Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Diverse/Ghid de exprimare corectă”

Linia 226: Linia 226:
| La începutul și la sfârșitul cuvintelor se folosește numai ''î,'' ca și în cuvintele formate cu prefix, dacă ''î'' este prima literă din rădăcină ''(reînnoire, neîntors).'' Deci, participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: ''cântat-cântând'' etc.
| La începutul și la sfârșitul cuvintelor se folosește numai ''î,'' ca și în cuvintele formate cu prefix, dacă ''î'' este prima literă din rădăcină ''(reînnoire, neîntors).'' Deci, participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: ''cântat-cântând'' etc.
|-
|-
| intreprinde, intreprindere, intreprinzător...
| '''intreprinde, intreprindere, intreprinzător...'''
| întreprinde, întreprindere, întreprinzător...
| '''întreprinde, întreprindere, întreprinzător...'''
| Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu î, nu cu i.
| Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu ''î,'' nu cu ''i.''
|-
|-
| a înpodobi<br>a înproșca<br>a se înbuiba<br>a înbiba
| '''a înpodobi<br>a înproșca<br>a se înbuiba<br>a înbiba'''
| a împodobi<br>a împroșca<br>a se îmbuiba<br>a îmbiba
| '''a împodobi<br>a împroșca<br>a se îmbuiba<br>a îmbiba'''
| Înainte de b sau p se pune aproape întotdeauna consoana m, nu n. Fac excepție cuvintele compuse (sânpetru, nonprofit) și cuvintele împrumutate literal din alte limbi (hornpipe).
| Înainte de ''-b-'' sau ''-p-'', în cuvintele românești, apare consoana ''-m-,'' nu ''-n.-'' Fac excepție cuvintele compuse ''(sânpetru, nonprofit)'' și cuvintele adoptate în română în forma originală ''(hornpipe, Istanbul).''
|-
|-
| anti-drog<br>ne-respectuos<br>răs-poimâine
| '''anti-drog<br>ne-respectuos<br>răs-poimâine'''
| antidrog<br>nerespectuos<br>răspoimâine
| '''antidrog<br>nerespectuos<br>răspoimâine'''
| În general, în limba română, prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă.
| În general, în limba română prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă. Numai în cazul derivărilor ocazionale, neconsacrate de dicționare, se despart prin cratimă: ''anti-prezidențial, anti-Ionescu, anti-orice'' etc.
|-
|-
| Liniște! Să nu se audă musca!
| Liniște! '''Să nu se audă musca!'''
| Liniște! Să se audă musca!
| Liniște! '''Să se audă musca!'''<br>Liniște! '''Să nu se audă nici musca!'''
| Dacă musca nu se aude, probabil e gălăgie. Dacă preferați folosiți negația, spuneți: Liniște! Să nu se audă nici musca!
| În primul caz, se cere să fie atât de liniște, încât să se audă bâzâitul unei muște; în al doilea, cererea e și mai categorică, fie atât de liniște, încât să nu se audă absolut nici un zgomot.
|-
|-
| a da sfoară în țară
| a da sfoară în țară
| a da {{d|sfară}}/{{d|șfară}} în țară
| a da {{d|sfară}}/{{d|șfară}} în țară
|
| Confuzie ușor de înțeles între ''sfară/șfară'' („fum”) și ''sfoară,'' cu atât mai mult, cu cât primul aproape a ieșit din uz. Expresia are la bază un vechi procedeu de comunicare la distanță, prin aprinderea unor focuri, mai precis, inițial, ''a da sfară în țară'' însemna ''a semnala ceva cu ajutorul fumului, de la un post de strajă, la altul.'' De aici, evoluția la ''a răspândi o veste,'' sensul actual.
|-
|-
| câine sur la vânătoare
| câine sur la vânătoare