Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Ionel Funeriu/ține de tenis”

Sari la navigare Sari la căutare
fără descrierea modificării
(Pagină nouă: ''ține de tenis'' Verbul ''a ține'' face parte din vocabularul fundamental al limbii române, bucurându-se de frecvență ridicată și capacitate derivativă remarcabilă. Pe...)
 
 
(Nu s-au afișat 3 versiuni intermediare efectuate de un alt utilizator)
Linia 1: Linia 1:
''ține de tenis''
[[Fișier:Biografii_lexicale_Ionel_Funeriu_2019.png|thumb|right|alt="Biografii lexicale"|Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019]]
 


Verbul ''a ține'' face parte din vocabularul fundamental al limbii române, bucurându-se de frecvență ridicată și capacitate derivativă remarcabilă. Pe lângă sensul lui principal, pe care toată lumea i-l cunoaște, cuvântul dobândește unele sensuri secundare formând o mulțime de expresii, în care semnificația cuvântului se îndepărtează uneori destul de mult de cea inițială, concretă. Una este să spui: „un copil ''ține'' două mere în mână” și cu totul altceva să anunți că „ședința ''ține'' două ore”. Evident, nimeni nu înțelege că cineva ''ține'' orele în mână, ci că ședința ''durează ''două ore. N-avem decât să examinăm expresii și locuțiuni precum: ''a ține ''(''la cineva'') = a iubi, a îndrăgi, ''a ține locul ''(''cuiva'')'' ='' a înlocui, ''a ține la tăvăleală'' = a rezista la efort, ''a ține minte'' = a memora, ''a ține în frău'' = a stăpâni, a domina și atâtea altele în structura cărora sensul verbului ''a ține'' s-a îndepărtat radical de concretețea semnificației inițiale sau chiar a dispărut cu totul, cum se întâmplă frecvent în locuțiuni.
Verbul ''a ține'' face parte din vocabularul fundamental al limbii române, bucurându-se de frecvență ridicată și capacitate derivativă remarcabilă. Pe lângă sensul lui principal, pe care toată lumea i-l cunoaște, cuvântul dobândește unele sensuri secundare formând o mulțime de expresii, în care semnificația cuvântului se îndepărtează uneori destul de mult de cea inițială, concretă. Una este să spui: „un copil ''ține'' două mere în mână” și cu totul altceva să anunți că „ședința ''ține'' două ore”. Evident, nimeni nu înțelege că cineva ''ține'' orele în mână, ci că ședința ''durează ''două ore. N-avem decât să examinăm expresii și locuțiuni precum: ''a ține ''(''la cineva'') = a iubi, a îndrăgi, ''a ține locul ''(''cuiva'')'' ='' a înlocui, ''a ține la tăvăleală'' = a rezista la efort, ''a ține minte'' = a memora, ''a ține în frău'' = a stăpâni, a domina și atâtea altele în structura cărora sensul verbului ''a ține'' s-a îndepărtat radical de concretețea semnificației inițiale sau chiar a dispărut cu totul, cum se întâmplă frecvent în locuțiuni.
Linia 16: Linia 15:
----
----
<references/>
<references/>
[[Categorie:Sincronizare]]
[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]
{{CuvinteCheie|ține, tenis}}
Lingviști
349 de modificări

Meniu de navigare