Articol/Diverse/Ghid de exprimare corectă

De la dexonline wiki
Sari la navigare Sari la căutare

Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că DEX online nu este afiliat în niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.

Forme nominale (substantive, adjective, pronume)

Greșit Corect Explicații
băiatul al cărui carte
fata a cărui carte etc.
băiatul a cărui carte
fata a cărei carte
băiatul ale cărui cărți
fata ale cărei cărți
băieții a căror carte
fetele a căror carte
băieții ale căror cărți
fetele ale căror cărți

băiatul al cărui câine
fata al cărei câine
băiatul ai cărui câini
fata ai cărei câini
băieții al căror câine
fetele al căror câine
băieții ai căror câini
fetele ai căror câini
Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: al / a / ai / ale se acordă cu obiectul (carte / cărți / câine / câini), iar cărui / cărei / căror se acordă cu posesorul (băiatul / fata).
fumător învederat
adevăr inveterat
fumător inveterat
adevăr învederat
Paronimele pot produce adesea confuzii! Întrucât e vorba de fumător înrăit și de adevăr evident, exprimarea corectă e cea indicată de ghid.
eu însuși etc. Masculin
eu însumi
tu însuți
el însuși
noi înșine
voi înșivă
ei înșiși

Feminin
eu însămi
tu însăți
ea însăși
noi însene
voi însevă
ele înseși (însele)
Pronume de întărire - vezi DEX.
cartea care am citit-o
omul care l-am întrebat
cartea pe care am citit-o
omul pe care l-am întrebat

cartea care mi-a plăcut
omul care mi-a răspuns
În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate atributive. În primele două, pe care este complement direct, ca și cartea, omul la care se referă, adică în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția pe.

În ultimele două cazuri, care este subiect, ca și substantivele la care se referă, deci este la nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția pe. Cartea care am citit-o este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
Mă doare apendicita.
Mă doare amigdalita.
Mă doare apendicele.
Mă dor amigdalele.
Apendicita și amigdalita sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. Totuși, construcția mă doare apendicita nu e așa de greșită cum pare. Se spune mă supără/necăjește/sâcâie etc. o boală, mă face să sufăr o boală, iar de aici la mă doare o boală, nu e decât un mic pas… La fel, se poate spune apendicita îmi provoacă dureri, deci, altfel spus, boala nu doare, dar dă durere.
Codri înverziți sunt frumoși.
Pantaloni albaștri s-au rupt.
Am discutat despre niște parametrii importanți.
Parametri cei mai importanți au fost discutați.
Codrii înverziți sunt frumoși.
Înverziții codri freamătă.
Pantalonii albaștri s-au rupt.
Am discutat despre niște parametri importanți.
Parametrii cei mai importanți au fost discutați.
Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, doi i (sau trei, în cazul cuvintelor ca uliii, vizitiii, copiii). Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul: codrii înverziți, dar înverziții codri. În sintagma niște parametri importanți, articolul este nehotărât (niște), așadar toate cuvintele se scriu cu un singur i.
copii se joacă

cobaiii sunt rozătoare
un copil
doi copii
copiii se joacă

un cobai
doi cobai
cobaii sunt rozătoare
În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea articolului hotărât -i la forma nearticulată. Substantivele care au doi i la plural (copii, ulii, vizitii) capătă încă unul în forma articulată (copiii, uliii, vizitiii), iar substantivele care au un singur i la plural (oameni, cobai) vor avea doi i în forma articulată (oamenii, cobaii).
cea mai bine plătită doctoriță cel mai bine plătită doctoriță Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă, în acest caz, la adverbul bine, nu la adjectivul plătită. Doctorița nu este cea mai plătită, ci cea plătită cel mai bine. Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu cel pus la masculin.

Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: Doctorița cel mai bine plătită, nu Doctorița *cea mai bine plătită.
îmi place de cineva îmi place cineva Cineva este subiect gramatical (cineva îmi place), deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția de.
preț scump preț mare Un produs este scump atunci când prețul său este mare. Preț scump este o struțo-cămilă.
sticlă de un kilogram sticlă de un litru Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci „sticlă de un kilogram” este restrictiv sau impropriu, sintagma fiind valabilă doar în cazul unor anumite lichide cu densitatea apropiată de 1kg / litru – apă, bere etc.
ora una
ora doi
ora doisprezece
ora douăzeci și una
ora douăzeci și doi
ora unu
ora două
ora douăsprezece
ora douăzeci și unu
ora douăzeci și două
Ora unu/douăzeci și unu, deci numerale masculine pe lângă un substantiv feminin, constituie excepții, explicabile prin faptul că moștenesc forma inițială a felului cum era exprimat timpul, un ceas după miezul zilei/nopții, mai pe scurt, ceasul unu, iar prin rostire prescurtată, unu (e ceasul unu sau, simplu, e unu). Apoi, forma de masculin, deja impusă, s-a păstrat și pe lângă femininul oră: ora unu. În schimb, în cazurile ora două/douăsprezece/douăzeci și două, s-a impus forma de feminin, care este și cea de neutru plural: două ceasuri după miezul zilei/nopții, de unde ceasurile sau ceasul două, apoi ora două etc. Este de neînțeles cum cineva poate rosti ora doisprezece, atâta timp cât nu va spune niciodată ora doi!
Am luat un pix de la ei și i l-am dat înapoi. Am luat un pix de la ei și li l-am dat înapoi.
Am luat un pix de la ei și l-am dat înapoi (lor).
Strict vorbind, deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ...li l-am dat.... Totuși, aceasta este una din situațiile când ambele construcții sunt de evitat. Un motiv este eufonia. Apoi, dacă ar fi vorba de un obiect feminin, construcția s-ar schimba: am luat o minge de la ei și le-am dat-o înapoi.
... datorită publicului și a încurajărilor acestuia... ... datorită publicului și încurajărilor acestuia... După datorită se folosește dativul. Articolul posesiv a (al, ai, ale) este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
Era crispat și zâmbea fortuit. Multe din marile descoperiri au fost făcute fortuit. Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „forțat”.
cartea anului acesta cartea anului acestuia Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
condițiile cele mai optime
o listă foarte completă
condițiile optime
o listă completă
Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ultrasensibil, splendid, perfect nu formează grade de comparație.
De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim etc.
Din cauza la vremea urâtă, n-am mai mers la munte. Din cauza vremii urâte, n-am mai mers la munte. „Din cauza” este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.
Le-am mulțumim la cei care m-au ajutat.
I-am mulțumit la unu dintre cei care m-au ajutat.
Le-am mulțumit celor care m-au ajutat.
I-am mulțumit unuia dintre cei care m-au ajutat.
Le-am mulțumit la trei dintre cei care m-au ajutat.
Le-am mulțumit la asemenea/astfel de oameni pentru ajutorul dat.
Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni sunt complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am mulțumit?” (celor etc.), nu la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” (la cei etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ (celui etc.). Varianta la cei nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită sau o formă populară.
Limba literară acceptă construcția cu prepoziția la numai când complementul indirect este exprimat printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv invariabil (de exemplu asemenea, astfel).
abrogarea legii adoptată acum un an abrogarea legii adoptate acum un an Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului a adopta, în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. Aici legii este în cazul genitiv, deci și adoptate trebuie pus în cazul genitiv.
Ouălele sunt proaspete.
Încondeierea ouălelor este o tradiție frumoasă.
Ouăle sunt proaspete.
Încondeierea ouălor este o tradiție frumoasă.
Pentru a articula cu articolul hotărât pluralul substantivului ou, se adaugă articolul feminin –le la forma de nominativ plural: femei-femeile; cărți-cărțile; ouă-ouăle.. Vezi și definiția cu paradigma expandată.
Solicitatorul întrunește un summum de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.
Solicitatorul întrunește o sumă de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.
Scriitorul a ajuns la un summum de calități artistice greu de depășit.
Summum are sensul de gradul cel mai înalt, punct maxim. Folosirea lui cu sensul de sumă, sumedenie este greșită.
Doamna Ionescu este un filolog / politician / doctor / președinte / artist / profesor / muzician / sculptor renumit. Doamna Ionescu este o filologă / politiciană / doctoriță / președintă / artistă / profesoară / muziciană / sculptoriță renumită. Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba română.
un medicament pentru ameliorarea durerii un medicament pentru atenuarea durerii Ameliorare înseamnă îmbunătățire, or durerea nu poate fi îmbunătățită. E corect, însă, ameliorarea stării de sănătate.
rata de promovabilitate la bac... rata de promovare la bac...
rata promovabilității la bac...
Rata de promovabilitate s-ar interpreta ca „procentul de însușire de a fi promovat”, ceea ce nu e normal ca exprimare. Dar, promovabilitate înseamnă și „acțiunea, starea de a promova”, ceea ce face posibilă a doua formă de construcție corectă.


Forme verbale

Greșit Corect Explicații
eu crez
tu crezi
el crează
creerea/creearea/creiarea lumii
eu creez
tu creezi
el creează
crearea lumii
Verbul a crea, deși aparent se termină în -ea, nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este -a, iar rădăcina este cre-. Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe a lucra, înlocuind lucr- cu cre-: eu lucr-ez/cre-ez; tu lucr-ezi/cre-ezi; el lucr-ează/cre-ează etc. Formele crezi sau crez, crează aparțin verbului a crede: prima este pers. a II-a sing., indicativ prezent, iar celelalte două, forme populare ale aceluiași verb: eu crez, el/ea/ei/ele să crează.
eu creiez
eu agreiez
eu întemeez
eu încleez
eu creez
eu agreez
eu întemeiez
eu încleiez
Numai dacă infinitivul verbului se termină în -ia (a întemeia, a încleia), atunci litera -i- apare și în formele conjugate: eu întemeiez/încleiez..., eu întemeiam/încleiam..., eu întemeiai/încleiai..., eu am întemeiat/încleiat..., întemeind/încleind.
mi-ar place mi-ar plăcea Infinitivul verbului este a plăcea, iar condițional-optativul se formează cu verbul auxiliar a avea (în acest caz, ar) și cu infinitivul.
Fi cuminte!
fi punctual.
Să nu fi trist.
Nu fii fraier!
fii știut ce pierd, n-aș fii lipsit.
fii mândru dacă aș lua un premiu.
Promit că voi fii punctual.
Fii cuminte!
fii punctual.
Să nu fii trist.
Nu fi fraier!
fi știut ce pierd, n-aș fi lipsit.
fi mândru dacă aș lua un premiu.
Promit că voi fi punctual.
Se folosește fii doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) și la conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii punctual / să nu fii trist). În toate celelalte situații, se folosește fi.

venii și eu cu voi.
Cât am putut dormii!
veni și eu cu voi.
Cât am putut dormi!
În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv. Formele eu venii, eu dormii sunt valabile pentru perfectul simplu.
Nu asta. Nu face asta. Imperativul negativ, pers. a II-a sing., se formează cu infinitivul verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci, nu face.
nu se merită să aștepți
nu se există așa ceva
nu merită să aștepți
nu există așa ceva
Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui a merita și a exista au apărut, probabil, prin contaminare cu construcțiile similare de tipul nu se obișnuiește, nu se justifică, nu se face/cade, dar ele nu au nicio justificare.
Când am venit la tine, tu plecasei deja. Când am venit la tine, tu plecaseși deja. Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a II-a sing., se construiește cu terminația -seși, nu –sei (valabilă pentru pers. I sing.): plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.
A fost investit în funcția de ...
A învestit mult în afacere.
A fost învestit în funcția de ...
A investit mult în afacere.
Deși au o etimologie comună, verbele a investi („a cheltui/plasa bani într-un anumit scop, într-o anumită afacere”) și a învesti („a acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție”) au evoluat diferit ca sens, de unde, probabil, nevoia de a le diferenția și formal, prin adoptarea formei învesti.
cere-ți voie înainte să plecați.
Nu trage-ți!
Cereți drepturile tale.
Trageți pătura (pe tine).
cereți voie înainte să plecați.
Nu trageți!
Cere-ți drepturile tale.
Trage-ți pătura (pe tine).
Când -ți apare ca desinență pentru indicarea pers. a II-a plural a verbelor, se scrie, desigur, lipit de verb: voi cereți, voi trageți. Dar se scrie despărțit prin cratimă de un verb la imperativ când -ți este forma prescurtată a pronumelui îți, forma de dativ a lui tu, care în astfel de construcții are rol de pronume posesiv, înlocuind sau doar întărind pronumele posesiv propriu-zis: cere-ți drepturile = cere drepturile tale; trage-ți pătura = trage pătura (ta) pe corpul tău; pune-ți pălăria pe cap = pune pălăria (ta) pe capul tău.
eu crap (de râs, de ciudă).
tu crapi (de râs, de ciudă).
el se înșeală
vrea să (te) înșale
el/ea se așează
aibe parte
eu crăp (de râs, de ciudă).
tu crăpi (de râs, de ciudă).
el se înșală
vrea să (te) înșele
el/ea se așază
aibă parte
Formele corecte sunt stabilite de comisiile Academiei Române abilitate să instituie normele ortografice. Forma înșale există doar pentru sensul învechit „a pune șaua pe...” (astăzi verbul folosit pentru aceasta nu mai este a înșela, ci a înșeua).
De ce te râzi? De ce râzi? A râde este verb intranzitiv, nu reflexiv.
a avansa înainte a avansa A avansa înseamnă a înainta.
De-te la o parte
Dădeți-vă jos.
Dă-te la o parte.
Dați-vă jos.
De, dădeți, ca forme de imperativ ale verbului a se da, sunt variante învechite, populare, incorecte.
Ce-s cu cărțile astea pe masă?
Ce sunt cu cărțile astea pe masă?
Ce-i cu cărțile astea pe masă?
Ce este cu cărțile astea pe masă?
Folosirea verbului -i (formă abreviată și modificată a lui este/e) la plural nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe cărți, deoarece este vorba de o formă impersonală, fixă: ce-i cu cărțile astea/cartea asta sau pantoful ăsta/pantofii ăștia pe masă? Ce-i cu tine?
mă risc să dau un pronostic...
te riști să-l înfrunți pe șef?
risc să dau un pronostic...
riști să-l înfrunți pe șef?
Chiar dacă unele dicționare menționează că a risca este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.


Folosirea corectă a unor adverbe și prepoziții. Alte devieri ortografice. Expresii

Greșit Corect Explicații
Eu am decât trei picioare.
Mai lipsește decât Mihai.
Am decât 10000 lei.
Eu am numai trei picioare.
Mai lipsește doar Mihai.
Nu am decât 10000 lei.
Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc numai sau doar, iar în construcții negative se folosește decât.
Ne-am văzut doar odată în ultimul an.
A fost o dată ca niciodată...
O dată cu Ana, a venit și Barbu.
Era vesel și o dată s-a întristat.
Ne-am văzut doar o dată în ultimul an.
A fost odată ca niciodată... (cândva)
Odată cu Ana, a venit și Barbu. (concomitent)
Era vesel și odată s-a întristat. (deodată)
O dată este o construcție formată din numeralul o (una) și substantivul dată („caz, ocazie, situație în care se petrece ceva”) și indică o enumerare (o dată, de două ori). Odată este adverb, având mai mult sensuri: „cândva”, „concomitent”. Vezi și definițiile pentru dată, odată.
Numai știu ce să cred.
Nu mai tu știi ce s-a întâmplat.
Nu mai știu ce să cred.
Numai tu știi ce s-a întâmplat.
Numai se scrie într-un cuvânt când are sensul de „doar”. Când arată încetarea unei acțiuni, nu mai se scrie separat.
Plouă în continuu.
România este încontinuu progres.
Plouă încontinuu (incontinuu).
România este în continuu progres.
Încontinuu se scrie într-un cuvânt atunci când are valoare de adverb (echivalent cu mereu, întruna) și despărțit atunci când avem prepoziția în și adjectivul continuu.
Incontinuu este echivalent cu încontinuu; a nu se confunda cu discontinuu (confuzie care ar putea fi generată de alte perechi de antonime formate cu prefixul in: consecvent - inconsecvent, constant - inconstant, etc.).
ascultă muzică la maxim/minim
maxim de profit cu un minimum efort.
ascultă muzică la maximum/minimum
maximum de profit cu un minim efort.
La maximum este o locuțiune adverbială (vezi definiția).
Doar maxim este adjectiv. Ca substantiv însă, maximum este sinonim cu maxim (vezi definiția).
cartea după noptieră cartea de pe noptieră DEX menționează de pe ca sens impropriu al lui după (sensul 5), dar Gramatica Academiei nu menționează acest lucru.
Până număr la trei să plecați de-aici! Până număr până la trei să plecați de-aici! Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezența primului până creează confuzie, dar este necesar și cel de-al doilea.
eu sînt, eu sânt eu sunt Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia sînt la ortografia sunt. Normele curente impun forma sunt. Eu sânt este greșit după ambele seturi de norme.
ânger
a hotărâ
reântregire
hotărît
hotărînd
înger
a hotărî
reîntregire
hotărât
hotărând
Se folosește î, nu â, la începutul cuvântului, la sfârșitul cuvântului și în cuvintele formate cu prefix dacă î este prima literă din rădăcină. Participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: dacă participiul se formează cu -ât sau dacă gerunziul se formează cu -ând, folosim â.
intreprinde, intreprindere, intreprinzător... întreprinde, întreprindere, întreprinzător... Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu î, nu cu i.
a înpodobi
a înproșca
a se înbuiba
a înbiba
a împodobi
a împroșca
a se îmbuiba
a îmbiba
Înainte de b sau p se pune aproape întotdeauna consoana m, nu n. Fac excepție cuvintele compuse (sânpetru, nonprofit) și cuvintele împrumutate literal din alte limbi (hornpipe).
anti-drog
ne-respectuos
răs-poimâine
antidrog
nerespectuos
răspoimâine
În general, în limba română, prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă.
Liniște! Să nu se audă musca! Liniște! Să se audă musca! Dacă musca nu se aude, probabil e gălăgie. Dacă preferați să folosiți negația, spuneți: Liniște! Să nu se audă nici musca!
a da sfoară în țară a da sfară/șfară în țară
câine sur la vânătoare câine surd la vânătoare Expresia are sensul: „pe nepregătite”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...
cu surle și trâmbițe cu surle și tobe Surla și trâmbița sunt amândouă instrumente de suflat. O paradă militară are atât instrumente de suflat, cât și de percuție.