https://wiki.dexonline.ro/index.php?title=Articol/Ionel_Funeriu/diminutive&feed=atom&action=historyArticol/Ionel Funeriu/diminutive - Revizia istoricului2024-03-28T20:17:49ZIstoricul versiunilor pentru această pagină din wikiMediaWiki 1.37.1https://wiki.dexonline.ro/index.php?title=Articol/Ionel_Funeriu/diminutive&diff=4061&oldid=prevAnca Alexandru la 11 martie 2020 09:222020-03-11T09:22:54Z<p></p>
<table style="background-color: #fff; color: #202122;" data-mw="interface">
<col class="diff-marker" />
<col class="diff-content" />
<col class="diff-marker" />
<col class="diff-content" />
<tr class="diff-title" lang="ro">
<td colspan="2" style="background-color: #fff; color: #202122; text-align: center;">← Versiunea anterioară</td>
<td colspan="2" style="background-color: #fff; color: #202122; text-align: center;">Versiunea de la data 11 martie 2020 11:22</td>
</tr><tr><td colspan="2" class="diff-lineno" id="mw-diff-left-l27">Linia 27:</td>
<td colspan="2" class="diff-lineno">Linia 27:</td></tr>
<tr><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>[[Categorie:Sincronizare]]</div></td><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>[[Categorie:Sincronizare]]</div></td></tr>
<tr><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]</div></td><td class="diff-marker"></td><td style="background-color: #f8f9fa; color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #eaecf0; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div>[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]</div></td></tr>
<tr><td colspan="2" class="diff-side-deleted"></td><td class="diff-marker" data-marker="+"></td><td style="color: #202122; font-size: 88%; border-style: solid; border-width: 1px 1px 1px 4px; border-radius: 0.33em; border-color: #a3d3ff; vertical-align: top; white-space: pre-wrap;"><div><ins style="font-weight: bold; text-decoration: none;">{{CuvinteCheie|diminutiv, sufix, purcel, ghiocel, lăcrimioară, albăstriță, dantelă, butoi, pis, pisică, pisoi}}</ins></div></td></tr>
</table>Anca Alexandruhttps://wiki.dexonline.ro/index.php?title=Articol/Ionel_Funeriu/diminutive&diff=4058&oldid=prevRadu Borza: Pagină nouă: Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019 C...2020-03-10T20:59:38Z<p>Pagină nouă: <a href="/wiki/Fi%C8%99ier:Biografii_lexicale_Ionel_Funeriu_2019.png" title="Fișier:Biografii lexicale Ionel Funeriu 2019.png">thumb|right|alt=Biografii lexicale|Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019</a> C...</p>
<p><b>Pagină nouă</b></p><div>[[Fișier:Biografii_lexicale_Ionel_Funeriu_2019.png|thumb|right|alt=Biografii lexicale|Articol publicat de '''Ionel Funeriu''' în ''Biografii lexicale'', Editura Brumar, 2019]]<br />
<br />
Cuvântul ''diminutiv'' a pătruns în română relativ târziu. El provine din francezul ''diminutif'' care, la rându-i, este descendentul latinescului ''diminutivus'', un derivat al verbului ''diminuere'' = a micșora. Formațiile diminutivale sunt bine reprezentate în limba noastră spre deosebire de alte limbi „mai sobre”, ca germana, engleza sau chiar franceza de la care am împrumutat termenul în discuție. Într-adevăr, cine urmărește cu atenție viața diminutivelor în limba română constată că numărul sufixelor diminutivale este important: -''aș'' (''copilaș''), -''ălaș'', -''ălașă'' (''drăgălaș'', ''drăgălașă''), -''el'' (''băiețel'', ''suflețel''), -''ic'', -''ică'' (''tătic'', ''mămică''), -''icel'', -''icică'' (''măricel'', ''floricică''), -''ior'', -''ioară'' (''frățior'', ''surioară''), -''ișor'', -''ișoară'' (''puișor'', ''domnișoară''), -''iță'' (''lămăiță''), -''uș'', -''ușă'' (''purceluș'', ''cățelușă''), -''uleț'' (''ursuleț''), -''uț'', -''uță'' (''slăbuț'', ''străduță'') și mai sunt. Același observator mai poate constata că nu numai substantivele acceptă diminutivarea, ci și adjectivele: ''frumușel'', ''micuț'', adverbele: ''acușica'', ''puțintel'' și pronumele ''cutărică'', ''mătăluță''.<br />
<br />
Un vorbitor recurge la diminutive când e stăpânit de o anume stare afectivă. Obiectele și ființele miniaturale trezesc în noi, de regulă, simpatia. ''Căniță'', ''loc''(''u'')''șor'', ''copilaș'', ''fetiță'', ''ineluș'' se adresează sensibilității noastre mai pregnant decât ''cană'', ''loc'', ''copil'', ''fată'', ''inel''.<br />
<br />
În ciuda numelui pe care îl poartă, diminutivul își contrazice adeseori nota dominantă, aceea de a „micșora” dimensiunea obiectului, a calității sau a acțiunii pe care le denumește. Lingviștii au observat că ''ghiocelul'' nu e un ''ghioc'' mai mic, ''lămâița'' nu e o ''lămâie'' mai mică, nici ''lăcrimioara'' nu e o ''lacrimă'' mai mică și nici ''albăstrița'' nu e o floare mai puțin ''albastră''. Când cineva oferă un buchet de ''lăcrimioare'' unei persoane dragi nu se gândește, desigur, la ''lacrimă'', după cum e destul de improbabil ca primăvara timpuriu, la zărirea primilor ''ghiocei'', să te gândești la ''ghioc''. Nu-i însă nicio îndoială că și primul român care a „legat” ''lăcrimioara'' de ''lacrimă'', și cel care a asociat ''albăstrița'' cu ''albastru'' sau ''ghiocelul'' cu ''ghioc'' ș.a.m.d. au fost persoane sensibile, cu o intensă trăire afectivă, dar și oameni dotați cu excepțională imaginație lexicală de tip asociativ. Este un fapt cunoscut că, prin uz îndelungat, legăturile etimologice dintre cuvinte se estompează treptat, iar până la urmă se șterg complet din conștiința vorbitorilor. Rar ne gândim la etimologia cuvintelor pe care le folosim când vorbim sau când scriem.<br />
<br />
Sensurile cuvintelor evoluează imprevizibil. Se ajunge până acolo încât, paradoxal, diminutivele măresc dimensiunile obiectului desemnat, în loc să le micșoreze. Dacă zic: „azi noapte am tras un ''chefuleț'' de pomină”, toată lumea înțelege că numai mică n-a fost petrecerea, ci din contră. Când auzim pe cineva vorbind de ''lefșoara'' parlamentarilor, nu suntem atât de naivi să înțelegem că plata-i mică, ci că-i exact invers. În cartea sa ''Stilistica limbii române'' din 1944, Iorgu Iordan observă cât de ușor se trece de la diminutiv la augmentativ și citează două texte, ilustrative în această privință, pe care le reproduc pentru pitorescul lor. Primul este din povestea ''Harap-Alb'' a lui Ion Creangă. Ne amintim cu toții de ''Gerilă'', fantasticul personaj cu ale sale „''buzoaie'' groase și dăbălăzate”, din care una „se resfrângea în sus, peste scăfârlia capului, iar cea de dedesubt atârna în jos, de-i acoperea pântecele”. Doar câteva rânduri mai la vale, cititorul constată că ''buzoaiele'' eroului devin... ''buzișoare'': „atunci Gerilă suflă cu ''buzișoarele'' sale cele ascuțite și casa rămâne nici ferbinte, nici rece, cum e mai bine de dormit într-însa”. Al doilea text este din Cezar Petrescu (1907). Scriitorul găsește cu cale să ne explice el însuși ce va să zică diminutivul ''gurița'': „Ea, dă-i și dă-i!… îi mergea ''gurița'' — adică ''guroaia'', că avea o gură să se muște de urechi cu dânsa”.<br />
<br />
Se întâmplă uneori ca un cuvânt să fi fost ''diminutiv'' în limba sursă, dar să nu mai fie perceput ca atare în limba de adopție. Din ''porcus'' latina a obținut cu ajutorul sufixului -''ellus'' diminutivul ''porcellus''. Acesta din urmă a devenit în românește ''purcel''. Nemulțumită parcă de insuficiența diminutivării, româna i-a atașat un al doilea sufix -''uș'', obținând astfel un... ''purceluș''. Pe ''dantelă'' l-am împrumutat de la francezi, unde ''dentelle'' = dințișor este diminutivul lui ''dent'' = dinte. Nici cu ''dantela'' nu ne-am mulțumit, așa diminutiv cum era când am „împrumutat-o”, și i-am spus ''danteluță''.<br />
<br />
Problematica diminutivelor este complexă în limba noastră, n-am cum s-o analizez în toată diversitatea ei ''hic et nunc''. Aș mai vrea totuși să adaug că sufixele diminutivale — cu deosebire sufixul -''aș'' —, atunci când sunt atașate unor nume de profesii prestigioase, le imprimă acestora serioase note ironice: ''doctoraș'', ''ingineraș'', ''profesoraș'', ''scriitoraș''. Cât de în firea limbii noastre e diminutivarea ne-o dovedesc adverbele, care o acceptă cu ușurință, ceea ce nu se prea întâmplă în alte limbi. Pe ''depărtișor'' îl găsim la Eminescu în versurile de factură populară:<br />
<br />
Bădișor, ''depărtișor'',<br />
<br />
Ce-mi trimiți atâta dor?<br />
<br />
iar pe ''târzior'' l-am găsit ''—'' plăcută surpriză! — chiar la Brumar, când i-am prezentat doamnei Loredana ''Tîrzioru'' (redactoarea de carte) manuscrisul meu.<br />
<br />
În anumite contexte, un adverb diminutivat poate crea neplăceri. Îmi aduc aminte și azi, deși au trecut atâția ani de atunci, cât de umilit m-am simțit la școală când răspunsul meu a primit calificativul ''binișor'' de la profesorul de istorie pe care, altfel, îl veneram de-a dreptul.<br />
<br />
P.S. Pare de necrezut, dar până și augmentativele pot deveni diminutive. ''Butoiul'' este o ''bute'' mai mare. Astăzi, cuvântul ''butoi'' este mai răspândit și mult mai cunoscut decât ''butea'' de la care s-a format cu ajutorul sufixului -''oi''. Vorbitorii au pierdut legătura semantică dintre cele două cuvinte și nu-l mai percep pe ''butoi'' ca pe un derivat augmentativ, ceea ce le permite să-l diminutiveze: ''butoiaș''.<br />
<br />
P.P.S. Din interjecția ''pis'', româna a creat un diminutiv (''pisica'') și un augmentativ (''pisoi'', puiul ei). Cum se vede, diminutivul e mare, iar augmentativul e mic. <br />
<br />
[[Categorie:Sincronizare]]<br />
[[Categorie:Articole:Ionel Funeriu]]</div>Radu Borza