' singură accentuare la cuvinte precum !''ad<u>i</u>că'', !''<u>a</u>ripă'', !''av<u>a</u>rie''<ref>Variantă care s-a generalizat în dauna accentuării etimologice ''avar<u>i</u>e''.</ref>, ''caract<u>e</u>r'', ''căl<u>u</u>găriță'', ''d<u>o</u>ctoriță'', ''dum<u>i</u>nică'', ''fenom<u>e</u>n'', ''ianu<u>a</u>rie'', ''loz<u>i</u>ncă'', ''mir<u>o</u>s'', !''reg<u>i</u>zor'', ''sev<u>e</u>r'', ''șerv<u>e</u>t'', ''<u>u</u>nic''.<br>La unele cuvinte mai vechi sau mai noi se '''admit variante''' accentuale '''literare''' libere (indicate în ''Dicționar'' în ordinea preferinței), cu unele deosebiri față de DOOM<sup>1</sup>: !''acat<u>i</u>st''/''ac<u>a</u>tist'', ''an<u>o</u>st''/''<u>a</u>nost'', !''<u>a</u>ntic''/''ant<u>i</u>c'', !''g<u>i</u>ngaș''/''ging<u>a</u>ș'', !''hatm<u>a</u>n''/''h<u>a</u>tman'', ''<u>i</u>ntim''/''int<u>i</u>m'', !''j<u>i</u>lav''/''jil<u>a</u>v'', !''pen<u>u</u>rie''/''penur<u>i</u>e'', ''prof<u>e</u>sor''/''profes<u>o</u>r'', !''tr<u>a</u>fic''/''traf<u>i</u>c''.<br>Unele accentuări respinse de normă sunt '''inculte''' (''butel<u>i</u>e''), în timp ce altele sunt '''tolerabile''', nereprezentând propriu-zis greșeli, ci variante livrești, mai apropiate de unul dintre etimoane, uneori cu încercarea de specializare semantică sau de domeniu (''car<u>a</u>cter'', ''fen<u>o</u>men''), ori accentuări mai vechi (''călugăr<u>i</u>ță'', ''doctor<u>i</u>ță'') și/sau regionale (''b<u>o</u>lnav'', ''d<u>u</u>șman'').<br/>&nbsp; &nbsp; &nbsp; &nbsp; &nbsp; &nbsp; În poezie se admite și folosirea altor variante accentuale decât cele recomandate de normele actuale.<br/>Se recomandă o singură accentuare la '''forme verbale''' ca:
#:* indicativul și conjunctivul prezent persoana I și a II-a plural și imperativ persoana a II-a plural — accentuate pe sufixul -e la conjugarea a II-a (tipul ''tăc<u>e</u>ți''), respectiv pe temă la conjugarea a III-a (tipul ''b<u>a</u>teți'');
#:* formele verbului ''a fi'' !''s''<u>''u''</u>''ntem'', !''s<u>u</u>nteți''.
# Accentul rămâne în cea mai mare parte '''stabil''' în cursul '''flexiunii''' la marea majoritate a '''numelor'''.<br>El este însă '''mobil''' la:
#* substantivele ''n<u>o</u>ră'', g.-d. sg.; pl. ''nur<u>o</u>ri''; ''s<u>o</u>ră'', ''sur<u>o</u>ri'';
#* la substantivele neutre terminate în '''''-o''''' intrate mai de mult în limbă (''r<u>a</u>dio'', ''z<u>e</u>ro''), la care accentul se deplasează pe '''''o''''' la forma articulată hotărât (''radi<u>o</u>ul'', ''zer<u>o</u>ul'') și la plural (''radi<u>o</u>uri'', ''zer<u>o</u>uri'').
#::La împrumuturile mai recente și la termenii de specialitate, accentul este '''stabil''': ''avoc<u>a</u>doul''.
#:În '''flexiunea verbală''', accentul este '''mobil''' (căzând pe temă sau pe desinență) chiar la același mod și timp: perfect simplu persoana I singular ''adus<u>e</u>i'', I plural ''ad<u>u</u>serăm''.
# Cuvintele polisilabice pot avea, pe lângă accentul '''principal''' (forte), mai puternic, și un accent '''secundar''', mai slab: ''<u>'''a'''</u>erodin<u>a</u>mic'', ''<u>'''a'''</u>nteroposteri<u>o</u>r'', ''megl<u>'''e'''</u>norom<u>â</u>n''.
# Unele nume românești de familie aparent asemănătoare trebuie accentuate diferit, în conformitate cu originea și structura lor: ''Vasil''<u>''i''</u>''u'', dar ''Rot''<u>''a''</u>''riu''.
# Trebuie '''evitată''' tendința deplasării accentului spre '''începutul''' cuvântului.
 
==== 2.4.2. Accentul grafic ====
 
# În limba română, de regulă, '''nu''' se notează vocala accentuată.
# Utilizarea accentului '''ascuțit''' ['''´'''] este '''permisă''' pentru a marca distincția dintre elemente omografe dar neomofone care diferă (și) prin poziția accentului, când nenotarea accentului ar putea duce la '''confuzii''' (uneori supărătoare), în cazul unor:
#* cuvinte: '''''á'''cele'' substantiv — ''ac'''é'''le'' adjectiv pronominal; ''comed'''í'''e'' - ''com'''é'''die''; ''compan'''í'''e'' — ''comp'''á'''nie''; ''cop'''í'''i'' — ''c'''ó'''pii''; '''''é'''ra'' [<u>e</u>ra] substantiv - ''er'''á''''' [ier<u>a</u>] verb; ''n'''ó'''dul'' s. articulat - ''nod'''ú'''l'' s. nearticulat; ''ș'''í''''' adverb — ''ș'''i''''' conjuncție, ''v'''é'''selă'' adj. - ''ves'''é'''lă'' s.;
#* forme gramaticale: ''înc'''ú'''ie'' prezent — ''încui'''é''''' perfect simplu;
#* variante accentuale (neliterare) ale unor cuvinte: ''dușm'''á'''n'' - ''d'''ú'''șman'', ''v'''ú'''ltur'' — ''vult'''ú'''r''.
# Se păstrează accentul grafic din limba de origine în:
#* unele neologisme: ''bourr'''é'''e'', ''piet'''à''''';
#* nume proprii străine: ''B'''â'''le'', ''Moli'''è'''re'', ''Val'''é'''ry''.
#: În unele limbi, accentul grafic are altă valoare decât aceea de a marca accentul tonic și poate să nu coincidă cu locul acestuia: fr. ''G'''''é'''''rard'' [jer<u>a</u>r], magh. ''Istv'''''á'''''n'' [<u>i</u>ștvan].
# La unele nume de locuri străine folosite în limba română nu se notează accentul (''Bogota'' [bogot<u>a</u>], ''Panama'' [panam<u>a</u>], ''Peru'' [per<u>u</u>]), ceea ce poate duce la accentuări greșite.
 
=== 2.5. Scrierea și pronunțarea numelor proprii străine ===
 
# În scrierea și pronunțarea în limba română a numelor proprii — de persoane și de locuri — străine, din limbi scrise numai sau și cu alfabetul '''latin''' se respectă grafia și pronunțarea din limbile respective: fr. ''Bordeaux'' [bord<u>o</u>], germ. ''Haendel/Händel'' [h<u>e</u>ndăl], magh. ''Jókai'' [ĭ<u>o</u>coĭ], pol. ''Mickiewicz'' [mițk'<u>e</u>vič], germ. ''München'' [m<u>ü</u>nh'en], magh. ''Petőfi''<ref>în original scris greșit Petöfi</ref> [p<u>e</u>töfi], sp. ''Quito'' [k<u>i</u>to], fr. ''Racine'' [ras<u>i</u>n], engl. ''Shakespeare'' [ș<u>e</u>cspir], ''Wall Street'' [ǔ<u>ă</u>lstrit], ''Yale'' [ǐeǐl], germ. ''Zeiss'' [țaǐs].
#: Pentru scrierea '''cuvintelor ajutătoare''' din componența '''numelor de familie străine''' v. '''3. Scrierea cu literă mică sau mare''' și '''1.2.4. Cratima'''.
# Pentru redarea cu litere latine a substantivelor proprii și a cuvintelor scrise cu '''alte alfabete''' (arab, chirilic, grecesc etc.) sau cu '''alte tipuri de sisteme de scriere''' (din chineză, japoneză ș.a.) există norme internaționale (dintre care unele au fost adoptate și ca standarde românești), precum și sisteme proprii ale țărilor respective: chin. ''Beijing'' [Beǐǧin] (scris și pronunțat în trecut și la noi ''Pekin''), ar. ''Marrakech'' [Marak<u>e</u>ș], jap. ''Okinawa'' ![Ochin<u>a</u>va], rus. ''Onega'', ''Tolstoi''.<br/>Numele statelor (și cuvintele din aceeași familie — !''belarus'', !''belarusă'') trebuie folosite în forma oficială recomandată de acestea<ref>Cf. Ministerul Afacerilor Externe, Direcția Protocol, ''Lista corpului diplomatic'', București, 2001.</ref>: !''Belarus'', !''Cambodgia'', !''Côte d'Ivoire'', !''Myanmar''.
# Unele '''nume de locuri''' străine '''cunoscute''' de mai multă vreme la noi au, pe lângă formele cu grafia și pronunțarea '''originare''' — folosite în '''lucrări de specialitate''' (hărți, studii de limbă etc.) —, și forme '''tradiționale curente''', intrate prin intermediul altor limbi și '''adaptate''' limbii române (!folosite inclusiv în indicații bibliografice): it. ''Firenze'' [Fir<u>e</u>nțe]/''Florența'', engl. ''London'' [L<u>a</u>ndăn]/''Londra'', rus. ''Moskva'' [Mascv<u>a</u>]/''Moscova'', it. ''Napoli''/''Neapole'', fr. ''Nice'' [Nis]/''Nisa'', ceh. ''Praha''/''Praga'', gr. ''Thessaloniki''/''Salonic'', pol. ''Warszawa'' [Varș<u>a</u>va]/ ''Varșovia'', germ. ''Wien'' [Vin]/''Viena''.
# Unele nume proprii '''latinești''' și '''vechi grecești''' circulă, în uzul literar românesc, atât într-o formă '''tradițională''', '''adaptată''', cât și în forma '''originară''' (care se folosește în lucrări de specialitate sau, în cazul numelor de persoană latinești, când se reproduc cel puțin două dintre componentele lor): ''August''/''Augustus'', ''Quintilian''/''Quintilianus'' [Cvintili<u>a</u>n(us)], ''Rodos''/''Rhodos''.
#:: Normele actuale recomandă formele !''Damocle'''s''''' — cf. și expresia consacrată ''sabia lui Damocles'' —, ''Menala'''os''''', !'''''Oe'''dip'' [öd<u>i</u>p]/''Oedipus'' [<u>ö</u>d<u>i</u>pus] (cf. și redarea titlului tragediei antice ''Oedip rege'' și al operei lui George Enescu), !''Pr'''<u>o</u>'''cust''.
#:: În versuri se admite și folosirea altor forme decât cele recomandate de normele actuale: ''Joe'' pentru ''Iupiter'', alături de care apare, mai frecvent, forma tradițională '''''J'''upiter'', cu corespondentul său din mitologia greacă ''Zeus'', pronunțat frecvent cu '''hiat''' [z<u>e</u>-us] în loc de forma pedantă, cu diftong, [zeŭs].
#: Pentru '''flexiunea''' unor astfel de nume se recomandă g.-d. de tipul !''lui/zeiței Artemis'', ''Ceres'', ''Dido'', ''Palas Atena'', ''Venus'' — formele de tipul ''Artemidei'', ''Cererei'', ''Didonei'' (în afară de cazul când se folosește și nominativul ''Didona''), ''Paladei Atena'', ''Venerei'', după modelul limbii de origine, fiind ieșite din uz.
#:: Când sunt folosite atât ca substantive proprii, cât și ca substantive comune, unele dintre aceste cuvinte au forme sau/și grafii diferite (''acropolă'', ''Acropole'').
# '''Derivatele''' de la nume proprii se scriu cu respectarea grafiei numelui de la care provin, cf. ''haendelian''/''händelian.''
#:: Vezi și '''4. Scrierea derivatelor, compuselor, locuțiunilor și grupurilor de cuvinte'''.
 
== Note ==
 
<references />
 
[[Categorie:Sincronizare]]
[[Categorie:Articole:DOOM2]]
1.455 de modificări

Meniu de navigare