Articol/Ionel Funeriu/șapte, săptămână, hebdomadar: Diferență între versiuni

De la Dexonline wiki
Jump to navigation Jump to search
(Nicio diferență)

Versiunea de la data 2 ianuarie 2020 12:27

Biografii lexicale
Articol publicat de Ionel Funeriu în Biografii lexicale, Editura Brumar, 2019

șapte este o cifră magică prezentă, între altele, în simbolistica de rit creștin, unde sacramentele sunt în număr de șapte: botezul, confirmarea, căsătoria, penitența, euharistia, hirotonisirea și maslul; păcatele cele mari sunt tot șapte: îngâmfarea, invidia, hula, zgârcenia, lenevia, desfrâul și furia. Planetele sistemului solar văzute de pe Pământ sunt și ele tot în număr de șapte: Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn, Neptun, Uranus[1]. Cuvântul care desemnează un interval temporal de șapte zile consecutive este săptămâna. Originea cuvântului e latinească: septimana. De la septem = șapte, romanii au format numeralul ordinal septimus = al șaptelea și, prin derivare, adjectivul septimanus, la feminin, septimana. Limbile romanice l-au moștenit atât pe septem, cât și pe septimana: rom. șapte, săptămână, fr. sept, semaine, it. sette, settimana, port. sete, semana, sp. siete, semana.

În episoadele viitoare voi analiza numele zilelor săptămânii. Se va vedea atunci legătura clară dintre Marte și marți, Mercur și miercuri, Jupiter (Jovis, Joe) și joi ș.a.m.d.

Acum mă limitez să le enumăr, oferindu-vă succint originea și răspândirea lor în arealul romanic, cu gândul la atâția români care își duc veacul prin Italia, Franța și Spania (unii, mai puțini, și în Portugalia):

luni (fr. lundi, it. lunedì, sp. lunes) = ziua Lunii;

marți (fr. mardi, it. martedì, sp. martes) = ziua războinicului Marte;

miercuri (fr. mercredi, it. mercoledì, sp. miércoles) = ziua negustorului Mercur;

joi (fr. jeudi, it. giovedì, sp. jueves) = ziua celui mai puternic dintre zei, Jupiter (Jovis, la vocativ: Jove);

vineri (fr. vendredi, it. venerdì, sp. viernes) = ziua zeiței Venera (Venus, Veneris);

sâmbăta = (fr. samedi, it. sabato, port. sabado, sp. sabado); în românește, termenul a ajuns prin filieră slavă: sonbota (cuvânt ale cărui legături îndepărtate sunt cu zeul agriculturii și al justiției, Saturn, și cu sabatul evreiesc);

duminica (fr. dimanche, it. domenica, port. domingo, sp. domingo) = ziua Domnului (din lat. dominica, derivat de la Dominus).

Veți fi observat, desigur, că de luni până vineri lipsesc cuvintele portugheze corespunzătoare; aceasta pentru că lusitanii „numărau" zilele săptămânii începând cu duminica; lunea fiind a doua zi, au numit-o segunda-feira, marțea - terça-feira, miercurea - quarta-feira, joia - quinta-feira, vinerea - sexta-feira...

Numeralul latinesc septem (șapte) are o mulțime de descendenți în română, unii împrumutați direct dintr-o limbă romanică (italiana, franceza), alții creați prin derivare pe teren românesc. Diferența pe portativ între șapte note muzicale, între do și si, să zicem, se numește septimă (cf. termeni analogi ca: terță, octavă...). Există un joc de cărți numit șeptic, unde piesa cea mai râvnită e șeptarul (șeptica), avem apoi numeralul fracționar o șeptime, două, trei sau mai multe (dar nu mai mult de șase!) șeptimi, precum și adjectivul și adverbul săptămânal (apariție săptămânală, respectiv apare săptămânal). Cuvântul mai este folosit și ca substantiv într-o propoziție precum: săptămânalul „România literară” apare la București. Acest din urmă termen pierde în vremea noastră teren în favoarea lui hebdomadar, un neologism de sorginte franceză (hebdomadaire), unde recunoaștem ușor numeralul din vechea greacă hebdo = șapte. (Pronunțând hebdo- ne amintim cu oroare de atacul terorist de la Charlie Hebdo.)

Septem poate fi recunoscut și în onomastica românească: prenumele Septimiu a însemnat, la origine, al șaptelea născut dintr-o familie, după cum Octavian (Octav) era al optulea, iar Sextil — al șaselea. Legătura etimologică dintre prenume și numeral s-a pierdut treptat în conștiința vorbitorilor, încât nu rareori se întâmplă ca întâiul copil al unei familii să se numească Octavian ori Septimiu. Nici măcar numele unuia dintre cei mai mari lingviști români — este vorba de Sextil Pușcariu — nu sunt sigur că ar corespunde realității etimologice.

În sfârșit, mandatul de șapte ani al unui demnitar se numește septenat. În Franța, cuvântul septennat se bucura de o frecvență ridicată, pentru că, până la Jacques Chirac, președintele era ales pe o perioadă de șapte ani.

P.S. șepte este o variantă fonetică a lui șapte. Se folosește adesea în convorbirile telefonice pentru a nu fi confundat cu vecinul său mai mic: șase.


  1. Pluto(n) este, în terminologia astronomilor, „cea mai mare planetă pitică”. A fost descoperită târziu (1930) așa că nu intra în „calculul” vechilor astrologi. Pământul (Terra) era considerat centrul universului, prin urmare nici el nu se punea la socoteală. Azi știm că planetele sistemului solar sunt (deocamdată?) nouă la număr.