Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/DOOM2/5.2. Despărțirea în interiorul cuvintelor”

Sari la navigare Sari la căutare
m
Cătălin.Frâncu a redenumit pagina 5.2. Despărțirea în interiorul cuvintelor în Articol/DOOM2/5.2. Despărțirea în interiorul cuvintelor fără a lăsa o redirecționare în loc
(Pagină nouă: == 5.2. Despărțirea în interiorul cuvintelor == Categorie:Articole:DOOM2)
 
m (Cătălin.Frâncu a redenumit pagina 5.2. Despărțirea în interiorul cuvintelor în Articol/DOOM2/5.2. Despărțirea în interiorul cuvintelor fără a lăsa o redirecționare în loc)
 
(Nu s-au afișat 7 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
<div class="noautonum">__TOC__</div>
==  5.2. Despărțirea în interiorul cuvintelor ==
==  5.2. Despărțirea în interiorul cuvintelor ==
Despărțirea '''în scris''' a cuvintelor la '''capăt de rând''' se face după '''reguli''' care '''diferă''', parțial, de regulile despărțirii în '''silabe''', precum și de la limbă la limbă.
Limita dintre secvențe se marchează prin '''cratimă''' (vezi și '''[[1.2. Semnele ortografice|1.2.4. Cratima]]'''), care se scrie numai '''după secvența de la sfârșitul primului rând'''.
Sunt posibile '''două modalități''' de despărțire a cuvintelor la capăt de rând: pe baza '''pronunțării'''<ref>Despărțirea după '''pronunțare''' a fost numită și '''silabație fonetică''', însă această denumire este '''improprie''', deoarece despărțirea cuvintelor la capăt de rând este o problemă '''practică''', în timp ce '''silabația''' este o problemă '''lingvistică'''.</ref> și pe baza '''structurii morfologice''' a cuvintelor — modalități pe care le vom numi în continuare ''despărțire după pronunțare'' și, respectiv, ''după structură''.<ref>Despărțirea după '''structură''' a fost numită și '''silabație morfologică''', termen '''impropriu''', întrucât ea '''nu''' are în vedere '''silabația''' (care privește '''fonetica, nu morfologia'''), ci elementele '''componente''' din structura anumitor cuvinte.</ref>
:<blockquote>Pentru indicarea '''rostirii sacadate''' sau a '''metricii''' se folosește numai despărțirea după '''pronunțare''': '''''I-n'''abilule!'' ('''nu''' și despărțirea după '''structură:''' '''''in-'''abilule'').</blockquote> 
<blockquote>!Regula '''generală''' și '''obligatorie''' a despărțirii cuvintelor la capăt de rând în limba română, valabilă pentru ambele modalități, este '''interdicția''' de a lăsa la '''sfârșit''' sau la '''început de rând''' o secvență care '''nu''' este '''silabă'''<ref>Chiar dacă include o vocală propriu-zisă, cum prevedea regula din DOOM<sup>1</sup>, care era mai puțin restrictivă.</ref>. <br/> '''Excepție''': '''grupurile ortografice''' scrise cu '''cratimă''' (''dintr-|un, într-|însa''), la care se recomandă însă, pe cât posibil, '''evitarea''' despărțirii. </blockquote>   
Rezultatele la care conduc cele două modalități '''coincid''' în multe cazuri, dar în altele pot '''diferi'''.
<blockquote> !'''Normele actuale'''<ref>Cf. și ''Dicționarul general de științe ale limbii,'' Editura Științifică, București, 1997, ''s.v. silabație'': „Regulile morfologice '''nu''' [subl. ns. I. V.-R.] sunt obligatorii”. Despărțirea după '''pronunțare''' prezintă și avantajul că pentru ea se pot stabili '''reguli mai generale''' decât pentru despărțirea după '''structură'''.</ref> '''prevăd''' despărțirea după '''pronunțare'''. <br/> Este '''acceptată''' și despărțirea după '''structură''', însă cu unele '''restricții''' față de recomandările din DOOM<sup>1</sup>.   
</blockquote>
La nivelul '''cuvântului''', '''nu''' se despart la capăt de rând:
* cuvintele '''monosilabice'''<ref>Neindicarea accentului la un cuvânt românesc din ''Dicționar'' arată că acesta este monosilabic. Rezultă că, dacă aceste cuvinte prezintă o succesiune de '''litere-vocale''', acestea '''nu''' se pot afla în hiat, ci formează un diftong (sau un triftong). (Absența accentului la cuvântul-titlu și notarea lui la indicațiile de pronunțare arată că litera vocală în cauză se pronunță altfel decât se scrie.)</ref>;
* secvențele '''inițiale''' și '''finale''' (fie că, fonetic, sunt sau nu silabe) constituite dintr-'''un singur''' sunet, redat prin:
** o '''consoană''' + '''''-i'''''  „''' șoptit'''” ('''nu''': ''dușma-'''ni'''''); <blockquote>În acest caz, consoana nu formează o silabă din punct de vedere fonetic.</blockquote>
** o '''vocală''' ('''nu''': ''a-er'', ''ă-la'', ''e-popee/epope-e'', ''i-real'', ''î-hî'', ''o-leacă'', ''u-riaș''; ''sublini-a'', ''absorbți-e'', ''caca-o'', ''su-i'', ''ambigu-u''). <blockquote> În acest caz despărțirea este '''neeconomică''', deși este '''corectă''' din punctul de vedere al silabației (și de aceea în ''Dicționar'' se pun în evidență și asemenea silabe, nu în scopul despărțirii la capăt de rând, ci pentru a indica structura silabică a cuvântului și a oferi indicii privind pronunțarea: ''sublini-a''). <br/> Interdicțiile de mai sus privesc și grupurile ortografice scrise cu '''cratimă''': '''nu''': ''s-|a; i-|a, las-|o, mi-|a, zis-|a, i-|a''. </blockquote>
Dintre cele două modalități de despărțire a cuvintelor la sfârșit de rând: 
* despărțirea după '''pronunțare''' se poate aplica '''la toate cuvintele''', inclusiv la '''componentele cuvintelor „formate”'''; ea este modalitatea unică de despărțire '''pentru toate''' cuvintele '''simple''' și pentru '''majoritatea derivatelor cu sufixe''';
* despărțirea după '''structură''' se poate aplica '''numai la limita dintre elementele componente ale unor cuvinte „formate”''' sau scrise cu '''cratimă''' ori cu '''cratimă''' și '''linie de pauză''' (la restul cuvântului putându-se aplica despărțirea bazată pe pronunțare). <blockquote> Astfel, '''același cuvânt''' „format” poate fi supus, în funcție de secvența care încape la sfârșitul rândului și de opțiune, '''uneia''' sau '''celeilalte''' modalități de despărțire: după pronunțare (''ar-te-ri-os-cle-ro-ză'') sau după structură (''arterio-scleroză''). <br/> Despărțirea '''după structură''' are caracter '''cult''' și, în cazul cuvintelor '''împrumutate''' gata '''formate''' din alte limbi, presupune '''cunoașterea formei''' și a '''sensului elementelor componente'''. Este mai ales cazul cuvintelor aparținând unor '''terminologii de specialitate''' (formate, în mare parte, din elemente '''vechi''' '''grecești''' și '''latinești'''), a căror despărțire după structură este accesibilă adesea numai pentru specialiști ai domeniului respectiv. </blockquote>
'''Împrumuturilor''' din limbile moderne li se aplică, ori de câte ori grafia permite, regulile de despărțire a cuvintelor din limba '''română''': ''ca-te-ring'', nu ''cater-ing'', dar multe '''împrumuturi''' și '''nume proprii''' scrise și citite după reguli ale '''altor limbi''' fac, în general, necesară consultarea ''Dicționarului''.
=== 5.2.1. Despărțirea după pronunțare ===
'''Regulile''' despărțirii '''în scris''' după pronunțare se referă la '''litere''', dar privesc '''pronunțarea''' cuvintelor în tempo '''lent''' și au drept criterii '''valorile''' literelor în scrierea limbii '''române''' (vezi Tabelul 2) și '''poziția''' lor în diverse succesiuni.
Despărțirea după pronunțare '''nu''' duce totdeauna la '''silabe propriu-zise''', „fonetice” (cel mult s-ar putea vorbi de „silabe ortografice”<ref>Flora Șuteu, Elisabeta Șoșa, ''Îndreptar ortografic și morfologic'', Floarea Darurilor, Saeculum I.O., București, 1999, p. 280.</ref>), și se face după reguli dintre care unele sunt mai mult sau mai puțin convenționale.
Astfel, despărțirea în scris se întemeiază uneori pe decizii '''fără suport''' în '''fonetică''', de exemplu în cazul succesiunilor '''''scl, scr, str''''' între vocale, la care este posibilă orice silabație fonetică, dar la care, pentru despărțirea în scris, s-a optat, convențional, pentru modelul C-CC. Uneori chiar, despărțirea în scris poate '''contraveni pronunțării''' — ca la despărțirea unor consoane duble din împrumuturi (''ca-pric-cio-so'' [ka-pri-č<u>o</u>-zo]).
În cele ce urmează vom face distincție, pe de o parte, între '''litere-vocale''' și '''litere-consoane''' — prin care înțelegem semnele grafice care notează, cu precădere, sunete-vocale, respectiv sunete-consoane — și, pe de altă parte, între '''vocale''' propriu-zise și '''semivocale''' — care sunt sunete cu un comportament diferit, notate cu ajutorul unor litere-vocale (și, în unele împrumuturi, chiar cu litere-consoane: ''w'') —, precum și de situațiile în care anumite litere nu notează niciun sunet, ci servesc numai ca semne grafice. <blockquote> Indicațiile din ''Dicționar'' privitoare la pronunțare și, respectiv, la despărțirea după pronunțare sunt '''complementare''': de exemplu, indicarea despărțirii oferă, implicit, informații și asupra pronunțării în situațiile în care din poziția accentului nu rezultă dacă o literă trebuie interpretată ca vocală sau ca semivocală, iar în cazul succesiunii de litere '''''iu''''' după consoană, la finala cuvintelor, din indicarea pronunțării [''ĭu''] ('''''accesoriu''''' [''riu'' pron. ''rĭu'']) rezultă că despărțirea este ''acceso-riu'', '''nu''' ''accesori-u''. </blockquote>
==== 5.2.1.1. Litere-vocale ====
La despărțirea la capăt de rând care implică '''litere-vocale''' trebuie să se aibă în vedere că:
* literele '''''e''''', '''''i''''', '''''o''''', '''''u''''', '''''w''''' și '''''y''''' notează atât '''sunete-vocale''' propriu-zise, cât și '''semivocale'''<ref>Dintre acestea, semivocalele&nbsp;<i>ĭ</i>&nbsp;și <i>ŏ</i> nu pot apărea decât înainte de vocală.</ref>, despărțirea depinzând de valoarea lor; <blockquote> Vorbitorii nativi fac cu relativă ușurință aceste distincții, mai ales în cazul cuvintelor vechi în limbă. În cazul neologismelor, însă, pot exista mai frecvent dubii dacă unele succesiuni de litere-vocale se pronunță cu '''hiat''' sau cu '''diftong'''. </blockquote>
* literele '''''e''''' și '''''i''''' pot servi și ca simple semne grafice, '''fără a nota sunete''', și anume după '''''c''''', '''''g''''', '''''ch''''' și '''''gh''''', și în aceste cazuri '''nu''' contează ca vocale: '''''cea'''-ră'' [čară], '''''cia'''-conă''; '''''gea'''-muri'', '''''giar'''-dia''; '''''chea'''-mă'', '''''chia'''-bur''; '''''ghea'''-ră'', '''''ghia'''-ur'', '''nu''' '''''ce-a'''ră'' etc. (dar ''lic'''e-a'''n'', ''c'''i-a'''nură'', ''g'''e-a'''nticlinal'', ''g'''e-o'''logie'', ''ch'''i-a'''sm'', ''gh'''i-o'''c'' etc.);
* litera '''''i''''' la '''finală''' de cuvânt sau în interiorul unor compuse, când notează un '''''i''''' „'''șoptit'''”, '''nu''' contează din punctul de vedere al despărțirii la capăt de rând: ''flori, pomi, minți, urși, az-v<u>â</u>rli'' ind. prez., ''miști, lincși, sfincși; ori-când'' (dar ''înflo-r<u>i</u>, azvâr-l<u>i</u>'' inf., perf. s. etc.).
'''În principiu, în cazul literelor-vocale''':
* două '''litere-vocale''' alăturate care notează '''vocale propriu-zise''' se despart;
* când literele '''''e''''', '''''i''''', '''''o''''', '''''u''''', '''''w''''' sau '''''y''''' notează o '''semivocală''', despărțirea se face '''înaintea''' lor.
* literele-vocale care notează '''diftongi''' și '''triftongi''' nu se despart intre ele.
Aceste reguli se pot detalia în cele ce urmează.
===== 5.2.1.1.1. Succesiunile V-V (V-V(S), V-VC(C) '''(„Două vocale alăturate se despart”)''' =====
'''Două litere-vocale alăturate''' care notează '''vocale propriu-zise se despart''' — cu alte cuvinte, '''vocalele în hiat se despart.'''
Cele două vocale pot fi:
* '''identice''': '''''a-a'''lenian; al'''e-e'''; f'''i-i'''nță; alc'''o-o'''l; ambig'''u-u'''l'';
* '''diferite''': ''anti'''a-e'''rian, alc'''a-i'''c, b'''a-o'''bab, bacal'''a-u'''reat; beh'''ă-i'''t, ling'''ă-u'''l; hâr'''â-i'''t, pâr'''â-u'''l;  bor'''e-a'''l, d'''e-i'''ctic, l'''e-o'''nin, l'''e-u'''l; c'''i-a'''nură, pomp'''i-e'''r, fan'''i-o'''n, cafeg'''i-u'''l; cr'''o-a'''t, p'''o-e'''t, cr'''o-i'''tor, b'''o-u'''r; pol'''u-a'''re, contin'''u-ă'''m, d'''u-e'''t, băn'''u-i'''se, afect'''u-o'''s; ken'''y-a'''n, hobb'''y-u'''ri''. <blockquote> Se despart și două vocale alăturate dintre care '''a doua''' face parte dintr-un '''diftong descendent''': ''cre-ai, famili-ei, feme-ii, gre-oi''. <br/> Regula este valabilă indiferent dacă a doua vocală formează '''singură''' o silabă sau '''împreună''' cu una sau mai multe '''consoane''': ''șt'''i-in'''ță, băn'''u-ind'''''. <br/> Unele succesiuni de vocale apar în cuvinte „formate”, în care despărțirea după pronunțare coincide cu cea după structură<ref>La cuvintele „formate” marcăm limitele prin | pentru a nu induce ideea falsă că aceste formații s-ar scrie în mod normal cu cratimă.</ref>: ''contr'''a|a'''miral, r'''e|e'''xamina, ant'''i|i'''nfecțios; bin'''e|î'''nțeles, c'''o|o'''pta''. <br/> Combinațiile de două vocale care, în unele împrumuturi sau nume proprii scrise cu grafii '''străine''', au valoarea '''unui''' singur sunet, ca în limba de origine, '''nu''' se despart: '''''ee''''' [i] (''spl'''ee'''-nul''), '''''eu''''' [ö] (''coz'''eu'''-rul''), '''''ie''''' [i] (''l'''ie'''-duri''), '''''ou''''' [u] (''c'''ou'''-lomb''). </blockquote>
===== 5.2.1.1.2. Succesiunile V-S ((S)V-SV, (S)V-SVS, V-SSV) '''(„Un diftong și un triftong se despart de vocala sau de diftongul precedente”)''' =====
În succesiunile de '''litere-vocale''' în care '''''e''''', '''''i''''', '''''o''''', '''''u''''' sau '''''y''''' notează o '''semivocală''', aceasta trece la''' secvența următoare''' când se află:
* '''după o vocală''' propriu-zisă, iar '''''e''''', '''''i''''', '''''o''''', '''''u''''' sau '''''y''''' fac parte dintr-un
** '''diftong ascendent''': ''agr'''e-ea'''ză, accent'''u-ea'''ză; ac'''e-ea''''' [ač<u>e</u>ia], ''mam'''a-ia''', t'''ă-ia''', tăm'''â-ia''', s'''u-ia'''; tăm'''â-ie''', pr'''o-ie'''ct, s'''u-ie'''; d'''u-io'''s; r'''o-iu'''l; g'''ă-oa'''ce, dub'''i-oa'''să; r'''o-ua''', n'''o-u'''ă; '''a-ya'''tolah'';
** '''triftong''': ''t'''ă-iai''', v'''o-iau''', l'''e-oai'''că; cr'''e-ioa'''ne; înș'''e-uea'''ză'';
* '''după un diftong ascendent''' (deci tot după o vocală), iar '''''e''''', '''''i''''', '''''o''''', '''''u''''' sau '''''y''''' fac parte dintr-un '''diftong''' (''pl'''oa-ie''', st'''ea-ua''''') sau dintr-un '''triftong''' (chiar dacă acesta nu este scris ca atare: ''dumn'''ea-ei''''' [dumnĕa-ĭ<u>e</u>ĭ]).
Altfel spus, '''diftongii alăturați se despart''' sau '''diftongii''' și '''triftongii se despart''' de '''vocala''' sau de '''diftongul''' care le precedă.
==== 5.2.1.2. Litere-consoane ====
Această despărțire se referă la consoanele aflate '''între vocale'''.
La despărțire trebuie să se aibă în vedere faptul că din punctul de vedere al despărțirii la capăt de rând se comportă '''ca o singură consoană''':
* litera '''''x''''';
* '''''ch''''' și '''''gh''''' înainte de '''''e''''', '''''i'''''; <blockquote> '''''h''''' nu are valoarea unui sunet nici în împrumuturi și nume proprii străine în care precedă o consoană: ''foe'''h-n'''ul'' [f<u>ö</u>nul].</blockquote>
* consoanele urmate de '''''i''''' „ șoptit”;
* '''''q''' + '''u''''' când are valoarea [kv].
'''Regulile generale''' privind despărțirea literelor-consoane sunt:
* '''o consoană''' între litere-vocale trece la '''secvența următoare''';
* în succesiunile de '''două-patru consoane''', despărțirea se face, '''de regulă, după prima consoană''';
* în succesiunile (foarte rare) de '''cinci consoane''', despărțirea se face '''după a doua consoană'''.
Regulile și '''excepțiile''' sunt detaliate în cele ce urmează.
===== 5.2.1.2.1. '''C''' (V-'''C'''V, VS-'''C'''V, SVS-'''C'''V, V-'''C'''SV) '''(„O consoană între vocale trece la secvența următoare”)''' =====
'''O consoană''' între '''litere-vocale''' trece la '''secvența următoare''': ''ba-bă, fa-că, re-ce, ve-cin, po-diș, rea-fișa, le-ge, ha-haleră, nea-jutorat, ira-kian, mă-lin, tea-mă, lu-nă, ma-pă, soa-re, ie-se, ma-șină, ia-tă, ța-ță, ta-vă, kilo-watt, ta-xi, ree-xamina, ra-ză, reau-z<u>i</u>'' (inf., perf. s.), ''flo-rile, fu-g<u>i</u>'' (inf., perf. s.), ''o-ch<u>i</u>'' (verb), ''po-mii''.
La fel se comportă și:
* '''''ch''''', '''''gh''''' (+ ''e'', ''i'') în cuvinte românești: ''ure-che, nea-chitat, le-ghe, li-ghioană'';
* '''''qu''''' ['''kv''']: ''se-quoia''. <blockquote> Regula este valabilă și când '''litera'''-vocală dinaintea consoanei notează o '''semivocală''' — element al unui diftong '''descendent''' (''au-gust, bojdeu-că, doi-nă, mai-că, pâi-ne, hai-ku'') sau al unui '''triftong''' cu structura SVS (''lupoai-că'') ori când consoana este urmată de un '''diftong''': ''re-seamănă''. <br/> O consoană urmată de '''''i'' „șoptit”''' nu se desparte de vocala precedentă: ''ari, buni, cobori, flori, fugi'' (ind. prez.), ''ochi'' (substantiv), ''pomi, a<u>u</u>zi'' (ind. prez.). <br/> Se comportă ca o singură consoană combinațiile de '''două''' sau '''trei''' '''litere'''-consoane din cuvinte și nume proprii cu grafii '''străine''' care notează, conform normelor ortografice ale diferitor limbi, '''un''' singur sunet: '''''ck''''' [k] (''ro-cker''), '''''dg''''' [ǧ] (''Me-dgidia''), '''''dj''''' [ǧ] (''azerbai-djan''), '''''gn''''' [ñ] (''Sali-gny''), '''''sh''''' [ș] (''banglade-shian''), '''''th''''' [t] (''ca-tharsis''), '''''ts''''' [ț] (''jiu-ji-tsu''), '''''tch''''' [č] (''ke-tchup''). </blockquote>
===== 5.2.1.2.2. Succesiunile C-C(C)(C) („'''Două''', '''trei''' sau '''patru''' consoane între vocale '''se despart după prima''' consoană”) =====
În succesiunile de '''două-patru consoane între vocale''', despărțirea se face, '''de regulă''', după '''prima consoană'''.
<center>''Succesiunea'' C-C (V'''C-C'''V, VS'''C-C'''V, V'''-C'''SV) </center>
<center>(„'''Două''' consoane între vocale '''se despart'''”) </center>
'''Două litere-consoane''' între '''litere-vocale se despart''', '''a doua consoană''' trecând la '''secvența următoare'''.
Cele două consoane pot fi:
* '''identice''', notând '''același sunet''' ca și consoana simplă (''ki'''b-b'''utz, mi'''l-l'''efiori, î'''n|n'''ora, inte'''r|r'''egn''<ref>La ultimele două cuvinte, despărțirea după pronunțare coincide cu cea după structură.</ref>, ''bou'''r-r'''ee, forti'''s-s'''imo, wa'''t-t'''ul'') sau, în cazul lui '''''cc + e, i''''', sunete '''diferite''' ([kč]): ''a'''c-c'''ent''; <blockquote> '''''h''''' nu are valoarea unui sunet nici în împrumuturi și nume proprii străine în care precedă o consoană dublă: ''oh'''m-m'''etru'' [omm<u>e</u>tru]. </blockquote>
* '''diferite''': ''i'''c-n'''i, ti'''c-s'''it, a'''c-t'''iv, fre'''c-v'''ență, ca'''f-t'''an, va'''j-n'''ic, ca'''l-c'''ula, mu'''l-t'''e, toa'''m-n'''ă, î'''n-g'''er, lu'''n-g'''it, mu'''n-t'''e, ca'''p-s'''ă, aște'''p-t'''a; azvâ'''r-l'''<u>i</u>'' (inf., perf. s.), ''ce'''r-n'''e; u'''r-ș'''ii; a'''s-c'''et, o'''s-c'''ior, a'''s-t'''ăzi, mu'''ș-c'''a, e'''x-c'''ursie, imi'''x-t'''iune''; <blockquote> Regula este valabilă și când '''litera-'''vocală dinaintea consoanei notează o '''semivocală''', element al unui diftong '''descendent''' (''tr'''ais-t'''ă'') sau când după consoană urmează o semivocală, element al unui diftong: ''do'''r-mea'''''. <br/> Sunt tratate la fel succesiunile de două sunete consoane dintre care prima este notată prin '''două litere''': ''busine'''ss-m'''an, wa'''tt-m'''etru''. <br/> În schimb, ''c, g'' urmate de ''h'' (+ ''e, i'') care notează '''două''' sunete în împrumuturi se despart: ''bo'''g-h'''ead'' [bog-h<u>e</u>d]. <br/> Consoanele urmate de '''''i''''' „'''șoptit'''” se comportă ca o consoană: ''albi'' (adj.), ''az-v<u>â</u>rli'' (ind. prez.), ''cerbi'', ''dormi'' (ind. prez.), ''ori-ce'' — '''dar''' ''al-b<u>i</u>'' (vb.), ''az-vâr-l<u>i</u>'' (inf., perf. s.), ''dor-m<u>i</u>'' (inf., perf. s.). </blockquote>
<center>'''EXCEPȚII'''</center>
# Trec împreună la secvența '''următoare''' succesiunile de consoane care au ca '''al doilea''' element '''''l''''' sau '''''r''''' și ca prim element '''''b, c, d, f, g, h, p, t''''' și '''''v''''', adică grupurile '''''bl''': ca-blu, '''br''': neo-brăzat, '''cl''': pro-clama, '''cr''': nea-crit, '''dl''': Co-dlea, '''dr''': co-dru, '''fl''': nea-flat, '''fr''': pana-frican, '''gl''': nea-glutinat, '''gr''': nea-gricol, '''hl''': pe-hlivan, '''hr''': ne-hrănit, '''pl''': su-plu, '''pr''': cu-pru, '''tl''': ti-tlu, '''tr''': li-tru, '''vl''': nee-vlavios, '''vr''': de-vreme''. <blockquote> Pentru combinațiile de '''două consoane''' din cuvinte și nume proprii cu grafii '''străine''' care notează, conform normelor ortografice ale diferitor limbi, '''un''' singur sunet vezi '''Succesiunea C-C'''. </blockquote>
# '''Nu''' se despart '''literele-consoane duble''' din cuvinte și nume proprii cu '''grafii străine''', care notează sunete '''distincte''' de cele notate prin consoana '''simplă''' corespunzătoare din limba '''română''': ''ll'' [l'] (''caudi-llo''), ''zz'' [ţ]: (''pi-zzicato'').
<center>''Succesiunea'' C-CC</center>
<center>(„'''Trei''' consoane între vocale '''se despart după prima''' consoană”)</center>
În succesiunile de '''trei consoane''', despărțirea se face după '''prima consoană''': ''o'''b-șt'''e, fi'''l-tr'''u, circu'''m-sp'''ect, deli'''n-cv'''ent''<ref>În ''Limba română. Manual pentru clasele a IX-a și a X-a (școli normale, licee și clase cu profil umanist)'', (coord. Florin D. Popescu), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997, p. 71, a fost introdus în seria de excepții și grupul ''ncv'', deși nu figurează în lista din DOOM<sup>1</sup> și, prin urmare, trebuie despărțit după regula generală.</ref>'', li'''n-gv'''ist, ci'''n-st'''e, co'''n-tr'''a, vâ'''r-st'''ă, a'''s-cl'''epiad, cu'''s-cr'''u, e'''s-pl'''anadă, a'''s-pr'''u, a'''s-tr'''u, de'''z-gr'''opa''. <blockquote> Regula este valabilă și când '''litera'''-vocală dinaintea consoanei notează o '''semivocală''' — element al unui diftong '''descendent''': ''mai'''s-tr'''u''. </blockquote>
La fel se despart și consoanele urmate de '''''ch, gh''''' (+ ''e, i''): ''î'''n-ch'''ega, î'''n-ch'''ide, î'''n-gh'''eța, î'''n-gh'''iți.''
Sunt tratate la fel succesiunile de trei litere-consoane din împrumuturi și cuvinte străine în care combinațiile '''''ch, gh''''' notează un singur sunet (''te'''ch-n'''eţiu, a'''f-gh'''an'') sau din cuvinte în care prima consoană este urmată de '''''i''''' „'''șoptit'''”: ''câte'''și-tr'''ei''. <blockquote> Unele succesiuni de '''trei litere-consoane''' din cuvinte și nume proprii cu grafii '''străine''' se comportă ca o singură consoană: '''''tch''''' [č] în ''ke-'''tch'''up''. </blockquote>
<center>'''EXCEPȚIE'''</center>
În următoarele succesiuni de '''trei consoane''', despărțirea se face '''după''' '''primele două''' consoane: '''''lp-t''': scu'''lp-t'''a, '''mp-t''': so'''mp-t'''uos, '''mp-ț''': rede'''mp-ț'''iune, '''nc-ș''': li'''nc-ș'''ii, '''nc-t''': pu'''nc-t'''a, '''nc-ț''': pu'''nc-ț'''ie, '''nd-v''': sa'''nd-v'''ici, '''rc-t''': a'''rc-t'''ic, '''rt-f''': je'''rt-f'''ă, '''st-m''': a'''st-m'''ul''.
'''Alte''' succesiuni de trei consoane care se despart (și) '''după a doua''' consoană (''ltč, ldm, lpn; ndb, ndc, nsb, nsc (''și'' nsč), nsd, nsf, nsh, nsl, nsm, nsn, nsp, nss, nsv; ntl; rgș, rtb, rtc, rth, rtj, rtm, rtp, rts, rtt, rtț, rtv; stb, stc, std, stf, stg, stl, stn, stp, str, sts, stt, stv'') nu trebuie memorate, deoarece se întâlnesc în cuvinte „'''formate'''” (semi)analizabile, cărora li se poate aplica despărțirea după structură, care este destul de transparentă și conduce la același rezultat. Este vorba de:
* '''compuse''': ''a'''lt|c'''eva, a'''st|f'''el, fe'''ld|m'''areșal, fii'''nd|c'''ă, ha'''nd|b'''al'';
* formații cu '''elemente de compunere''', ca '''''port-''''': ''po'''rt|b'''agaj, po'''rt|c'''uțit, po'''rt|h'''art, po'''rt|j'''artier, po'''rt|m'''oneu, po'''rt|p'''erie, po'''rt|s'''abie, po'''rt|t'''abac, po'''rt|ț'''igaret, po'''rt|v'''izit'';
* derivate cu '''prefixe''':
** '''''post-''''': ''po'''st|b'''elic, po'''st|c'''omunism, po'''st|d'''ecembrist, po'''st|f'''ață, po'''st|g'''aranție, po'''st|l'''iceal, po'''st|n'''atal, po'''st|p'''așoptist, po'''st|r'''evoluționar, po'''st|s'''incron, po'''st|t'''otalitar, po'''st|v'''erbal'';
** '''''trans-''''': ''tra'''ns|b'''orda, tra'''ns|c'''arpatic, tra'''ns|c'''endental, tra'''ns|d'''anubian, tra'''ns|f'''ăgărășean, tra'''ns|h'''umanță, tra'''ns|l'''ucid, tra'''ns|m'''isibil, tra'''ns|n'''ațional, tra'''ns|p'''ortabil, tra'''ns|s'''aharian, tra'''ns|v'''aza'';
* derivate de la baze terminate în '''grupuri de consoane''' cu '''sufixe''' ca -'''''lâc''''' (''sava'''nt|l'''âc''), -'''''nic''''' (''pu'''st|n'''ic, stâ'''lp|n'''ic, zavi'''st|n'''ic''), -'''''șor''''' (''tâ'''rg|ș'''or'').
===== 5.2.1.2.3. Succesiunea C-CCC („'''Patru''' consoane între vocale '''se despart după prima''' consoană”) =====
În succesiunile de '''patru''' consoane între vocale, despărțirea se face '''după prima''' consoană: !''a'''b-str'''act, co'''n-str'''uctor, î'''n-zdr'''ăveni''.
<center>'''EXCEPŢII'''</center>
<center>1. Despărțirea CC-CC</center>
În unele succesiuni de '''patru''' consoane, despărțirea se face '''după a doua''' consoană: ''fe'''ld-sp'''at, ga'''ng-st'''er, tu'''ng-st'''en, ho'''rn-bl'''endă''.
'''Alte''' succesiuni de '''patru''' consoane care se despart (și) '''după a doua''' consoană (''nsfr, nsgr, nspl, rtch, rtdr, rtsc, rtst, stpr, stsc, stșc'') nu trebuie memorate, deoarece se întâlnesc în cuvinte „'''formate'''” (semi)analizabile, cărora li se poate aplica despărțirea după structură, care este destul de transparentă și conduce la același rezultat. Este vorba de:
* formații cu elementul de compunere '''''port'''''-: ''po'''rt|dr'''apel, po'''rt|sc'''ulă, po'''rt|st'''indard'';
* derivate cu prefixe:
** '''''post'''''-: ''po'''st|pr'''andial, po'''st|sc'''enium, po'''st|șc'''olar'';
** '''''trans'''''-: ''tra'''ns|fr'''ontalier, tra'''ns|gr'''esa, tra'''ns|pl'''anta''. <blockquote> Sunt tratate la fel succesiunile în care primele două consoane sunt urmate de '''''ch, gh''''' (+ ''e, i''): ''po'''rt-ch'''ei''. </blockquote>
<center>2. Despărțirea CCC-C</center>
În unele succesiuni de '''patru''' consoane în care nicio segmentare fonetică nu se susține, despărțirea se face, convențional, '''după a treia consoană''': ''deju'''rst-v'''ă, vâ'''rst-n'''ic'' (în ultimul caz, cu același rezultat ca al despărțirii după structură).
===== 5.2.1.2.4. Succesiunea CC-CCC („'''Cinci''' consoane între vocale '''se despart după a doua''' consoană”) =====
În succesiunile de '''cinci consoane''' (foarte rare), despărțirea se face '''după a doua consoană''': ''å'''ng|str'''öm; o'''pt|spr'''ezece''. <blockquote> Sunt tratate la fel succesiunile care cuprind combinațiile '''''ch''', '''gh''' (+ ''e, i''): po'''rt-sch'''i''. </blockquote>
=== 5.2.2. Despărțirea după structură ===
Despărțirea după structură este '''acceptată''' atunci când capătul rândului coincide cu '''limita''' dintre '''componentele''' cuvintelor „'''formate'''”. Ea coincide, în multe cazuri, cu despărțirea după pronunțare.
Elementelor componente ale cuvintelor formate li se poate aplica, dacă este necesar, despărțirea după pronunțare. <blockquote>Despărțirea după structură '''nu''' se folosește pentru a indica '''rostirea silabisită'''.</blockquote>
Se pot despărți '''și''' după structură cuvintele '''(semi)analizabile''' (formate în limba '''română''' sau '''împrumutate'''):
* '''compuse'''<ref>Din cuvinte întregi, elemente de compunere sau fragmente de cuvinte dintre care cel puțin unul există independent și cu un sens care corespunde celui din compus.</ref>: !''arterios-cleroză/arterio|scleroză,'' !''al-tundeva/alt|undeva,'' !''des-pre/de|spre,'' !''drep-tunghi/drept|unghi,'' !''por-tavion/port|avion,'' !''Pronos-port/Prono|sport,'' !''Romar-ta/Rom|arta''; <blockquote> Compusele care păstrează grafii '''străine''' sunt supuse numai despărțirii după structura din limba de origine: ''back-hand''. </blockquote>
* '''derivate''' cu '''prefixe''': !''anor-ganic/an|organic,'' !''de-zechilibru/dez|echilibru,'' !''ine-gal/in|egal,'' !''nes-prijinit/ne|sprijinit,'' !''nes-tabil/ne|stabil,'' !''nes-trămutat/ne|strămutat,'' !''pros-cenium/pro|scenium,'' !''su-blinia/sub|linia''; <blockquote> '''Nu''' se despart prefixele care s-au redus la '''o''' singură consoană: ''ra-lia, spul-bera''. </blockquote>
* dintre '''derivatele''' cu '''sufixe''', '''numai''' cele formate cu '''sufixe''' care '''încep cu o consoană''' de la '''teme terminate''' în '''grupuri de consoane''': ''sa-vant-lâc, stâlp-nic, vârst-nic, za-vist-nic''. <blockquote> La unele dintre aceste cuvinte, despărțirea după structură '''coincide''' cu despărțirea după pronunțare, facilitând-o. <br/> Vezi și '''5.2.3. Despărțirea cuvintelor scrise cu anumite semne ortografice.''' </blockquote>
<blockquote> !Normele actuale nu mai admit despărțirile după structură care ar conduce la secvențe care '''nu sunt silabe''' (ca în ''într|ajutorare, nevr|algic'') sau ar '''contraveni pronunțării''', ca în ''apendic|ectomie'' [apendičectomie], ''laring|ectomie'' [larinǧectomie].</blockquote>
În '''compuse''' și în derivatele cu '''prefixe''' în care ultimul sunet al primului element și primul sunet al elementului următor se confundă într-'''o''' singură literă, în despărțirea după structură se acordă '''prioritate ultimului element''' sau '''rădăcinii''': ''om|organic, top|onomastică''.   
<blockquote> !Pentru cuvintele a căror structură nu mai este clară, deoarece '''elementele''' componente sunt '''neînțelese''' sau '''neproductive''' în limba română, normele actuale recomandă '''exclusiv''' despărțirea după '''pronunțare''' (!''ab-stract,'' !''su-biect'') sau '''evitarea''' despărțirii, dacă aceasta ar contraveni regulilor: !''a-broga,'' !''o-biect''.</blockquote>
=== 5.2.3. Despărțirea cuvintelor scrise cu anumite semne ortografice ===
# !'''La cuvintele scrise''' (obligatoriu sau facultativ) cu '''cratimă''' sau cu '''linie de pauză''' se '''admite''' — atunci când spațiul nu permite evitarea ei — '''și despărțirea''' la '''locul cratimei/liniei de pauză'''. Este vorba de:
#* cuvinte '''compuse''' sau '''derivate''' și '''locuțiuni''': ''aducere-|aminte, aide-|mémoire, bun-|gust, calea-|valea, ex-|ministru, shakespeare-|ian'';
#* !'''împrumuturi''' la care '''articolul''' și '''desinențele''' se leagă prin '''cratimă''': ''flash-|ul, flash-|uri'';
#* '''grupuri ortografice''' scrise cu '''cratimă''': ''ducându-|se, du-|te, fir-|ar, văzându-|mă'', chiar când rezultă secvențe care '''nu''' sunt silabe: ''dintr-|un, într-|însa'' (caz în care se recomandă '''evitarea''' despărțirii);
#* cuvinte '''compuse complexe''': ''americano—|sud-coreean'' sau ''americano—sud-|coreean''. <blockquote> Despărțirea la locul cratimei '''nu''' se face însă când la sfârșitul primului rând sau/și la începutul rândului următor ar rezulta o '''singură''' literă (''dându-|l, i-|a, s-|a''), o consoană + semivocală (''mi-|a'') sau o consoană + '''''-i''''' „''' șoptit'''”: ''dă-|mi''. <br/> La '''grupurile ortografice''' mai scurte, despărțirea bazată pe pronunțare (''din|tr-un, fi|r-ar, în|tr-însul/într-în|sul'') trebuie '''evitată''', deoarece mărește numărul cratimelor, contravenind principiului estetic în ortografie; la cele mai lungi sau când este absolut necesar, despărțirea se poate face și în alt loc decât acela al cratimei, în funcție de poziția ocupată față de sfârșitul rândului: ''du|cându-se''. </blockquote>
# La cuvintele scrise cu '''apostrof''', pentru '''păstrarea unității''' lor, despărțirea '''la capăt de rând''' trebuie '''evitată''' când locul '''despărțirii''' ar coincide cu locul apostrofului.
#::Vezi și '''[[5.1. Despărțirea grupurilor de cuvinte și a abrevierilor]]'''
== Note ==
<references />


[[Categorie:Articole:DOOM2]]
[[Categorie:Articole:DOOM2]]
[[Categorie:Sincronizare]]

Meniu de navigare