Articol/Mioara Avram/Bibliografie și abrevieri

De la dexonline wiki
< Articol‎ | Mioara Avram
Versiunea din 21 octombrie 2018 04:43, autor: Radu Borza (discuție | contribuții) (Pagină nouă: <center>'''Mioara Avram''' - ''Ortografie pentru toți'', 2002</center> == Abrevieri și semne speciale == adj. = adjectiv n. = neutru adv. = adverb ngr. = neogrec art...)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Sari la navigare Sari la căutare
Versiunea pentru tipărire nu mai este suportată și poate avea erori de randare. Vă rugăm să vă actualizați bookmarkurile browserului și să folosiți funcția implicită de tipărire a browserului.
Mioara Avram - Ortografie pentru toți, 2002

Abrevieri și semne speciale

adj. = adjectiv

n. = neutru

adv. = adverb

ngr. = neogrec

art. = articol, articulat

nom.-ac. = nominativ-acuzativ

cf. = confer „compară”

num. = numeral

conj. = conjunctiv

ord. = ordinal

conjcț. = conjuncție

part. = participiu

dem. = demonstrativ

perf. s. = perfect simplu

engl. = englezesc

pers. = persoană, personal

f. = feminin

pl. = plural

fr. = francez

port. = portughez

> ”a dat” sau „dă”, ”devine”

< „provine din”, ”de la”

  • (înaintea unui cuvînt) notează forme neatestate

/ notează variante

|| notează segmentarea morfologică a unor cuvinte și forme

Între [ ] se redau sunete și cuvinte în transcrierea fonetică

' (deasupra unei litere) notează locul accentului în cuvintele transcrise fonetic (între [ ], cu litere drepte și cu unele semne speciale)

. (dedesubtul unei litere) notează locul accentului în cuvintele redate ortografic (cu litere cursive și fără [ ])

ô = vocală posterioară deschisă inexistentă în limba română literară, intermediară între [a] și [o]

č = consoana redată în ortografie prin c + e, i (ceas, deci)

ó = semivocala redată în ortografie prin e (deal)

ǧ = consoana redată în ortografie prin g + e, i (geam, legi)

ĺ = consoana redată în ortografie prin gh + e, i (gheață, unghi)

ĭ = semiconsoana redată în ortografie prin i (cui, iar)

ř = sunetul palatal nesilabic, de obicei final, redat în ortografie prin i (ari, oricît)

k' = consoana redată în ortografie prin ch + e, i (cheamă, unchi)

ń = consoană nazală palatală inexistentă în limba română literară (= fr. gn, sp. ñ)

ŏ = semivocala redată în ortografie prin o (doar)

ö = vocală anterioară labială existentă în neologisme neadaptate, în care se scrie, de obicei, eu (bleu, pasteuriza)

ŭ = semiconsoana redată în ortografie prin u (au)


Bibliografie

Academia R.S. România, Institutul de Lingvistică al Universității din București, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, București, 1982.

Academia R. S. România, Institutul de Lingvistică al Universității din București, Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație, ediția a IV-a, București, 1983.

G. Beldescu, Ortografia în școală, București, 1973.

G. Beldescu, Ortografie, ortoepie, punctuație, București, 1982

G. Beldescu, Ortografia actuală a limbii române, București, 1984.

Vasile Breban (coordonator), Maria Bojan, Elena Comșulea, Doina Negomireanu, Valentina Șerban, Sabina Teiuș, Limba română corectă. Probleme de ortografie, gramatică, lexic. București, 1973.

Ion Calotă, Contribuții la fonetica și dialectologia limbii române, Craiova, 1986 (capitolul al II-lea: Ortografie. Câteva observații asupra DOOM).

Fulvia Ciobanu, Lidia Sfîrlea, Cum scriem, cum pronunțăm corect. Norme și exerciții, București, 1970. Direcția Generală a Poștelor și Telecomunicațiilor, Direcția de Transporturi Poștale București,

Codul poștal al localităților din R.S.R., București, 1974.

Dicționar ortografic cu elemente de ortoepie și morfologie,Chișinău, 1991.

Sergiu Drincu, Semnele ortografice și de punctuație în limba română. Norme și exerciții, București, 1983.

Al. Graur, Mic tratat de ortografie, București, 1974; republicat în 1995 sub titlul Ortografia pentru toți.

Al. Graur, Dicționar al greșelilor de limbă, București, 1982.

Al. Graur, Puțină gramatică, [I] București, 1987; [II] București, 1988.

Theodor Hristea, Principiile ortografiei românești actuale, în Theodor Hristea (coordonator), Sinteze de limba română, ediția a treia, București, 1984.

Ion Iordan, Petre Gâștescu, D. I. Oancea, Indicatorul localităților din România, București, 1974.

Iorgu Iordan, Gramatica limbii române, București, 1937.

Iorgu Iordan, Limba română actuală. O gramatică a „greșelilor”, ediția a doua, București, 1948.

Iorgu Iordan, Dicționar al numelor de familie românești, București, 1983.

Normele ortografice, ortoepice și de punctuație ale limbii române,Chișinău, 1991

Sextil Pușcariu și Teodor A. Naum, Îndreptar și vocabular ortografic, ediția a doua, București [f.a.].

Flora Șuteu, Dificultățile ortografiei limbii române, București, 1986.

Dorin N. Uritescu, Rodica Uță Uritescu, Aspecte ortografice controversate, București, 1986.

Em. Vasiliu, Scrierea limbii române în raport cu fonetica și fonologia, Universitatea din București, 1979.