Articol/Diverse/Ghid de exprimare corectă

De la dexonline wiki
Sari la navigare Sari la căutare

Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că DEX online nu este afiliat în niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.

Greșit Corect Explicații
Am decât 10000 lei. Eu am numai trei picioare.
Mai lipsește doar Mihai.
Nu am decât 10000 lei.
Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc numai sau doar, iar în construcții negative se folosește decât.
eu sînt, eu sânt eu sunt Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia sînt la ortografia sunt. Normele curente impun forma sunt. Eu sânt este greșit după ambele seturi de norme.
ânger
a hotărâ
reântregire
hotărît
hotărînd
înger
a hotărî
reîntregire
hotărât
hotărând
Se folosește î, nu â, la începutul cuvântului, la sfârșitul cuvântului și în cuvintele formate cu prefix dacă î este prima literă din rădăcină. Participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: dacă participiul se formează cu -ât sau dacă gerunziul se formează cu -ând, folosim â.
Fi cuminte!
Să fi punctual.
Să nu fi trist.
Nu fii fraier!
Să fii știut ce pierd, n-aș fii lipsit.
Aș fii mândru dacă aș lua un premiu.
Promit că voi fii punctual.
Fii cuminte!
Să fii punctual.
Să nu fii trist.
Nu fi fraier!
Să fi știut ce pierd, n-aș fi lipsit.
Aș fi mândru dacă aș lua un premiu.
Promit că voi fi punctual.
Se scrie fii doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) și la conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii punctual / să nu fii trist). În toate celelalte situații, se scrie fi.

Pentru formele cu doi i, este pur și simplu vorba de excepții în conjugarea verbului a fi. Formele de condițional prezent (aș fi mândru), imperativ negativ (nu fi fraier) și viitor (voi fi punctual) se formează întotdeauna cu infinitivul verbului, care este a fi. În formele de condițional trecut (aș fi lipsit) și conjunctiv trecut (să fi știut), a fi are rol de verb auxiliar și se scrie întotdeauna cu un singur i.
băiatul al cărui carte
fata a cărui carte etc.
băiatul a cărui carte
fata a cărei carte
băiatul ale cărui cărți
fata ale cărei cărți
băieții a căror carte
fetele a căror carte
băieții ale căror cărți
fetele ale căror cărți

băiatul al cărui câine
fata al cărei câine
băiatul ai cărui câini
fata ai cărei câini
băieții al căror câine
fetele al căror câine
băieții ai căror câini
fetele ai căror câini
Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: al / a / ai / ale se acordă cu obiectul (carte / cărți / câine / câini), iar cărui / cărei / căror se acordă cu posesorul (băiatul / fata).
eu crez
tu crezi
el crează
creerea lumii
eu creez
tu creezi
el creează
crearea lumii
Verbul a crea, deși se termină în -ea, nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este -a, iar rădăcina este cre-. Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe a lucra, înlocuind lucr- cu cre-. Oriunde a lucra se conjugă cu un e, a crea se conjugă cu doi (eu lucrez - eu creez). Formele crez, crezi, crează există în limba română în cu totul alt context: ele sunt conjugări populare ale verbului a crede.
eu creiez
eu agreiez
eu întemeez
eu încleez
eu creez
eu agreez
eu întemeiez
eu încleiez
Dacă infinitivul verbului se termină în -ia, (a întemeia, a încleia) atunci litera i apare și la persoana I a timpului prezent, altfel nu (a crea, a agrea).
fumător învederat
adevăr inveterat
fumător inveterat
adevăr învederat
Paronime - vezi definițiile.
eu însuși etc. Masculin
eu însumi
tu însuți
el însuși
noi înșine
voi înșivă
ei înșiși

Feminin
eu însămi
tu însăți
ea însăși
noi însene
voi însevă
ele înseși (însele)
Pronume de întărire - vezi DEX.
se merită să aștepți merită să aștepți Verbul a merita nu este reflexiv.
Ce-s cu cărțile astea pe masă? Ce-i cu cărțile astea pe masă? Folosirea verbului a fi la plural nu are sens și nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe cărți. Un exemplu și mai evident este 'Ce este cu voi aici?, nu Ce sunt/sunteți cu voi aici?
mi-ar place mi-ar plăcea Infinitivul verbului este a plăcea, iar condițional-optativul se formează cu verbul auxiliar a avea (în acest caz, ar) și cu infinitivul.
cartea după noptieră cartea de pe noptieră DEX menționează de pe ca sens impropriu al lui după (sensul 5), dar Gramatica Academiei nu menționează acest lucru.
cartea care am citit-o
omul care l-am întrebat
cartea pe care am citit-o
omul pe care l-am întrebat

cartea care mi-a plăcut
omul care mi-a răspuns
În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate: „pe care am citit-o”, „pe care l-am întrebat” etc. În primele două, „pe care” este complement direct, arătând asupra cui se efectuează acțiunea: Pe cine am citit? Pe ea, pe carte. Pe cine am întrebat? Pe el, pe om. Complementul direct este în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția pe.

În ultimele două cazuri, „care” este subiect, arătând cine face acțiunea: Cine a plăcut? Cartea. Cine a răspuns? Omul. Subiectul este în cazul nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția pe. Cartea care am citit-o este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
Mă doare apendicita.
Mă doare amigdalita.
Mă doare apendicele.
Mă dor amigdalele.
Apendicita și amigdalita sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. Totuși, construcția mă doare apendicita nu e așa de greșită cum pare. Se spune mă supără/necăjește/sâcâie etc. o boală, mă face să sufăr o boală, iar de aici la mă doare o boală, nu e decât un mic pas… La fel, se poate spune apendicita îmi provoacă dureri, deci, altfel spus, boala nu doare, dar dă durere.
Codri înverziți sunt frumoși.
Pantaloni albaștri s-au rupt.
Am discutat despre niște parametrii importanți.
Parametri cei mai importanți au fost discutați.
Codrii înverziți sunt frumoși.
Înverziții codri freamătă.
Pantalonii albaștri s-au rupt.
Am discutat despre niște parametri importanți.
Parametrii cei mai importanți au fost discutați.
Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, doi i (sau trei, în cazul cuvintelor ca uliii, vizitiii, copiii). Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul: codrii înverziți, dar înverziții codri. În sintagma niște parametri importanți, articolul este nehotărât (niște), așadar toate cuvintele se scriu cu un singur i.
copii se joacă

cobaiii sunt rozătoare
un copil
doi copii
copiii se joacă

un cobai
doi cobai
cobaii sunt rozătoare
În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea articolului hotărât -i la forma nearticulată. Substantivele care au doi i la plural (copii, ulii, vizitii) capătă încă unul în forma articulată (copiii, uliii, vizitiii), iar substantivele care au un singur i la plural (oameni, cobai) vor avea doi i în forma articulată (oamenii, cobaii).
cea mai bine plătită doctoriță cel mai bine plătită doctoriță Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă, în acest caz, la adverbul bine, nu la adjectivul plătită. Doctorița nu este cea mai plătită, ci cea plătită cel mai bine. Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu cel pus la masculin.

Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: Doctorița cel mai bine plătită, nu Doctorița *cea mai bine plătită.
Până număr la trei să plecați de-aici! Până număr până la trei să plecați de-aici! Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezența primului până creează confuzie, dar este necesar și cel de-al doilea.
De-te la o parte
Dădeți-vă jos.
Dă-te la o parte.
Dați-vă jos.
Nu fă asta. Nu face asta. Imperativul negativ se formează cu infinitivul verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci, nu face.
a avansa înainte a avansa A avansa implică noțiunea de înaintare.
De ce te râzi? De ce râzi? A râde este verb intranzitiv, nu reflexiv.
îmi place de cineva îmi place cineva Cineva este subiect gramatical, deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția de.
preț scump preț mare Un produs este scump atunci când prețul său este mare. Preț scump este o struțo-cămilă.
să aibe parte să aibă parte Vezi definiția (mai ales cea din Dicționarul ortografic).
el/ea se așează el/ea se așază
sticlă de un kilogram sticlă de un litru Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci „sticlă de un kilogram” este restrictiv sau impropriu, sintagma fiind valabilă doar în cazul unor anumite lichide cu densitatea apropiată de 1kg / litru – apă, bere etc.
ora una
ora doi
ora doisprezece
ora douăzeci și una
ora douăzeci și doi
ora unu
ora două
ora douăsprezece
ora douăzeci și unu
ora douăzeci și două
Este greșit argumentul că aici s-ar face acordul cu oră. Se folosește pur și simplu din motive de tradiție: pe vremuri se folosea (un) ceas/ (două) ceasuri nu oră. Între timp ceas s-a schimbat cu oră, însă structura s-a păstrat.
Am luat un pix de la ei și i l-am dat înapoi. Am luat un pix de la ei și li l-am dat înapoi. Deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este ...li l-am dat...
nu se există așa ceva nu există așa ceva Folosirea unei forme reflexive *a se exista este incorectă.
Liniște! Să nu se audă musca! Liniște! Să se audă musca! Dacă musca nu se aude, probabil e gălăgie. Dacă preferați să folosiți negația, spuneți: Liniște! Să nu se audă nici musca!
cu surle și trâmbițe cu surle și tobe Surla și trâmbița sunt amândouă instrumente de suflat. O paradă militară are atât instrumente de suflat, cât și de percuție.
... datorită publicului și a încurajărilor acestuia... ... datorită publicului și încurajărilor acestuia... După datorită se folosește dativul. Articolul posesiv a (al, ai, ale) este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.
Era crispat și zâmbea fortuit. Multe din marile descoperiri au fost făcute fortuit. Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „forțat”.
cartea anului acesta cartea anului acestuia Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
el se înșeală
vrea să (te) înșale
el se înșală
vrea să (te) înșele
Vezi definiția. Forma înșale este valabilă doar pentru „a pune șaua pe...”.
eu crap (de râs, de ciudă).
tu crapi (de râs, de ciudă).
eu crăp (de râs, de ciudă).
tu crăpi (de râs, de ciudă).
Când am venit la tine, tu plecasei deja. Când am venit la tine, tu plecaseși deja. Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, persoana a II-a, singular se construiește cu terminația -seși, nu -sei: plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.
Ne-am văzut doar odată în ultimul an.
A fost o dată ca niciodată...
O dată cu Ana, a venit și Barbu.
Era vesel și o dată s-a întristat.
Ne-am văzut doar o dată în ultimul an.
A fost odată ca niciodată... (cândva)
Odată cu Ana, a venit și Barbu. (concomitent)
Era vesel și odată s-a întristat. (deodată)
O dată se scrie despărțit numai când indică enumerarea (o dată, de două ori). Când are unul din sensurile „cândva”, „concomitent”, „deodată”, se scrie legat, fiind adverb. Vezi definiția.
Să cere-ți voie înainte să plecați.
Nu trage-ți!
Cereți drepturile tale.
Trageți pătura pe tine.
Să cereți voie înainte să plecați.
Nu trageți!
Cere-ți drepturile tale.
Trage-ți pătura pe tine.
Ți se desparte prin cratimă atunci când are rol de pronume, fiind forma prescurtată a lui îți: cere-ți (tu, ție, drepturile tale), trage-ți (tu, ție, pătura pe tine). Când indică desinența de plural, persoana a II-a a verbelor, ți se scrie desigur lipit de verb: voi cereți, voi trageți.
Aș venii și eu cu voi.
Cât am putut dormii!
Aș veni și eu cu voi.
Cât am putut dormi!
Infinitivul verbului nu are nevoie de un i în plus. În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv.
... a fost investit în funcția de ... ... a fost învestit în funcția de ... investit înseamnă folosit într-o afacere, plasat (se referă la capital).
câine sur la vânătoare. câine surd la vânătoare. Expresia are sensul: „pe nepregătite”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...
a da sfoară în țară a da sfară/șfară în țară
condițiile cele mai optime
o listă foarte completă
condițiile optime
o listă completă
Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: ultrasensibil, splendid, perfect nu formează grade de comparație.
De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim etc.
Din cauza la vremea urâtă, n-am mai mers la munte. Din cauza vremii urâte, n-am mai mers la munte. „Din cauza” este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.
intreprinde, intreprindere, intreprinzător... întreprinde, întreprindere, întreprinzător... Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu î, nu cu i.
mă risc să dau un pronostic...
te riști să-l înfrunți pe șef?
risc să dau un pronostic...
riști să-l înfrunți pe șef?
Chiar dacă unele dicționare menționează că a risca este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.
anti-drog
ne-respectuos
răs-poimâine
antidrog
nerespectuos
răspoimâine
În general, în limba română, prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă.
Le-am mulțumim la cei care m-au ajutat.
I-am mulțumit la unu dintre cei care m-au ajutat.
Le-am mulțumit celor care m-au ajutat.
I-am mulțumit unuia dintre cei care m-au ajutat.
Le-am mulțumit la trei dintre cei care m-au ajutat.
Le-am mulțumit la asemenea/astfel de oameni pentru ajutorul dat.
Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni sunt complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am mulțumit?” (celor etc.), nu la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” (la cei etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ (celui etc.). Varianta la cei nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită sau o formă populară.
Limba literară acceptă construcția cu prepoziția la numai când complementul indirect este exprimat printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv invariabil (de exemplu asemenea, astfel).
abrogarea legii adoptată acum un an abrogarea legii adoptate acum un an Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului a adopta, în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. În acest caz, legii este în cazul genitiv, deci și adoptate trebuie declinat în cazul genitiv. Corect este așadar legea adoptată, dar legii adoptate.
numai știu ce să cred.
nu mai tu știi ce s-a întâmplat.
nu mai știu ce să cred.
numai tu știi ce s-a întâmplat.
Numai se scrie într-un cuvânt când are sensul de „doar”. Când arată încetarea unei acțiuni, nu mai se scrie separat.
a înpodobi
a înproșca
a se înbuiba
a înbiba
a împodobi
a împroșca
a se îmbuiba
a îmbiba
Înainte de b sau p se pune aproape întotdeauna consoana m, nu n. Fac excepție cuvintele compuse (sânpetru, nonprofit) și cuvintele împrumutate literal din alte limbi (hornpipe).
Ouălele sunt proaspete.
Încondeierea ouălelor este o tradiție frumoasă.
Ouăle sunt proaspete.
Încondeierea ouălor este o tradiție frumoasă.
Vezi definiția (click pe „declinări” pentru a vedea lista completă a declinărilor).
Plouă în continuu.
România este încontinuu progres.
Plouă încontinuu (incontinuu).
România este în continuu progres.
Încontinuu se scrie într-un cuvânt atunci când are valoare de adverb (echivalent cu mereu, întruna) și despărțit atunci când avem prepoziția în și adjectivul continuu.
Incontinuu este echivalent cu încontinuu; a nu se confunda cu discontinuu (confuzie care ar putea fi generată de alte perechi de antonime formate cu prefixul in: consecvent - inconsecvent, constant - inconstant, etc.).
Statele Unite ale Americii este o țară mare și puternică. Statele Unite ale Americii sunt o țară mare și puternică. Trebuie făcut acordul în număr între subiect și predicat. De remarcat că și atunci cînd se folosește prescurtarea SUA trebuie folosit pluralul!
Solicitatorul întrunește un summum de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.
Solicitatorul întrunește o sumă de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.
Scriitorul a ajuns la un summum de calități artistice greu de depășit.
Summum are sensul de gradul cel mai înalt, punct maxim. Folosirea lui cu sensul de sumă, sumedenie este greșită.
ascultă muzică la maxim/minim
maxim de profit cu un minimum efort.
ascultă muzică la maximum/minimum
maximum de profit cu un minim efort.
La maximum este o locuțiune adverbială (vezi definiția).
Doar maxim este adjectiv. Ca substantiv însă, maximum este sinonim cu maxim (vezi definiția).
Doamna Ionescu este un filolog / politician / doctor / președinte / artist / profesor / muzician / sculptor renumit. Doamna Ionescu este o filologă / politiciană / doctoriță / președintă / artistă / profesoară / muziciană / sculptoriță renumită. Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba română.
un medicament pentru ameliorarea durerii un medicament pentru atenuarea durerii A ameliora înseamnă a îmbunătăți, or durerea nu poate fi îmbunătățită. E corect, însă, ameliorarea stării de sănătate.
rata de promovabilitate la bac rata de promovare la bac Rata de promovabilitate s-ar interpreta ca „procentul calității de a putea fi promovat”, ceea ce, strict vorbind, ar putea fi corect, dar este extraordinar de încâlcit.