Articol/Ionel Funeriu/joi

De la Dexonline wiki
< Articol‎ | Ionel Funeriu
Versiunea din 8 ianuarie 2020 07:11, autor: Anca Alexandru (Discuție | contribuții)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Jump to navigation Jump to search
Biografii lexicale
Articol publicat de Ionel Funeriu în Biografii lexicale, Editura Brumar, 2019

În mitologia romană, Jupiter era zeul suprem, stăpânul cerului și al pământului, al tunetelor și fulgerelor, echivalentul lui Zeus al grecilor. Legătura dintre numele zeului atotputernic și joi este evidentă dacă ne raportăm la formele de genitiv și de acuzativ ale lui Jupiter: Jovis, respectiv Jovem. Forma de dativ, pe care o regăsim în maxima: „quod licet Jovi, non licet bovi” = ce-i permis lui Jupiter, nu-i permis oricărui bou, vine să întărească premisa. It. giovedì, fr. jeudi, sp. jueves și al nostru joi confirmă, la rându-le, filiația cuvântului. Precedată de luni, marți și miercuri și succedată de vineri, sâmbătă și duminică, joia stă în centrul săptămânii, așa cum Jupiter tronează în centrul de comandă al universului. Cel mai mare și mai puternic dintre zei a fost asociat de mitologie și, mai târziu, de astrologie, cu atributele grandoarei și forței, reprezentate simbolic de vultur, taur, stejar, fulger și tunet (Jupiter tonans). Este de înțeles atunci de ce planeta cea mai impunătoare și măreață din sistemul nostru solar a căpătat de la astronomi numele lui Jupiter. Mai mult, orbita solară a lui Jupiter este și ea centrală, fiind flancată în stânga de Mercur, Venus și Marte, iar în dreapta de Saturn, Uranus și Neptun.

Faptul că joi îl reprezenta, în mentalul antic, pe stăpânul cerului și al pământului era de natură să confere acestei zile un caracter fast, încât cei născuți sub zodia lui Jupiter erau considerați norocoși, pentru că urmau să trăiască sub auspiciile celui mai puternic dintre zei. Acest datum naturae celestis (dar al naturii cerești) stă la originea îndepărtată a lui jovial = bine dispus, vesel, glumeț... Traseul istoric al acestui cuvânt e cel urmat de majoritatea neologismelor romanice: mai întâi latina târzie a creat din Jovis adjectivul jovialis, care a ajuns la italieni: giovialis și la francezi, unde este atestat prima oară în 1588 în sintagma „l’Astre jovial”. În românește a pătruns mult mai târziu, abia în secolul al XIX-lea, și provine, ca mai toate neologismele din vremea aceea, din franceză. De altfel, supremația culturală a francezei în Europa, până la un moment dat, se reflectă mai ales în domeniul lexical. Zeul suprem germanic era Thor și, cu toate acestea, germana și engleza au adoptat un derivat al lui Jupiter, pe jovial, care, importat din Franța, se bucura de prestigiu cultural.

E o realitate că ziua începutului sau, după caz, sfârșitului de săptămână, ca și cea din mijlocul ei sunt percepute de vorbitori a fi zile mai importante decât celelalte. Nu e deloc întâmplător că duminica este la creștini ziua lui Dumnezeu (Dominus + deus), iar joia a fost, cum am văzut, ziua lui Jupiter la romani. Pentru această ierarhie avem probe indirecte: cele 12 evanghelii sunt citite în biserică în Joia Mare, iar creștinii din vechile sate românești mâncau carne numai joia și duminica. Să mai adăugăm faptul că vițelele născute (mă rog, fătate) în aceste zile erau botezate Joiana și Domnica. Celelalte zile ale săptămânii nu serveau drept bază „onomastică" pentru vite.

Jupiter a fost românizat, făcut cumva „de-al nostru", în varianta Joe — cuvânt atât de apropiat fonetic de joi — ca și cum așa ar fi fost el moștenit în vremuri îndepărtate de la romani. Îl aflăm redat astfel, după modelul cărților populare, de G.I. Tohăneanu în traducerea Eneidei:

...zvârlit-a

Din nori pripitul fulger al lui Joe

și, răzvrătind cu vânturile marea,

Le-a spulberat corăbiile toate.

Pe Joe îl mai găsim ca prenume purtat de personalități cunoscute din lumea muzicii moderne precum: Joe Cocker, Joe Dassin, Joe Dolan. Mare atenție însă, în etimologie se poate păcătui ușor: acest prenume este o abreviere de la Joseph (cuvânt de origine ebraică), prin urmare nu are legătură directă nici cu joi și nici cu Jupiter. Că Joe este hipocoristicul lui Joseph ne-o dovedește prenumele vicepreședintelui Statelor Unite, Joseph Robinette Biden, căruia îi place, urmând moda americană, să se prezinte politicienilor și ziariștilor în variantă abreviată, oarecum familiară: Joe Biden.