Articol/Ionel Funeriu/Nicolae

De la dexonline wiki
< Articol‎ | Ionel Funeriu
Versiunea din 14 martie 2020 15:19, autor: Anca Alexandru (discuție | contribuții)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Sari la navigare Sari la căutare
Biografii lexicale
Articol publicat de Ionel Funeriu în Biografii lexicale, Editura Brumar, 2019

Profesorului Nicolae Felecan: închinare


În ziua de 6 decembrie a fiecărui an îl sărbătorim pe Sfântul Nicolae. Originea europeană a prenumelui Nicolae o găsim în greaca veche unde Nike era zeița ce-o însoțea la război pe Atena. Cum izbânda era mai totdeauna de partea celor două, Nike a ajuns să semnifice chiar „victorie”. Tot în greaca veche, laos însemna „popor” (demos e un sinonim pe care îl recunoaștem în neologismul democrație). Prin alăturarea celor două cuvinte, s-a obținut compusul Nicolaos, adică „victoria poporului”. Romanii l-au preluat de la greci în forma Nicolaus, prenume care s-a răspândit în toată lumea; l-au purtat celebrități precum italianul Niccolò Paganini (compozitor, violonist), austriacul Nikolaus Lenau (poet), sârbul Nikola Tesla (inventator), danezul Niels Bohr (fizician), Nicolas Sarkozy (președintele Franței), ucraineanul Nikita Hrușciov (secretar general al PCUS), englezul Nicholas Pegg (scriitor și regizor), americanul Nicholas Cage (actor), iar la noi Nicolae (Bălcescu, Iorga, Grigorescu...), ca să citez doar câteva nume ce-mi vin întâmplător în minte.

Prenumele Nicolae cunoaște o sumedenie de variante, multe dintre ele hipocoristice (diminutive, prescurtări): Nicu, Nicușor, Nicola, Niculăiță, Nicodim, Nichita, Nicoară, Nichifor, Neculai, Laie, Lăiță, Miculae, Micula, Colea, Coli, Nichi... Unele dintre acestea au devenit nume de familie: Nicola, Nicolăescu, Niculescu, Miclăuș, Micula, Nicoară. Altele au ajuns să desemneze nume de așezări omenești, oiconime cum le spun lingviștii (din grecescul oico = casă, locuință și onoma = nume): Sânnicolau Mare (județul Timiș), Sânnicolau de Munte, Sânnicolau de Beiuș (ambele din județul Bihor). Interesant este că numele acestor localități sunt compuse din adjectivul sân(t) provenit din lat. sanctus, care se atașează variantei germ. Nikolaus, în grafie românească Nicolau. În oiconimul Sânmiclăuș (județul Alba), îl recunoaștem pe același sân(t), dar de data aceasta în alianță cu Miclăuș (din magh. Miklos).

Suferind modificări fonetice, potrivit specificului limbii de adopție, numele zeiței Nike a creat mai întâi prenume masculine. Ulterior, din acestea s-au format cele feminine ca: Nicoleta, Nicolina, Niculina, Nina, Coleta (din fr. Colette, it. Coletta) ș.a. Unele variante s-au îndepărtat fonetic atât de mult față de originarul Nicolae (vezi Nichita, Nicoară, Nichifor, Coleta, Nina), încât vorbitorii nu le mai raportează la sursă și, în consecință, nici nu-și mai serbează onomastica în 6 decembrie. Îndepărtarea fonetică a unor variante față de etimon este un fenomen comun limbilor europene; în germană Klaus, prenumele președintelui nostru, provine din Nikolaus, prin urmare, dacă l-am traduce, echivalentul românesc al lui Klaus Iohannis ar fi Nicușor Ionescu.

În calendarul ortodox, găsim multe sărbători ce poartă nume de sfinți: Sânvăsâi, Sântion, Sâmedru, Sângeorz, Sâmpetru ș.a., unde îi recunoaștem pe Vasile, Ion, Dumitru, Gheorghe și Petru. Nicolae lipsește din această listă; absența e însă numai aparentă, căci în Banat, Crișana de nord și Țara Hațegului sărbătoarea este cunoscută sub numele Sânnicoară. Atât numai că Nicoară, nemaifiind simțit de toți românii ca aparținând familiei lui Nicolae, numele sărbătorii e astăzi pe cale de dispariție.

Cum am văzut, Nicolae (Nike + laos) înseamnă victoria poporului. Acum 27 de ani, poporul a repurtat marea victorie alungându-l pe... Nicolae întâiul. Acum un an, tot în decembrie, poporul a obținând a doua victorie, înscăunându-l pe (Ni)K(o)LAUS. Să sperăm că istoria nu îl va consemna, în linie succesorală, drept Nicolae al doilea…

P.S. Un sfat prietenesc: chiar dacă ați știut, chiar dacă ați aflat din dicționare ori, poate, abia din lectura de azi, că Nike e, în grecește, „victorie”…, și, mai cu seamă, chiar dacă știți că grecii îl pronunță n-i-k-e, nu riscați să-l rostiți aidoma în nicio împrejurare, nici măcar la magazinul de unde cumpărați celebrii teniși Nike: veți simți privirile îngăduitor-disprețuitoare ale anglofonilor din jur. Vă spun din experiență: de două ori am avut parte de ele, prima dată la Mallul timișorean, a doua oară la Parndorful austriac… și m-am lecuit.