Lingviști, Birocrați, Administratori
1.455 de modificări
Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/DOOM2/2. Reguli de scriere și de pronunțare literară”
Sari la navigare
Sari la căutare
Articol/DOOM2/2. Reguli de scriere și de pronunțare literară (vedeți sursă)
Versiunea de la data 1 octombrie 2021 02:06
, 1 octombrie 2021 02:06→2.5. Scrierea și pronunțarea numelor proprii străine
| (Nu s-au afișat 6 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
< | <div class="noautonum">__TOC__</div> | ||
</ | |||
==2. Reguli de scriere și pronunțare literară== | ==2. Reguli de scriere și de pronunțare literară== | ||
Regulile care urmează aduc precizări cu privire la aplicarea ''Hotărârii'' Academiei Române de reintroducere a literei '''''â''''', precum la unele aspecte în legătură cu care se pot produce unele '''greșeli''' sau '''ezitări''' în scriere și/sau pronunțare din cauza nerecunoașterii '''structurii''' cuvintelor, a influenței unor '''rostiri populare''', '''dialectale''' etc. | Regulile care urmează aduc precizări cu privire la aplicarea ''Hotărârii'' Academiei Române de reintroducere a literei '''''â''''', precum la unele aspecte în legătură cu care se pot produce unele '''greșeli''' sau '''ezitări''' în scriere și/sau pronunțare din cauza nerecunoașterii '''structurii''' cuvintelor, a influenței unor '''rostiri populare''', '''dialectale''' etc. | ||
| Linia 160: | Linia 157: | ||
==== 2.4.1. Accentul tonic ==== | ==== 2.4.1. Accentul tonic ==== | ||
# | # În limba română, accentul este '''liber'''. De aceea, el poate distinge cuvinte (''comp<u>a</u>nie'' „unitate militară” — ''compan<u>i</u>e'' „tovărășie; societate”; ''moza<u>i</u>c'' s. — ''moz<u>a</u>ic'' adj.) sau forme gramaticale (indicativ prezent persoana a III-a ''c<u>â</u>ntă'' — perfect simplu persoana a III-a singular ''cânt<u>ă</u>''). | ||
# | # | ||
#* -'''a final''' este | #* -'''a final''' este | ||
#** '''accentuat''' în unele forme verbale (infinitiv, imperfect persoana a III-a singular: ''tremur<u>a</u>''), în unele substantive feminine nearticulate terminate în ''-a'' sau ''-ea'' (''cafe''<u>''a''</u>, ''musac''<u>''a''</u>) și în unele adjective împrumutate: ''gren<u>a</u>'', ''lil<u>a</u>''; | #** '''accentuat''' în unele forme verbale (infinitiv, imperfect persoana a III-a singular: ''tremur<u>a</u>''), în unele substantive feminine nearticulate terminate în ''-a'' sau ''-ea'' (''cafe''<u>''a''</u>, ''musac''<u>''a''</u>) și în unele adjective împrumutate: ''gren<u>a</u>'', ''lil<u>a</u>''; | ||
#** '''neaccentuat''' când este articol hotărât (''c<u>a</u>sa'', ''musac<u>a</u>ua'') și în unele împrumuturi ('' | #** '''neaccentuat''' când este articol hotărât (''c<u>a</u>sa'', ''musac<u>a</u>ua'') și în unele împrumuturi (''t<u>i</u>bia'', ''w<u>i</u>dia''), la care forma nearticulată și cea articulată se confundă (unele și-au creat (și) o nouă formă nearticulată: !''cariocă'', !''leva/levă'', !''nutrie''); | ||
#* | #* -'''i''' și -'''u''' final sunt '''accentuați''' în unele împrumuturi: substantive (''colibr<u>i</u>'', ''tax<u>i</u>''; ''at<u>u</u>'') și adjective: ''kak<u>i</u>''. | ||
#* -'''o final''' este | #* -'''o final''' este | ||
#** '''neaccentuat''' în majoritatea cuvintelor în care apare: ''in-f<u>o</u>lio'', ''r<u>a</u>dio''; | #** '''neaccentuat''' în majoritatea cuvintelor în care apare: ''in-f<u>o</u>lio'', ''r<u>a</u>dio''; | ||
#** '''accentuat''' în substantive și adjective mai recente: ''antihal<u>o</u>'', ''hal<u>o</u>''; ''bord<u>o</u>'', ''indig<u>o</u>'', ''mar<u>o</u>''. | #** '''accentuat''' în substantive și adjective mai recente: ''antihal<u>o</u>'', ''hal<u>o</u>''; ''bord<u>o</u>'', ''indig<u>o</u>'', ''mar<u>o</u>''. | ||
# Sufixele '''monosilabice''' sunt de cele mai multe ori accentuate (-''al'', -''an'', -''ar'', -''aș'', -''âș'', -''el'', -''esc'', -''et'', -''giu'', -''ior'', -''ism'', -''ist'', -''iș'', -''iu'', -''lâc'', -''oi'', -''os'', -''șag'', -''șor'', ''-șug'', - ''tor'', -''ui''), dar există și sufixe monosilabice neaccentuate (-''bil''<ref>În Îndeptar 5, p. 23, se afirmă, greșit, contrariul.</ref>, -''nic''). | # Sufixele '''monosilabice''' sunt de cele mai multe ori accentuate (-''al'', -''an'', -''ar'', -''aș'', -''âș'', -''el'', -''esc'', -''et'', -''giu'', -''ior'', -''ism'', -''ist'', -''iș'', -''iu'', -''lâc'', -''oi'', -''os'', -''șag'', -''șor'', ''-șug'', - ''tor'', -''ui''), dar există și sufixe monosilabice neaccentuate (-''bil''<ref>În ''Îndeptar<sup>5</sup>'', p. 23, se afirmă, greșit, contrariul.</ref>, -''nic''). | ||
# Substantivele provenite din '''infinitive lungi''' ale verbelor în | # '''Substantivele''' provenite din '''infinitive lungi''' ale verbelor în '''-ea''' trebuie accentuate pe '''sufix''': ''preved<u>'''e'''</u>re''. | ||
# În funcție de uzul literar actual, normele actuale recomandă o singură accentuare la cuvinte precum ''ad<u>i</u>că'', ''<u>a</u>ripă'', ''av<u>a</u>rie''<ref> Variantă care s-a generalizat în dauna accentuării etimologice ''avar<u>i</u>e''.</ref>, ''caract<u>e</u>r'', ''căl<u>u</u>găriță'', ''d<u>o</u>ctoriță'', ''dum<u>i</u>nică'', ''fenom<u>e</u>n'', ''ianu<u>a</u>rie'', ''loz<u>i</u>ncă'', ''mir<u>o</u>s'', ''reg<u>i</u>zor'', ''sev<u>e</u>r'', ''șerv<u>e</u>t'', ''<u>u</u>nic''.<br> | # În funcție de '''uzul literar actual''', normele actuale recomandă '''o''' singură accentuare la cuvinte precum !''ad<u>i</u>că'', !''<u>a</u>ripă'', !''av<u>a</u>rie''<ref>Variantă care s-a generalizat în dauna accentuării etimologice ''avar<u>i</u>e''.</ref>, ''caract<u>e</u>r'', ''căl<u>u</u>găriță'', ''d<u>o</u>ctoriță'', ''dum<u>i</u>nică'', ''fenom<u>e</u>n'', ''ianu<u>a</u>rie'', ''loz<u>i</u>ncă'', ''mir<u>o</u>s'', !''reg<u>i</u>zor'', ''sev<u>e</u>r'', ''șerv<u>e</u>t'', ''<u>u</u>nic''.<br>La unele cuvinte mai vechi sau mai noi se '''admit variante''' accentuale '''literare''' libere (indicate în ''Dicționar'' în ordinea preferinței), cu unele deosebiri față de DOOM<sup>1</sup>: !''acat<u>i</u>st''/''ac<u>a</u>tist'', ''an<u>o</u>st''/''<u>a</u>nost'', !''<u>a</u>ntic''/''ant<u>i</u>c'', !''g<u>i</u>ngaș''/''ging<u>a</u>ș'', !''hatm<u>a</u>n''/''h<u>a</u>tman'', ''<u>i</u>ntim''/''int<u>i</u>m'', !''j<u>i</u>lav''/''jil<u>a</u>v'', !''pen<u>u</u>rie''/''penur<u>i</u>e'', ''prof<u>e</u>sor''/''profes<u>o</u>r'', !''tr<u>a</u>fic''/''traf<u>i</u>c''.<br>Unele accentuări respinse de normă sunt '''inculte''' (''butel<u>i</u>e''), în timp ce altele sunt '''tolerabile''', nereprezentând propriu-zis greșeli, ci variante livrești, mai apropiate de unul dintre etimoane, uneori cu încercarea de specializare semantică sau de domeniu (''car<u>a</u>cter'', ''fen<u>o</u>men''), ori accentuări mai vechi (''călugăr<u>i</u>ță'', ''doctor<u>i</u>ță'') și/sau regionale (''b<u>o</u>lnav'', ''d<u>u</u>șman'').<br/> În poezie se admite și folosirea altor variante accentuale decât cele recomandate de normele actuale.<br/>Se recomandă o singură accentuare la '''forme verbale''' ca: | ||
#:* indicativul și conjunctivul prezent persoana I și a II-a plural și imperativ persoana a II-a plural — accentuate pe sufixul -e la conjugarea a II-a (tipul ''tăc<u>e</u>ți''), respectiv pe temă la conjugarea a III-a (tipul ''b<u>a</u>teți''); | |||
#:* formele verbului ''a fi'' !''s''<u>''u''</u>''ntem'', !''s<u>u</u>nteți''. | |||
# Accentul rămâne în cea mai mare parte '''stabil''' în cursul '''flexiunii''' la marea majoritate a '''numelor'''.<br>El este însă '''mobil''' la: | |||
#* substantivele ''n<u>o</u>ră'', g.-d. sg.; pl. ''nur<u>o</u>ri''; ''s<u>o</u>ră'', ''sur<u>o</u>ri''; | |||
#:* indicativul și conjunctivul prezent persoana I și a | #* la substantivele neutre terminate în '''''-o''''' intrate mai de mult în limbă (''r<u>a</u>dio'', ''z<u>e</u>ro''), la care accentul se deplasează pe '''''o''''' la forma articulată hotărât (''radi<u>o</u>ul'', ''zer<u>o</u>ul'') și la plural (''radi<u>o</u>uri'', ''zer<u>o</u>uri''). | ||
#:* formele verbului a fi ''!s''<u>''u''</u>''ntem'', '' | |||
# Accentul rămâne în cea mai mare parte '''stabil''' în cursul '''flexiunii''' la marea majoritate a '''numelor'''.<br> | |||
# | |||
# | |||
#::La împrumuturile mai recente și la termenii de specialitate, accentul este '''stabil''': ''avoc<u>a</u>doul''. | #::La împrumuturile mai recente și la termenii de specialitate, accentul este '''stabil''': ''avoc<u>a</u>doul''. | ||
#:În '''flexiunea verbală''', accentul este '''mobil''' (căzând pe temă sau pe desinență) chiar la același mod și timp: perfect simplu persoana I singular ''adus<u>e</u>i'', I plural ''ad<u>u</u>serăm''. | #:În '''flexiunea verbală''', accentul este '''mobil''' (căzând pe temă sau pe desinență) chiar la același mod și timp: perfect simplu persoana I singular ''adus<u>e</u>i'', I plural ''ad<u>u</u>serăm''. | ||
| Linia 192: | Linia 184: | ||
# În limba română, de regulă, '''nu''' se notează vocala accentuată. | # În limba română, de regulă, '''nu''' se notează vocala accentuată. | ||
# Utilizarea accentului '''ascuțit''' ['''´'''] este '''permisă''' pentru a marca distincția dintre elemente omografe dar neomofone care diferă (și) prin poziția accentului, când nenotarea accentului ar putea duce la '''confuzii''' (uneori supărătoare), în cazul unor: | # Utilizarea accentului '''ascuțit''' ['''´'''] este '''permisă''' pentru a marca distincția dintre elemente omografe dar neomofone care diferă (și) prin poziția accentului, când nenotarea accentului ar putea duce la '''confuzii''' (uneori supărătoare), în cazul unor: | ||
#* cuvinte: '''''á'''cele'' substantiv — ''ac'''é'''le'' adjectiv pronominal; ''comed'''í'''e'' - ''com'''é'''die''; ''compan'''í'''e'' — ''comp'''á'''nie''; ''cop'''í'''i'' — ''c'''ó'''pii''; '''''é'''ra'' [ | #* cuvinte: '''''á'''cele'' substantiv — ''ac'''é'''le'' adjectiv pronominal; ''comed'''í'''e'' - ''com'''é'''die''; ''compan'''í'''e'' — ''comp'''á'''nie''; ''cop'''í'''i'' — ''c'''ó'''pii''; '''''é'''ra'' [<u>e</u>ra] substantiv - ''er'''á''''' [ier<u>a</u>] verb; ''n'''ó'''dul'' s. articulat - ''nod'''ú'''l'' s. nearticulat; ''ș'''í''''' adverb — ''ș'''i''''' conjuncție, ''v'''é'''selă'' adj. - ''ves'''é'''lă'' s.; | ||
#* forme gramaticale: '' | #* forme gramaticale: ''înc'''ú'''ie'' prezent — ''încui'''é''''' perfect simplu; | ||
#* variante accentuale (neliterare) ale unor cuvinte: ''dușm'''á'''n'' - ''d'''ú'''șman'', ''v'''ú'''ltur'' — ''vult'''ú'''r''. | #* variante accentuale (neliterare) ale unor cuvinte: ''dușm'''á'''n'' - ''d'''ú'''șman'', ''v'''ú'''ltur'' — ''vult'''ú'''r''. | ||
# Se păstrează accentul grafic din limba de origine în: | # Se păstrează accentul grafic din limba de origine în: | ||
#* unele neologisme: ''bourr'''é'''e'', ''piet'''à'''''; | #* unele neologisme: ''bourr'''é'''e'', ''piet'''à'''''; | ||
#* nume proprii străine: ''B'''â'''le'', ''Moli'''è'''re'', ''Val'''é'''ry''. | #* nume proprii străine: ''B'''â'''le'', ''Moli'''è'''re'', ''Val'''é'''ry''. | ||
#: În unele limbi, accentul grafic are altă valoare decât aceea de a marca accentul tonic și poate să nu coincidă cu locul acestuia: fr. ''G'''''é'''''rard'' [jer<u>a</u>r], magh. ''Istv''''' | #: În unele limbi, accentul grafic are altă valoare decât aceea de a marca accentul tonic și poate să nu coincidă cu locul acestuia: fr. ''G'''''é'''''rard'' [jer<u>a</u>r], magh. ''Istv'''''á'''''n'' [<u>i</u>ștvan]. | ||
# La unele nume de locuri străine folosite în limba română nu se notează accentul (''Bogota'' [bogot<u>a</u>], ''Panama'' [panam<u>a</u>], ''Peru'' [per<u>u</u>]), ceea ce poate duce la accentuări greșite. | # La unele nume de locuri străine folosite în limba română nu se notează accentul (''Bogota'' [bogot<u>a</u>], ''Panama'' [panam<u>a</u>], ''Peru'' [per<u>u</u>]), ceea ce poate duce la accentuări greșite. | ||
=== 2.5. Scrierea și pronunțarea numelor proprii străine === | === 2.5. Scrierea și pronunțarea numelor proprii străine === | ||
# În scrierea și pronunțarea în limba română a numelor proprii — de persoane și de locuri — străine, din limbi scrise numai sau și cu alfabetul '''latin''' se respectă grafia și pronunțarea din limbile respective: fr. ''Bordeaux'' [bord<u>o</u>], germ. ''Haendel/Händel'' [h<u>e</u>ndăl], magh. '' | # În scrierea și pronunțarea în limba română a numelor proprii — de persoane și de locuri — străine, din limbi scrise numai sau și cu alfabetul '''latin''' se respectă grafia și pronunțarea din limbile respective: fr. ''Bordeaux'' [bord<u>o</u>], germ. ''Haendel/Händel'' [h<u>e</u>ndăl], magh. ''Jókai'' [ĭ<u>o</u>coĭ], pol. ''Mickiewicz'' [mițk'<u>e</u>vič], germ. ''München'' [m<u>ü</u>nh'en], magh. ''Petőfi''<ref>în original scris greșit Petöfi</ref> [p<u>e</u>töfi], sp. ''Quito'' [k<u>i</u>to], fr. ''Racine'' [ras<u>i</u>n], engl. ''Shakespeare'' [ș<u>e</u>cspir], ''Wall Street'' [ǔ<u>ă</u>lstrit], ''Yale'' [ǐeǐl], germ. ''Zeiss'' [țaǐs]. | ||
#: Pentru scrierea '''cuvintelor ajutătoare''' din componența '''numelor de familie străine''' v. '''3. Scrierea cu literă mică sau mare''' și '''1.2.4. Cratima'''. | #: Pentru scrierea '''cuvintelor ajutătoare''' din componența '''numelor de familie străine''' v. '''3. Scrierea cu literă mică sau mare''' și '''1.2.4. Cratima'''. | ||
# Pentru redarea cu litere latine a substantivelor proprii și a cuvintelor scrise cu '''alte alfabete''' (arab, chirilic, grecesc etc.) sau cu '''alte tipuri de sisteme de scriere''' (din chineză, japoneză ș.a.) există norme internaționale (dintre care unele au fost adoptate și ca standarde românești), precum și sisteme proprii ale țărilor respective: chin. ''Beijing'' [Beǐǧin] (scris și pronunțat în trecut și la noi Pekin), ar. ''Marrakech'' [Marak<u>e</u>ș], jap. ''Okinawa'' ![Ochin<u>a</u>va], rus. ''Onega'', ''Tolstoi''. | # Pentru redarea cu litere latine a substantivelor proprii și a cuvintelor scrise cu '''alte alfabete''' (arab, chirilic, grecesc etc.) sau cu '''alte tipuri de sisteme de scriere''' (din chineză, japoneză ș.a.) există norme internaționale (dintre care unele au fost adoptate și ca standarde românești), precum și sisteme proprii ale țărilor respective: chin. ''Beijing'' [Beǐǧin] (scris și pronunțat în trecut și la noi ''Pekin''), ar. ''Marrakech'' [Marak<u>e</u>ș], jap. ''Okinawa'' ![Ochin<u>a</u>va], rus. ''Onega'', ''Tolstoi''.<br/>Numele statelor (și cuvintele din aceeași familie — !''belarus'', !''belarusă'') trebuie folosite în forma oficială recomandată de acestea<ref>Cf. Ministerul Afacerilor Externe, Direcția Protocol, ''Lista corpului diplomatic'', București, 2001.</ref>: !''Belarus'', !''Cambodgia'', !''Côte d'Ivoire'', !''Myanmar''. | ||
# Unele '''nume de locuri''' străine '''cunoscute''' de mai multă vreme la noi au, pe lângă formele cu grafia și pronunțarea '''originare''' — folosite în '''lucrări de specialitate''' (hărți, studii de limbă etc.) —, și forme '''tradiționale curente''', intrate prin intermediul altor limbi și '''adaptate''' limbii române (!folosite inclusiv în indicații bibliografice): it. ''Firenze'' [Fir<u>e</u>nțe]/''Florența'', engl. ''London'' [L<u>a</u>ndăn]/''Londra'', rus. ''Moskva'' [Mascv<u>a</u>]/''Moscova'', it. ''Napoli''/''Neapole'', fr. ''Nice'' [Nis]/''Nisa'', ceh. ''Praha''/''Praga'', gr. ''Thessaloniki''/''Salonic'', pol. ''Warszawa'' [Varș<u>a</u>va]/ ''Varșovia'', germ. ''Wien'' [Vin]/''Viena''. | |||
# Unele '''nume de locuri''' străine '''cunoscute''' de mai multă vreme la noi au, pe lângă formele cu grafia și pronunțarea '''originare''' — folosite în '''lucrări de specialitate''' (hărți, studii de limbă etc.) —, și forme tradiționale curente, intrate prin intermediul altor limbi și '''adaptate''' limbii române (!folosite inclusiv în indicații bibliografice): it. ''Firenze'' [Fir<u>e</u>nțe]/''Florența'', engl. ''London'' [L<u>a</u>ndăn]/''Londra'', rus. ''Moskva'' [Mascv<u>a</u>]/''Moscova'', it. ''Napoli''/''Neapole'', fr. ''Nice'' [Nis]/''Nisa'', ceh. ''Praha''/''Praga'', gr. ''Thessaloniki''/''Salonic'', pol. ''Warszawa'' [Varș<u>a</u>va]/ ''Varșovia'', germ. ''Wien'' [Vin]/''Viena''. | # Unele nume proprii '''latinești''' și '''vechi grecești''' circulă, în uzul literar românesc, atât într-o formă '''tradițională''', '''adaptată''', cât și în forma '''originară''' (care se folosește în lucrări de specialitate sau, în cazul numelor de persoană latinești, când se reproduc cel puțin două dintre componentele lor): ''August''/''Augustus'', ''Quintilian''/''Quintilianus'' [Cvintili<u>a</u>n(us)], ''Rodos''/''Rhodos''. | ||
# Unele nume proprii '''latinești''' și '''vechi grecești''' circulă, în uzul literar românesc, atât într-o formă '''tradițională''', '''adaptată''', cât și în forma '''originară''' (care se folosește în lucrări de specialitate sau, în cazul numelor de persoană latinești, când se reproduc cel puțin două dintre componentele lor): ''August''/''Augustus'', ''Quintilian''/ ''Quintilianus'' [ | #:: Normele actuale recomandă formele !''Damocle'''s''''' — cf. și expresia consacrată ''sabia lui Damocles'' —, ''Menala'''os''''', !'''''Oe'''dip'' [öd<u>i</u>p]/''Oedipus'' [<u>ö</u>d<u>i</u>pus] (cf. și redarea titlului tragediei antice ''Oedip rege'' și al operei lui George Enescu), !''Pr'''<u>o</u>'''cust''. | ||
#:: Normele actuale recomandă formele !''Damocle'''s''''' — cf. și expresia consacrată ''sabia lui Damocles'' —, ''Menala'''os''''', !'''''Oe'''dip'' [öd<u>i</u>p]/''Oedipus''[<u>ö</u>d<u>i</u>pus] (cf. și redarea titlului tragediei antice ''Oedip rege'' și al operei lui George Enescu), !''Pr'''<u>o</u>'''cust''. | #:: În versuri se admite și folosirea altor forme decât cele recomandate de normele actuale: ''Joe'' pentru ''Iupiter'', alături de care apare, mai frecvent, forma tradițională '''''J'''upiter'', cu corespondentul său din mitologia greacă ''Zeus'', pronunțat frecvent cu '''hiat''' [z<u>e</u>-us] în loc de forma pedantă, cu diftong, [zeŭs]. | ||
#:: În versuri se admite și folosirea altor forme decât cele recomandate de normele actuale: Joe pentru Iupiter, alături de care apare, mai frecvent, forma tradițională | |||
#: Pentru '''flexiunea''' unor astfel de nume se recomandă g.-d. de tipul !''lui/zeiței Artemis'', ''Ceres'', ''Dido'', ''Palas Atena'', ''Venus'' — formele de tipul ''Artemidei'', ''Cererei'', ''Didonei'' (în afară de cazul când se folosește și nominativul ''Didona''), ''Paladei Atena'', ''Venerei'', după modelul limbii de origine, fiind ieșite din uz. | #: Pentru '''flexiunea''' unor astfel de nume se recomandă g.-d. de tipul !''lui/zeiței Artemis'', ''Ceres'', ''Dido'', ''Palas Atena'', ''Venus'' — formele de tipul ''Artemidei'', ''Cererei'', ''Didonei'' (în afară de cazul când se folosește și nominativul ''Didona''), ''Paladei Atena'', ''Venerei'', după modelul limbii de origine, fiind ieșite din uz. | ||
#:: Când sunt folosite atât ca substantive proprii, cât și ca substantive comune, unele dintre aceste cuvinte au forme sau/și grafii diferite (acropolă, Acropole). | #:: Când sunt folosite atât ca substantive proprii, cât și ca substantive comune, unele dintre aceste cuvinte au forme sau/și grafii diferite (''acropolă'', ''Acropole''). | ||
# '''Derivatele''' de la nume proprii se scriu cu respectarea grafiei numelui de la care provin, cf. ''haendelian''/''händelian.'' | # '''Derivatele''' de la nume proprii se scriu cu respectarea grafiei numelui de la care provin, cf. ''haendelian''/''händelian.'' | ||
#: Vezi și '''4. Scrierea derivatelor, compuselor, locuțiunilor și grupurilor de cuvinte'''. | #:: Vezi și '''4. Scrierea derivatelor, compuselor, locuțiunilor și grupurilor de cuvinte'''. | ||
== Note == | == Note == | ||