Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Ionel Funeriu/errare humanum est, perseverare diabolicum”

← Diferența anterioară

Articol/Ionel Funeriu/errare humanum est, perseverare diabolicum (vedeți sursă)

Versiunea de la data 12 octombrie 2020 22:11

8 octeți adăugați , 12 octombrie 2020 22:11

fără descrierea modificării

Radu Borza

Lingviști, Birocrați, Administratori

1.455 de modificări

@@ Linia 12: / Linia 12: @@
 Toți suntem supuși greșelii și n-ar trebui să ne supărăm când ni se atrage atenția. Mai ales când cineva o face cu bună credință și pe un ton urban. N-am fost scutit de erori în ceea ce am scris, am suferit când le-am descoperit ''post factum, ''prin urmare nu dau lecții nimănui. Vorbesc și scriu însă despre limba română urmând, pe cât pot, îndemnul Văcărescului pe care l-am mai citat cu altă ocazie: „creșterea limbii românești și-a patriei cinstire”.
-Acum, la sfârșit, o distincție trebuie făcută neapărat. Una e să greșești întâmplător, din neatenție sau grabă (''errare''), și cu totul alta să stărui în greșeală (''perseverare''). Vă mai aduceți aminte de atoatecunoscătorul de pe vremuri, aplaudat de popor ca nimeni altul, care ar fi intenționat — se zicea — să-l scoată pe ''x ''din alfabetul românesc, pentru că... „nu ''ezistă''” sau de consoarta-i academician, și doctor, și inginer care ne vorbea de ''iepocă ''și ''codoi ''(= CO_{2})? Sunt astea „greșeli” sau „erori”?, cum se întreabă dilematic și apoi ne luminează șeful învățământului românesc. Când auzi pe unul ca acesta prezentându-și scuze ''anticipat ''pentru greșelile pe care le-a comis alaltăieri sau plângându-se că ''genunchele ''îi este bolnav, când îți mai și zgârie urechea „muzicală” cu „manualul ''iasă ''la timp”, toate în aceeași emisiune TV, te mai întrebi oare care-i eroarea sau care-i greșeala?
+Acum, la sfârșit, o distincție trebuie făcută neapărat. Una e să greșești întâmplător, din neatenție sau grabă (''errare''), și cu totul alta să stărui în greșeală (''perseverare''). Vă mai aduceți aminte de atoatecunoscătorul de pe vremuri, aplaudat de popor ca nimeni altul, care ar fi intenționat — se zicea — să-l scoată pe ''x ''din alfabetul românesc, pentru că... „nu ''ezistă''” sau de consoarta-i academician, și doctor, și inginer care ne vorbea de ''iepocă ''și ''codoi ''(= CO<sub>2</sub>)? Sunt astea „greșeli” sau „erori”?, cum se întreabă dilematic și apoi ne luminează șeful învățământului românesc. Când auzi pe unul ca acesta prezentându-și scuze ''anticipat ''pentru greșelile pe care le-a comis alaltăieri sau plângându-se că ''genunchele ''îi este bolnav, când îți mai și zgârie urechea „muzicală” cu „manualul ''iasă ''la timp”, toate în aceeași emisiune TV, te mai întrebi oare care-i eroarea sau care-i greșeala?
 Eu pledez pentru înțelegere și toleranță, dar în limitele bunului simț, căci altfel tare mă tem de replica letală a franțuzului căruia i s-a furat în Ferentari portmoneul: „la tolérance? d’accord, mais pour cela il y a des maisons”.