Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/DOOM2/2. Reguli de scriere și de pronunțare literară”

Sari la navigare Sari la căutare
 
(Nu s-au afișat 27 de versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
<css>
<div class="noautonum">__TOC__</div>
.tocnumber { display: none; }
blockquote {border: 1px solid; padding: 2px 6px;}
</css>


==2. Reguli de scriere și pronunțare literară==
==2. Reguli de scriere și de pronunțare literară==


Regulile care urmează aduc precizări cu privire la aplicarea ''Hotărârii'' Academiei Române de reintroducere a literei ''â'', precum la unele aspecte în legătură cu care se pot produce unele '''greșeli''' sau '''ezitări''' în scriere și/sau pronunțare din cauza nerecunoașterii '''structurii''' cuvintelor, a influenței unor '''rostiri populare''', '''dialectale''' etc.
Regulile care urmează aduc precizări cu privire la aplicarea ''Hotărârii'' Academiei Române de reintroducere a literei '''''â''''', precum la unele aspecte în legătură cu care se pot produce unele '''greșeli''' sau '''ezitări''' în scriere și/sau pronunțare din cauza nerecunoașterii '''structurii''' cuvintelor, a influenței unor '''rostiri populare''', '''dialectale''' etc.


:Asimilările care se produc în vorbire între sunete vecine nu sunt notate în scris (''subsuoară'' [supsuŭ<u>a</u>ră]). Pentru redarea grafică a cuvintelor și a grupurilor de cuvinte rostite fără pauză v. '''[[1.2. Semnele ortografice]]''' și '''4. Scrierea derivatelor, compuselor, locuțiunilor și grupurilor de cuvinte'''.
:Asimilările care se produc în vorbire între sunete vecine nu sunt notate în scris (''subsuoară'' [supsuŭ<u>a</u>ră]). Pentru redarea grafică a cuvintelor și a grupurilor de cuvinte rostite fără pauză v. '''[[1.2. Semnele ortografice]]''' și '''4. Scrierea derivatelor, compuselor, locuțiunilor și grupurilor de cuvinte'''.
Linia 12: Linia 9:
=== 2.1. Vocale și semivocale ===
=== 2.1. Vocale și semivocale ===


==== 2.1.1. â și î ====
==== 2.1.1. ''â'' și ''î'' ====


Conform ''Hotărârii'' Academiei Române din anul 1993, sunetul [î] este redat în două moduri, după criteriul poziției în cuvânt și după criteriul morfologic, pentru care v. '''Tabelul 2'''.
Conform ''Hotărârii'' Academiei Române din anul 1993, sunetul [î] este redat în două moduri, după criteriul poziției în cuvânt și după criteriul morfologic, pentru care v. '''Tabelul 2'''.
Linia 20: Linia 17:
#:Aplicarea ''Hotărârii'' este obligatorie în învățământ și în publicațiile oficiale din România, dar există în continuare persoane, publicații sau edituri care aplică regulile anterioare. ''Hotărârea'' nu a fost preluată oficial în Republica Moldova, de unde se difuzează în România și publicații scrise cu ortografia anterioară.
#:Aplicarea ''Hotărârii'' este obligatorie în învățământ și în publicațiile oficiale din România, dar există în continuare persoane, publicații sau edituri care aplică regulile anterioare. ''Hotărârea'' nu a fost preluată oficial în Republica Moldova, de unde se difuzează în România și publicații scrise cu ortografia anterioară.


==== 2.1.2. După ș și j: a, e, i sau ea, ă, â ====
==== 2.1.2. După ''ș'' și ''j'': ''a'', ''e'', ''i'' sau ''ea'', ''ă'', ''â'' ====


După '''''ș''''' și '''''j''''' se scrie și se pronunță '''''a''''', '''''e''''', '''''i''''' sau, respectiv, '''''ea''''', '''''ă''''', '''''â''''', în funcție de '''structura morfologică''' a cuvântului, și anume:
După '''''ș''''' și '''''j''''' se scrie și se pronunță '''''a''''', '''''e''''', '''''i''''' sau, respectiv, '''''ea''''', '''''ă''''', '''''â''''', în funcție de '''structura morfologică''' a cuvântului, și anume:


# în '''rădăcina''' cuvântului se scrie și se pronunță numai '''''a''''', '''''e''''', '''''i''''' (și nu '''''ea''''', '''''ă''''', '''''â'''''): ''aș'''a'''ză'', ''deș'''a'''rtă'', ''înș'''a'''lă'', ''muș'''a'''ma'', ''ș'''a'''de'', ''ș'''a'''pcă'', ''ș'''a'''se''; ''j'''a'''le'', ''j'''a'''r'', ''tânj'''a'''lă'' („proțap”, folosit mai ales în expresia a se lăsa pe ~); ''aș'''e'''za'', ''înș'''e'''la'', ''ș'''e'''rpoaică'', ''ș'''e'''s''; ''j'''e'''cmăni'', ''j'''e'''li''; ''maș'''i'''nă'', ''ș'''i'''r''; ''j'''i'''lț'', ''j'''i'''r'';
# în '''rădăcina''' cuvântului se scrie și se pronunță numai '''''a''''', '''''e''''', '''''i''''' (și nu '''''ea''''', '''''ă''''', '''''â'''''): ''aș'''a'''ză'', ''deș'''a'''rtă'', ''înș'''a'''lă'', ''muș'''a'''ma'', ''ș'''a'''de'', ''ș'''a'''pcă'', ''ș'''a'''se''; ''j'''a'''le'', ''j'''a'''r'', ''tânj'''a'''lă'' („proțap”, folosit mai ales în expresia ''a se lăsa pe tânjală''); ''aș'''e'''za'', ''înș'''e'''la'', ''ș'''e'''rpoaică'', ''ș'''e'''s''; ''j'''e'''cmăni'', ''j'''e'''li''; ''maș'''i'''nă'', ''ș'''i'''r''; ''j'''i'''lț'', ''j'''i'''r'';
# în '''desinențe''', '''articol''' și '''sufixe''' se scriu și se pronunță vocale din una din cele două serii, în funcție de '''clasa morfologică''' și respectându-se '''identitatea''' vocalei desinențelor, articolului sau sufixelor după celelalte consoane, și anume:
# în '''desinențe''', '''articol''' și '''sufixe''' se scriu și se pronunță vocale din una din cele două serii, în funcție de '''clasa morfologică''' și respectându-se '''identitatea''' vocalei desinențelor, articolului sau sufixelor după celelalte consoane, și anume:
#* '''substantivele''' și '''adjectivele feminine''' cu tema terminată în '''''ș''''', '''''j''''' se scriu și se pronunță cu:
#* '''substantivele''' și '''adjectivele feminine''' cu tema terminată în '''''ș''''', '''''j''''' se scriu și se pronunță cu:
Linia 32: Linia 29:
#* '''verbele de conjugarea I''' cu tema terminată în '''''ș''''', '''''j''''' se scriu și se pronunță cu:
#* '''verbele de conjugarea I''' cu tema terminată în '''''ș''''', '''''j''''' se scriu și se pronunță cu:
#**  '''''-a''''' (ca și în ''lucra'', ''lucram'', ''lucrat'', ''lucrare'') la '''infinitiv''' și în formele și cuvintele provenite de la acesta (imperfect, participiu, imperativ negativ persoana a II-a singular, infinitiv lung substantivat): ''înfățiș'''a''''', ''înfățiș'''a'''m'', ''înfățiș'''a'''t'', ''înfățiș'''a'''re''; ''angaj'''a''''', ''angaj'''a'''m'', ''angaj'''a'''t'', ''angaj'''a'''re'';
#**  '''''-a''''' (ca și în ''lucra'', ''lucram'', ''lucrat'', ''lucrare'') la '''infinitiv''' și în formele și cuvintele provenite de la acesta (imperfect, participiu, imperativ negativ persoana a II-a singular, infinitiv lung substantivat): ''înfățiș'''a''''', ''înfățiș'''a'''m'', ''înfățiș'''a'''t'', ''înfățiș'''a'''re''; ''angaj'''a''''', ''angaj'''a'''m'', ''angaj'''a'''t'', ''angaj'''a'''re'';
#** '''''-ea/-ează''''' (ca și în ''lucrează'') la '''indicativ prezent persoana a III-a''': ''înfățiș'''ea'''ză'', ''angaj'''ea'''ză'';
#** '''''-ează''''' (ca și în ''lucrează'') la '''indicativ prezent persoana a III-a''': ''înfățiș'''ea'''ză'', ''angaj'''ea'''ză'';
#**:De aceea, ''înfățiș'''ea'''ză'' și ''aș'''a'''ză'' se scriu diferit.
#**:De aceea, ''înfățiș'''ea'''ză'' și ''aș'''a'''ză'' se scriu diferit.
#**  '''''-ă''''' (ca și în ''lucrăm'', ''lucră'') la '''indicativ prezent persoana I plural''' și '''perfect simplu persoana a III-a singular''': ''înfățiș'''ă'''m'', ''înfățiș'''ă'''''; ''angaj'''ă'''m'', ''angaj'''ă''''';
#**  '''''-ă''''' (ca și în ''lucrăm'', ''lucră'') la '''indicativ prezent persoana I plural''' și '''perfect simplu persoana a III-a singular''': ''înfățiș'''ă'''m'', ''înfățiș'''ă'''''; ''angaj'''ă'''m'', ''angaj'''ă''''';
Linia 38: Linia 35:
#* '''verbele de conjugarea a IV-a''' cu tema terminată în '''''ș''''', '''''j''''' se scriu și se pronunță cu:
#* '''verbele de conjugarea a IV-a''' cu tema terminată în '''''ș''''', '''''j''''' se scriu și se pronunță cu:
#**  '''''-i''''' (ca și în ''citi'', ''citim'', ''citind'', ''citit'', ''citire'') la '''infinitiv''' și în formele și cuvintele provenite de la acesta (indicativ prezent persoana I plural, participiu, gerunziu, imperativ negativ persoana a II-a singular, infinitiv lung substantivat): ''sfârș'''i''''', ''sfârș'''i'''m'', ''sfârș'''i'''nd'', ''sfârș'''i'''t'', ''sfârș'''i'''re''; ''îngrij'''i''''', ''îngrij'''i'''m'', ''îngrij'''i'''nd'', ''îngrij'''i'''t'', ''îngrij'''i'''re'';
#**  '''''-i''''' (ca și în ''citi'', ''citim'', ''citind'', ''citit'', ''citire'') la '''infinitiv''' și în formele și cuvintele provenite de la acesta (indicativ prezent persoana I plural, participiu, gerunziu, imperativ negativ persoana a II-a singular, infinitiv lung substantivat): ''sfârș'''i''''', ''sfârș'''i'''m'', ''sfârș'''i'''nd'', ''sfârș'''i'''t'', ''sfârș'''i'''re''; ''îngrij'''i''''', ''îngrij'''i'''m'', ''îngrij'''i'''nd'', ''îngrij'''i'''t'', ''îngrij'''i'''re'';
#**: Astfel, la verbele cu tema terminată în '''''ș''''' sau '''''j''''', gerunziul este diferit la majoritatea verbelor de conjugarea I (''furiș'''â'''nd'', ''angaj'''â'''nd'') și respectiv a IV-a (''sfârș'''i'''nd'', ''îngrij'''i'''nd'').
#**: Astfel, la verbele cu tema terminată în ''ș'' sau ''j'', gerunziul este diferit la majoritatea verbelor de conjugarea I (''furiș'''â'''nd'', ''angaj'''â'''nd'') și respectiv a IV-a (''sfârș'''i'''nd'', ''îngrij'''i'''nd'').
#** '''''-ea/-ească''''' (ca și în ''citea'', ''să citească'') la '''indicativ imperfect''', respectiv '''conjunctiv prezent persoana a III-a''': ''sfârș'''ea''''', ''îngrij'''ea'''''; ''să sfârș'''ea'''scă'', ''să îngrij'''ea'''scă''.
#** '''''-ea/-ească''''' (ca și în ''citea'', ''să citească'') la '''indicativ imperfect''', respectiv '''conjunctiv prezent persoana a III-a''': ''sfârș'''ea''''', ''îngrij'''ea'''''; ''să sfârș'''ea'''scă'', ''să îngrij'''ea'''scă''.
#*  '''sufixele''' se scriu și se pronunță:
#*  '''sufixele''' se scriu și se pronunță:
#** '''''-ar''''' (ca și în ''lemnar''): ''cenuș'''a'''r'', ''coș'''a'''r'', ''gogoș'''a'''r'', ''birj'''a'''r'';  
#** '''''-ar''''' (ca și în ''lemnar''): ''cenuș'''a'''r'', ''coș'''a'''r'', ''gogoș'''a'''r'', ''birj'''a'''r'';  
#** '''''-ământ''''' (ca și în ''legământ''): ''îngrăș'''ă'''mânt'';
#** '''''-ământ''''' (ca și în ''legământ''): ''îngrăș'''ă'''mânt'';
#**  '''''-ăreasă''''', '''''-arie''''' dacă sunt legate de '''''-ar''''' (''cenuș'''ă'''reasă'', ''gogoș'''ă'''rie'', ''birj'''ă'''rie'', după ''cenuș'''a'''r'', ''gogoș'''a'''r'', ''birj'''a'''r'') și '''''-ereasă''''', '''''-erie''''' dacă sunt legate de '''''-er''''' (''lenj'''e'''reasă'', după ''lenjerie'') sau independente;
#**  '''''-ăreasă''''', '''''-ărie''''' dacă sunt legate de '''''-ar''''' (''cenuș'''ă'''reasă'', ''gogoș'''ă'''rie'', ''birj'''ă'''rie'', după ''cenuș'''a'''r'', ''gogoș'''a'''r'', ''birj'''a'''r'') și '''''-ereasă''''', '''''-erie''''' dacă sunt legate de '''''-er''''' (''lenj'''e'''reasă'', după ''lenjerie'') sau independente;
#** '''''-ător''''' (ca și în ''temător''): ''înfricoș'''ă'''tor'';
#** '''''-ător''''' (ca și în ''temător''): ''înfricoș'''ă'''tor'';
#** '''''-eală''''' (ca și în ''îndrăzneală''): ''greș'''ea'''lă', ''obloj'''ea'''lă'', ''tânj'''ea'''lă'' (rar) „tânjire”;
#** '''''-eală''''' (ca și în ''îndrăzneală''): ''greș'''ea'''lă'', ''obloj'''ea'''lă'', ''tânj'''ea'''lă'' (rar) „tânjire”;
#**: ''Tânj'''ea'''lă'' se distinge astfel de ''tânj'''a'''lă''; ''înș'''a'''lă'' se scrie cu '''''a''''' deoarece nu este substantiv, ci o formă verbală de la ''a înșela''.
#**: ''Tânj'''ea'''lă'' se distinge astfel de ''tânj'''a'''lă''; ''înș'''a'''lă'' se scrie cu '''''a''''' deoarece nu este substantiv, ci o formă verbală de la ''a înșela''.
#** '''''-ean''''' (ca și în ''brașovean''): ''ieș'''ea'''n'', ''cluj'''ea'''n'', ''someș'''ea'''n''<ref>Numele firmelor ''Clujana'', ''Someșana'' erau scrise greșit.</ref>;
#** '''''-ean''''' (ca și în ''brașovean''): ''ieș'''ea'''n'', ''cluj'''ea'''n'', ''someș'''ea'''n''<ref>Numele firmelor ''Cluj'''a'''na'', ''Someș'''a'''na'' erau scrise greșit.</ref>;
#** '''''-eață''''' (ca și în ''negreață''): ''roș'''ea'''ță'';
#** '''''-eață''''' (ca și în ''negreață''): ''roș'''ea'''ță'';
#** '''''-ească''''' (ca și în ''bărbătească''): ''strămoș'''ea'''scă'', ''vitej'''ea'''scă''.
#** '''''-ească''''' (ca și în ''bărbătească''): ''strămoș'''ea'''scă'', ''vitej'''ea'''scă''.


==== 2.1.3. e și ie ====
==== 2.1.3. ''e'' și ''ie'' ====


La '''început de cuvânt și de silabă după vocală''' se scrie '''''e''''' sau '''''ie''''', în funcție, în general, de pronunțarea literară și de '''etimologie''', și anume:
La '''început de cuvânt și de silabă după vocală''' se scrie '''''e''''' sau '''''ie''''', în funcție, în general, de pronunțarea literară și de '''etimologie''', și anume:


# în majoritatea '''neologismelor''', la început de cuvânt și de silabă după vocală se scrie '''''e''''' și se pronunță '''[e]''': '''''e'''cran'', '''''e'''lev'', '''''e'''pocă'', '''''e'''ră'', '''''e'''xamen''; ''a'''e'''d'', ''a'''e'''rodrom'', ''ale'''e''''', ''co'''e'''xistență'', ''po'''e'''m''; ''agre'''e'''z'', ''cre'''e'''z'', ''efectu'''e'''z'';
# în majoritatea '''neologismelor''', la început de cuvânt și de silabă după vocală se scrie '''''e''''' și se pronunță '''[e]''': '''''e'''cran'', '''''e'''lev'', '''''e'''pocă'', '''''e'''ră'', '''''e'''xamen''; ''a'''e'''d'', ''a'''e'''rodrom'', ''ale'''e''''', ''co'''e'''xistență'', ''po'''e'''m''; ''agre'''e'''z'', ''cre'''e'''z'', ''efectu'''e'''z'';
# în '''pronumele''' personale și în formele verbului a fi se scrie '''''e''''', dar se pronunță '''[ĭe]'''<ref>Rostirea hipercorectă [e] în loc de [ĭe] în aceste forme — practicată în special în învățământ, pentru a fixa la elevi deprinderea de scriere — este '''greșită'''.</ref>: '''''e'''u'', '''''e'''l'', '''''e'''i'', '''''e'''le'', '''''e'''ști'', '''''e'''ste'', '''''e''''', '''''e'''ram'', '''''e'''rai'', '''''e'''ra'', '''''e'''rați'', '''''e'''rau'';
# în '''pronumele''' personale și în formele verbului '''''a fi''''' se scrie '''''e''''', dar se pronunță '''[ĭe]'''<ref>Rostirea hipercorectă [e] în loc de [ĭe] în aceste forme — practicată în special în învățământ, pentru a fixa la elevi deprinderea de scriere — este '''greșită'''.</ref>: '''''e'''u'', '''''e'''l'', '''''e'''i'', '''''e'''le'', '''''e'''ști'', '''''e'''ste'', '''''e''''', '''''e'''ram'', '''''e'''rai'', '''''e'''ra'', '''''e'''rați'', '''''e'''rau'';
# se scrie '''''ie''''' și se pronunță '''[ĭe]''' în:
# se scrie '''''ie''''' și se pronunță '''[ĭe]''' în:
#* cuvintele din '''fondul vechi''': '''''ie'''d'', '''''ie'''ftin'', '''''ie'''pure'', '''''ie'''și''; ''ba'''ie''''', ''che'''ie''''', ''feme'''ie''''', ''vo'''ie''''';
#* cuvintele din '''fondul vechi''': '''''ie'''d'', '''''ie'''ftin'', '''''ie'''pure'', '''''ie'''și''; ''ba'''ie''''', ''che'''ie''''', ''feme'''ie''''', ''vo'''ie''''';
#* '''verbele''' '''neologice''' cu '''rădăcina''' terminată în '''''-i''''': ''atribu'''ie''''', ''constitu'''ie'''''; ''bru'''ie'''z'', ''dera'''ie'''z'';
#* '''verbele neologice''' cu '''rădăcina''' terminată în '''''-i''''': ''atribu'''ie''''', ''constitu'''ie'''''; ''bru'''ie'''z'', ''dera'''ie'''z'';
#* '''neologisme''' cu '''''ie''''' în '''etimon''': ''hematopo'''ie'''ză'', ''pro'''ie'''ct''.
#* '''neologisme''' cu '''''ie''''' în '''etimon''': ''hematopo'''ie'''ză'', ''pro'''ie'''ct''.


====  2.1.4. ea și ia ====
====  2.1.4. ''ea'' și ''ia'' ====


# La început de cuvânt și de silabă după vocală:
# '''La început de cuvânt și de silabă după vocală''':
#* se scrie și se pronunță ia când alternează cu ie (iadă/ied, iarnă/ierni, baia/baie, băiat/băieți, femeia/femeie, tăia/taie, trebuia/trebuie, trăiască/trăiește, întemeiază/întemeieze, îndoială/îndoieli, vasluian/vasluieni) sau cu i (joia/joi, treia/trei);
#* se scrie și se pronunță '''''ia''''' când alternează cu '''''ie''''' ('''''ia'''dă/ied'', '''''ia'''rnă/ierni'', ''ba'''ia'''/baie'', ''bă'''ia'''t/băieți'', ''feme'''ia'''/femeie'', ''tă'''ia'''/taie'', ''trebu'''ia'''/trebuie'', ''tră'''ia'''scă/trăiește'', ''înteme'''ia'''ză/întemeieze'', ''îndo'''ia'''lă/îndoieli'', ''vaslu'''ia'''n/vasluieni'') sau cu '''''i''''' (''jo'''ia'''/joi'', ''tre'''ia'''/trei'');
#* se scrie ea, dar se pronunță [ia] când alternează cu e: ea/el; în neologisme, vorbitorii limbii literare pronunță ea, sub influența scrierii: aleea/alee, creează/creez, efectuează/efectuez.
#* se scrie '''''ea''''', dar se pronunță '''[ĭa]''' când alternează cu '''''e''''': '''''ea'''''/''el''; în neologisme, vorbitorii limbii literare pronunță ''ea'', sub influența scrierii: ''ale'''ea'''/alee'', ''cre'''ea'''ză/creez'', ''efectu'''ea'''ză/efectuez''.
# După t, d, s, z, ț, l,n și r se scrie și se pronunță totdeauna ea: deal, leac, neam, vinerea, seară, teapă, țeapă, zeamă.
# '''După''' '''''t''''', '''''d''''', '''''s''''', '''''z''''', '''''ț''''', '''''l''''', '''''n''''' și '''''r''''' se scrie și se pronunță '''totdeauna''' '''''ea''''': ''d'''ea'''l'', ''l'''ea'''c'', ''n'''ea'''m'', ''viner'''ea''''', ''s'''ea'''ră'', ''t'''ea'''pă'', ''ț'''ea'''pă'', ''z'''ea'''mă''.
#:În aceștia și atâția, după t și ț se scrie ia, care alternează cu i (acești, ațâți).
#:În ''aceșt'''ia''''' și ''atâț'''ia''''', după '''''t''''' și '''''ț''''' se scrie '''''ia''''', care '''alternează''' cu ''i'' (''acești'', ''ațâți'').
# Se scrie totdeauna cea, gea când fac parte din aceeași silabă: ceapă [čapă], ceas, acea, a cincea, să lucească, tăcea; geacă, geam, fugea.
# Se scrie totdeauna '''''cea''''', '''''gea''''' când fac parte din '''aceeași''' silabă: ''c'''ea'''pă'' [č<u>a</u>pă], ''c'''ea'''s'', ''ac'''ea''''', ''a cinc'''ea''''', ''luc'''ea'''scă'', ''tăc'''ea'''''; ''g'''ea'''că'', ''g'''ea'''m'', ''fug'''ea'''''.
#: cia, gia notează secvențe pronunțate în silabe diferite [ci-a], [gi-a]: ci-anură, elegi-ac, Luci-a, Ligi-a.
#: '''''cia''''', '''''gia''''' notează secvențe pronunțate în silabe '''diferite''' [ci-a], [gi-a]: ''c'''i-a'''nură'', ''eleg'''i-a'''c'', ''Luc'''i-a''''', ''Lig'''i-a'''''.
# După p, b, f, v și m se scrie și se pronunță:
# '''După''' '''''p''''', '''''b''''', '''''f''''', '''''v''''' și '''''m''''' se scrie și se pronunță:
#* ea când alternează cu e: beată/beți, stropeală/stropeli, meargă/merge, bârfească/ bârfește, veac/vecie;
#* '''''ea''''' când '''alternează''' cu '''''e''''': ''b'''ea'''tă/beți'', ''strop'''ea'''lă/stropeli'', ''m'''ea'''rgă/merge'', ''bârf'''ea'''scă/ bârfește'', ''v'''ea'''c/vecie'';
#* ia când alternează cu ie (biată/biet, piatră/pietre, amiază/amiezi, fiare/fier, viață/ vieți) sau când nu există forme alternante (abia, fiară).
#* '''''ia''''' când '''alternează''' cu '''''ie''''' (''b'''ia'''tă/biet'', ''p'''ia'''tră/pietre'', ''am'''ia'''ză/amiezi'', ''f'''ia'''re/fier'', ''v'''ia'''ță/ vieți'') sau când '''nu''' există forme alternante (''ab'''ia''''', ''f'''ia'''ră'').
#:Astfel, beată se deosebește de biată.
#:Astfel, ''b'''ea'''tă'' se deosebește de ''b'''ia'''tă''.
# După ch, gh se scrie:
# '''După''' '''''ch''''', '''''gh''''' se scrie:
#* ea când alternează cu e: cheamă/chem, cheag/închega, blochează/blochez, gheată/ ghete, gheață/ghețuri, veghează/veghez;
#* '''''ea''''' când '''alternează''' cu '''''e''''': ''ch'''ea'''mă/chem'', ''ch'''ea'''g/închega'', ''bloch'''ea'''ză/blochez'', ''gh'''ea'''tă/ ghete'', ''gh'''ea'''ță/ghețuri'', ''vegh'''ea'''ză/veghez'';
#* ia când nu există forme alternante: chiar, chiabur, ghiaur, maghiar.
#* '''''ia''''' când '''nu''' există forme alternante: ''ch'''ia'''r'', ''ch'''ia'''bur'', ''gh'''ia'''ur'', ''magh'''ia'''r''.


====  2.1.5. eai, eau și iai, iau ====
====  2.1.5. ''eai'', ''eau'' și ''iai'', ''iau'' ====


# Se scrie și se pronunță iai, iau la început de cuvânt (iau) și la început de silabă după vocală: îndoiai, îndoiau; suiai, suiau.
# Se scrie și se pronunță '''''iai''''', '''''iau''''' '''la început de cuvânt''' ('''''iau''''') și '''la început de silabă după vocală''': ''îndo'''iai''''', ''îndo'''iau'''''; ''su'''iai''''', ''su'''iau'''''.
# După consoană se scrie și se pronunță după aceleași reguli ca la ea, ia:
# '''După consoană''' se scrie și se pronunță după aceleași reguli ca la '''''ea''''', '''''ia''''':
#* eai, eau: urecheai, urecheau, vegheai, vegheau, beau, șleau, vreau;
#* '''''eai''''', '''''eau''''': ''urech'''eai''''', ''urech'''eau''''', ''vegh'''eai''''', ''vegh'''eau''''', ''b'''eau''''', ''șl'''eau''''', ''vr'''eau''''';
#* iau: miau.  
#* '''''iau''''': ''m'''iau'''''.


====  2.1.6. eo, io și eoa, ioa ====
====  2.1.6. ''eo'', ''io'' și ''eoa'', ''ioa'' ====


# Se scrie totdeauna io, ioa după [c], [g] (ciorchine, giol; cioară, gioarsă) și după ch, gh [k'], [g'] când fac parte din aceeași silabă (chior, chioșc, șchiop, ghiol, ghiotura; chioară, șchioapă, ghioagă).
# Se scrie totdeauna '''''io''''', '''''ioa''''' '''după''' '''[č]''', '''[ǧ]''' (''c'''io'''rchine'', ''g'''io'''l''; ''c'''ioa'''ră'', ''g'''ioa'''rsă'') și '''după''' '''''ch''''', '''''gh''''' '''[k']''', '''[g']''' când fac parte din '''aceeași''' silabă (''ch'''io'''r'', ''ch'''io'''șc'', ''șch'''io'''p'', ''gh'''io'''l'', ''gh'''io'''tură''; ''ch'''ioa'''ră'', ''șch'''ioa'''pă'', ''gh'''ioa'''gă'').
#: cheo, geo notează secvențe pronunțate în silabe diferite [che-o], [ge-o]: che-otoare, ge-ologie (eo nu se pronunță însă în silabe diferite în geor-gi-an, Geor-ge, ca și în Gheor-ghe).
#: '''''cheo''''', '''''geo''''' notează secvențe pronunțate în silabe '''diferite''' [che-o], [ǧe-o]: ''ch'''e-o'''toare'', ''g'''e-o'''logie'' (''eo'' nu se pronunță însă în silabe diferite în ''g'''eo'''r-gi-an'', ''G'''eo'''r-ge'', ca și în ''Gh'''eo'''r-ghe'').
# După alte consoane se scrie și se pronunță de obicei eo (deodată, leorpâi, pleosc) și eoa (leoarcă), dar io în feleștioc.  
# '''După alte consoane''' se scrie și se pronunță de obicei '''''eo''''' (''d'''eo'''dată'', ''l'''eo'''rpăi'', ''pl'''eo'''sc'') și '''''eoa''''' (''l'''eoa'''rcă''), dar '''''io''''' în ''feleșt'''io'''c''.


====  2.1.7. oa și ua ====
====  2.1.7. ''oa'' și ''ua'' ====


# La început de cuvânt se scrie totdeauna oa: oare, oameni, oaste.
# La '''început''' de '''cuvânt''' se scrie totdeauna '''''oa''''': '''''oa'''re'', '''''oa'''meni'', '''''oa'''ste''.
# După consoană se scrie și se pronunță oa: coadă, doar, foarte, joacă, moară, poartă, soare.
# '''După consoană''' se scrie și se pronunță '''''oa''''': ''c'''oa'''dă'', ''d'''oa'''r'', ''f'''oa'''rte'', ''j'''oa'''că'', ''m'''oa'''ră'', ''p'''oa'''rtă'', ''s'''oa'''re''.
# După vocală se scrie:
# '''După vocală''' se scrie:
#* oa când alternează cu o: cuvioasă/cuvios, găoace/găoci, respectuoasă/respectuos;
#* '''''oa''''' când alternează cu '''''o''''': ''cuvi'''oa'''să/cuvios'', ''gă'''oa'''ce''/''găoci'', ''respectu'''oa'''să''/''respectuos'';
#* ua când nu alternează cu o (ci cu uă): a doua/două, piua/piuă, roua/r ouă, steaua/(reg.) steaua, ziua/ziuă.  
#* '''''ua''''' când nu alternează cu '''''o''''' (ci cu ''''''''''): ''a do'''ua'''/două'', ''pi'''ua'''/piuă'', ''ro'''ua'''/rouă'', ''stea'''ua'''/''(reg.) ''steauă'', ''zi'''ua'''/ziuă''.


====  2.1.8. Vocale în hiat ====
====  2.1.8. Vocale în hiat ====


# Se scrie -ie (la forma nearticulată), respectiv -ia (la forma articulată) -pronunțate în două silabe — în substantive feminine ca i-e (bucuri-e, famili-e, istori-e, vi-e), respectiv i-a: bucuri-a, famili-a, istori-a, vi-a.
# Se scrie '''''-ie''''' (la forma nearticulată), respectiv '''''-ia''''' (la forma articulată) pronunțate în două silabe — în substantive feminine ca '''''i-e''''' (''bucur'''i-e''''', ''famil'''i-e''''', ''istor'''i-e''''', ''v'''i-e'''''), respectiv '''''i-a''''': ''bucur'''i-a''''', ''famil'''i-a''''', ''istor'''i-a''''', ''v'''i-a'''''.
# În pronunțarea actuală se manifestă și tendința reducerii hiatului, prin pronunțarea ca diftong a unor vocale alăturate (ziar [ziar]).  
# În pronunțarea actuală se manifestă și tendința '''reducerii hiatului''', prin pronunțarea ca '''diftong''' a unor vocale alăturate (''ziar'' [zĭar]).


=== 2.2. Consoane ===
=== 2.2. Consoane ===


====  2.2.1. înainte de p și b: m ====
====  2.2.1. Înainte de ''p'' și ''b'': ''m'' ====


Înainte de '''''p''''' și '''''b''''' se scrie '''''m''''' ('''nu''' '''''n'''''), inclusiv în prefixe care înaintea altor consoane se scriu cu '''''n''''': ''a'''m'''bulanță'', ''a'''m'''plasa'', ''co'''m'''bate'', ''co'''m'''plăcea'', ''e'''m'''blemă'', ''e'''m'''plastru'', ''i'''m'''batabil'', ''i'''m'''proviza'', ''î'''m'''bolnăvi'', ''î'''m'''părat'', ''u'''m'''bla''.
Înainte de '''''p''''' și '''''b''''' se scrie '''''m''''' '''(nu ''n'')''', inclusiv în prefixe care înaintea altor consoane se scriu cu ''n'': ''a'''m'''bulanță'', ''a'''m'''plasa'', ''co'''m'''bate'', ''co'''m'''plăcea'', ''e'''m'''blemă'', ''e'''m'''plastru'', ''i'''m'''batabil'', ''i'''m'''proviza'', ''î'''m'''bolnăvi'', ''î'''m'''părat'', ''u'''m'''bla''.


'''Excepție''': ''Ista'''n'''bul''.
'''Excepție''': ''Ista'''n'''bul''.


====  2.2.2. s și ș; x; z ====
====  2.2.2. ''s'' și ''ș''; ''x''; ''z'' ====


# Se scrie și se pronunță ș în împrumuturi din germană (ștrand), dar s în împrumuturi din alte limbi: spray, stat, stofă, strangula.
# Se scrie și se pronunță '''''ș''''' în împrumuturi din germană ('''''ș'''trand''), dar '''''s''''' în împrumuturi din alte limbi: '''''s'''pray'', '''''s'''tat'', '''''s'''tofă'', '''''s'''trangula''.
# Se scrie și se pronunță ex numai în formațiile în care acesta este prefix (excava, excrescență), dar es în cuvinte în care face parte din rădăcină: escalada, escroc.
# Se scrie și se pronunță ''e'''x''''' numai în formațiile în care acesta este '''prefix''' (''e'''x'''cava'', ''e'''x'''crescență''), dar ''e'''s''''' în cuvinte în care face parte din rădăcină: ''e'''s'''calada'', ''e'''s'''croc''.
# în unele cuvinte, grupul de sunete [ks] este redat prin succesiunea de litere cs: fucsie, rucsac (darfux, ruxandră); v. și n. 27.
# În unele cuvinte, grupul de sunete '''[ks]''' este redat prin succesiunea de litere '''''cs''''': ''fu'''cs'''ie'', ''ru'''cs'''ac'' (dar ''fu'''x''''', ''ru'''x'''andră''); v. și n. 27.
# cț și x nu trebuie confundate în reflecție „gândire” și reflexie „fenomen fizic”.
# '''''''''' și '''''x''''' '''nu''' trebuie confundate în ''refle'''cț'''ie'' „gândire” și ''refle'''x'''ie'' „fenomen fizic”.
# înaintea anumitor consoane (sonore și sonante) se scrie s sau z, în funcție, în general, de pronunțarea literară:
# '''Înaintea anumitor consoane''' (sonore și sonante) se scrie '''''s''''' sau '''''z''''', în funcție, în general, de pronunțarea literară:
#* înaintea consoanelor surde p, t, c, ș,fșih se scrie și se pronunță s: despacheta, destăinui, tusșase, desfigura, deshuma;
#* înaintea consoanelor surde '''''p''''', '''''t''''', '''''c''''', '''''ș''''','''''f''''' și '''''h''''' se scrie și se pronunță '''''s''''': ''de'''s'''pacheta'', ''de'''s'''tăinui'', ''tu'''s'''șase'', ''de'''s'''figura'', ''de'''s'''huma'';
#* înaintea consoanelor sonore b, d, g, j și v se scrie și se pronunță z: zbor, dezbate; zdup, brazdă; zgomot, izgoni; dezjuga, răzjudeca; zvănta, azvârli.
#* înaintea consoanelor sonore '''''b''''', '''''d''''', '''''g''''', '''''j''''' și '''''v''''' se scrie și se pronunță '''''z''''': '''''z'''bor'', ''de'''z'''bate''; '''''z'''dup'', ''bra'''z'''dă''; '''''z'''gomot'', ''i'''z'''goni''; ''de'''z'''juga'', ''ră'''z'''judeca''; '''''z'''vânta'', ''a'''z'''vârli''<br/>
#*: Excepții: se scriu cu s unele neologisme:
#: '''Excepții''': se scriu cu '''''s''''' unele '''neologisme''':
#*:* derivate (în limba română sau împrumutate) cu prefixul trans-: transborda, transdanubian, transgresiune, transversal;
#:* '''derivate''' (în limba română sau împrumutate) cu '''prefixul''' '''''trans-''''': ''tran'''s'''borda'', ''tran'''s'''danubian'', ''tran'''s'''gresiune'', ''tran'''s'''versal'';
#*:* compuse împrumutate: aisberg, glasbeton, glasvand, jurisdicție;
#:* '''compuse''' împrumutate: ''ai'''s'''berg'', ''gla'''s'''beton'', ''gla'''s'''vand'', ''juri'''s'''dicție'';
#*:* alte cuvinte: disident, disertație (dar a dizerta), premisă, sesiune;
#:* alte cuvinte: ''di'''s'''ident'', ''di'''s'''ertație'' (dar ''a di'''z'''erta''), ''premi'''s'''ă'', ''se'''s'''iune'';
#*:* nume proprii: Desdemona;
#:* '''nume proprii''': ''De'''s'''demona'';
# înaintea consoanei sonore z se păstrează s în prefixele des-, ras-: deszăpezi, răszice.
# Înaintea consoanei sonore '''''z''''' se păstrează '''''s''''' în prefixele '''''des-''''', '''''răs-''''': ''de'''s'''zăpezi'', ''ră'''s'''zice''.
# înaintea sonantei r se scrie și se pronunță z: dezrobi.
# Înaintea sonantei '''''r''''' se scrie și se pronunță '''''z''''': ''de'''z'''robi''.
# Se scrie z în unele împrumuturi pronunțate în limba literară actuală ca atare: khermeză (ea bazin etc)
# Se scrie '''''z''''' în unele împrumuturi pronunțate în limba literară actuală ca atare: !''cherme'''z'''ă'' (ca ''bazin'' etc.).
# înaintea lui /, m, n sunt posibile ambele pronunțări, astfel că singurele reguli particulare privesc:
# Înaintea lui '''''l''''', '''''m''''', '''''n''''' sunt posibile ambele pronunțări, astfel că singurele reguli particulare privesc:
#* prefixul ăez-: dezlega, dezminți, deznoda;
#* prefixul '''''dez-''''': ''de'''z'''lega'', ''de'''z'''minți'', ''de'''z'''noda'';
#* finalele -sm (marasm, pleonasm, sarcasm — inclusiv sufixul -ism: simbolism) și -smă în neologisme (fantasmă, prismă) și derivatele lor (fantasmagoric, prismatic);
#* finalele '''''-sm''''' (''mara'''s'''m'', ''pleona'''s'''m'', ''sarca'''s'''m'' — inclusiv sufixul '''''-ism''''': ''simboli'''s'''m'') și '''''-smă''''' în neologisme (''fanta'''s'''mă'', ''pri'''s'''mă'') și derivatele lor (''fanta'''s'''magoric'', ''pri'''s'''matic'');
#* păstrarea consoanei finale a rădăcinii în cuvintele analizabile formate ați sufixul -nic: casnic, josnic (de la casă, jos), dar groaznic, obraznic, paznic (de la groaza, obraz, pază);
#* păstrarea consoanei finale a rădăcinii în cuvintele analizabile formate cu sufixul '''''-nic''''': ''ca'''s'''nic'', ''jo'''s'''nic'' (de la ''casă'', ''jos''), dar ''groa'''z'''nic'', ''obra'''z'''nic'', ''pa'''z'''nic'' (de la ''groază'', ''obraz'', ''pază'');
#* celelalte cuvinte se scriu, unele eu s (slab, desluși, sminti, smântână, snoavă, trosni), altele cu z (zloată, izlaz, zmeu, izmă, caznă, gleznă).
#* celelalte cuvinte se scriu, unele cu '''''s''''' ''('''s'''lab'', ''de'''s'''luși'', '''''s'''minti'', '''''s'''mântână'', '''''s'''noavă'', ''tro'''s'''ni)'', altele cu '''''z''''' ''('''z'''loată'', ''i'''z'''laz'', '''''z'''meu'', ''i'''z'''mă'', ''ca'''z'''nă'', ''gle'''z'''nă)''.
# cvasi- se scrie și se citește cu s (cvasitotalitate, cvasiunanimi[45]), dar izo- cu z (izofonă, izoglosă, izolexă), ca și \concluziv și \coroziv, la fel cu concluzie și coroziune.
# '''''cvasi-''''' se scrie și se citește cu '''''s''''' (''cva'''s'''itotalitate'', ''cva'''s'''iunanimi''<ref>Dar tot mai frecvent [cvazi-].</ref>), dar '''''izo-''''' cu '''''z''''' (''i'''z'''ofonă'', ''i'''z'''oglosă'', ''i'''z'''olexă''), ca și !''conclu'''z'''iv'' și !''coro'''z'''iv'', la fel cu ''conclu'''z'''ie'' și ''coro'''z'''iune''.


=== 2.3. Litere duble ===
=== 2.3. Litere duble ===
Linia 144: Linia 141:
#:Se scriu și se pronunță cu o '''singură''' vocală ''pr'''e'''rie'', ''pr'''o'''roc''.
#:Se scriu și se pronunță cu o '''singură''' vocală ''pr'''e'''rie'', ''pr'''o'''roc''.
# Vocale duble se întâlnesc și în unele '''nume proprii străine''' sau '''românești scrise după model străin'''; în unele dintre ele nu se pronunță decât o vocală: '''''Aa'''chen'', '''''Aa'''lto'', '''''Aa'''ron'', ''Nausic'''aa''''', ''Varl'''aa'''m'', uneori diferită de ''a'', după regulile limbii în cauză ('''''Aa'''sen'' [<u>o</u>sen]).
# Vocale duble se întâlnesc și în unele '''nume proprii străine''' sau '''românești scrise după model străin'''; în unele dintre ele nu se pronunță decât o vocală: '''''Aa'''chen'', '''''Aa'''lto'', '''''Aa'''ron'', ''Nausic'''aa''''', ''Varl'''aa'''m'', uneori diferită de ''a'', după regulile limbii în cauză ('''''Aa'''sen'' [<u>o</u>sen]).
#:În unele împrumuturi sau nume proprii, vocalele duble pot avea alte valori decât în scrierea cuvintelor românești, în funcție de regulile ortografice ale limbii respective: ''spleen'' (angl.) [splin]
#:În unele împrumuturi sau nume proprii, vocalele duble pot avea alte valori decât în scrierea cuvintelor românești, în funcție de regulile ortografice ale limbii respective: ''spleen'' (angl.) [splin].


====  2.3.2. Consoane duble ====
====  2.3.2. Consoane duble ====
Linia 150: Linia 147:
# '''Consoanele duble''' notează, de regulă, '''două''' sunete-consoane (care '''se pronunță amândouă'''), și anume:
# '''Consoanele duble''' notează, de regulă, '''două''' sunete-consoane (care '''se pronunță amândouă'''), și anume:
#* consoane '''identice''', în:
#* consoane '''identice''', în:
#** cuvinte '''compuse''': ''oh'''mm'''etru'', ''Sâ'''nn'''icolaul Mare''<ref>În ''DOOM<sup>1</sup>, p. XV, era citat şi ''cel-lalt'' (care nu exista în ''Dicţionarul'' propriu-zis şi era combătut în ''Îndreptar'', p. 22), dar singura formă literară este ''celălalt''.</ref>;
#** cuvinte '''compuse''': ''oh'''mm'''etru'', ''Sâ'''nn'''icolaul Mare''<ref>În DOOM<sup>1</sup>, p. XV, era citat și ''ce'''l-l'''alt'' (care nu exista în ''Dicționarul'' propriu-zis și era combătut în ''Îndreptar'', p. 22), dar singura formă literară este ''celălalt''.</ref>;
#** '''derivate cu prefixe''' de la cuvinte care încep cu aceeași consoană eu aceea în care se termină prefixul: ''î'''nn'''oda'', ''î'''nn'''opta''; ''inte'''rr'''egional''; ''tran'''ss'''iberian''; ''pos'''tt'''otalitar'' (dar ''îneca'', ''înota'');
#** '''derivate cu prefixe''' de la cuvinte care încep cu aceeași consoană cu aceea în care se termină prefixul: ''î'''nn'''oda'', ''î'''nn'''opta''; ''inte'''rr'''egional''; ''tran'''ss'''iberian''; ''pos'''tt'''otalitar'' (dar ''î'''n'''eca'', ''î'''n'''ota'');
#* consoane '''diferite''': '''[k]''' și '''[č]''' notate cu aceeași literă, '''''c''''' (''a'''cc'''ent'', ''o'''cc'''ipital'', ''su'''cc'''es'', ''va'''cc'''ina'').
#* consoane '''diferite''': '''[k]''' și '''[č]''' notate cu aceeași literă, '''''c''''' (''a'''cc'''ent'', ''o'''cc'''ipital'', ''su'''cc'''es'', ''va'''cc'''ina'').
# În unele '''neologisme''' și în '''nume proprii''' scrise după '''model''' străin și '''derivate''' de la acestea, consoana dublă poate nota, în conformitate cu regulile limbii respective, '''un''' singur sunet, care poate avea '''aceeași''' valoare ca și consoana simplă (''bou'''rr'''ée'', ''forti'''ss'''imo'', ''ki'''bb'''utz'', ''loe'''ss''''', ''wa'''tt'''''; ''Phili'''pp'''ide'', ''Rose'''tt'''i'') sau o valoare '''diferită''': '''''ll''''' '''[1']''' (''caudi'''ll'''o''), '''''zz''''' '''[ț]''' (''me'''zz'''osoprană'', ''Negru'''zz'''i'').
# În unele '''neologisme''' și în '''nume proprii''' scrise după '''model''' străin și '''derivate''' de la acestea, consoana dublă poate nota, în conformitate cu regulile limbii respective, '''un''' singur sunet, care poate avea '''aceeași''' valoare ca și consoana simplă (''bou'''rr'''ée'', ''forti'''ss'''imo'', ''ki'''bb'''utz'', ''loe'''ss''''', ''wa'''tt'''''; ''Phili'''pp'''ide'', ''Rose'''tt'''i'') sau o valoare '''diferită''': ''ll'' '''[l']''' (''caudi'''ll'''o''), ''zz'' '''[ț]''' (''me'''zz'''osoprană'', ''Negru'''zz'''i'').
V. și '''5. Despărțirea în silabe și la capăt de rând'''.
#::V. și '''5. Despărțirea în silabe și la capăt de rând'''.


=== 2.4. Accentul ===
=== 2.4. Accentul ===
Linia 160: Linia 157:
==== 2.4.1. Accentul tonic ====
==== 2.4.1. Accentul tonic ====
      
      
# în limba română, accentul este '''liber'''. De aceea, el poate distinge cuvinte (''comp<u>a</u>nie'' „unitate militară” — ''compan<u>i</u>e'' „tovărășie; societate”; ''moza<u>i</u>c'' s. - ''moz<u>a</u>ic'' adj.) sau forme gramaticale (indicativ prezent persoana a III-a ''c<u>â</u>ntă'' - perfect simplu persoana a III-a singular ''cânt<u>ă</u>'').  
# În limba română, accentul este '''liber'''. De aceea, el poate distinge cuvinte (''comp<u>a</u>nie'' „unitate militară” — ''compan<u>i</u>e'' „tovărășie; societate”; ''moza<u>i</u>c'' s. ''moz<u>a</u>ic'' adj.) sau forme gramaticale (indicativ prezent persoana a III-a ''c<u>â</u>ntă'' perfect simplu persoana a III-a singular ''cânt<u>ă</u>'').  
#  
#  
#* -'''a final''' este<br>
#* -'''a final''' este  
#** '''accentuat''' în unele forme verbale (infinitiv, imperfect persoana a III-a singular: ''tremur<u>a</u>''), în unele substantive feminine nearticulate terminate în ''-a'' sau ''-ea'' (''cafe''<u>''a''</u>, ''musac''<u>''a''</u>) și în unele adjective împrumutate: ''gren<u>a</u>'', ''lil<u>a</u>'';
#** '''accentuat''' în unele forme verbale (infinitiv, imperfect persoana a III-a singular: ''tremur<u>a</u>''), în unele substantive feminine nearticulate terminate în ''-a'' sau ''-ea'' (''cafe''<u>''a''</u>, ''musac''<u>''a''</u>) și în unele adjective împrumutate: ''gren<u>a</u>'', ''lil<u>a</u>'';
#** '''neaccentuat''' când este articol hotărât (''c<u>a</u>sa'', ''musac<u>a</u>ua'') și în unele împrumuturi (''tib<u>i</u>a'', ''wid<u>i</u>a''), la care forma nearticulată și cea articulată se confundă (unele și-au creat (și) o nouă formă nearticulată: ''cariocă'', ''leva/levă'', ''nutrie'');
#** '''neaccentuat''' când este articol hotărât (''c<u>a</u>sa'', ''musac<u>a</u>ua'') și în unele împrumuturi (''t<u>i</u>bia'', ''w<u>i</u>dia''), la care forma nearticulată și cea articulată se confundă (unele și-au creat (și) o nouă formă nearticulată: !''cariocă'', !''leva/levă'', !''nutrie'');
#*: '''-i''' și '''-u''' final sunt '''accentuați''' în unele împrumuturi: substantive (''colibr<u>i</u>'', ''tax<u>i</u>''; ''at<u>u</u>'') și adjective: ''kak<u>i</u>''.
#* -'''i''' și -'''u''' final sunt '''accentuați''' în unele împrumuturi: substantive (''colibr<u>i</u>'', ''tax<u>i</u>''; ''at<u>u</u>'') și adjective: ''kak<u>i</u>''.
#* -'''o final''' este:
#* -'''o final''' este
#** '''neaccentuat''' în majoritatea cuvintelor în care apare: ''in-f<u>o</u>lio'', ''r<u>a</u>dio'';
#** '''neaccentuat''' în majoritatea cuvintelor în care apare: ''in-f<u>o</u>lio'', ''r<u>a</u>dio'';
#** '''accentuat''' în substantive și adjective mai recente: ''antihal<u>o</u>'', ''hal<u>o</u>''; ''bord<u>o</u>'', ''indig<u>o</u>'', ''mar<u>o</u>''.
#** '''accentuat''' în substantive și adjective mai recente: ''antihal<u>o</u>'', ''hal<u>o</u>''; ''bord<u>o</u>'', ''indig<u>o</u>'', ''mar<u>o</u>''.
# Sufixele '''monosilabice''' sunt de cele mai multe ori accentuate (-''al'', -''an'', -''ar'', -''aș'', -''âș'', -''el'', -''esc'', -''et'', -''giu'', -''ior'', -''ism'', -''ist'', -''iș'', -''iu'', -''lâc'', -''oi'', -''os'', -''șag'', -''șor'', ''-șug'', - ''tor'', -''ui''), dar există și sufixe monosilabice neaccentuate (-''bil''<ref>În Îndeptar 5, p. 23, se afirmă, greșit, contrariul.</ref>, -''nic'').
# Sufixele '''monosilabice''' sunt de cele mai multe ori accentuate (-''al'', -''an'', -''ar'', -''aș'', -''âș'', -''el'', -''esc'', -''et'', -''giu'', -''ior'', -''ism'', -''ist'', -''iș'', -''iu'', -''lâc'', -''oi'', -''os'', -''șag'', -''șor'', ''-șug'', - ''tor'', -''ui''), dar există și sufixe monosilabice neaccentuate (-''bil''<ref>În ''Îndeptar<sup>5</sup>'', p. 23, se afirmă, greșit, contrariul.</ref>, -''nic'').
# Substantivele provenite din '''infinitive lungi''' ale verbelor în '''''-ea''''' trebuie accentuate pe sufix: ''preved<u>e</u>re''.
# '''Substantivele''' provenite din '''infinitive lungi''' ale verbelor în '''-ea''' trebuie accentuate pe '''sufix''': ''preved<u>'''e'''</u>re''.
# În funcție de uzul literar actual, normele actuale recomandă o singură accentuare la cuvinte precum ''ad<u>i</u>că'', ''<u>a</u>ripă'', ''av<u>a</u>rie''<ref> Variantă care s-a generalizat în dauna accentuării etimologice ''avar<u>i</u>e''.</ref>, ''caract<u>e</u>r'', ''căl<u>u</u>găriță'', ''d<u>o</u>ctoriță'', ''dum<u>i</u>nică'', ''fenom<u>e</u>n'', ''ianu<u>a</u>rie'', ''loz<u>i</u>ncă'', ''mir<u>o</u>s'', ''reg<u>i</u>zor'', ''sev<u>e</u>r'', ''șerv<u>e</u>t'', ''<u>u</u>nic''.<br>
# În funcție de '''uzul literar actual''', normele actuale recomandă '''o''' singură accentuare la cuvinte precum !''ad<u>i</u>că'', !''<u>a</u>ripă'', !''av<u>a</u>rie''<ref>Variantă care s-a generalizat în dauna accentuării etimologice ''avar<u>i</u>e''.</ref>, ''caract<u>e</u>r'', ''căl<u>u</u>găriță'', ''d<u>o</u>ctoriță'', ''dum<u>i</u>nică'', ''fenom<u>e</u>n'', ''ianu<u>a</u>rie'', ''loz<u>i</u>ncă'', ''mir<u>o</u>s'', !''reg<u>i</u>zor'', ''sev<u>e</u>r'', ''șerv<u>e</u>t'', ''<u>u</u>nic''.<br>La unele cuvinte mai vechi sau mai noi se '''admit variante''' accentuale '''literare''' libere (indicate în ''Dicționar'' în ordinea preferinței), cu unele deosebiri față de DOOM<sup>1</sup>: !''acat<u>i</u>st''/''ac<u>a</u>tist'', ''an<u>o</u>st''/''<u>a</u>nost'', !''<u>a</u>ntic''/''ant<u>i</u>c'', !''g<u>i</u>ngaș''/''ging<u>a</u>ș'', !''hatm<u>a</u>n''/''h<u>a</u>tman'', ''<u>i</u>ntim''/''int<u>i</u>m'', !''j<u>i</u>lav''/''jil<u>a</u>v'', !''pen<u>u</u>rie''/''penur<u>i</u>e'', ''prof<u>e</u>sor''/''profes<u>o</u>r'', !''tr<u>a</u>fic''/''traf<u>i</u>c''.<br>Unele accentuări respinse de normă sunt '''inculte''' (''butel<u>i</u>e''), în timp ce altele sunt '''tolerabile''', nereprezentând propriu-zis greșeli, ci variante livrești, mai apropiate de unul dintre etimoane, uneori cu încercarea de specializare semantică sau de domeniu (''car<u>a</u>cter'', ''fen<u>o</u>men''), ori accentuări mai vechi (''călugăr<u>i</u>ță'', ''doctor<u>i</u>ță'') și/sau regionale (''b<u>o</u>lnav'', ''d<u>u</u>șman'').<br/>&nbsp; &nbsp; &nbsp; &nbsp; &nbsp; &nbsp; În poezie se admite și folosirea altor variante accentuale decât cele recomandate de normele actuale.<br/>Se recomandă o singură accentuare la '''forme verbale''' ca:
#:La unele cuvinte mai vechi sau mai noi se admit variante accentuale literare libere (indicate în Dicționar in ordinea preferinței), cu unele deosebiri față de DOOM1: ''!acat<u>i</u>st''/''ac<u>a</u>tist'', ''an<u>o</u>st''/''<u>a</u>nost'', ''!<u>a</u>ntic''/''ant<u>i</u>c'', ''!g''<u>''i''</u>''ngaș''/''ging<u>a</u>ș'', ''!hatm<u>a</u>n''/''h<u>a</u>tman'', ''<u>i</u>ntim''/''int<u>i</u>m'', ''!j<u>i</u>lav''/''jil<u>a</u>v'', ''!pen<u>u</u>rie''/''penur<u>i</u>e'', ''prof<u>e</u>sor''/''profes<u>o</u>r'', ''!tr<u>a</u>fic''/''traf<u>i</u>c''.<br>
#:* indicativul și conjunctivul prezent persoana I și a II-a plural și imperativ persoana a II-a plural — accentuate pe sufixul -e la conjugarea a II-a (tipul ''tăc<u>e</u>ți''), respectiv pe temă la conjugarea a III-a (tipul ''b<u>a</u>teți'');
#:Unele accentuări respinse de normă sunt '''inculte''' (''but<u>e</u>lie''), în timp ce altele sunt '''tolerabile''', nereprezentând propriu-zis greșeli, ci variante livrești, mai apropiate de unul dintre etimoane, uneori cu încercarea de specializare semantică sau de domeniu (''car<u>a</u>cter'', ''fen<u>o</u>men''), ori accentuări mai vechi (''călugăr<u>i</u>ță'', ''doctor<u>i</u>ță'') și/sau regionale (''b<u>o</u>lnav'', ''d<u>u</u>șman'').
#:* formele verbului ''a fi'' !''s''<u>''u''</u>''ntem'', !''s<u>u</u>nteți''.
#::În poezie se admite și folosirea altor variante accentuate decât cele recomandate de normele actuale.
# Accentul rămâne în cea mai mare parte '''stabil''' în cursul '''flexiunii''' la marea majoritate a '''numelor'''.<br>El este însă '''mobil''' la:
#:Se recomandă o singură accentuare la '''forme verbale''' ca:
#* substantivele ''n<u>o</u>ră'', g.-d. sg.; pl. ''nur<u>o</u>ri''; ''s<u>o</u>ră'', ''sur<u>o</u>ri'';
#:* indicativul și conjunctivul prezent persoana I și a Il-a plural și imperativ persoana a Il-a plural — accentuate pe sufixul -e la conjugarea a II-a (tipul ''tăc<u>e</u>ți''), respectiv pe temă la conjugarea a IlI-a (tipul ''b<u>a</u>teți'');
#* la substantivele neutre terminate în '''''-o''''' intrate mai de mult în limbă (''r<u>a</u>dio'', ''z<u>e</u>ro''), la care accentul se deplasează pe '''''o''''' la forma articulată hotărât (''radi<u>o</u>ul'', ''zer<u>o</u>ul'') și la plural (''radi<u>o</u>uri'', ''zer<u>o</u>uri'').
#:* formele verbului a fi ''!s''<u>''u''</u>''ntem'', ''!s<u>u</u>nteți''.
#::La împrumuturile mai recente și la termenii de specialitate, accentul este '''stabil''': ''avoc<u>a</u>doul''.
# Accentul rămâne în cea mai mare parte '''stabil''' în cursul '''flexiunii''' la marea majoritate a '''numelor'''.<br>
#:El este însă '''mobil''' la:
#:* substantivele ''n<u>o</u>ră'', g.-d. sg.; pl. ''nur<u>o</u>ri''; ''s<u>o</u>ră'', ''sur<u>o</u>ri'';
#:* la substantivele neutre terminate în '''''-o''''' intrate mai de mult în limbă (''r<u>a</u>dio'', ''z<u>e</u>ro''), la care accentul se deplasează pe o la forma articulată hotărât (''radi<u>o</u>ul'', ''zer<u>o</u>ul'') și la plural (''radi<u>o</u>uri'', ''zer<u>o</u>uri'').<blockquote>La împrumuturile mai recente și la termenii de specialitate, accentul este '''stabil''': ''avoc<u>a</u>doul''.</blockquote>   
#:În '''flexiunea verbală''', accentul este '''mobil''' (căzând pe temă sau pe desinență) chiar la același mod și timp: perfect simplu persoana I singular ''adus<u>e</u>i'', I plural ''ad<u>u</u>serăm''.
#:În '''flexiunea verbală''', accentul este '''mobil''' (căzând pe temă sau pe desinență) chiar la același mod și timp: perfect simplu persoana I singular ''adus<u>e</u>i'', I plural ''ad<u>u</u>serăm''.
# Cuvintele polisilabice pot avea, pe lângă accentul '''principal''' (forte), mai puternic, și un accent '''secundar''', mai slab: ''<u>'''a'''</u>erodinam<u>i</u>c'', ''<u>'''a'''</u>nteroposteri<u>o</u>r'', ''megl<u>'''e'''</u>norom<u>â</u>n''.
# Cuvintele polisilabice pot avea, pe lângă accentul '''principal''' (forte), mai puternic, și un accent '''secundar''', mai slab: ''<u>'''a'''</u>erodin<u>a</u>mic'', ''<u>'''a'''</u>nteroposteri<u>o</u>r'', ''megl<u>'''e'''</u>norom<u>â</u>n''.
# Unele nume românești de familie aparent asemănătoare trebuie accentuate diferit, în conformitate cu originea și structura lor: ''Vasil''<u>''i''</u>''u'', dar ''Rot''<u>''a''</u>''riu''.
# Unele nume românești de familie aparent asemănătoare trebuie accentuate diferit, în conformitate cu originea și structura lor: ''Vasil''<u>''i''</u>''u'', dar ''Rot''<u>''a''</u>''riu''.
# Trebuie '''evitată''' tendința deplasării accentului spre '''începutul''' cuvântului.
# Trebuie '''evitată''' tendința deplasării accentului spre '''începutul''' cuvântului.
Linia 191: Linia 184:
# În limba română, de regulă, '''nu''' se notează vocala accentuată.
# În limba română, de regulă, '''nu''' se notează vocala accentuată.
# Utilizarea accentului '''ascuțit''' ['''´'''] este '''permisă''' pentru a marca distincția dintre elemente omografe dar neomofone care diferă (și) prin poziția accentului, când nenotarea accentului ar putea duce la '''confuzii''' (uneori supărătoare), în cazul unor:  
# Utilizarea accentului '''ascuțit''' ['''´'''] este '''permisă''' pentru a marca distincția dintre elemente omografe dar neomofone care diferă (și) prin poziția accentului, când nenotarea accentului ar putea duce la '''confuzii''' (uneori supărătoare), în cazul unor:  
#* cuvinte: '''''á'''cele'' substantiv — ''ac'''é'''le'' adjectiv pronominal; ''comed'''í'''e'' - ''com'''é'''die''; ''compan'''í'''e'' — ''comp'''á'''nie''; ''cop'''í'''i'' — ''c'''ó'''pii''; '''''é'''ra'' [era] substantiv - ''er'''á'''''. [iera] verb; ''n'''ó'''dul'' s. articulat - ''nod'''ú'''l'' s. nearticulat; și adverb — și conjuncție, ''v'''é'''selă'' adj. - ''ves'''é'''lă'' s.;
#* cuvinte: '''''á'''cele'' substantiv — ''ac'''é'''le'' adjectiv pronominal; ''comed'''í'''e'' - ''com'''é'''die''; ''compan'''í'''e'' — ''comp'''á'''nie''; ''cop'''í'''i'' — ''c'''ó'''pii''; '''''é'''ra'' [<u>e</u>ra] substantiv - ''er'''á''''' [ier<u>a</u>] verb; ''n'''ó'''dul'' s. articulat - ''nod'''ú'''l'' s. nearticulat; ''ș'''í''''' adverb — ''ș'''i''''' conjuncție, ''v'''é'''selă'' adj. - ''ves'''é'''lă'' s.;
#* forme gramaticale: ''încu'''í'''e'' prezent — ''încui'''é''''' perfect simplu;
#* forme gramaticale: ''înc'''ú'''ie'' prezent — ''încui'''é''''' perfect simplu;
#* variante accentuale (neliterare) ale unor cuvinte: ''dușm'''á'''n'' - ''d'''ú'''șman'', ''v'''ú'''ltur'' — ''vult'''ú'''r''.
#* variante accentuale (neliterare) ale unor cuvinte: ''dușm'''á'''n'' - ''d'''ú'''șman'', ''v'''ú'''ltur'' — ''vult'''ú'''r''.
# Se păstrează accentul grafic din limba de origine în:
# Se păstrează accentul grafic din limba de origine în:
#* unele neologisme: ''bourr'''é'''e'', ''piet'''à''''';
#* unele neologisme: ''bourr'''é'''e'', ''piet'''à''''';
#* nume proprii străine: ''B'''â'''le'', ''Moli'''è'''re'', ''Val'''é'''ry''.
#* nume proprii străine: ''B'''â'''le'', ''Moli'''è'''re'', ''Val'''é'''ry''.
#: În unele limbi, accentul grafic are altă valoare decât aceea de a marca accentul tonic și poate să nu coincidă cu locul acestuia: fr. ''G'''''é'''''rard'' [jer<u>a</u>r], magh. ''Istv'''''à'''''n'' [<u>i</u>ștvan].
#: În unele limbi, accentul grafic are altă valoare decât aceea de a marca accentul tonic și poate să nu coincidă cu locul acestuia: fr. ''G'''''é'''''rard'' [jer<u>a</u>r], magh. ''Istv'''''á'''''n'' [<u>i</u>ștvan].
# La unele nume de locuri străine folosite în limba română nu se notează accentul (''Bogota'' [bogot<u>a</u>], ''Panama'' [panam<u>a</u>], ''Peru'' [per<u>u</u>]), ceea ce poate duce la accentuări greșite.
# La unele nume de locuri străine folosite în limba română nu se notează accentul (''Bogota'' [bogot<u>a</u>], ''Panama'' [panam<u>a</u>], ''Peru'' [per<u>u</u>]), ceea ce poate duce la accentuări greșite.


=== 2.5. Scrierea și pronunțarea numelor proprii străine ===
=== 2.5. Scrierea și pronunțarea numelor proprii străine ===


# În scrierea și pronunțarea în limba română a numelor proprii — de persoane și de locuri — străine, din limbi scrise numai sau și cu alfabetul '''latin''' se respectă grafia și pronunțarea din limbile respective: fr. ''Bordeaux'' [bord<u>o</u>], germ. ''Haendel/Händel'' [h<u>e</u>ndăl], magh. ''Jokai'' [ĭ<u>o</u>coĭ], pol. ''Mickiewicz'' [mițk'<u>e</u>vič], germ. ''Miinchen'' [m<u>ü</u>nh'en], magh. ''Petöfi'' [p<u>e</u>töfi], sp. ''Quito'' [k<u>i</u>to], fr. ''Racine'' [ras<u>i</u>n], engl. ''Shakespeare'' [ș<u>e</u>cspir], ''Wall Street'' [ǔ<u>ă</u>lstrit], ''Yale'' [ǐeǐl], germ. ''Zeiss'' [țaǐs].
# În scrierea și pronunțarea în limba română a numelor proprii — de persoane și de locuri — străine, din limbi scrise numai sau și cu alfabetul '''latin''' se respectă grafia și pronunțarea din limbile respective: fr. ''Bordeaux'' [bord<u>o</u>], germ. ''Haendel/Händel'' [h<u>e</u>ndăl], magh. ''Jókai'' [ĭ<u>o</u>coĭ], pol. ''Mickiewicz'' [mițk'<u>e</u>vič], germ. ''München'' [m<u>ü</u>nh'en], magh. ''Petőfi''<ref>în original scris greșit Petöfi</ref> [p<u>e</u>töfi], sp. ''Quito'' [k<u>i</u>to], fr. ''Racine'' [ras<u>i</u>n], engl. ''Shakespeare'' [ș<u>e</u>cspir], ''Wall Street'' [ǔ<u>ă</u>lstrit], ''Yale'' [ǐeǐl], germ. ''Zeiss'' [țaǐs].
#: Pentru scrierea '''cuvintelor ajutătoare''' din componența '''numelor de familie străine''' v. '''3. Scrierea cu literă mică sau mare''' și '''1.2.4. Cratima'''.
#: Pentru scrierea '''cuvintelor ajutătoare''' din componența '''numelor de familie străine''' v. '''3. Scrierea cu literă mică sau mare''' și '''1.2.4. Cratima'''.
# Pentru redarea cu litere latine a substantivelor proprii și a cuvintelor scrise cu '''alte alfabete''' (arab, chirilic, grecesc etc.) sau cu '''alte tipuri de sisteme de scriere''' (din chineză, japoneză ș.a.) există norme internaționale (dintre care unele au fost adoptate și ca standarde românești), precum și sisteme proprii ale țărilor respective: chin. ''Beijing'' [Beǐǧin] (scris și pronunțat în trecut și la noi Pekin), ar. ''Marrakech'' [Marak<u>e</u>ș], jap. ''Okinawa'' ![Ochin<u>a</u>va], rus. ''Onega'', ''Tolstoi''.
# Pentru redarea cu litere latine a substantivelor proprii și a cuvintelor scrise cu '''alte alfabete''' (arab, chirilic, grecesc etc.) sau cu '''alte tipuri de sisteme de scriere''' (din chineză, japoneză ș.a.) există norme internaționale (dintre care unele au fost adoptate și ca standarde românești), precum și sisteme proprii ale țărilor respective: chin. ''Beijing'' [Beǐǧin] (scris și pronunțat în trecut și la noi ''Pekin''), ar. ''Marrakech'' [Marak<u>e</u>ș], jap. ''Okinawa'' ![Ochin<u>a</u>va], rus. ''Onega'', ''Tolstoi''.<br/>Numele statelor (și cuvintele din aceeași familie — !''belarus'', !''belarusă'') trebuie folosite în forma oficială recomandată de acestea<ref>Cf. Ministerul Afacerilor Externe, Direcția Protocol, ''Lista corpului diplomatic'', București, 2001.</ref>: !''Belarus'', !''Cambodgia'', !''Côte d'Ivoire'', !''Myanmar''.
#: Numele statelor (și cuvintele din aceeași familie — !''belarus'', !''belarusă'') trebuie folosite în forma oficială recomandată de acestea<ref>Cf. Ministerul Afacerilor Externe, Direcţia Protocol, Lista corpului diplomatic, Bucureşti, 2001.</ref>: !''Belarus'', !''Cambodgia'', !''Cóte d'Ivoire'', !''Myanmar''.
# Unele '''nume de locuri''' străine '''cunoscute''' de mai multă vreme la noi au, pe lângă formele cu grafia și pronunțarea '''originare''' — folosite în '''lucrări de specialitate''' (hărți, studii de limbă etc.) —, și forme '''tradiționale curente''', intrate prin intermediul altor limbi și '''adaptate''' limbii române (!folosite inclusiv în indicații bibliografice): it. ''Firenze'' [Fir<u>e</u>nțe]/''Florența'', engl. ''London'' [L<u>a</u>ndăn]/''Londra'', rus. ''Moskva'' [Mascv<u>a</u>]/''Moscova'', it. ''Napoli''/''Neapole'', fr. ''Nice'' [Nis]/''Nisa'', ceh. ''Praha''/''Praga'', gr. ''Thessaloniki''/''Salonic'', pol. ''Warszawa'' [Varș<u>a</u>va]/ ''Varșovia'', germ. ''Wien'' [Vin]/''Viena''.  
# Unele '''nume de locuri''' străine '''cunoscute''' de mai multă vreme la noi au, pe lângă formele cu grafia și pronunțarea '''originare''' — folosite în '''lucrări de specialitate''' (hărți, studii de limbă etc.) —, și forme tradiționale curente, intrate prin intermediul altor limbi și '''adaptate''' limbii române (!folosite inclusiv în indicații bibliografice): it. ''Firenze'' [Fir<u>e</u>nțe]/''Florența'', engl. ''London'' [L<u>a</u>ndăn]/''Londra'', rus. ''Moskva'' [Mascv<u>a</u>]/''Moscova'', it. ''Napoli''/''Neapole'', fr. ''Nice'' [Nis]/''Nisa'', ceh. ''Praha''/''Praga'', gr. ''Thessaloniki''/''Salonic'', pol. ''Warszawa'' [Varș<u>a</u>va]/ ''Varșovia'', germ. ''Wien'' [Vin]/''Viena''.  
# Unele nume proprii '''latinești''' și '''vechi grecești''' circulă, în uzul literar românesc, atât într-o formă '''tradițională''', '''adaptată''', cât și în forma '''originară''' (care se folosește în lucrări de specialitate sau, în cazul numelor de persoană latinești, când se reproduc cel puțin două dintre componentele lor): ''August''/''Augustus'', ''Quintilian''/''Quintilianus'' [Cvintili<u>a</u>n(us)], ''Rodos''/''Rhodos''.
# Unele nume proprii '''latinești''' și '''vechi grecești''' circulă, în uzul literar românesc, atât într-o formă '''tradițională''', '''adaptată''', cât și în forma '''originară''' (care se folosește în lucrări de specialitate sau, în cazul numelor de persoană latinești, când se reproduc cel puțin două dintre componentele lor): ''August''/''Augustus'', ''Quintilian''/ ''Quintilianus'' [Cvintilian(us)], ''Rodos''/''Rhodos''.
#:: Normele actuale recomandă formele !''Damocle'''s''''' — cf. și expresia consacrată ''sabia lui Damocles'' —, ''Menala'''os''''', !'''''Oe'''dip'' [öd<u>i</u>p]/''Oedipus'' [<u>ö</u>d<u>i</u>pus] (cf. și redarea titlului tragediei antice ''Oedip rege'' și al operei lui George Enescu), !''Pr'''<u>o</u>'''cust''.
#:: Normele actuale recomandă formele !''Damocle'''s''''' — cf. și expresia consacrată ''sabia lui Damocles'' —, ''Menala'''os''''', !'''''Oe'''dip'' [öd<u>i</u>p]/''Oedipus''[<u>ö</u>d<u>i</u>pus] (cf. și redarea titlului tragediei antice ''Oedip rege'' și al operei lui George Enescu), !''Pr'''<u>o</u>'''cust''.
#:: În versuri se admite și folosirea altor forme decât cele recomandate de normele actuale: ''Joe'' pentru ''Iupiter'', alături de care apare, mai frecvent, forma tradițională '''''J'''upiter'', cu corespondentul său din mitologia greacă ''Zeus'', pronunțat frecvent cu '''hiat''' [z<u>e</u>-us] în loc de forma pedantă, cu diftong, [zeŭs].
#:: În versuri se admite și folosirea altor forme decât cele recomandate de normele actuale: Joe pentru Iupiter, alături de care apare, mai frecvent, forma tradițională Jupiter, cu corespondentul său din mitologia greacă ''Zeus'',- pronunțat frecvent cu '''hiat''' [ze-us] în loc de forma pedantă, cu diftong, [zeŭs].
#: Pentru '''flexiunea''' unor astfel de nume se recomandă g.-d. de tipul !''lui/zeiței Artemis'', ''Ceres'', ''Dido'', ''Palas Atena'', ''Venus'' — formele de tipul ''Artemidei'', ''Cererei'', ''Didonei'' (în afară de cazul când se folosește și nominativul ''Didona''), ''Paladei Atena'', ''Venerei'', după modelul limbii de origine, fiind ieșite din uz.  
#: Pentru '''flexiunea''' unor astfel de nume se recomandă g.-d. de tipul !''lui/zeiței Artemis'', ''Ceres'', ''Dido'', ''Palas Atena'', ''Venus'' — formele de tipul ''Artemidei'', ''Cererei'', ''Didonei'' (în afară de cazul când se folosește și nominativul ''Didona''), ''Paladei Atena'', ''Venerei'', după modelul limbii de origine, fiind ieșite din uz.  
#:: Când sunt folosite atât ca substantive proprii, cât și ca substantive comune, unele dintre aceste cuvinte au forme sau/și grafii diferite (acropolă, Acropole).
#:: Când sunt folosite atât ca substantive proprii, cât și ca substantive comune, unele dintre aceste cuvinte au forme sau/și grafii diferite (''acropolă'', ''Acropole'').
# '''Derivatele''' de la nume proprii se scriu cu respectarea grafiei numelui de la care provin, cf. ''haendelian''/''händelian.''  
# '''Derivatele''' de la nume proprii se scriu cu respectarea grafiei numelui de la care provin, cf. ''haendelian''/''händelian.''  
#: Vezi și '''4. Scrierea derivatelor, compuselor, locuțiunilor și grupurilor de cuvinte'''.
#:: Vezi și '''4. Scrierea derivatelor, compuselor, locuțiunilor și grupurilor de cuvinte'''.


== Note ==
== Note ==
Linia 219: Linia 211:
<references />
<references />


[[Categorie:DOOM2]]
[[Categorie:Sincronizare]]
[[Categorie:Articole:DOOM2]]
1.455 de modificări

Meniu de navigare