Articol/Diverse/Ghid de exprimare corectă: Diferență între versiuni

De la Dexonline wiki
Jump to navigation Jump to search
 
(Nu s-au afișat 54 de versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că DEX online nu este afiliat în niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.  
+
Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că ''dexonline'' nu este afiliat în niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.  
 +
 
 +
== Forme nominale (substantive, adjective, pronume) ==
  
 
{|
 
{|
Linia 6: Linia 8:
 
! width="50%" | Explicații
 
! width="50%" | Explicații
 
|-
 
|-
| Am '''decât''' 10000 lei.
+
| băiatul '''al cărui''' carte<br>fata '''a cărui''' carte etc.
| Eu am '''numai''' trei picioare.<br>Mai lipsește '''doar''' Mihai.<br>'''Nu''' am '''decât''' 10000 lei.
+
| băiatul '''a cărui''' carte<br>fata '''a cărei''' carte<br>băiatul '''ale cărui''' cărți<br>fata '''ale cărei''' cărți<br>băieții '''a căror''' carte<br>fetele '''a căror''' carte<br>băieții '''ale căror''' cărți<br>fetele '''ale căror''' cărți<br><br>băiatul '''al cărui''' câine<br>fata '''al cărei''' câine<br>băiatul '''ai cărui''' câini<br>fata '''ai cărei''' câini<br>băieții '''al căror''' câine<br>fetele '''al căror''' câine<br>băieții '''ai căror''' câini<br>fetele '''ai căror''' câini
| Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc ''numai'' sau ''doar,'' iar în construcții negative se folosește ''decât.''
+
| Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: ''al/a/ai/ale'' se acordă cu obiectul ''(carte/cărți/câine/câini),'' iar ''cărui/cărei/căror'' se acordă cu posesorul ''(băiatul/fata/băieții/fetele).''
 
|-
 
|-
| eu sînt, eu sânt
+
| fumător '''învederat'''<br>adevăr '''inveterat'''
| eu sunt
+
| fumător '''{{d|inveterat}}'''<br>adevăr '''{{d|învederat}}'''
| Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia ''sînt'' la ortografia ''sunt.'' Normele curente impun forma ''sunt.'' ''Eu sânt'' este greșit după ambele seturi de norme.
+
| Paronimele pot produce adesea confuzii! Întrucât e vorba de ''fumător înrăit'' și de ''adevăr evident'', exprimarea corectă e cea indicată de ghid.
 
|-
 
|-
| ânger<br>a hotărâ<br>reântregire<br>hotărît<br>hotărînd
+
| eu '''însuși''' etc.
| înger<br>a hotărî<br>reîntregire<br>hotărât<br>hotărând
+
| '''Masculin'''<br>eu '''însumi'''<br>tu '''însuți'''<br>el '''însuși'''<br>noi '''înșine'''<br>voi '''înșivă'''<br>ei '''înșiși'''<br><br>'''Feminin'''<br>eu '''însămi'''<br>tu '''însăți'''<br>ea '''însăși'''<br>noi '''însene'''<br>voi '''însevă'''<br>ele '''înseși (însele)'''
| Se folosește ''î,'' nu ''â,'' la începutul cuvântului, la sfârșitul cuvântului și în cuvintele formate cu prefix dacă ''î'' este prima literă din rădăcină. Participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: dacă participiul se formează cu ''-ât'' sau dacă gerunziul se formează cu ''-ând,'' folosim ''â.''
+
| Pronume de întărire - vezi [http://dexonline.ro/definitie/însumi/paradigma DEX].
 
|-
 
|-
| Fi cuminte!<br>Să fi punctual.<br>Să nu fi trist.<br>Nu fii fraier!<br>Să fii știut ce pierd, n-aș fii lipsit.<br>Aș fii mândru dacă aș lua un premiu.<br>Promit că voi fii punctual.
+
| cartea '''care''' am citit-o<br>omul '''care''' l-am întrebat
| Fii cuminte!<br>Să fii punctual.<br>Să nu fii trist.<br>Nu fi fraier!<br>Să fi știut ce pierd, n-aș fi lipsit.<br>Aș fi mândru dacă aș lua un premiu.<br>Promit că voi fi punctual.
+
| cartea '''pe care''' am citit-o<br>omul '''pe care''' l-am întrebat<br><br>cartea '''care''' mi-a plăcut<br>omul '''care''' mi-a răspuns
| Se scrie ''fii'' doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) și la conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii punctual / să nu fii trist). În toate celelalte situații, se scrie fi.<br><br>Pentru formele cu doi ''i,'' este pur și simplu vorba de excepții în conjugarea verbului ''a fi.'' Formele de condițional prezent (aș fi mândru), imperativ negativ (nu fi fraier) și viitor (voi fi punctual) se formează întotdeauna cu infinitivul verbului, care este a fi. În formele de condițional trecut (aș fi lipsit) și conjunctiv trecut (să fi știut), a fi are rol de verb auxiliar și se scrie întotdeauna cu un singur i.
+
| În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate atributive. În primele două, ''pe care'' este complement direct, ca și ''cartea, omul'' la care se referă, adică în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția ''pe.''<br><br>În ultimele două cazuri, ''care'' este subiect, ca și substantivele la care se referă, deci este la nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția ''pe.'' ''Cartea care am citit-o'' este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
 
|-
 
|-
| băiatul al cărui carte<br>fata a cărui carte etc.
+
| Mă doare '''apendicita.'''<br>Mă doare '''amigdalita.'''
| băiatul a cărui carte<br>fata a cărei carte<br>băiatul ale cărui cărți<br>fata ale cărei cărți<br>băieții a căror carte<br>fetele a căror carte<br>băieții ale căror cărți<br>fetele ale căror cărți<br><br>băiatul al cărui câine<br>fata al cărei câine<br>băiatul ai cărui câini<br>fata ai cărei câini<br>băieții al căror câine<br>fetele al căror câine<br>băieții ai căror câini<br>fetele ai căror câini
+
| Mă doare '''apendicele.'''<br>Mă dor '''amigdalele.'''
| Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: al / a / ai / ale se acordă cu obiectul (carte / cărți / câine / câini), iar cărui / cărei / căror se acordă cu posesorul (băiatul / fata).
+
| {{d|apendicită|Apendicita}} și {{d|amigdalită|amigdalita}} sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. Totuși, construcția ''mă doare apendicita'' nu e așa de greșită cum pare. Se spune ''mă supără/necăjește/sâcâie'' etc. o boală, ''mă face să sufăr'' o boală, iar de aici la ''mă doare'' o boală, nu e decât un mic pas… La fel, se poate spune ''apendicita îmi provoacă dureri,'' deci, altfel spus, boala ''nu doare,'' dar ''dă durere.''
 
|-
 
|-
| eu crez<br>tu crezi<br>el crează<br>creerea lumii
+
| '''Codri''' înverziți sunt frumoși.<br>'''Pantaloni''' albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște '''parametrii''' importanți.<br>'''Parametri''' cei mai importanți au fost discutați.
| eu creez<br>tu creezi<br>el creează<br>crearea lumii
+
| '''Codrii''' înverziți sunt frumoși.<br>'''Înverziții''' codri freamătă.<br>'''Pantalonii''' albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște '''parametri''' importanți.<br>'''Parametrii''' cei mai importanți au fost discutați.
| Verbul ''a crea,'' deși se termină în ''-ea,'' nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este ''-a,'' iar rădăcina este ''cre-.'' Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe ''a lucra,'' înlocuind ''lucr-'' cu ''cre-.'' Oriunde ''a lucra'' se conjugă cu un ''e,'' ''a crea'' se conjugă cu doi (eu lucrez - eu creez). Formele ''crez, crezi, crează'' există în limba română în cu totul alt context: ele sunt conjugări populare ale verbului ''a crede.''
+
| Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, doi ''i'' (sau trei, în cazul cuvintelor ca ''uliii, vizitiii, copiii).'' Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul: ''codrii înverziți,'' dar ''înverziții codri.'' În sintagma ''niște parametri importanți,'' articolul este nehotărât ''(niște),'' așadar toate cuvintele se scriu cu un singur ''i.''
 
|-
 
|-
| eu creiez<br>eu agreiez<br>eu întemeez<br>eu încleez
+
| '''copii''' se joacă<br><br>'''cobaiii''' sunt rozătoare
| eu creez<br>eu agreez<br>eu întemeiez<br>eu încleiez
+
| un '''copil'''<br>doi '''copii'''<br>'''copiii''' se joacă<br><br>un '''cobai'''<br>doi '''cobai'''<br>'''cobaii''' sunt rozătoare
| Dacă infinitivul verbului se termină în ''-ia,'' (a întemeia, a încleia) atunci litera ''i'' apare și la persoana I a timpului prezent, altfel nu (a crea, a agrea).
+
| În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea articolului hotărât ''-i'' la forma nearticulată. Substantivele care au doi ''i'' la plural ''(copii, ulii, vizitii)'' capătă încă unul în forma articulată ''(copiii, uliii, vizitiii),'' iar substantivele care au un singur ''i'' la plural ''(oameni, cobai)'' vor avea doi ''i'' în forma articulată ''(oamenii, cobaii).''
 
|-
 
|-
| fumător învederat<br>adevăr inveterat
+
| '''cea''' mai bine plătită doctoriță
| fumător inveterat<br>adevăr învederat
+
| '''cel''' mai bine plătită doctoriță
| Paronime - vezi {{d|înve*erat|definițiile}}.
+
| Formarea superlativului cu expresia ''cel mai'' se referă, în acest caz, la adverbul ''bine,'' nu la adjectivul ''plătită.'' Doctorița nu este ''cea mai plătită,'' ci ''cea plătită cel mai bine.'' Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu ''cel'' pus la masculin.<br><br>Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: ''Doctorița cel mai bine plătită,'' nu ''Doctorița *cea mai bine plătită.''
 
|-
 
|-
| eu însuși etc.
+
| îmi place '''de cineva'''
| '''Masculin'''<br>eu însumi<br>tu însuți<br>el însuși<br>noi înșine<br>voi înșivă<br>ei înșiși<br><br>'''Feminin'''<br>eu însămi<br>tu însăți<br>ea însăși<br>noi însene<br>voi însevă<br>ele înseși (însele)
+
| îmi place '''cineva'''
| Pronume de întărire - vezi [http://dexonline.ro/definitie/însumi/paradigma DEX].
+
| ''Cineva'' este subiect gramatical (''cineva'' îmi place), deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția ''de.''
 
|-
 
|-
| se merită să aștepți
+
| preț '''scump'''
| merită să aștepți
+
| preț '''mare'''
| Verbul {{d|merita|a merita}} nu este reflexiv.
+
| Un produs este scump atunci când prețul său este mare. ''Preț scump'' este o struțo-cămilă.
 
|-
 
|-
| Ce-s cu cărțile astea pe masă?
+
| sticlă de un '''kilogram'''
| Ce-i cu cărțile astea pe masă?
+
| sticlă de un '''litru'''
| Folosirea verbului a fi la plural nu are sens și nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe cărți. Un exemplu și mai evident este '''Ce este cu voi aici?,'' nu ''Ce sunt/sunteți cu voi aici?''
+
| Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci ''sticlă de un kilogram'' este restrictiv sau impropriu, sintagma fiind valabilă doar în cazul unor anumite lichide cu densitatea apropiată de 1kg / litru – apă, bere etc.
 
|-
 
|-
| mi-ar place
+
| ora '''una'''<br>ora '''doi'''<br>ora '''doisprezece'''<br>ora douăzeci și '''una'''<br>ora douăzeci și '''doi'''
| mi-ar plăcea
+
| ora '''unu'''<br>ora '''două'''<br>ora '''douăsprezece'''<br>ora douăzeci și '''unu'''<br>ora douăzeci și '''două'''
| Infinitivul verbului este {{d|plăcea|a plăcea}}, iar condițional-optativul se formează cu verbul auxiliar a avea (în acest caz, ar) și cu infinitivul.
+
| ''Ora unu/douăzeci și unu'', deci numerale masculine pe lângă un substantiv feminin, constituie excepții, explicabile prin faptul că moștenesc forma inițială a felului cum era exprimat timpul, ''un ceas după miezul zilei/nopții,'' mai pe scurt, ''ceasul unu,'' iar prin rostire prescurtată, ''unu (e ceasul unu'' sau, simplu, ''e unu).'' Apoi, forma de masculin, deja impusă, s-a păstrat și pe lângă femininul ''oră: ora unu.'' În schimb, în cazurile ''ora două/douăsprezece/douăzeci și două,'' s-a impus forma de feminin, care este și cea de neutru plural: ''două ceasuri după miezul zilei/nopții,'' de unde ''ceasurile'' sau ''ceasul două,'' apoi ''ora două'' etc. Este de neînțeles cum cineva poate rosti ''ora doisprezece,'' atâta timp cât nu va spune niciodată ''ora doi!''
 
|-
 
|-
| cartea după noptieră
+
| Am luat un pix de la ei și '''i''' l-am dat înapoi.
| cartea de pe noptieră
+
| Am luat un pix de la ei și '''li''' l-am dat înapoi.<br>Am luat un pix de la ei și l-am dat înapoi '''(lor).'''
| DEX menționează de pe ca sens impropriu al lui {{d|după}} (sensul 5), dar Gramatica Academiei nu menționează acest lucru.
+
| Strict vorbind, deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ''...li l-am dat...''. Totuși, aceasta este una din situațiile când ambele construcții sunt de evitat. Un motiv este {{d|eufonie|eufonia}}. Apoi, dacă ar fi vorba de un obiect feminin, construcția s-ar schimba: ''am luat o minge de la ei și '''le'''-am dat-'''o''' înapoi.''
 
|-
 
|-
| cartea care am citit-o<br>omul care l-am întrebat
+
| ... datorită publicului și '''a încurajărilor''' acestuia...
| cartea pe care am citit-o<br>omul pe care l-am întrebat<br><br>cartea care mi-a plăcut<br>omul care mi-a răspuns
+
| ... datorită publicului și '''încurajărilor''' acestuia...
| În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate atributive. În primele două, ''pe care'' este complement direct, ca și ''cartea, omul'' la care se referă, adică în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția ''pe.''<br><br>În ultimele două cazuri, ''care'' este subiect, ca și substantivele la care se referă, deci este la nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția ''pe.'' ''Cartea care am citit-o'' este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
+
| După ''{{d|datorită}}'' se folosește dativul. Articolul posesiv ''a (al, ai, ale)'' este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
 
|-
 
|-
| Mă doare apendicita.<br>Mă doare amigdalita.
+
| Era crispat și zâmbea '''fortuit.'''
| Mă doare apendicele.<br>Mă dor amigdalele.
+
| Multe din marile descoperiri au fost făcute '''{{d|fortuit}}.'''
| {{d|apendicită|Apendicita}} și {{d|amigdalită|amigdalita}} sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. Totuși, construcția ''mă doare apendicita'' nu e așa de greșită cum pare. Se spune ''mă supără/necăjește/sâcâie'' etc. o boală, ''mă face să sufăr'' o boală, iar de aici la ''mă doare'' o boală, nu e decât un mic pas… La fel, se poate spune ''apendicita îmi provoacă dureri,'' deci, altfel spus, boala ''nu doare,'' dar ''dă durere.''
+
| ''Fortuit'' înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „{{d|forțat}}”.
 
|-
 
|-
| Codri înverziți sunt frumoși.<br>Pantaloni albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște parametrii importanți.<br>Parametri cei mai importanți au fost discutați.
+
| cartea anului '''acesta'''
| Codrii înverziți sunt frumoși.<br>Înverziții codri freamătă.<br>Pantalonii albaștri s-au rupt.<br>Am discutat despre niște parametri importanți.<br>Parametrii cei mai importanți au fost discutați.
+
| cartea anului '''acestuia'''
| Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, doi ''i'' (sau trei, în cazul cuvintelor ca ''uliii, vizitiii, copiii).'' Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul: ''codrii înverziți,'' dar ''înverziții codri.'' În sintagma ''niște parametri importanți,'' articolul este nehotărât (niște), așadar toate cuvintele se scriu cu un singur ''i.''
+
| Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
 
|-
 
|-
| copii se joacă<br><br>cobaiii sunt rozătoare
+
| condițiile '''cele mai optime'''<br>o evaluare '''foarte negativă'''
| un copil<br>doi copii<br>copiii se joacă<br><br>un cobai<br>doi cobai<br>cobaii sunt rozătoare
+
| condițiile '''{{d|optim|optime}}'''<br>o evaluare '''{{d|negativ|negativă}}'''
| În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea articolului hotărât ''-i'' la forma nearticulată. Substantivele care au doi ''i'' la plural ''(copii, ulii, vizitii)'' capătă încă unul în forma articulată ''(copiii, uliii, vizitiii),'' iar substantivele care au un singur ''i'' la plural ''(oameni, cobai)'' vor avea doi ''i'' în forma articulată ''(oamenii, cobaii).''
+
| Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: ''exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent'' sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ''ultrasensibil, splendid, perfect'' nu formează grade de comparație.<br>De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: ''pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim'' etc.
 
|-
 
|-
| cea mai bine plătită doctoriță
+
| Din cauza '''la vremea''' urâtă, n-am mai mers la munte.
| cel mai bine plătită doctoriță
+
| Din cauza '''vremii''' urâte, n-am mai mers la munte.
| Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă, în acest caz, la adverbul bine, nu la adjectivul plătită. Doctorița nu este cea mai plătită, ci cea plătită cel mai bine. Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu cel pus la masculin.<br><br>Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: Doctorița cel mai bine plătită, nu Doctorița *cea mai bine plătită.
+
| ''Din cauza'' este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.
 
|-
 
|-
| Până număr la trei să plecați de-aici!
+
| Le-am mulțumim '''la cei''' care m-au ajutat.<br>I-am mulțumit '''la unu''' dintre cei care m-au ajutat.
| Până număr până la trei să plecați de-aici!
+
| Le-am mulțumit '''celor''' care m-au ajutat.<br>I-am mulțumit '''unuia''' dintre cei care m-au ajutat.<br>Le-am mulțumit '''la trei''' dintre cei care m-au ajutat.<br>Le-am mulțumit '''la asemenea/astfel de oameni''' pentru ajutorul dat.
| Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezența primului până creează confuzie, dar este necesar și cel de-al doilea.
+
| ''Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni'' sunt complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am mulțumit?” ''(celor'' etc.), nu la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” ''(la cei'' etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ ''(celui'' etc.). Varianta ''la cei'' nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită sau o formă populară.<br>Limba literară acceptă construcția cu prepoziția ''la'' numai când complementul indirect este exprimat printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv invariabil (de exemplu ''asemenea, astfel).''
 
|-
 
|-
| De-te la o parte<br>Dădeți-vă jos.
+
| abrogarea legii '''adoptată''' acum un an
| Dă-te la o parte.<br>Dați-vă jos.
+
| abrogarea legii '''adoptate''' acum un an
|
+
| Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului ''a adopta,'' în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. Aici ''legii'' este în cazul genitiv, deci și ''adoptate'' trebuie pus în cazul genitiv.
 
|-
 
|-
| Nu fă asta.
+
| '''Ouălele''' sunt proaspete.<br>Încondeierea '''ouălelor''' este o tradiție frumoasă.
| Nu face asta.
+
| '''Ouăle''' sunt proaspete.<br>Încondeierea '''ouălor''' este o tradiție frumoasă.
| Imperativul negativ se formează cu infinitivul verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci, nu face.
+
| Pentru a articula cu articolul hotărât pluralul substantivului ''ou,'' se adaugă articolul feminin ''–le'' la forma de nominativ plural: ''femei-femeile; cărți-cărțile; ouă-ouăle.''. Vezi și [http://dexonline.ro/definitie/ou/paradigma definiția cu paradigma expandată].
 
|-
 
|-
| a avansa înainte
+
| Solicitatorul întrunește '''un {{d|summum}}''' de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.<br>
| a avansa
+
| Solicitatorul întrunește '''o {{d|sumă}}''' de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.<br>Scriitorul a ajuns la '''un {{d|summum}}''' al calităților artistice greu de depășit.
| {{d|avansa|A avansa}} implică noțiunea de înaintare.
+
| ''Summum'' are sensul de ''gradul cel mai înalt, punct maxim''. Folosirea lui cu sensul de ''sumă, sumedenie'' este greșită.
 
|-
 
|-
| De ce te râzi?
+
| Doamna Ionescu este un '''filolog / politician / doctor / președinte / artist / profesor / muzician / sculptor''' renumit.
| De ce râzi?
+
| Doamna Ionescu este o '''filologă / politiciană / doctoriță / președintă / artistă / profesoară / muziciană / sculptoriță''' renumită.
| {{d|râde|A râde}} este verb intranzitiv, nu reflexiv.
+
| Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba română.
 
|-
 
|-
| îmi place de cineva
+
| un medicament pentru '''{{d|ameliorarea}}''' durerii
| îmi place cineva
+
| un medicament pentru '''{{d|atenuarea}}''' durerii
| Cineva este subiect gramatical, deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția de.
+
| ''Ameliorare'' înseamnă ''îmbunătățire'', or durerea nu poate fi îmbunătățită. E corect, însă, ''ameliorarea stării de sănătate.''
 
|-
 
|-
| preț scump
+
| rata '''de promovabilitate''' la bac...
| preț mare
+
| rata '''de promovare''' la bac...<br>rata '''promovabilității''' la bac...
| Un produs este scump atunci când prețul său este mare. Preț scump este o struțo-cămilă.
+
| ''Rata de promovabilitate'' s-ar interpreta ca „procentul de însușire de a fi promovat”, ceea ce nu e normal ca exprimare. Dar, ''promovabilitate'' înseamnă și „acțiunea, starea de a promova”, ceea ce face posibilă a doua formă de construcție corectă.
 +
|}
 +
 
 +
== Forme verbale ==
 +
 
 +
{|
 +
! width="25%" | Greșit
 +
! width="25%" | Corect
 +
! width="50%" | Explicații
 
|-
 
|-
| să aibe parte
+
| eu '''crez'''<br>tu '''crezi'''<br>el '''crează'''<br>'''creerea/creearea/creiarea''' lumii
| {{d|avea|să aibă}} parte
+
| eu '''creez'''<br>tu '''creezi'''<br>el '''creează'''<br>'''crearea''' lumii
| Vezi definiția (mai ales cea din Dicționarul ortografic).
+
| Verbul ''a crea,'' deși aparent se termină în ''-ea,'' nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este ''-a,'' iar rădăcina este ''cre-.'' Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe ''a lucra,'' înlocuind ''lucr-'' cu ''cre-: eu lucr-ez/cre-ez; tu lucr-ezi/cre-ezi; el lucr-ează/cre-ează'' etc. Formele ''crezi'' sau ''crez, crează'' aparțin verbului ''a crede:'' prima este pers. a II-a sing., indicativ prezent, iar celelalte două, forme populare ale aceluiași verb: ''eu crez, el/ea/ei/ele crează.''
 
|-
 
|-
| el/ea se așează
+
| eu '''creiez'''<br>eu '''agreiez'''<br>eu '''întemeez'''<br>eu '''încleez'''
| el/ea se {{d|așeza|așază}}
+
| eu '''creez'''<br>eu '''agreez'''<br>eu '''întemeiez'''<br>eu '''încleiez'''
|
+
| Numai dacă infinitivul verbului se termină în ''-ia (a întemeia, a încleia),'' atunci litera ''-i-'' apare și în formele conjugate: ''eu întemeiez/încleiez..., eu întemeiam/încleiam..., eu întemeiai/încleiai..., eu am întemeiat/încleiat..., întemeind/încleind''.
 
|-
 
|-
| sticlă de un kilogram
+
| mi-ar '''place'''
| sticlă de un litru
+
| mi-ar '''plăcea'''
| Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci „sticlă de un kilogram” este restrictiv sau impropriu, sintagma fiind valabilă doar în cazul unor anumite lichide cu densitatea apropiată de 1kg / litru – apă, bere etc.
+
| Infinitivul verbului este {{d|plăcea|a plăcea}}, iar condițional-optativul se formează cu verbul auxiliar ''a avea'' (în acest caz, ''ar)'' și cu infinitivul.
 
|-
 
|-
| ora '''una'''<br>ora '''doi'''<br>ora '''doisprezece'''<br>ora douăzeci și '''una'''<br>ora douăzeci și '''doi'''
+
| '''Fi''' cuminte!<br>'''fi''' punctual.<br>Să nu '''fi''' trist.<br>Nu '''fii''' fraier!<br>'''fii''' știut ce pierd, n-aș '''fii''' lipsit.<br>'''fii''' mândru dacă aș lua un premiu.<br>Promit că voi '''fii''' punctual.
| ora '''unu'''<br>ora '''două'''<br>ora '''douăsprezece'''<br>ora douăzeci și '''unu'''<br>ora douăzeci și '''două'''
+
| '''Fii''' cuminte!<br>Să '''fii''' punctual.<br>Să nu '''fii''' trist.<br>Nu '''fi''' fraier!<br>Să '''fi''' știut ce pierd, n-aș '''fi''' lipsit.<br>Aș '''fi''' mândru dacă aș lua un premiu.<br>Promit că voi '''fi''' punctual.
| ''Ora unu/douăzeci și unu'', deci numerale masculine pe lângă un substantiv feminin, constituie excepții, explicabile prin faptul că moștenesc forma inițială a felului cum era exprimat timpul, ''un ceas după miezul zilei/nopții,'' mai pe scurt, ''ceasul unu,'' iar prin rostire prescurtată, ''unu (e ceasul unu'' sau, simplu, ''e unu).'' Apoi, forma de masculin, deja impusă, s-a păstrat și pe lângă femininul ''oră: ora unu.'' În schimb, în cazurile ''ora două/douăsprezece/douăzeci și două,'' s-a impus forma de feminin, care este și cea de neutru plural: ''două ceasuri după miezul zilei/nopții,'' de unde ''ceasurile'' sau ''ceasul două,'' apoi ''ora două'' etc. Este de neînțeles cum cineva poate rosti ''ora doisprezece,'' atâta timp cât nu va spune niciodată ''ora doi!''
+
| Se folosește ''fii'' doar la imperativ afirmativ ''(fii cuminte)'' și la conjunctiv afirmativ sau negativ ''(să fii punctual / să nu fii trist).'' În toate celelalte situații, se folosește ''fi.''<br><br>
 
|-
 
|-
| Am luat un pix de la ei și i l-am dat înapoi.
+
| Aș '''venii''' și eu cu voi.<br>Cât am putut '''dormii'''!
| Am luat un pix de la ei și li l-am dat înapoi.
+
| Aș '''veni''' și eu cu voi.<br>Cât am putut '''dormi'''!
| Deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ''...li l-am dat...''
+
| În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv. Formele ''eu venii, eu dormii'' sunt valabile pentru perfectul simplu.
 
|-
 
|-
| nu se există așa ceva
+
| Nu '''fă''' asta.
| nu există așa ceva
+
| Nu '''face''' asta.
| Folosirea unei forme reflexive *a se exista este incorectă.
+
| Imperativul negativ, pers. a II-a sing., se formează cu infinitivul verbului: ''nu mânca, nu vorbi, nu pleca.'' Deci, ''nu face.''
 
|-
 
|-
| Liniște! Să nu se audă musca!
+
| nu '''se merită''' să aștepți<br>nu '''se există''' așa ceva
| Liniște! Să se audă musca!
+
| nu '''merită''' să aștepți<br>nu '''există''' așa ceva
| Dacă musca nu se aude, probabil e gălăgie. Dacă preferați să folosiți negația, spuneți: Liniște! Să nu se audă nici musca!
+
| Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui ''{{d|merita|a merita}}'' și ''{{d|exista|a exista}}'' au apărut, probabil, prin contaminare cu construcțiile similare de tipul ''nu se obișnuiește, nu se justifică, nu se face/cade,'' dar ele nu au nicio justificare.
 
|-
 
|-
| cu surle și trâmbițe
+
| Când am venit la tine, tu '''plecasei''' deja.
| cu surle și tobe
+
| Când am venit la tine, tu '''plecaseși''' deja.
| {{d|surlă|Surla}} și {{d|trâmbiță|trâmbița}} sunt amândouă instrumente de suflat. O paradă militară are atât instrumente de suflat, cât și de percuție.
+
| Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a II-a sing., se construiește cu terminația ''-seși,'' nu ''-sei'': ''plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.''
 
|-
 
|-
| ... datorită publicului și a încurajărilor acestuia...
+
| A fost '''investit''' în funcția de ...<br>A '''învestit''' mult în afacere.
| ... datorită publicului și încurajărilor acestuia...
+
| A fost '''{{d|învestit}}''' în funcția de ...<br>A '''{{d|investit}}''' mult în afacere.
| După {{d|datorită}} se folosește dativul. Articolul posesiv a (al, ai, ale) este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
+
| Deși au o etimologie comună, verbele ''a investi'' („a cheltui/plasa bani într-un anumit scop, într-o anumită afacere”) și ''a învesti'' („a acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție”) au evoluat diferit ca sens, de unde, probabil, nevoia de a le diferenția și formal, prin adoptarea formei '''''î'''nvesti.''
 
|-
 
|-
| Era crispat și zâmbea fortuit.
+
| Să '''cere-ți''' voie înainte să plecați.<br>Nu '''trage-ți!'''<br>'''Cereți''' drepturile tale.<br>'''Trageți''' pătura (pe tine).
| Multe din marile descoperiri au fost făcute {{d|fortuit}}.
+
| Să '''cereți''' voie înainte să plecați.<br>Nu '''trageți!'''<br>'''Cere-ți''' drepturile tale.<br>'''Trage-ți''' pătura (pe tine).
| Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „{{d|forțat}}”.
+
| Când ''-ți'' apare ca desinență pentru indicarea pers. a II-a plural a verbelor, se scrie, desigur, lipit de verb: ''voi cereți, voi trageți.'' Dar se scrie despărțit prin cratimă de un verb la imperativ, când ''-ți'' este forma prescurtată a pronumelui ''îți,'' forma de dativ a lui ''tu,'' care în astfel de construcții are rol de pronume posesiv, înlocuind sau doar întărind pronumele posesiv propriu-zis: ''cere-ți drepturile = cere drepturile '''tale;''' trage-ți pătura = trage pătura '''(ta)''' pe corpul '''tău;''' pune-ți pălăria pe cap = pune pălăria '''(ta)''' pe capul '''tău.'''''
 
|-
 
|-
| cartea anului acesta
+
| eu '''crap''' (de râs, de ciudă).<br>tu '''crapi''' (de râs, de ciudă).<br>el se '''înșeală'''<br>vrea să (te) '''înșale'''<br>el/ea se '''așează'''<br>să '''aibe''' parte
| cartea anului acestuia
+
| eu '''{{d|crăpa|crăp}}''' (de râs, de ciudă).<br>tu '''crăpi''' (de râs, de ciudă).<br>el se '''{{d|înșela|înșală}}'''<br>vrea să (te) '''înșele'''<br>el/ea se '''{{d|așeza|așază}}'''<br>să '''{{d|avea|aibă}}''' parte
| Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
+
| Formele corecte sunt stabilite de comisiile Academiei Române abilitate să instituie normele ortografice. Forma ''înșale'' există doar pentru sensul învechit „a pune șaua pe...” (astăzi verbul folosit pentru aceasta nu mai este ''a înșela'', ci ''a înșeua).''
 
|-
 
|-
| el se înșeală<br>vrea să (te) înșale
+
| De ce '''te râzi?'''
| el se înșală<br>vrea să (te) înșele
+
| De ce '''râzi?'''
| Vezi {{d|înșela|definiția}}. Forma înșale este valabilă doar pentru „a pune șaua pe...”.
+
| ''{{d|râde|A râde}}'' este verb intranzitiv, nu reflexiv.
 
|-
 
|-
| eu crap (de râs, de ciudă).<br>tu crapi (de râs, de ciudă).
+
| '''a avansa''' înainte
| eu {{d|crăpa|crăp}} (de râs, de ciudă).<br>tu crăpi (de râs, de ciudă).
+
| '''a avansa'''
|
+
| ''{{d|avansa|A avansa}}'' înseamnă ''a înainta.''
 
|-
 
|-
| Când am venit la tine, tu plecasei deja.
+
| '''De-te''' la o parte<br>'''Dădeți-vă''' jos.
| Când am venit la tine, tu plecaseși deja.
+
| '''Dă-te''' la o parte.<br>'''Dați-vă''' jos.
| Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, persoana a II-a, singular se construiește cu terminația -seși, nu -sei: plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.
+
| ''De, dădeți,'' ca forme de imperativ ale verbului ''a se da,'' sunt variante învechite, populare, incorecte.
 
|-
 
|-
| Ne-am văzut doar odată în ultimul an.<br>A fost o dată ca niciodată...<br>O dată cu Ana, a venit și Barbu.<br>Era vesel și o dată s-a întristat.
+
| Ce-'''s''' cu cărțile astea pe masă?<br>Ce '''sunt''' cu cărțile astea pe masă?
| Ne-am văzut doar o dată în ultimul an.<br>A fost odată ca niciodată... (cândva)<br>Odată cu Ana, a venit și Barbu. (concomitent)<br>Era vesel și odată s-a întristat. (deodată)
+
| Ce-'''i''' cu cărțile astea pe masă?<br>Ce '''este''' cu cărțile astea pe masă?
| O dată se scrie despărțit numai când indică enumerarea (o dată, de două ori). Când are unul din sensurile „cândva”, „concomitent”, „deodată”, se scrie legat, fiind adverb. Vezi definiția.
+
| Folosirea verbului ''-i'' (formă abreviată și modificată a lui ''este/e)'' la plural nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe ''cărți,'' deoarece este vorba de o formă impersonală, fixă: ''ce-i cu cărțile astea/cartea asta'' sau ''pantoful ăsta/pantofii ăștia pe masă? Ce-i cu tine?''
 
|-
 
|-
| Să cere-ți voie înainte plecați.<br>Nu trage-ți!<br>Cereți drepturile tale.<br>Trageți pătura pe tine.
+
| '''mă risc''' dau un pronostic...<br>'''te riști''' să-l înfrunți pe șef?
| Să cereți voie înainte plecați.<br>Nu trageți!<br>Cere-ți drepturile tale.<br>Trage-ți pătura pe tine.
+
| '''risc''' dau un pronostic...<br>'''riști''' să-l înfrunți pe șef?
| Ți se desparte prin cratimă atunci când are rol de pronume, fiind forma prescurtată a lui îți: cere-ți (tu, ție, drepturile tale), trage-ți (tu, ție, pătura pe tine). Când indică desinența de plural, persoana a II-a a verbelor, ți se scrie desigur lipit de verb: voi cereți, voi trageți.
+
| Chiar dacă unele dicționare menționează că ''{{d|risca|a risca}}'' este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
 
|-
 
|-
| Aș venii și eu cu voi.<br>Cât am putut dormii!
+
| Ea '''v-a''' cânta.<br>Vouă '''va''' fost foame.
| Aș veni și eu cu voi.<br>Cât am putut dormi!
+
| Ea '''va''' cânta.<br>Vouă '''v-a''' fost foame.
| Infinitivul verbului nu are nevoie de un i în plus. În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv.
+
| '''v-a''' este compus din '''v-''', care reprezintă forma neaccentuată de dativ (în exemplul dat) sau acuzativ a pronumelui personal  ''{{d|voi|voi}}'' și '''a''', forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d|avea|a avea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea perfectului compus.<br>'''va''' reprezintă forma de prezent persoana a III-a singular a verbului ''{{d|vrea|a vrea}}'' cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea viitorului. Ca regionalism, intră și în expresia ''va să zică'' - adică.<br>Merită amintit că '''va''' poate apărea și în expresia ''{{d|va|mai va}}'', cu sensurile ''mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci'', în acest caz fiind un verb intranzitiv defectiv la prezent indicativ persoana a III-a, derivat din termenul latin ''vadit''. Cu aceeași formă și etimologie, îl regăsim ca regionalism, la imperativ persoana a II-a singular, alături de ''vă!'', cu accepția ''du-te!''.
 +
|}
 +
 
 +
== Folosirea corectă a unor adverbe și prepoziții. Alte devieri ortografice. Expresii ==
 +
 
 +
{|
 +
! width="25%" | Greșit
 +
! width="25%" | Corect
 +
! width="50%" | Explicații
 
|-
 
|-
| ... a fost {{d|investit}} în funcția de ...
+
| Eu am '''decât''' trei picioare.<br>Mai lipsește '''decât''' Mihai.<br>Am '''decât''' 10000 lei.
| ... a fost {{d|învestit}} în funcția de ...
+
| Eu am '''numai''' trei picioare.<br>Mai lipsește '''doar''' Mihai.<br>'''Nu''' am '''decât''' 10000 lei.
| ''investit'' înseamnă folosit într-o afacere, plasat (se referă la capital).
+
| Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc ''numai'' sau ''doar,'' iar în construcții negative se folosește ''decât.''
 
|-
 
|-
| câine sur la vânătoare.
+
| Ne-am văzut doar '''odată''' în ultimul an.<br>A fost '''o dată''' ca niciodată...<br>'''O dată''' cu Ana, a venit și Barbu.<br>Era vesel și '''o dată''' s-a întristat.
| câine surd la vânătoare.
+
| Ne-am văzut doar '''o dată''' în ultimul an.<br>A fost '''odată''' ca niciodată... (cândva)<br>'''Odată''' cu Ana, a venit și Barbu. (concomitent)<br>Era vesel și '''odată''' s-a întristat. (deodată)
| Expresia are sensul: „pe nepregătite”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...
+
| ''O dată'' este o construcție formată din numeralul ''o (una)'' și substantivul ''dată'' („caz, ocazie, situație în care se petrece ceva”) și indică o enumerare ''(o dată, de două ori).'' ''Odată'' este adverb, având mai mult sensuri: „cândva”, „concomitent”. Vezi și definițiile pentru {{d|dată}}, {{d|odată}}.
 
|-
 
|-
| a da sfoară în țară
+
| '''Numai''' știu ce să cred.<br>'''Nu mai''' tu știi ce s-a întâmplat.
| a da {{d|sfară}}/{{d|șfară}} în țară
+
| '''Nu mai''' știu ce să cred.<br>'''Numai''' tu știi ce s-a întâmplat.
|
+
| Se face confuzie între două situații foarte diferite, între cuvântul ''numai'' și un grupaj relativ aleatoriu, ocazional, ''nu mai.  Numai'' este un adverb cu funcție de delimitare, cu același sens ca ''doar: numai/doar el a fost invitat'' (nu și alții); ''voi sta numai/doar o oră'' (nu mai multe). În sintagma ''nu mai,'' cele două componente își păstrează autonomia, ''nu'' fiind o simplă negație, iar ''mai,'' un element de cu totul altă natură, care, aici, indică încetarea acțiunii exprimate de verb: ''mai știu = încă știu, continui să știu; nu mai știu = am încetat (deja) să știu.'' Deci, față de simpla negație ''nu știu, mai'' aduce precizarea, nuanțarea că ''înainte am știut.''
 
|-
 
|-
| condițiile cele mai optime<br>o listă foarte completă
+
| Plouă '''în continuu.'''<br>România este '''încontinuu''' progres.
| condițiile {{d|optim|optime}}<br>o listă {{d|complet|completă}}
+
| Plouă '''încontinuu (incontinuu).'''<br>România este '''în continuu''' progres.
| Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ultrasensibil, splendid, perfect nu formează grade de comparație.<br>De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim etc.
+
| ''{{d|Încontinuu}}/{{d|incontinuu}}'' este adverb (echivalent cu ''mereu, întruna, neîntrerupt),'' ușor de recunoscut, deoarece determină un verb. Construcția ''în {{d|continuu}}'' apare atunci când ''continuu'' e adjectiv, deci determină un substantiv. Funcția de adjectiv este confirmată și de caracterul flexibil al cuvântului – ''în continuu progres; în continuă dezvoltare'' –, dar și de mobilitatea sintactică: ''în continuu progres/în progres continuu.''
 
|-
 
|-
| Din cauza la vremea urâtă, n-am mai mers la munte.
+
| ascultă muzică la '''maxim/minim'''<br>'''maxim''' de profit cu un '''minimum''' efort
| Din cauza vremii urâte, n-am mai mers la munte.
+
| ascultă muzică (dată/emisă) la '''maximum/minimum'''<br>'''maximum''' de profit cu un '''minim''' efort
| „Din cauza” este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.
+
| ''La {{d|maximum}}/{{d|minimum}}'' sunt locuțiuni adverbiale, compuse din prepoziția ''la'' plus substantivele ''maximum/minimum,'' și determină verbe: ''s-a enervat la maximum; a redus la minimum cheltuielile.'' Ca substantive, ele pot apărea și în alte contexte – ''Moneda euro a ajuns la maximumul istoric...; este necesar un minimum de efort...'' Ca adjective, aceste cuvinte au formele ''maxim/minim'' și determină diferite substantive, putând  suferi și modificări flexionare: ''valoare maximă, eforturi minime.''
 
|-
 
|-
| intreprinde, intreprindere, intreprinzător...
+
| cartea '''după''' noptieră
| întreprinde, întreprindere, întreprinzător...
+
| cartea '''de pe''' noptieră
| Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu î, nu cu i.
+
| Deși marcat ca ''impropriu,'' sensul ''de pe'' al prepoziției ''după'' este recunoscut de DEX ca fiind acceptabil, ceea ce ni se pare o eroare (vezi {{d|după}}, sensul I.5). ''După'' cu sensul ''de pe'' este un regionalism nerecomandabil.
 
|-
 
|-
| mă risc să dau un pronostic...<br>te riști să-l înfrunți pe șef?
+
| Până număr '''la''' trei plecați de-aici!
| risc să dau un pronostic...<br>riști să-l înfrunți pe șef?
+
| Până număr '''până la''' trei plecați de-aici!
| Chiar dacă unele dicționare menționează că {{d|risca|a risca}} este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
+
| Numărăm (de la unu) ''până'' la trei. Probabil prezența primului ''până'' determină ezitarea de a-l repeta, dar este necesar și cel de-al doilea.
 
|-
 
|-
| anti-drog<br>ne-respectuos<br>răs-poimâine
+
| Stau '''în''' chirie pe Calea Moșilor.
| antidrog<br>nerespectuos<br>răspoimâine
+
| Stau '''cu''' chirie pe Calea Moșilor.
| În general, în limba română, prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă.
+
| ''În chirie'' se folosește exact ca ''în locație'': cu „a da” și „a lua” (a oferi sau a accepta o locuință contra unei chirii), dar nu și cu „a sta”. Până la urmă, corectitudinea o dă uzul, dar până la încetățenirea sintagmei considerăm necesar să semnalăm folosirea greșită a limbii.
 
|-
 
|-
| Le-am mulțumim la cei care m-au ajutat.<br>I-am mulțumit la unu dintre cei care m-au ajutat.
+
| Titlul ''Suflete moarte'' '''se referă că''' moșierii ruși plăteau impozit pentru șerbi care muriseră.
| Le-am mulțumit celor care m-au ajutat.<br>I-am mulțumit unuia dintre cei care m-au ajutat.<br>Le-am mulțumit la trei dintre cei care m-au ajutat.<br>Le-am mulțumit la asemenea/astfel de oameni pentru ajutorul dat.
+
| Titlul ''Suflete moarte'' '''se referă la faptul că''' moșierii ruși plăteau impozit pentru șerbi care muriseră.<br>Titlul ''Suflete moarte'' '''se referă la''' impozitul pe care moșierii ruși îl plăteau pentru șerbi care muriseră.
| Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni sunt complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am mulțumit?” (celor etc.), nu la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” (la cei etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ (celui etc.). Varianta la cei nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită sau o formă populară.<br>Limba literară acceptă construcția cu prepoziția la numai când complementul indirect este exprimat printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv invariabil (de exemplu asemenea, astfel).
+
| Verbul {{d|referi|a se referi}} este reflexiv și cere întotdeauna prepoziția ''la''. Este incorectă tendința de a-l folosi cu sensul ''vreau să spun că'' / ''vrea să spună că'' / ''adică''.
 
|-
 
|-
| abrogarea legii adoptată acum un an
+
| eu/ei/ele '''sînt/s&#xe2;nt'''
| abrogarea legii adoptate acum un an
+
| eu/ei/ele '''s&#x75;nt'''
| Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului a adopta, în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. În acest caz, legii este în cazul genitiv, deci și adoptate trebuie declinat în cazul genitiv. Corect este așadar legea adoptată, dar legii adoptate.
+
| Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia ''sînt'' la ortografia ''s&#x75;nt'' (ca și a revenirii la folosirea lui ''&#xe2;),'' dar normele curente impun forma ''s&#x75;nt.'' Forma ''s&#xe2;nt'' este greșită oricum!
 
|-
 
|-
| numai știu ce să cred.<br>nu mai tu știi ce s-a întâmplat.
+
| '''&#xe2;nger<br>a hotăr&#xe2;<br>re&#xe2;ntregire<br>hotărît<br>hotărînd'''
| nu mai știu ce să cred.<br>numai tu știi ce s-a întâmplat.
+
| '''înger<br>a hotărî<br>reîntregire<br>hotăr&#xe2;t<br>hotăr&#xe2;nd'''
| Numai se scrie într-un cuvânt când are sensul de „doar”. Când arată încetarea unei acțiuni, nu mai se scrie separat.
+
| La începutul și la sfârșitul cuvintelor se folosește numai ''î,'' ca și în cuvintele formate cu prefix, dacă ''î'' este prima literă din rădăcină ''(reînnoire, neîntors).'' Deci, participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: ''coborât-coborând'' etc.
 
|-
 
|-
| a înpodobi<br>a înproșca<br>a se înbuiba<br>a înbiba
+
| '''intreprinde, intreprindere, intreprinzător...'''
| a împodobi<br>a împroșca<br>a se îmbuiba<br>a îmbiba
+
| '''întreprinde, întreprindere, întreprinzător...'''
| Înainte de b sau p se pune aproape întotdeauna consoana m, nu n. Fac excepție cuvintele compuse (sânpetru, nonprofit) și cuvintele împrumutate literal din alte limbi (hornpipe).
+
| Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu ''î,'' nu cu ''i.''
 
|-
 
|-
| Ouălele sunt proaspete.<br>Încondeierea ouălelor este o tradiție frumoasă.
+
| '''a înpodobi<br>a înproșca<br>a se înbuiba<br>a înbiba'''
| Ouăle sunt proaspete.<br>Încondeierea ouălor este o tradiție frumoasă.
+
| '''a împodobi<br>a împroșca<br>a se îmbuiba<br>a îmbiba'''
| Pentru a articula cu articolul hotărât pluralul substantivului ''ou,'' se adaugă articolul feminin ''–le'' la forma de nominativ plural: ''femei-femeile; cărți-cărțile; ouă-ouăle.''. Vezi și [http://dexonline.ro/definitie/ou/paradigma definiția cu paradigma expandată].
+
| Înainte de ''-b-'' sau ''-p-'', în cuvintele românești, apare consoana ''-m-,'' nu ''-n.-'' Fac excepție cuvintele compuse ''(sânpetru, nonprofit)'' și cuvintele adoptate în română în forma originală ''(hornpipe, Istanbul).''
 
|-
 
|-
| Plouă în continuu.<br>România este încontinuu progres.
+
| '''anti-drog<br>ne-respectuos<br>răs-poimâine'''
| Plouă încontinuu (incontinuu).<br>România este în continuu progres.
+
| '''antidrog<br>nerespectuos<br>răspoimâine'''
| Încontinuu se scrie într-un cuvânt atunci când are valoare de adverb (echivalent cu mereu, întruna) și despărțit atunci când avem prepoziția în și adjectivul continuu.<br>Incontinuu este echivalent cu încontinuu; a nu se confunda cu discontinuu (confuzie care ar putea fi generată de alte perechi de antonime formate cu prefixul in: consecvent - inconsecvent, constant - inconstant, etc.).
+
| În general, în limba română prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă. Numai în cazul derivărilor ocazionale, neconsacrate de dicționare, se despart prin cratimă: ''anti-prezidențial, anti-Ionescu, anti-orice'' etc.
 
|-
 
|-
| Statele Unite ale Americii este o țară mare și puternică.
+
| Liniște! '''Să nu se audă musca!'''
| Statele Unite ale Americii sunt o țară mare și puternică.
+
| Liniște! '''Să se audă musca!'''<br>Liniște! '''Să nu se audă nici musca!'''
| Trebuie făcut acordul în număr între subiect și predicat. De remarcat că și atunci cînd se folosește prescurtarea SUA trebuie folosit pluralul!
+
| În primul caz, se cere să fie atât de liniște, încât să se audă bâzâitul unei muște; în al doilea, cererea e și mai categorică, să fie atât de liniște, încât să nu se audă absolut nici un zgomot.
 
|-
 
|-
| Solicitatorul întrunește un {{d|summum}} de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.<br>
+
| a da '''sfoară''' în țară
| Solicitatorul întrunește o {{d|sumă}} de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.<br>Scriitorul a ajuns la un {{d|summum}} de calități artistice greu de depășit.
+
| a da '''{{d|sfară}}/{{d|șfară}}''' în țară
| ''Summum'' are sensul de ''gradul cel mai înalt, punct maxim''. Folosirea lui cu sensul de ''sumă, sumedenie'' este greșită.
+
| Confuzie ușor de înțeles între ''sfară/șfară'' („fum”) și ''sfoară,'' cu atât mai mult cu cât primul aproape a ieșit din uz. Expresia are la bază un vechi procedeu de comunicare la distanță, prin aprinderea unor focuri, mai precis, inițial, ''a da sfară în țară'' însemna ''a semnala ceva cu ajutorul fumului, de la un post de strajă, la altul.'' De aici, evoluția la ''a răspândi o veste,'' sensul actual.
 
|-
 
|-
| ascultă muzică la maxim/minim<br>maxim de profit cu un minimum efort.
+
| câine '''sur''' la vânătoare
| ascultă muzică la {{d|maximum}}/{{d|minimum}}<br>maximum de profit cu un minim efort.
+
| câine '''surd''' la vânătoare
| La maximum este o locuțiune adverbială (vezi definiția).<br>Doar maxim este adjectiv. Ca substantiv însă, maximum este sinonim cu maxim (vezi definiția).
+
| Expresia are sensul: „ineficient, inutil, inadecvat, nepotrivit, nelalocul lui”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...
 
|-
 
|-
| Doamna Ionescu este un filolog / politician / doctor / președinte / artist / profesor / muzician / sculptor renumit.
+
| '''undeva prin..., undeva la...'''
| Doamna Ionescu este o filologă / politiciană / doctoriță / președintă / artistă / profesoară / muziciană / sculptoriță renumită.
+
| '''cândva, aproximativ'''
| Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba română.
+
| '''{{d|Undeva}}''' este un adverb folosit pentru a indica un loc, o direcție. Este greșită utilizarea lui în locul lui '''{{d|cândva}}''' (Proiectul se va finaliza ''undeva'' prin noiembrie) sau în loc de '''{{d|aproximativ}}, {{d|circa}}''' (Pentru proiect s-au alocat ''undeva'' la 3.000 de lei).
|-
 
| un medicament pentru {{d|ameliorarea}} durerii
 
| un medicament pentru {{d|atenuarea}} durerii
 
| ''A ameliora'' înseamnă ''a îmbunătăți'', or durerea nu poate fi îmbunătățită. E corect, însă, ''ameliorarea stării de sănătate.''
 
|-
 
| rata de promovabilitate la bac...
 
| rata de promovare la bac...<br>rata promovabilității la bac...
 
| ''Rata de promovabilitate'' s-ar interpreta ca „procentul de însușire de a fi promovat”, ceea ce nu e normal ca exprimare. Dar, ''promovabilitate'' înseamnă și „acțiunea, starea de a promova”, ceea ce face posibilă a doua formă de construcție corectă.
 
 
|}
 
|}
  
 
[[Categorie:Sincronizare]]
 
[[Categorie:Sincronizare]]
{{CuvinteCheie|numai, doar, decât, fi, î, â, care, crea, agrea, inveterat, învederat, însumi, însuți, însuși, merita, plăcea, apendicită, amigdalită, copil, oră, forțat, fortuit, surlă, tobă, trâmbiță, învesti, investi, ou, maxim, maximum, sumă, summum, continua, încontinuu, promovare, promovabilitate}}
+
{{CuvinteCheie|numai, doar, decât, fi, î, â, care, crea, agrea, inveterat, învederat, însumi, însuți, însuși, merita, plăcea, apendicită, amigdalită, copil, oră, forțat, fortuit, surlă, tobă, trâmbiță, învesti, investi, ou, maxim, maximum, sumă, summum, continua, încontinuu, promovare, promovabilitate, undeva}}

Versiunea curentă din 17 noiembrie 2020 10:41

Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că dexonline nu este afiliat în niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.

Forme nominale (substantive, adjective, pronume)

Greșit Corect Explicații
băiatul al cărui carte
fata a cărui carte etc.
băiatul a cărui carte
fata a cărei carte
băiatul ale cărui cărți
fata ale cărei cărți
băieții a căror carte
fetele a căror carte
băieții ale căror cărți
fetele ale căror cărți

băiatul al cărui câine
fata al cărei câine
băiatul ai cărui câini
fata ai cărei câini
băieții al căror câine
fetele al căror câine
băieții ai căror câini
fetele ai căror câini
Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: al/a/ai/ale se acordă cu obiectul (carte/cărți/câine/câini), iar cărui/cărei/căror se acordă cu posesorul (băiatul/fata/băieții/fetele).
fumător învederat
adevăr inveterat
fumător inveterat
adevăr învederat
Paronimele pot produce adesea confuzii! Întrucât e vorba de fumător înrăit și de adevăr evident, exprimarea corectă e cea indicată de ghid.
eu însuși etc. Masculin
eu însumi
tu însuți
el însuși
noi înșine
voi înșivă
ei înșiși

Feminin
eu însămi
tu însăți
ea însăși
noi însene
voi însevă
ele înseși (însele)
Pronume de întărire - vezi DEX.
cartea care am citit-o
omul care l-am întrebat
cartea pe care am citit-o
omul pe care l-am întrebat

cartea care mi-a plăcut
omul care mi-a răspuns
În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate atributive. În primele două, pe care este complement direct, ca și cartea, omul la care se referă, adică în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția pe.

În ultimele două cazuri, care este subiect, ca și substantivele la care se referă, deci este la nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția pe. Cartea care am citit-o este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
Mă doare apendicita.
Mă doare amigdalita.
Mă doare apendicele.
Mă dor amigdalele.
Apendicita și amigdalita sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. Totuși, construcția mă doare apendicita nu e așa de greșită cum pare. Se spune mă supără/necăjește/sâcâie etc. o boală, mă face să sufăr o boală, iar de aici la mă doare o boală, nu e decât un mic pas… La fel, se poate spune apendicita îmi provoacă dureri, deci, altfel spus, boala nu doare, dar dă durere.
Codri înverziți sunt frumoși.
Pantaloni albaștri s-au rupt.
Am discutat despre niște parametrii importanți.
Parametri cei mai importanți au fost discutați.
Codrii înverziți sunt frumoși.
Înverziții codri freamătă.
Pantalonii albaștri s-au rupt.
Am discutat despre niște parametri importanți.
Parametrii cei mai importanți au fost discutați.
Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, doi i (sau trei, în cazul cuvintelor ca uliii, vizitiii, copiii). Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul: codrii înverziți, dar înverziții codri. În sintagma niște parametri importanți, articolul este nehotărât (niște), așadar toate cuvintele se scriu cu un singur i.
copii se joacă

cobaiii sunt rozătoare
un copil
doi copii
copiii se joacă

un cobai
doi cobai
cobaii sunt rozătoare
În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea articolului hotărât -i la forma nearticulată. Substantivele care au doi i la plural (copii, ulii, vizitii) capătă încă unul în forma articulată (copiii, uliii, vizitiii), iar substantivele care au un singur i la plural (oameni, cobai) vor avea doi i în forma articulată (oamenii, cobaii).
cea mai bine plătită doctoriță cel mai bine plătită doctoriță Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă, în acest caz, la adverbul bine, nu la adjectivul plătită. Doctorița nu este cea mai plătită, ci cea plătită cel mai bine. Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu cel pus la masculin.

Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: Doctorița cel mai bine plătită, nu Doctorița *cea mai bine plătită.
îmi place de cineva îmi place cineva Cineva este subiect gramatical (cineva îmi place), deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția de.
preț scump preț mare Un produs este scump atunci când prețul său este mare. Preț scump este o struțo-cămilă.
sticlă de un kilogram sticlă de un litru Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci sticlă de un kilogram este restrictiv sau impropriu, sintagma fiind valabilă doar în cazul unor anumite lichide cu densitatea apropiată de 1kg / litru – apă, bere etc.
ora una
ora doi
ora doisprezece
ora douăzeci și una
ora douăzeci și doi
ora unu
ora două
ora douăsprezece
ora douăzeci și unu
ora douăzeci și două
Ora unu/douăzeci și unu, deci numerale masculine pe lângă un substantiv feminin, constituie excepții, explicabile prin faptul că moștenesc forma inițială a felului cum era exprimat timpul, un ceas după miezul zilei/nopții, mai pe scurt, ceasul unu, iar prin rostire prescurtată, unu (e ceasul unu sau, simplu, e unu). Apoi, forma de masculin, deja impusă, s-a păstrat și pe lângă femininul oră: ora unu. În schimb, în cazurile ora două/douăsprezece/douăzeci și două, s-a impus forma de feminin, care este și cea de neutru plural: două ceasuri după miezul zilei/nopții, de unde ceasurile sau ceasul două, apoi ora două etc. Este de neînțeles cum cineva poate rosti ora doisprezece, atâta timp cât nu va spune niciodată ora doi!
Am luat un pix de la ei și i l-am dat înapoi. Am luat un pix de la ei și li l-am dat înapoi.
Am luat un pix de la ei și l-am dat înapoi (lor).
Strict vorbind, deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ...li l-am dat.... Totuși, aceasta este una din situațiile când ambele construcții sunt de evitat. Un motiv este eufonia. Apoi, dacă ar fi vorba de un obiect feminin, construcția s-ar schimba: am luat o minge de la ei și le-am dat-o înapoi.
... datorită publicului și a încurajărilor acestuia... ... datorită publicului și încurajărilor acestuia... După datorită se folosește dativul. Articolul posesiv a (al, ai, ale) este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
Era crispat și zâmbea fortuit. Multe din marile descoperiri au fost făcute fortuit. Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „forțat”.
cartea anului acesta cartea anului acestuia Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
condițiile cele mai optime
o evaluare foarte negativă
condițiile optime
o evaluare negativă
Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ultrasensibil, splendid, perfect nu formează grade de comparație.
De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim etc.
Din cauza la vremea urâtă, n-am mai mers la munte. Din cauza vremii urâte, n-am mai mers la munte. Din cauza este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.
Le-am mulțumim la cei care m-au ajutat.
I-am mulțumit la unu dintre cei care m-au ajutat.
Le-am mulțumit celor care m-au ajutat.
I-am mulțumit unuia dintre cei care m-au ajutat.
Le-am mulțumit la trei dintre cei care m-au ajutat.
Le-am mulțumit la asemenea/astfel de oameni pentru ajutorul dat.
Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni sunt complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am mulțumit?” (celor etc.), nu la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” (la cei etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ (celui etc.). Varianta la cei nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită sau o formă populară.
Limba literară acceptă construcția cu prepoziția la numai când complementul indirect este exprimat printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv invariabil (de exemplu asemenea, astfel).
abrogarea legii adoptată acum un an abrogarea legii adoptate acum un an Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului a adopta, în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. Aici legii este în cazul genitiv, deci și adoptate trebuie pus în cazul genitiv.
Ouălele sunt proaspete.
Încondeierea ouălelor este o tradiție frumoasă.
Ouăle sunt proaspete.
Încondeierea ouălor este o tradiție frumoasă.
Pentru a articula cu articolul hotărât pluralul substantivului ou, se adaugă articolul feminin –le la forma de nominativ plural: femei-femeile; cărți-cărțile; ouă-ouăle.. Vezi și definiția cu paradigma expandată.
Solicitatorul întrunește un summum de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.
Solicitatorul întrunește o sumă de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.
Scriitorul a ajuns la un summum al calităților artistice greu de depășit.
Summum are sensul de gradul cel mai înalt, punct maxim. Folosirea lui cu sensul de sumă, sumedenie este greșită.
Doamna Ionescu este un filolog / politician / doctor / președinte / artist / profesor / muzician / sculptor renumit. Doamna Ionescu este o filologă / politiciană / doctoriță / președintă / artistă / profesoară / muziciană / sculptoriță renumită. Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba română.
un medicament pentru ameliorarea durerii un medicament pentru atenuarea durerii Ameliorare înseamnă îmbunătățire, or durerea nu poate fi îmbunătățită. E corect, însă, ameliorarea stării de sănătate.
rata de promovabilitate la bac... rata de promovare la bac...
rata promovabilității la bac...
Rata de promovabilitate s-ar interpreta ca „procentul de însușire de a fi promovat”, ceea ce nu e normal ca exprimare. Dar, promovabilitate înseamnă și „acțiunea, starea de a promova”, ceea ce face posibilă a doua formă de construcție corectă.

Forme verbale

Greșit Corect Explicații
eu crez
tu crezi
el crează
creerea/creearea/creiarea lumii
eu creez
tu creezi
el creează
crearea lumii
Verbul a crea, deși aparent se termină în -ea, nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este -a, iar rădăcina este cre-. Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe a lucra, înlocuind lucr- cu cre-: eu lucr-ez/cre-ez; tu lucr-ezi/cre-ezi; el lucr-ează/cre-ează etc. Formele crezi sau crez, crează aparțin verbului a crede: prima este pers. a II-a sing., indicativ prezent, iar celelalte două, forme populare ale aceluiași verb: eu crez, el/ea/ei/ele să crează.
eu creiez
eu agreiez
eu întemeez
eu încleez
eu creez
eu agreez
eu întemeiez
eu încleiez
Numai dacă infinitivul verbului se termină în -ia (a întemeia, a încleia), atunci litera -i- apare și în formele conjugate: eu întemeiez/încleiez..., eu întemeiam/încleiam..., eu întemeiai/încleiai..., eu am întemeiat/încleiat..., întemeind/încleind.
mi-ar place mi-ar plăcea Infinitivul verbului este a plăcea, iar condițional-optativul se formează cu verbul auxiliar a avea (în acest caz, ar) și cu infinitivul.
Fi cuminte!
fi punctual.
Să nu fi trist.
Nu fii fraier!
fii știut ce pierd, n-aș fii lipsit.
fii mândru dacă aș lua un premiu.
Promit că voi fii punctual.
Fii cuminte!
fii punctual.
Să nu fii trist.
Nu fi fraier!
fi știut ce pierd, n-aș fi lipsit.
fi mândru dacă aș lua un premiu.
Promit că voi fi punctual.
Se folosește fii doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) și la conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii punctual / să nu fii trist). În toate celelalte situații, se folosește fi.

venii și eu cu voi.
Cât am putut dormii!
veni și eu cu voi.
Cât am putut dormi!
În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv. Formele eu venii, eu dormii sunt valabile pentru perfectul simplu.
Nu asta. Nu face asta. Imperativul negativ, pers. a II-a sing., se formează cu infinitivul verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci, nu face.
nu se merită să aștepți
nu se există așa ceva
nu merită să aștepți
nu există așa ceva
Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui a merita și a exista au apărut, probabil, prin contaminare cu construcțiile similare de tipul nu se obișnuiește, nu se justifică, nu se face/cade, dar ele nu au nicio justificare.
Când am venit la tine, tu plecasei deja. Când am venit la tine, tu plecaseși deja. Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a II-a sing., se construiește cu terminația -seși, nu -sei: plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.
A fost investit în funcția de ...
A învestit mult în afacere.
A fost învestit în funcția de ...
A investit mult în afacere.
Deși au o etimologie comună, verbele a investi („a cheltui/plasa bani într-un anumit scop, într-o anumită afacere”) și a învesti („a acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție”) au evoluat diferit ca sens, de unde, probabil, nevoia de a le diferenția și formal, prin adoptarea formei învesti.
cere-ți voie înainte să plecați.
Nu trage-ți!
Cereți drepturile tale.
Trageți pătura (pe tine).
cereți voie înainte să plecați.
Nu trageți!
Cere-ți drepturile tale.
Trage-ți pătura (pe tine).
Când -ți apare ca desinență pentru indicarea pers. a II-a plural a verbelor, se scrie, desigur, lipit de verb: voi cereți, voi trageți. Dar se scrie despărțit prin cratimă de un verb la imperativ, când -ți este forma prescurtată a pronumelui îți, forma de dativ a lui tu, care în astfel de construcții are rol de pronume posesiv, înlocuind sau doar întărind pronumele posesiv propriu-zis: cere-ți drepturile = cere drepturile tale; trage-ți pătura = trage pătura (ta) pe corpul tău; pune-ți pălăria pe cap = pune pălăria (ta) pe capul tău.
eu crap (de râs, de ciudă).
tu crapi (de râs, de ciudă).
el se înșeală
vrea să (te) înșale
el/ea se așează
aibe parte
eu crăp (de râs, de ciudă).
tu crăpi (de râs, de ciudă).
el se înșală
vrea să (te) înșele
el/ea se așază
aibă parte
Formele corecte sunt stabilite de comisiile Academiei Române abilitate să instituie normele ortografice. Forma înșale există doar pentru sensul învechit „a pune șaua pe...” (astăzi verbul folosit pentru aceasta nu mai este a înșela, ci a înșeua).
De ce te râzi? De ce râzi? A râde este verb intranzitiv, nu reflexiv.
a avansa înainte a avansa A avansa înseamnă a înainta.
De-te la o parte
Dădeți-vă jos.
Dă-te la o parte.
Dați-vă jos.
De, dădeți, ca forme de imperativ ale verbului a se da, sunt variante învechite, populare, incorecte.
Ce-s cu cărțile astea pe masă?
Ce sunt cu cărțile astea pe masă?
Ce-i cu cărțile astea pe masă?
Ce este cu cărțile astea pe masă?
Folosirea verbului -i (formă abreviată și modificată a lui este/e) la plural nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe cărți, deoarece este vorba de o formă impersonală, fixă: ce-i cu cărțile astea/cartea asta sau pantoful ăsta/pantofii ăștia pe masă? Ce-i cu tine?
mă risc să dau un pronostic...
te riști să-l înfrunți pe șef?
risc să dau un pronostic...
riști să-l înfrunți pe șef?
Chiar dacă unele dicționare menționează că a risca este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
Ea v-a cânta.
Vouă va fost foame.
Ea va cânta.
Vouă v-a fost foame.
v-a este compus din v-, care reprezintă forma neaccentuată de dativ (în exemplul dat) sau acuzativ a pronumelui personal voi și a, forma de prezent persoana a III-a singular a verbului a avea cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea perfectului compus.
va reprezintă forma de prezent persoana a III-a singular a verbului a vrea cu valoare de verb auxiliar care servește la formarea viitorului. Ca regionalism, intră și în expresia va să zică - adică.
Merită amintit că va poate apărea și în expresia mai va, cu sensurile mai așteaptă; mai este (mult) până acolo; mai trece vreme până atunci, în acest caz fiind un verb intranzitiv defectiv la prezent indicativ persoana a III-a, derivat din termenul latin vadit. Cu aceeași formă și etimologie, îl regăsim ca regionalism, la imperativ persoana a II-a singular, alături de vă!, cu accepția du-te!.

Folosirea corectă a unor adverbe și prepoziții. Alte devieri ortografice. Expresii

Greșit Corect Explicații
Eu am decât trei picioare.
Mai lipsește decât Mihai.
Am decât 10000 lei.
Eu am numai trei picioare.
Mai lipsește doar Mihai.
Nu am decât 10000 lei.
Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc numai sau doar, iar în construcții negative se folosește decât.
Ne-am văzut doar odată în ultimul an.
A fost o dată ca niciodată...
O dată cu Ana, a venit și Barbu.
Era vesel și o dată s-a întristat.
Ne-am văzut doar o dată în ultimul an.
A fost odată ca niciodată... (cândva)
Odată cu Ana, a venit și Barbu. (concomitent)
Era vesel și odată s-a întristat. (deodată)
O dată este o construcție formată din numeralul o (una) și substantivul dată („caz, ocazie, situație în care se petrece ceva”) și indică o enumerare (o dată, de două ori). Odată este adverb, având mai mult sensuri: „cândva”, „concomitent”. Vezi și definițiile pentru dată, odată.
Numai știu ce să cred.
Nu mai tu știi ce s-a întâmplat.
Nu mai știu ce să cred.
Numai tu știi ce s-a întâmplat.
Se face confuzie între două situații foarte diferite, între cuvântul numai și un grupaj relativ aleatoriu, ocazional, nu mai. Numai este un adverb cu funcție de delimitare, cu același sens ca doar: numai/doar el a fost invitat (nu și alții); voi sta numai/doar o oră (nu mai multe). În sintagma nu mai, cele două componente își păstrează autonomia, nu fiind o simplă negație, iar mai, un element de cu totul altă natură, care, aici, indică încetarea acțiunii exprimate de verb: mai știu = încă știu, continui să știu; nu mai știu = am încetat (deja) să știu. Deci, față de simpla negație nu știu, mai aduce precizarea, nuanțarea că înainte am știut.
Plouă în continuu.
România este încontinuu progres.
Plouă încontinuu (incontinuu).
România este în continuu progres.
Încontinuu/incontinuu este adverb (echivalent cu mereu, întruna, neîntrerupt), ușor de recunoscut, deoarece determină un verb. Construcția în continuu apare atunci când continuu e adjectiv, deci determină un substantiv. Funcția de adjectiv este confirmată și de caracterul flexibil al cuvântului – în continuu progres; în continuă dezvoltare –, dar și de mobilitatea sintactică: în continuu progres/în progres continuu.
ascultă muzică la maxim/minim
maxim de profit cu un minimum efort
ascultă muzică (dată/emisă) la maximum/minimum
maximum de profit cu un minim efort
La maximum/minimum sunt locuțiuni adverbiale, compuse din prepoziția la plus substantivele maximum/minimum, și determină verbe: s-a enervat la maximum; a redus la minimum cheltuielile. Ca substantive, ele pot apărea și în alte contexte – Moneda euro a ajuns la maximumul istoric...; este necesar un minimum de efort... Ca adjective, aceste cuvinte au formele maxim/minim și determină diferite substantive, putând suferi și modificări flexionare: valoare maximă, eforturi minime.
cartea după noptieră cartea de pe noptieră Deși marcat ca impropriu, sensul de pe al prepoziției după este recunoscut de DEX ca fiind acceptabil, ceea ce ni se pare o eroare (vezi după, sensul I.5). După cu sensul de pe este un regionalism nerecomandabil.
Până număr la trei să plecați de-aici! Până număr până la trei să plecați de-aici! Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezența primului până determină ezitarea de a-l repeta, dar este necesar și cel de-al doilea.
Stau în chirie pe Calea Moșilor. Stau cu chirie pe Calea Moșilor. În chirie se folosește exact ca în locație: cu „a da” și „a lua” (a oferi sau a accepta o locuință contra unei chirii), dar nu și cu „a sta”. Până la urmă, corectitudinea o dă uzul, dar până la încetățenirea sintagmei considerăm necesar să semnalăm folosirea greșită a limbii.
Titlul Suflete moarte se referă că moșierii ruși plăteau impozit pentru șerbi care muriseră. Titlul Suflete moarte se referă la faptul că moșierii ruși plăteau impozit pentru șerbi care muriseră.
Titlul Suflete moarte se referă la impozitul pe care moșierii ruși îl plăteau pentru șerbi care muriseră.
Verbul a se referi este reflexiv și cere întotdeauna prepoziția la. Este incorectă tendința de a-l folosi cu sensul vreau să spun că / vrea să spună că / adică.
eu/ei/ele sînt/sânt eu/ei/ele sunt Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia sînt la ortografia sunt (ca și a revenirii la folosirea lui â), dar normele curente impun forma sunt. Forma sânt este greșită oricum!
ânger
a hotărâ
reântregire
hotărît
hotărînd
înger
a hotărî
reîntregire
hotărât
hotărând
La începutul și la sfârșitul cuvintelor se folosește numai î, ca și în cuvintele formate cu prefix, dacă î este prima literă din rădăcină (reînnoire, neîntors). Deci, participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: coborât-coborând etc.
intreprinde, intreprindere, intreprinzător... întreprinde, întreprindere, întreprinzător... Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu î, nu cu i.
a înpodobi
a înproșca
a se înbuiba
a înbiba
a împodobi
a împroșca
a se îmbuiba
a îmbiba
Înainte de -b- sau -p-, în cuvintele românești, apare consoana -m-, nu -n.- Fac excepție cuvintele compuse (sânpetru, nonprofit) și cuvintele adoptate în română în forma originală (hornpipe, Istanbul).
anti-drog
ne-respectuos
răs-poimâine
antidrog
nerespectuos
răspoimâine
În general, în limba română prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă. Numai în cazul derivărilor ocazionale, neconsacrate de dicționare, se despart prin cratimă: anti-prezidențial, anti-Ionescu, anti-orice etc.
Liniște! Să nu se audă musca! Liniște! Să se audă musca!
Liniște! Să nu se audă nici musca!
În primul caz, se cere să fie atât de liniște, încât să se audă bâzâitul unei muște; în al doilea, cererea e și mai categorică, să fie atât de liniște, încât să nu se audă absolut nici un zgomot.
a da sfoară în țară a da sfară/șfară în țară Confuzie ușor de înțeles între sfară/șfară („fum”) și sfoară, cu atât mai mult cu cât primul aproape a ieșit din uz. Expresia are la bază un vechi procedeu de comunicare la distanță, prin aprinderea unor focuri, mai precis, inițial, a da sfară în țară însemna a semnala ceva cu ajutorul fumului, de la un post de strajă, la altul. De aici, evoluția la a răspândi o veste, sensul actual.
câine sur la vânătoare câine surd la vânătoare Expresia are sensul: „ineficient, inutil, inadecvat, nepotrivit, nelalocul lui”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...
undeva prin..., undeva la... cândva, aproximativ Undeva este un adverb folosit pentru a indica un loc, o direcție. Este greșită utilizarea lui în locul lui cândva (Proiectul se va finaliza undeva prin noiembrie) sau în loc de aproximativ, circa (Pentru proiect s-au alocat undeva la 3.000 de lei).