Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/DOOM2/5.2. Despărțirea în interiorul cuvintelor”

Limita dintre secvențe se marchează prin '''cratimă''' (vezi și '''[[1.2.4. Cratima]]'''), care se scrie numai '''după secvența de la sfârșitul primului rând'''.

Sunt posibile '''două modalități''' de despărțire a cuvintelor la capăt de rând: pe baza '''pronunțării'''<ref>Despărțirea după '''pronunțare''' a fost numită și '''silabație fonetică''', însă această denumire este '''improprie''', deoarece despărțirea cuvintelor la capăt de rând este o problemă '''practică''', în timp ce '''silabația''' este o problemă '''lingvistică'''.</ref> și pe baza '''structurii morfologice''' a cuvintelor — modalități pe care le vom numi în continuare ''despărțire după pronunțare'' și, respectiv, ''după structură''.<ref>Despărțirea după '''structură''' a fost numită și '''silabație morfologică''', termen '''impropriu''', întrucât ea '''nu''' are în vedere '''silabația''' (care privește '''fonetica, nu morfologia'''), ci elementele '''componente''' din structura anumitor cuvinte.</ref>  

:<blockquote>Pentru indicarea '''rostirii sacadate''' sau a '''metricii''' se folosește numai despărțirea după '''pronunțare''': '''''I-n'''abilule!'' ('''nu''' și despărțirea după '''structură:''' '''''in-'''abilule'').</blockquote>    

<blockquote>!Regula '''generală''' și '''obligatorie''' a despărțirii cuvintelor la capăt de rând în limba română, valabilă pentru ambele modalități, este '''interdicția''' de a lăsa la '''sfârșit''' sau la '''început de rând''' o secvență care '''nu''' este '''silabă'''<ref>Chiar dacă include o vocală propriu-zisă, cum prevedea regula din DOOM¹, care era mai puțin restrictivă.</ref>. <br/> '''Excepție''': '''grupurile ortografice''' scrise cu '''cratimă''' (''dintr-|un, într-|însa''), la care se recomandă însă, pe cât posibil, '''evitarea''' despărțirii. </blockquote>     

 

Rezultatele la care conduc cele două modalități '''coincid''' în multe cazuri, dar în altele pot '''diferi'''.

<blockquote> !'''Normele actuale'''<ref>Cf. și ''Dicționarul general de științe ale limbii,'' Editura Științifică, București, 1997, ''s.v. silabație'': „Regulile morfologice '''nu''' [subl. ns. I. V.-R.] sunt obligatorii”. Despărțirea după '''pronunțare''' prezintă și avantajul că pentru ea se pot stabili '''reguli mai generale''' decât pentru despărțirea după '''structură'''.</ref> '''prevăd''' despărțirea după '''pronunțare'''. <br/> Este '''acceptată''' și despărțirea după '''structură''', însă cu unele '''restricții''' față de recomandările din DOOM¹.     

* cuvintele '''monosilabice'''<ref>Neindicarea accentului la un cuvânt românesc din ''Dicționar'' arată că acesta este monosilabic. Rezultă că, dacă aceste cuvinte prezintă o succesiune de '''litere-vocale''', acestea '''nu''' se pot afla în hiat, ci formează un diftong (sau un triftong). (Absența accentului la cuvântul-titlu și notarea lui la indicațiile de pronunțare arată că litera vocală în cauză se pronunță altfel decât se scrie.)</ref>;

** o '''vocală''' ('''nu''': ''a-er'', ''ă-la'', ''e-popee/epope-e'', ''i-real'', ''î-hî'', ''o-leacă'', ''u-riaș''; ''sublini-a'', ''absorbți-e'', ''caca-o'', ''su-i'', ''ambigu-u''). <blockquote> În acest caz despărțirea este '''neeconomică''', deși este '''corectă''' din punctul de vedere al silabației (și de aceea în ''Dicționar'' se pun în evidență și asemenea silabe, nu în scopul despărțirii la capăt de rând, ci pentru a indica structura silabică a cuvântului și a oferi indicii privind pronunțarea: ''sublini-a''). <br/> Interdicțiile de mai sus privesc și grupurile ortografice scrise cu '''cratimă''': '''nu''': ''s-|a; i-|a, las-|o, mi-|a, zis-|a, i-|a''. </blockquote>

* despărțirea după '''structură''' se poate aplica '''numai la limita dintre elementele componente ale unor cuvinte „formate”''' sau scrise cu '''cratimă''' ori cu '''cratimă''' și '''linie de pauză''' (la restul cuvântului putându-se aplica despărțirea bazată pe pronunțare). <blockquote> Astfel, '''același cuvânt''' „format” poate fi supus, în funcție de secvența care încape la sfârșitul rândului și de opțiune, '''uneia''' sau '''celeilalte''' modalități de despărțire: după pronunțare (''ar-te-ri-os-cle-ro-ză'') sau după structură (''arterio-scleroză''). <br/> Despărțirea '''după structură''' are caracter '''cult''' și, în cazul cuvintelor '''împrumutate''' gata '''formate''' din alte limbi, presupune '''cunoașterea formei''' și a '''sensului elementelor componente'''. Este mai ales cazul cuvintelor aparținând unor '''terminologii de specialitate''' (formate, în mare parte, din elemente '''vechi''' '''grecești''' și '''latinești'''), a căror despărțire după structură este accesibilă adesea numai pentru specialiști ai domeniului respectiv. </blockquote>

'''Regulile''' despărțirii '''în scris''' după pronunțare se referă la '''litere''', dar privesc '''pronunțarea''' cuvintelor în tempo '''lent''' și au drept criterii '''valorile''' literelor în scrierea limbii '''române''' (vezi Tabelul 2) și '''poziția''' lor în diverse succesiuni.

Despărțirea după pronunțare '''nu''' duce totdeauna la '''silabe propriu-zise''', „fonetice” (cel mult s-ar putea vorbi de „silabe ortografice”<ref>Flora Șuteu, Elisabeta Șoșa, ''Îndreptar ortografic și morfologic'', Floarea Darurilor, Saeculum I.O., București, 1999, p. 280.</ref>), și se face după reguli dintre care unele sunt mai mult sau mai puțin convenționale.

Astfel, despărțirea în scris se întemeiază uneori pe decizii '''fără suport''' în '''fonetică''', de exemplu în cazul succesiunilor '''''scl, scr, str''''' între vocale, la care este posibilă orice silabație fonetică, dar la care, pentru despărțirea în scris, s-a optat, convențional, pentru modelul C-CC. Uneori chiar, despărțirea în scris poate '''contraveni pronunțării''' — ca la despărțirea unor consoane duble din împrumuturi (''ca-pric-cio-so'' [ka-pri-č<u>o</u>-zo]).

În cele ce urmează vom face distincție, pe de o parte, între '''litere-vocale''' și '''litere-consoane''' — prin care înțelegem semnele grafice care notează, cu precădere, sunete-vocale, respectiv sunete-consoane — și, pe de altă parte, între '''vocale''' propriu-zise și '''semivocale''' — care sunt sunete cu un comportament diferit, notate cu ajutorul unor litere-vocale (și, în unele împrumuturi, chiar cu litere-consoane: ''w'') —, precum și de situațiile în care anumite litere nu notează niciun sunet, ci servesc numai ca semne grafice. <blockquote> Indicațiile din ''Dicționar'' privitoare la pronunțare și, respectiv, la despărțirea după pronunțare sunt '''complementare''': de exemplu, indicarea despărțirii oferă, implicit, informații și asupra pronunțării în situațiile în care din poziția accentului nu rezultă dacă o literă trebuie interpretată ca vocală sau ca semivocală, iar în cazul succesiunii de litere '''''iu''''' după consoană, la finala cuvintelor, din indicarea pronunțării [''ĭu''] ('''''accesoriu''''' [''riu'' pron. ''rĭu'']) rezultă că despărțirea este ''acceso-riu'', '''nu''' ''accesori-u''. </blockquote>

* literele '''''e''''', '''''i''''', '''''o''''', '''''u''''', '''''w''''' și '''''y''''' notează atât '''sunete-vocale''' propriu-zise, cât și '''semivocale'''<ref>Dintre acestea, semivocalele&nbsp;<i>ĭ</i>&nbsp;și <i>ŏ</i> nu pot apărea decât înainte de vocală.</ref>, despărțirea depinzând de valoarea lor; <blockquote> Vorbitorii nativi fac cu relativă ușurință aceste distincții, mai ales în cazul cuvintelor vechi în limbă. În cazul neologismelor, însă, pot exista mai frecvent dubii dacă unele succesiuni de litere-vocale se pronunță cu '''hiat''' sau cu '''diftong'''. </blockquote>

* literele '''''e''''' și '''''i''''' pot servi și ca simple semne grafice, '''fără a nota sunete''', și anume după '''''c''''', '''''g''''', '''''ch''''' și '''''gh''''', și în aceste cazuri '''nu''' contează ca vocale: '''''cea'''-ră'' [čară], '''''cia'''-conă''; '''''gea'''-muri'', '''''giar'''-dia''; '''''chea'''-mă'', '''''chia'''-bur''; '''''ghea'''-ră'', '''''ghia'''-ur'', '''nu''' '''''ce-a'''ră'' etc. (dar ''lic'''e-a'''n'', ''c'''i-a'''nură'', ''g'''e-a'''nticlinal'', ''g'''e-o'''logie'', ''ch'''i-a'''sm'', ''gh'''i-o'''c'' etc.);

* litera '''''i''''' la '''finală''' de cuvânt sau în interiorul unor compuse, când notează un '''''i''''' „'''șoptit'''”, '''nu''' contează din punctul de vedere al despărțirii la capăt de rând: ''flori, pomi, minți, urși, az-v<u>â</u>rli'' ind. prez., ''miști, lincși, sfincși; ori-când'' (dar ''înflo-r<u>i</u>, azvâr-l<u>i</u>'' inf., perf. s. etc.).

 

===== 5.2.1.1.1. Succesiunile V-V (V-V(S), V-VC(C) '''(„Două vocale alăturate se despart”)''' =====

* '''diferite''': ''anti'''a-e'''rian, alc'''a-i'''c, b'''a-o'''bab, bacal'''a-u'''reat; beh'''ă-i'''t, ling'''ă-u'''l; hâr'''â-i'''t, pâr'''â-u'''l;  bor'''e-a'''l, d'''e-i'''ctic, l'''e-o'''nin, l'''e-u'''l; c'''i-a'''nură, pomp'''i-e'''r, fan'''i-o'''n, cafeg'''i-u'''l; cr'''o-a'''t, p'''o-e'''t, cr'''o-i'''tor, b'''o-u'''r; pol'''u-a'''re, contin'''u-ă'''m, d'''u-e'''t, băn'''u-i'''se, afect'''u-o'''s; ken'''y-a'''n, hobb'''y-u'''ri''. <blockquote> Se despart și două vocale alăturate dintre care '''a doua''' face parte dintr-un '''diftong descendent''': ''cre-ai, famili-ei, feme-ii, gre-oi''. <br/> Regula este valabilă indiferent dacă a doua vocală formează '''singură''' o silabă sau '''împreună''' cu una sau mai multe '''consoane''': ''șt'''i-in'''ță, băn'''u-ind'''''. <br/> Unele succesiuni de vocale apar în cuvinte „formate”, în care despărțirea după pronunțare coincide cu cea după structură<ref>La cuvintele „formate” marcăm limitele prin | pentru a nu induce ideea falsă că aceste formații s-ar scrie în mod normal cu cratimă.</ref>: ''contr'''a|a'''miral, r'''e|e'''xamina, ant'''i|i'''nfecțios; bin'''e|î'''nțeles, c'''o|o'''pta''. <br/> Combinațiile de două vocale care, în unele împrumuturi sau nume proprii scrise cu grafii '''străine''', au valoarea '''unui''' singur sunet, ca în limba de origine, '''nu''' se despart: '''''ee''''' [i] (''spl'''ee'''-nul''), '''''eu''''' [ö] (''coz'''eu'''-rul''), '''''ie''''' [i] (''l'''ie'''-duri''), '''''ou''''' [u] (''c'''ou'''-lomb''). </blockquote>

* '''''ch''''' și '''''gh''''' înainte de '''''e''''', '''''i'''''; <blockquote> '''''h''''' nu are valoarea unui sunet nici în împrumuturi și nume proprii străine în care precedă o consoană: ''foe'''h-n'''ul'' [f<u>ö</u>nul].</blockquote>

 

'''Regulile generale''' privind despărțirea literelor-consoane sunt:  

'''O consoană''' între '''litere-vocale''' trece la '''secvența următoare''': ''ba-bă, fa-că, re-ce, ve-cin, po-diș, rea-fișa, le-ge, ha-haleră, nea-jutorat, ira-kian, mă-lin, tea-mă, lu-nă, ma-pă, soa-re, ie-se, ma-șină, ia-tă, ța-ță, ta-vă, kilo-watt, ta-xi, ree-xamina, ra-ză, reau-z<u>i</u>'' (inf., perf. s.), ''flo-rile, fu-g<u>i</u>'' (inf., perf. s.), ''o-ch<u>i</u>'' (verb), ''po-mii''.

 

* '''''ch''''', '''''gh''''' (+ ''e'', ''i'') în cuvinte românești: ''ure-che, nea-chitat, le-ghe, li-ghioană'';

* '''''qu''''' ['''kv''']: se-quoia. <blockquote> Regula este valabilă și când '''litera'''-vocală dinaintea consoanei notează o '''semivocală''' — element al unui diftong '''descendent''' (''au-gust, bojdeu-că, doi-nă, mai-că, pâi-ne, hai-ku'') sau al unui '''triftong''' cu structura SVS (''lupoai-că'') ori când consoana este urmată de un '''diftong''': ''re-seamănă''. <br/> O consoană urmată de '''''i'' „șoptit”''' nu se desparte de vocala precedentă: ''ari, buni, cobori, flori, fugi'' (ind. prez.), ''ochi'' (substantiv), ''pomi, a<u>u</u>zi'' (ind. prez.). <br/> Se comportă ca o singură consoană combinațiile de '''două''' sau '''trei''' '''litere'''-consoane din cuvinte și nume proprii cu grafii '''străine''' care notează, conform normelor ortografice ale diferitor limbi, '''un''' singur sunet: '''''ck''''' [k] (''ro-cker''), '''''dg''''' [ǧ] (''Me-dgidia''), '''''dj''''' [ǧ] (''azerbai-djan''), '''''gn''''' [ñ] (''Sali-gny''), '''''sh''''' [ș] (''banglade-shian''), '''''th''''' [t] (''ca-tharsis''), '''''ts''''' [ț] (''jiu-ji-tsu''), '''''tch''''' [č] (''ke-tchup''). </blockquote>

===== 5.2.1.2.2. Succesiunile C-C(C)(C) („'''Două''', '''trei''' sau '''patru''' consoane între vocale '''se despart după prima''' consoană”) =====

 

'''Două litere-consoane''' între '''litere-vocale se despart''', '''a doua consoană''' trecând la '''secvența următoare'''.

* '''identice''', notând '''același sunet''' ca și consoana simplă (''ki'''b-b'''utz, mi'''l-l'''efiori, î'''n|n'''ora, inte'''r|r'''egn''<ref>La ultimele două cuvinte, despărțirea după pronunțare coincide cu cea după structură.</ref>, ''bou'''r-r'''ee, forti'''s-s'''imo, wa'''t-t'''ul'') sau, în cazul lui '''''cc + e, i''''', sunete '''diferite''' ([kč]): ''a'''c-c'''ent''; <blockquote> '''''h''''' nu are valoarea unui sunet nici în împrumuturi și nume proprii străine în care precedă o consoană dublă: ''oh'''m-m'''etru'' [omm<u>e</u>tru]. </blockquote>

* '''diferite''': ''i'''c-n'''i, ti'''c-s'''it, a'''c-t'''iv, fre'''c-v'''ență, ca'''f-t'''an, va'''j-n'''ic, ca'''l-c'''ula, mu'''l-t'''e, toa'''m-n'''ă, î'''n-g'''er, lu'''n-g'''it, mu'''n-t'''e, ca'''p-s'''ă, aște'''p-t'''a; azvâ'''r-l'''<u>i</u>'' (inf., perf. s.), ''ce'''r-n'''e; u'''r-ș'''ii; a'''s-c'''et, o'''s-c'''ior, a'''s-t'''ăzi, mu'''ș-c'''a, e'''x-c'''ursie, imi'''x-t'''iune''; <blockquote> Regula este valabilă și când '''litera-'''vocală dinaintea consoanei notează o '''semivocală''', element al unui diftong '''descendent''' (''tr'''ais-t'''ă'') sau când după consoană urmează o semivocală, element al unui diftong: ''do'''r-mea'''''. <br/> Sunt tratate la fel succesiunile de două sunete consoane dintre care prima este notată prin '''două litere''': ''busine'''ss-m'''an, wa'''tt-m'''etru''. <br/> În schimb, ''c, g'' urmate de ''h'' (+ ''e, i'') care notează '''două''' sunete în împrumuturi se despart: ''bo'''g-h'''ead'' [bog-h<u>e</u>d]. <br/> Consoanele urmate de '''''i''''' „'''șoptit'''” se comportă ca o consoană: ''albi'' (adj.), ''az-v<u>â</u>rli'' (ind. prez.), ''cerbi'', ''dormi'' (ind. prez.), ''ori-ce'' — '''dar''' ''al-b<u>i</u>'' (vb.), ''az-vâr-l<u>i</u>'' (inf., perf. s.), ''dor-m<u>i</u>'' (inf., perf. s.). </blockquote>

# Trec împreună la secvența '''următoare''' succesiunile de consoane care au ca '''al doilea''' element '''''l''''' sau '''''r''''' și ca prim element '''''b, c, d, f, g, h, p, t''''' și '''''v''''', adică grupurile '''''bl''': ca-blu, '''br''': neo-brăzat, '''cl''': pro-clama, '''cr''': nea-crit, '''dl''': Co-dlea, '''dr''': co-dru, '''fl''': nea-flat, '''fr''': pana-frican, '''gl''': nea-glutinat, '''gr''': nea-gricol, '''hl''': pe-hlivan, '''hr''': ne-hrănit, '''pl''': su-plu, '''pr''': cu-pru, '''tl''': ti-tlu, '''tr''': li-tru, '''vl''': nee-vlavios, '''vr''': de-vreme''. <blockquote> Pentru combinațiile de '''două consoane''' din cuvinte și nume proprii cu grafii '''străine''' care notează, conform normelor ortografice ale diferitor limbi, '''un''' singur sunet vezi '''Succesiunea C-C'''. </blockquote>

# '''Nu''' se despart '''literele-consoane duble''' din cuvinte și nume proprii cu '''grafii străine''', care notează sunete '''distincte''' de cele notate prin consoana '''simplă''' corespunzătoare din limba '''română''': ''ll'' [l'] (''caudi-llo''), ''zz'' [ţ]: (''pi-zzicato'').