https://wiki.dexonline.ro/index.php?title=Articol/Dezbateri/Alf_Lombard_-_Despre_folosirea_literelor_%C3%AE_%C8%99i_%C3%A2&feed=atom&action=historyArticol/Dezbateri/Alf Lombard - Despre folosirea literelor î și â - Revizia istoricului2024-03-29T11:29:29ZIstoricul versiunilor pentru această pagină din wikiMediaWiki 1.37.1https://wiki.dexonline.ro/index.php?title=Articol/Dezbateri/Alf_Lombard_-_Despre_folosirea_literelor_%C3%AE_%C8%99i_%C3%A2&diff=2176&oldid=prevCătălin.Frâncu: Cătălin.Frâncu a redenumit pagina Alf Lombard - Despre folosirea literelor î și â în Articol/Dezbateri/Alf Lombard - Despre folosirea literelor î și â fără a lăsa o redirecționare în loc2017-11-02T16:20:33Z<p>Cătălin.Frâncu a redenumit pagina <a href="/index.php?title=Alf_Lombard_-_Despre_folosirea_literelor_%C3%AE_%C8%99i_%C3%A2&action=edit&redlink=1" class="new" title="Alf Lombard - Despre folosirea literelor î și â (pagină inexistentă)">Alf Lombard - Despre folosirea literelor î și â</a> în <a href="/wiki/Articol/Dezbateri/Alf_Lombard_-_Despre_folosirea_literelor_%C3%AE_%C8%99i_%C3%A2" title="Articol/Dezbateri/Alf Lombard - Despre folosirea literelor î și â">Articol/Dezbateri/Alf Lombard - Despre folosirea literelor î și â</a> fără a lăsa o redirecționare în loc</p>
<table style="background-color: #fff; color: #202122;" data-mw="interface">
<col class="diff-marker" />
<col class="diff-content" />
<col class="diff-marker" />
<col class="diff-content" />
<tr class="diff-title" lang="ro">
<td colspan="2" style="background-color: #fff; color: #202122; text-align: center;">← Versiunea anterioară</td>
<td colspan="2" style="background-color: #fff; color: #202122; text-align: center;">Versiunea de la data 2 noiembrie 2017 18:20</td>
</tr>
<!-- diff cache key wiki:diff::1.12:old-866:rev-2176 -->
</table>Cătălin.Frâncuhttps://wiki.dexonline.ro/index.php?title=Articol/Dezbateri/Alf_Lombard_-_Despre_folosirea_literelor_%C3%AE_%C8%99i_%C3%A2&diff=866&oldid=prevCătălin.Frâncu: Cătălin.Frâncu a redenumit pagina Alf Lombard - Despre folosirea literelor î şi â în Alf Lombard - Despre folosirea literelor î și â fără a lăsa o redirecționare în loc2014-03-21T03:22:44Z<p>Cătălin.Frâncu a redenumit pagina <a href="/index.php?title=Alf_Lombard_-_Despre_folosirea_literelor_%C3%AE_%C5%9Fi_%C3%A2&action=edit&redlink=1" class="new" title="Alf Lombard - Despre folosirea literelor î şi â (pagină inexistentă)">Alf Lombard - Despre folosirea literelor î şi â</a> în <a href="/index.php?title=Alf_Lombard_-_Despre_folosirea_literelor_%C3%AE_%C8%99i_%C3%A2&action=edit&redlink=1" class="new" title="Alf Lombard - Despre folosirea literelor î și â (pagină inexistentă)">Alf Lombard - Despre folosirea literelor î și â</a> fără a lăsa o redirecționare în loc</p>
<table style="background-color: #fff; color: #202122;" data-mw="interface">
<col class="diff-marker" />
<col class="diff-content" />
<col class="diff-marker" />
<col class="diff-content" />
<tr class="diff-title" lang="ro">
<td colspan="2" style="background-color: #fff; color: #202122; text-align: center;">← Versiunea anterioară</td>
<td colspan="2" style="background-color: #fff; color: #202122; text-align: center;">Versiunea de la data 21 martie 2014 05:22</td>
</tr>
<!-- diff cache key wiki:diff::1.12:old-633:rev-866 -->
</table>Cătălin.Frâncuhttps://wiki.dexonline.ro/index.php?title=Articol/Dezbateri/Alf_Lombard_-_Despre_folosirea_literelor_%C3%AE_%C8%99i_%C3%A2&diff=633&oldid=prevRadu Borza la 9 decembrie 2013 20:442013-12-09T20:44:35Z<p></p>
<table style="background-color: #fff; color: #202122;" data-mw="interface">
<col class="diff-marker" />
<col class="diff-content" />
<col class="diff-marker" />
<col class="diff-content" />
<tr class="diff-title" lang="ro">
<td colspan="2" style="background-color: #fff; color: #202122; text-align: center;">← Versiunea anterioară</td>
<td colspan="2" style="background-color: #fff; color: #202122; text-align: center;">Versiunea de la data 9 decembrie 2013 22:44</td>
</tr><tr><td colspan="2" class="diff-lineno" id="mw-diff-left-l42">Linia 42:</td>
<td colspan="2" class="diff-lineno">Linia 42:</td></tr>
<tr><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>Grafia (ei) sunt sau sunt arată foarte latină; Cicero și Cezar scriau numai așa, sunt. Provine oare forma românească din forma latină citată? Nu este așa de simplu.</div></td><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>Grafia (ei) sunt sau sunt arată foarte latină; Cicero și Cezar scriau numai așa, sunt. Provine oare forma românească din forma latină citată? Nu este așa de simplu.</div></td></tr>
<tr><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><br/></td><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><br/></td></tr>
<tr><td class="diff-marker" data-marker="−"></td><td style="color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #ffe49c; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>În cele patru funcții verbale, latina are respectiv sum sumus estis sunt. Formele românești respective din secolul XVI sunt următoarele: (1) sănt/sămt/sint, (2) sem/săm, sau (spre sfîrșitul secolului) săntem/ sîntem/sintem, (3) seți/set/siți, sau (spre sfîrșitul secolului) sănteți/ sînteți/sinteți, (4) sănt/sămt/sint. Evoluția de la latină la română e încurcată; lingviștii au discutat mult istoria morfologică a verbului a fi. Formele 2 și (mai ales) 3 au fost complet refăcute; tradiția a fost ruptă. În limba română din prima epocă formele cu vocala u nu apar; scrierea cu ă, sau (mai ales înaintea grupului nt) cu i, ne orientează spre „i posterior”, nicidecum spre u; grafiile cu î apar devreme.</div></td><td class="diff-marker" data-marker="+"></td><td style="color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #a3d3ff; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>În cele patru funcții verbale, latina are respectiv <ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">'''''</ins>sum sumus estis sunt<ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">'''''</ins>. Formele românești respective din secolul XVI sunt următoarele: (1) <ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">''</ins>sănt/sămt/sint<ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">''</ins>, (2) <ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">''</ins>sem/săm<ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">''</ins>, sau (spre sfîrșitul secolului) <ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">''</ins>săntem/sîntem/sintem<ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">''</ins>, (3) <ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">''</ins>seți/set/siți<ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">''</ins>, sau (spre sfîrșitul secolului) <ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">''</ins>sănteți/ sînteți/sinteți<ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">''</ins>, (4) <ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">''</ins>sănt/sămt/sint<ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">''</ins>. Evoluția de la latină la română e încurcată; lingviștii au discutat mult istoria morfologică a verbului a fi. Formele 2 și (mai ales) 3 au fost complet refăcute; tradiția a fost ruptă. În limba română din prima epocă formele cu vocala u nu apar; scrierea cu ă, sau (mai ales înaintea grupului nt) cu i, ne orientează spre „i posterior”, nicidecum spre u; grafiile cu î apar devreme.</div></td></tr>
<tr><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><br/></td><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><br/></td></tr>
<tr><td class="diff-marker" data-marker="−"></td><td style="color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #ffe49c; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>În secolele mai recente, forma (ei) sunt are, repet, un aspect foarte clasic. Dar este în parte o iluzie, o aparență înșelătoare. Toată această serie de patru forme are un caracter dublu. Pe de o parte, ele au fost introduse în limba cultă de școala latinistă din secolul XIX (v. ''Dicționarul limbii române al Academiei'', s.v. fi, p. 113 b; ''Gramatica limbii române a Academiei'', vol. I², 1966, p. 280); prin acest u școala menționată a vrut să ne amintească de formele latine clasice ''sunt'' și ''sumus'' (a fost propusă pentru limba română și forma complet latină (eu) ''sum''). Pe de altă parte, acel '''''u''''' caracterizează variante interesante care se găsesc în dialectul anumitor regiuni din România modernă; nu e imposibil ca acele variante să provină dintr-o tradiție cu origini în antichitate tardivă. Dar cele patru forme din limba română standard, cu sunetul „i posterior”, sînt forme refăcute, create în limbajul popular, probabil în evul mediu, prin influența conjuncturii, care avea în latină formele '''''sim simus sitis sint'''''.</div></td><td class="diff-marker" data-marker="+"></td><td style="color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #a3d3ff; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>În secolele mai recente, forma (ei) <ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">''</ins>sunt<ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">'' </ins>are, repet, un aspect foarte clasic. Dar este în parte o iluzie, o aparență înșelătoare. Toată această serie de patru forme are un caracter dublu. Pe de o parte, ele au fost introduse în limba cultă de școala latinistă din secolul XIX (v. ''Dicționarul limbii române al Academiei'', s.v. fi, p. 113 b; ''Gramatica limbii române a Academiei'', vol. I², 1966, p. 280); prin acest u școala menționată a vrut să ne amintească de formele latine clasice ''sunt'' și ''sumus'' (a fost propusă pentru limba română și forma complet latină (eu) ''sum''). Pe de altă parte, acel '''''u''''' caracterizează variante interesante care se găsesc în dialectul anumitor regiuni din România modernă; nu e imposibil ca acele variante să provină dintr-o tradiție cu origini în antichitate tardivă. Dar cele patru forme din limba română standard, cu sunetul „i posterior”, sînt forme refăcute, create în limbajul popular, probabil în evul mediu, prin influența conjuncturii, care avea în latină formele '''''sim simus sitis sint'''''.</div></td></tr>
<tr><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><br/></td><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><br/></td></tr>
<tr><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>Adjectivul pe care noi îi scriem adînc (Hasdeu scrie sîntem, cu î, dar adânc cu â; v. op. cit., vol. I, p. XXVII și col. 261) reprezintă un caz foarte rar și nu cu totul clarificat de lingviști. A trecut oare cumva u latin la „i posterior”? (Forma verbală mănînc ''manduco'' oferă un caz asemănător, dar nu identic). Dat fiind că italiana are adjectivul ''adunco'', cu u, este greu de presupus, lîngă forma clasică ''aduncus'', existența unei forme latine neatestate *''adincus''.</div></td><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>Adjectivul pe care noi îi scriem adînc (Hasdeu scrie sîntem, cu î, dar adânc cu â; v. op. cit., vol. I, p. XXVII și col. 261) reprezintă un caz foarte rar și nu cu totul clarificat de lingviști. A trecut oare cumva u latin la „i posterior”? (Forma verbală mănînc ''manduco'' oferă un caz asemănător, dar nu identic). Dat fiind că italiana are adjectivul ''adunco'', cu u, este greu de presupus, lîngă forma clasică ''aduncus'', existența unei forme latine neatestate *''adincus''.</div></td></tr>
</table>Radu Borzahttps://wiki.dexonline.ro/index.php?title=Articol/Dezbateri/Alf_Lombard_-_Despre_folosirea_literelor_%C3%AE_%C8%99i_%C3%A2&diff=632&oldid=prevRadu Borza la 9 decembrie 2013 20:382013-12-09T20:38:23Z<p></p>
<a href="https://wiki.dexonline.ro/index.php?title=Articol/Dezbateri/Alf_Lombard_-_Despre_folosirea_literelor_%C3%AE_%C8%99i_%C3%A2&diff=632&oldid=493">Afișare diferențe</a>Radu Borzahttps://wiki.dexonline.ro/index.php?title=Articol/Dezbateri/Alf_Lombard_-_Despre_folosirea_literelor_%C3%AE_%C8%99i_%C3%A2&diff=493&oldid=prevMatei GALL la 4 octombrie 2012 08:332012-10-04T08:33:22Z<p></p>
<table style="background-color: #fff; color: #202122;" data-mw="interface">
<col class="diff-marker" />
<col class="diff-content" />
<col class="diff-marker" />
<col class="diff-content" />
<tr class="diff-title" lang="ro">
<td colspan="2" style="background-color: #fff; color: #202122; text-align: center;">← Versiunea anterioară</td>
<td colspan="2" style="background-color: #fff; color: #202122; text-align: center;">Versiunea de la data 4 octombrie 2012 10:33</td>
</tr><tr><td colspan="2" class="diff-lineno" id="mw-diff-left-l50">Linia 50:</td>
<td colspan="2" class="diff-lineno">Linia 50:</td></tr>
<tr><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>Formele românești sunt -em -eți, cu u, din limba generală (standard) au avut un anumit succes; se văd și se aud și în zilele noastre. Dar trebuie recunoscut că au un caracter artificial, că nu reprezintă o tradiție, o moștenire, un patrimoniu, ci, mai degrabă, sau un latinism (parțial), sau un regionalism. De fapt, sunteți e abia mai latin decît sînteți. Dimpotrivă, concurentele lor cu „i posterior” își au obîrșia în româna din prima epocă, probabil chiar și în latina tardivă.</div></td><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>Formele românești sunt -em -eți, cu u, din limba generală (standard) au avut un anumit succes; se văd și se aud și în zilele noastre. Dar trebuie recunoscut că au un caracter artificial, că nu reprezintă o tradiție, o moștenire, un patrimoniu, ci, mai degrabă, sau un latinism (parțial), sau un regionalism. De fapt, sunteți e abia mai latin decît sînteți. Dimpotrivă, concurentele lor cu „i posterior” își au obîrșia în româna din prima epocă, probabil chiar și în latina tardivă.</div></td></tr>
<tr><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><br/></td><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><br/></td></tr>
<tr><td class="diff-marker" data-marker="−"></td><td style="color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #ffe49c; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>Înainte de a părăsi pe sîntem și sînteți (sâ-, sû-, su-), să considerăm accentuarea. Oricum ar fi vorbită și scrisă prima lor silabă, cele două forme se accentuează sau pe această silabă, sau pe silaba următoare; acel contrast e cunoscut și prin cele două accentuări ale formelor corespunzătoare din alte verbe, ca de exemplu rămînem -eți, ținem -eți, (a)párem -eți/ (a)părém -éți. Dar există o deosebire între prezentul verbului a fi și cel al celorlalte verbe citate: lîngă rămînem -eți etc. avem infinitivul rămîneá/ rămíne, țineá/țíne, (a)părea/ (a)pare, care ne permite să constatăm dacă verbul respectiv este unul din cele care aparțin conjugării de tipul -ea sau unul din cele care aparțin celei de tipul -e. Aceste două conjugări se deosebesc numai la patru forme verbale: cea în -ea are de exemplu tăcém-tăcéți la prezent și tăceá/ tăcére la infinitiv (scurt și lung) (din lat. tacemus -etis -ere), pe cînd cea în -e are, la formele corespunzătoare, de exemplu fácem -eți și fáce/ fácere (din lat. facimus -itis -ere); la toate celelalte forme verbale (la prezent tac -i -e și fac -i -e etc. etc.) cele două conjugări se confundă. Formele sîntem -eți nu aparțin, firește, conjugării în -i, așa cum s-ar putea crede judecînd numai după formele care le servesc de infinitiv (scurt și lung), anume a fi și fire. Ne întrebăm dacă formele sîntem și sînteți aparțin conjugării în-ea (ceea ce ar da accentuarea pe terminație, sîntem -eți) sau celei în -e (ceea ce ar da accentuarea sîntem -eți). Probabil că răspunsul corect este: ele aparțin acelui sistem de forme verbale de tipul -ea/-e/ în care, la cele mai multe forme, contrastul între cele două conjugări nu apare. - La întrebarea „care din cele două accentuări din sîntem -eți e preferabilă, deci merită să fie considerată normativă?", scrierea din texte nu ne dă răspunsul; scrisul nu arată accentul. Singurul argument ni-l pune la dispoziție frecvența: în limba standard de azi accentuarea pe a doua silabă pare să fie cea mai folosită<ref>Despre istoria formelor verbului '''''a fi''''', v. Alf Lombard, ''Le verbe roumain, etude morphogique'', Lund, 1954-1955, p. 704-733; despre formele prezentului folosite în secolul XVI, v. p. 713-714; despre evoluția acestor forme, v. p. 718-721; despre ortografia lor, v. p. 733 și sf. p. 1128-1129; despre formele cu ''su-'', v. p. 721 despre confuzia între aspectul actual al formelor verbului a fi, cu variantele, v. A. Lombard și C. Gândei, ''Dictionnaire morphologique de la langue roumaine'', Lund și București, Editura Academiei, 1981, p. 1191. Despre întreaga evoluție a verbului a fi, v. A. Rosetti, ''Istoria limbii române'', I, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986, p. 147-148.</ref>. ''Gramatica Academiei'' (vol. I, p. 279) dă în primul rînd ''sîntém -éți'' și în paranteză varianta ''síntem -eți''.</div></td><td class="diff-marker" data-marker="+"></td><td style="color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #a3d3ff; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>Înainte de a părăsi pe sîntem și sînteți (sâ-, sû-, su-), să considerăm accentuarea. Oricum ar fi vorbită și scrisă prima lor silabă, cele două forme se accentuează sau pe această silabă, sau pe silaba următoare; acel contrast e cunoscut și prin cele două accentuări ale formelor corespunzătoare din alte verbe, ca de exemplu rămînem -eți, ținem -eți, (a)párem -eți/ (a)părém -éți. Dar există o deosebire între prezentul verbului a fi și cel al celorlalte verbe citate: lîngă rămînem -eți etc. avem infinitivul rămîneá/ rămíne, țineá/țíne, (a)părea/ (a)pare, care ne permite să constatăm dacă verbul respectiv este unul din cele care aparțin conjugării de tipul -ea sau unul din cele care aparțin celei de tipul -e. Aceste două conjugări se deosebesc numai la patru forme verbale: cea în -ea are de exemplu tăcém-tăcéți la prezent și tăceá/ tăcére la infinitiv (scurt și lung) (din lat. tacemus -etis -ere), pe cînd cea în -e are, la formele corespunzătoare, de exemplu fácem -eți și fáce/ fácere (din lat. facimus -itis -ere); la toate celelalte forme verbale (la prezent tac -i -e și fac -i -e etc. etc.) cele două conjugări se confundă. Formele sîntem -eți nu aparțin, firește, conjugării în -i, așa cum s-ar putea crede judecînd numai după formele care le servesc de infinitiv (scurt și lung), anume a fi și fire. Ne întrebăm dacă formele sîntem și sînteți aparțin conjugării în-ea (ceea ce ar da accentuarea pe terminație, sîntem -eți) sau celei în -e (ceea ce ar da accentuarea sîntem -eți). Probabil că răspunsul corect este: ele aparțin acelui sistem de forme verbale de tipul -ea/-e/ în care, la cele mai multe forme, contrastul între cele două conjugări nu apare. - La întrebarea „care din cele două accentuări din sîntem -eți e preferabilă, deci merită să fie considerată normativă?", scrierea din texte nu ne dă răspunsul; scrisul nu arată accentul. Singurul argument ni-l pune la dispoziție frecvența: în limba standard de azi accentuarea pe a doua silabă pare să fie cea mai folosită<ref>Despre istoria formelor verbului '''''a fi''''', v. Alf Lombard, ''Le verbe roumain, etude morphogique'', Lund, 1954-1955, p. 704-733; despre formele prezentului folosite în secolul XVI, v. p. 713-714; despre evoluția acestor forme, v. p. 718-721; despre ortografia lor, v. p. 733 și sf. p. 1128-1129; despre formele cu ''su-'', v. p. 721<ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">; </ins>despre confuzia între aspectul actual al formelor verbului a fi, cu variantele, v. A. Lombard și C. Gândei, ''Dictionnaire morphologique de la langue roumaine'', Lund și București, Editura Academiei, 1981, p. 1191. Despre întreaga evoluție a verbului a fi, v. A. Rosetti, ''Istoria limbii române'', I, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986, p. 147-148.</ref>. ''Gramatica Academiei'' (vol. I, p. 279) dă în primul rînd ''sîntém -éți'' și în paranteză varianta ''síntem -eți''.</div></td></tr>
<tr><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><br/></td><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><br/></td></tr>
<tr><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><br/></td><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><br/></td></tr>
<!-- diff cache key wiki:diff::1.12:old-492:rev-493 -->
</table>Matei GALLhttps://wiki.dexonline.ro/index.php?title=Articol/Dezbateri/Alf_Lombard_-_Despre_folosirea_literelor_%C3%AE_%C8%99i_%C3%A2&diff=492&oldid=prevMatei GALL la 4 octombrie 2012 08:312012-10-04T08:31:23Z<p></p>
<a href="https://wiki.dexonline.ro/index.php?title=Articol/Dezbateri/Alf_Lombard_-_Despre_folosirea_literelor_%C3%AE_%C8%99i_%C3%A2&diff=492&oldid=365">Afișare diferențe</a>Matei GALLhttps://wiki.dexonline.ro/index.php?title=Articol/Dezbateri/Alf_Lombard_-_Despre_folosirea_literelor_%C3%AE_%C8%99i_%C3%A2&diff=365&oldid=prevRadu Borza la 3 septembrie 2012 00:282012-09-03T00:28:57Z<p></p>
<table style="background-color: #fff; color: #202122;" data-mw="interface">
<col class="diff-marker" />
<col class="diff-content" />
<col class="diff-marker" />
<col class="diff-content" />
<tr class="diff-title" lang="ro">
<td colspan="2" style="background-color: #fff; color: #202122; text-align: center;">← Versiunea anterioară</td>
<td colspan="2" style="background-color: #fff; color: #202122; text-align: center;">Versiunea de la data 3 septembrie 2012 02:28</td>
</tr><tr><td colspan="2" class="diff-lineno" id="mw-diff-left-l144">Linia 144:</td>
<td colspan="2" class="diff-lineno">Linia 144:</td></tr>
<tr><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><br/></td><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><br/></td></tr>
<tr><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>[[Categorie:Articole:Dezbateri]]</div></td><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>[[Categorie:Articole:Dezbateri]]</div></td></tr>
<tr><td colspan="2" class="diff-side-deleted"></td><td class="diff-marker" data-marker="+"></td><td style="color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #a3d3ff; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div><ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">[[Categorie:Sincronizare]]</ins></div></td></tr>
<!-- diff cache key wiki:diff::1.12:old-356:rev-365 -->
</table>Radu Borzahttps://wiki.dexonline.ro/index.php?title=Articol/Dezbateri/Alf_Lombard_-_Despre_folosirea_literelor_%C3%AE_%C8%99i_%C3%A2&diff=356&oldid=prevRadu Borza la 18 mai 2012 00:242012-05-18T00:24:52Z<p></p>
<table style="background-color: #fff; color: #202122;" data-mw="interface">
<col class="diff-marker" />
<col class="diff-content" />
<col class="diff-marker" />
<col class="diff-content" />
<tr class="diff-title" lang="ro">
<td colspan="2" style="background-color: #fff; color: #202122; text-align: center;">← Versiunea anterioară</td>
<td colspan="2" style="background-color: #fff; color: #202122; text-align: center;">Versiunea de la data 18 mai 2012 02:24</td>
</tr><tr><td colspan="2" class="diff-lineno" id="mw-diff-left-l50">Linia 50:</td>
<td colspan="2" class="diff-lineno">Linia 50:</td></tr>
<tr><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>Formele româneşti sunt -em -eţi, cu u, din limba generală (standard) au avut un anumit succes; se văd şi se aud şi în zilele noastre. Dar trebuie recunoscut că au un caracter artificial, că nu reprezintă o tradiţie, o moştenire, un patrimoniu, ci, mai degrabă, sau un latinism (parţial), sau un regionalism. De fapt, sunteţi e abia mai latin decît sînteţi. Dimpotrivă, concurentele lor cu „i posterior” îşi au obîrşia în româna din prima epocă, probabil chiar şi în latina tardivă.</div></td><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>Formele româneşti sunt -em -eţi, cu u, din limba generală (standard) au avut un anumit succes; se văd şi se aud şi în zilele noastre. Dar trebuie recunoscut că au un caracter artificial, că nu reprezintă o tradiţie, o moştenire, un patrimoniu, ci, mai degrabă, sau un latinism (parţial), sau un regionalism. De fapt, sunteţi e abia mai latin decît sînteţi. Dimpotrivă, concurentele lor cu „i posterior” îşi au obîrşia în româna din prima epocă, probabil chiar şi în latina tardivă.</div></td></tr>
<tr><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><br/></td><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><br/></td></tr>
<tr><td class="diff-marker" data-marker="−"></td><td style="color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #ffe49c; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>Înainte de a părăsi pe sîntem şi sînteţi (sâ-, sû-, su-), să considerăm accentuarea. Oricum ar fi vorbită şi scrisă prima lor silabă, cele două forme se accentuează sau pe această silabă, sau pe silaba următoare; acel contrast e cunoscut şi prin cele două accentuări ale formelor corespunzătoare din alte verbe, ca de exemplu rămînem -eţi, ţinem -eţi, (a)párem -eţi/ (a)părém -éţi. Dar există o deosebire între prezentul verbului a fi şi cel al celorlalte verbe citate: lîngă rămînem -eţi etc. avem infinitivul rămîneá/ rămíne, ţineá/ţíne, (a)părea/ (a)pare, care ne permite să constatăm dacă verbul respectiv este unul din cele care aparţin conjugării de tipul -ea sau unul din cele care aparţin celei de tipul -e. Aceste două conjugări se deosebesc numai la patru forme verbale: cea în -ea are de exemplu tăcém-tăcéţi la prezent şi tăceá/ tăcére la infinitiv (scurt şi lung) (din lat. tacemus -etis -ere), pe cînd cea în -e are, la formele corespunzătoare, de exemplu fácem -eţi şi fáce/ fácere (din lat. facimus -itis -ere); la toate celelalte forme verbale (la prezent tac -i -e şi fac -i -e etc. etc.) cele două conjugări se confundă. Formele sîntem -eţi nu aparţin, fireşte, conjugării în -i, aşa cum s-ar putea crede judecînd numai după formele care le servesc de infinitiv (scurt şi lung), anume a fi şi fire. Ne întrebăm dacă formele sîntem şi sînteţi aparţin conjugării în-ea (ceea ce ar da accentuarea pe terminaţie, sîntem -eţi) sau celei în -e (ceea ce ar da accentuarea sîntem -eţi). Probabil că răspunsul corect este: ele aparţin acelui sistem de forme verbale de tipul -ea/-e/ în care, la cele mai multe forme, contrastul între cele două conjugări nu apare. - La întrebarea "care din cele două accentuări din sîntem -eţi e preferabilă, deci merită să fie considerată normativă?", scrierea din texte nu ne dă răspunsul; scrisul nu arată accentul. Singurul argument ni-l pune la dispoziţie frecvenţa: în limba standard de azi accentuarea pe a doua silabă pare să fie cea mai folosită<ref>Despre istoria formelor verbului a fi, v. Alf Lombard, ''Le verbe roumain, etude morphogique'', Lund, 1954-1955, p. 704-733; despre formele prezentului folosite în secolul XVI, v. p. 713-714; despre evoluţia acestor forme, v. p. 718-721; despre ortografia lor, v. p. 733 şi sf. p. 1128-1129; despre formele cu ''su-'', v. p. 721 despre confuzia între aspectul actual al formelor verbului a fi, cu variantele, v. A. Lombard şi C. Gândei, ''Dictionnaire morphologique de la langue roumaine'', Lund şi Bucureşti, Editura Academiei, 1981, p. 1191. Despre întreaga evoluţie a verbului a fi, v. A. Rosetti, Istoria limbii române, I, <del style="font-weight: bold; text-decoration: none;">Ed. definitivă</del>, București, 1986, p. 147-148.</ref> . ''Gramatica Academiei'' (vol. I, p. 279) dă în primul rînd ''sîntém -éţi'' şi în paranteză varianta ''síntem -eţi''.</div></td><td class="diff-marker" data-marker="+"></td><td style="color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #a3d3ff; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>Înainte de a părăsi pe sîntem şi sînteţi (sâ-, sû-, su-), să considerăm accentuarea. Oricum ar fi vorbită şi scrisă prima lor silabă, cele două forme se accentuează sau pe această silabă, sau pe silaba următoare; acel contrast e cunoscut şi prin cele două accentuări ale formelor corespunzătoare din alte verbe, ca de exemplu rămînem -eţi, ţinem -eţi, (a)párem -eţi/ (a)părém -éţi. Dar există o deosebire între prezentul verbului a fi şi cel al celorlalte verbe citate: lîngă rămînem -eţi etc. avem infinitivul rămîneá/ rămíne, ţineá/ţíne, (a)părea/ (a)pare, care ne permite să constatăm dacă verbul respectiv este unul din cele care aparţin conjugării de tipul -ea sau unul din cele care aparţin celei de tipul -e. Aceste două conjugări se deosebesc numai la patru forme verbale: cea în -ea are de exemplu tăcém-tăcéţi la prezent şi tăceá/ tăcére la infinitiv (scurt şi lung) (din lat. tacemus -etis -ere), pe cînd cea în -e are, la formele corespunzătoare, de exemplu fácem -eţi şi fáce/ fácere (din lat. facimus -itis -ere); la toate celelalte forme verbale (la prezent tac -i -e şi fac -i -e etc. etc.) cele două conjugări se confundă. Formele sîntem -eţi nu aparţin, fireşte, conjugării în -i, aşa cum s-ar putea crede judecînd numai după formele care le servesc de infinitiv (scurt şi lung), anume a fi şi fire. Ne întrebăm dacă formele sîntem şi sînteţi aparţin conjugării în-ea (ceea ce ar da accentuarea pe terminaţie, sîntem -eţi) sau celei în -e (ceea ce ar da accentuarea sîntem -eţi). Probabil că răspunsul corect este: ele aparţin acelui sistem de forme verbale de tipul -ea/-e/ în care, la cele mai multe forme, contrastul între cele două conjugări nu apare. - La întrebarea "care din cele două accentuări din sîntem -eţi e preferabilă, deci merită să fie considerată normativă?", scrierea din texte nu ne dă răspunsul; scrisul nu arată accentul. Singurul argument ni-l pune la dispoziţie frecvenţa: în limba standard de azi accentuarea pe a doua silabă pare să fie cea mai folosită<ref>Despre istoria formelor verbului <ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">'''''</ins>a fi<ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">'''''</ins>, v. Alf Lombard, ''Le verbe roumain, etude morphogique'', Lund, 1954-1955, p. 704-733; despre formele prezentului folosite în secolul XVI, v. p. 713-714; despre evoluţia acestor forme, v. p. 718-721; despre ortografia lor, v. p. 733 şi sf. p. 1128-1129; despre formele cu ''su-'', v. p. 721 despre confuzia între aspectul actual al formelor verbului a fi, cu variantele, v. A. Lombard şi C. Gândei, ''Dictionnaire morphologique de la langue roumaine'', Lund şi Bucureşti, Editura Academiei, 1981, p. 1191. Despre întreaga evoluţie a verbului a fi, v. A. Rosetti, <ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">''</ins>Istoria limbii române<ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">''</ins>, I, <ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">Editura Științifică și Enciclopedică</ins>, București, 1986, p. 147-148.</ref> . ''Gramatica Academiei'' (vol. I, p. 279) dă în primul rînd ''sîntém -éţi'' şi în paranteză varianta ''síntem -eţi''.</div></td></tr>
<tr><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><br/></td><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><br/></td></tr>
<tr><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><br/></td><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><br/></td></tr>
<!-- diff cache key wiki:diff::1.12:old-355:rev-356 -->
</table>Radu Borzahttps://wiki.dexonline.ro/index.php?title=Articol/Dezbateri/Alf_Lombard_-_Despre_folosirea_literelor_%C3%AE_%C8%99i_%C3%A2&diff=355&oldid=prevRadu Borza: mici corecții2012-05-18T00:19:44Z<p>mici corecții</p>
<a href="https://wiki.dexonline.ro/index.php?title=Articol/Dezbateri/Alf_Lombard_-_Despre_folosirea_literelor_%C3%AE_%C8%99i_%C3%A2&diff=355&oldid=354">Afișare diferențe</a>Radu Borzahttps://wiki.dexonline.ro/index.php?title=Articol/Dezbateri/Alf_Lombard_-_Despre_folosirea_literelor_%C3%AE_%C8%99i_%C3%A2&diff=354&oldid=prevRadu Borza: versiunea inițială2012-05-17T23:42:59Z<p>versiunea inițială</p>
<a href="https://wiki.dexonline.ro/index.php?title=Articol/Dezbateri/Alf_Lombard_-_Despre_folosirea_literelor_%C3%AE_%C8%99i_%C3%A2&diff=354">Afișare diferențe</a>Radu Borza