Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/II. ă sau e?”

Articol/Mioara Avram/II. ă sau e? (vedeți sursă)

Versiunea de la data 5 iunie 2012 03:09

1.116 octeți adăugați ,  5 iunie 2012 03:09
→‎II. ă sau e?
m
Linia 1: Linia 1:
==II. ă sau e?==
::::::::::::::::::'''Mioara Avram''' - ''Ortografia pentru toți''
 
Problema alegerii între ă şi e este simplă şi se rezolvă ferm şi
Problema alegerii între ă şi e este simplă şi se rezolvă ferm şi
clar după semiconsoanele [í] şi [ů], scrise i şi u; este relativ simplă
clar după semiconsoanele [ĭ] şi [ŭ], scrise ''i'' şi ''u''; este relativ simplă
şi cu o soluţie convenţională după vocale; este complicată şi
şi cu o soluţie convenţională după vocale; este complicată şi
supusă unor reguli în mare parte individuale după consoane.
supusă unor reguli în mare parte individuale după consoane.
1. După semiconsoanele [í] şi [ů], scrise i, respectiv u, de
 
'''1.''' După semiconsoanele [ĭ] şi [ŭ], scrise ''i'', respectiv ''u'', de
fapt, nu există alegere. În limba literară nu se pronunţă niciodată
fapt, nu există alegere. În limba literară nu se pronunţă niciodată
[íă] şi nici nu se scrie iă, ci numai ie (= [íe]): de aceea verbele de
[ĭă] şi nici nu se scrie ''iă'', ci numai ''ie'' (= [ĭe]): de aceea verbele de
conjugarea I cu tema în [í] au -e în loc de -ă la persoana a 3-a sg.
conjugarea I cu tema în [ĭ] au ''-e'' în loc de ''-ă'' la persoana a 3-a sg.
a indicativului prezent (moaie, taie) şi a perfectului simplu (muie,
a indicativului prezent (''moaie, taie'') şi a perfectului simplu (''muie,
tăie) şi -em la persoana 1 pl. a indicativului prezent (muiem, tăiem).
tăie'') şi ''-em'' la persoana 1 pl. a indicativului prezent (muiem, tăiem).
Nu se pronunţă [ůe], ci numai [ůă]), scris uă: de aceea substantivul
Nu se pronunţă [ŭe], ci numai [ŭă]), scris ''uă'': de aceea substantivul
ou are pluralul cu desinenţa -ă (ouă), faţă de desinenţa -e a altor
''ou'' are pluralul cu desinenţa ''-ă'' (''ouă''), faţă de desinenţa ''-e'' a altor
substantive neutre.
substantive neutre.
2. După vocale nu sînt numeroase situaţiile care pun probleme.
 
După i vocalic este valabilă interdicţia apariţiei lui ă, ca şi
'''2.''' După vocale nu sînt numeroase situaţiile care pun probleme.
după i semiconsonantic, care de fapt există în pronunţare, dar nu
După ''i'' vocalic este valabilă interdicţia apariţiei lui ''ă'', ca şi
e notat după vocală. Nu se pronunţă [i-ă] şi nu se scrie iă, ci
după ''i'' semiconsonantic, care de fapt există în pronunţare, dar nu
numai ie (=[i-e]): de aceea şi verbele de conjugarea I cu tema în
e notat după vocală. Nu se pronunţă [i-ă] şi nu se scrie ''iă'', ci
i vocalic au -e în loc de -ă la persoana a 3-a singular a indicativului
numai ''ie'' (=[i-e]): de aceea şi verbele de conjugarea I cu tema în
prezent (apropie, zgîrie) şi a perfectului simplu (apropie, zgîrie,
''i'' vocalic au ''-e'' în loc de ''-ă'' la persoana a 3-a singular a indicativului
16
prezent (''apropie, zgîrie'') şi a perfectului simplu (''apropie, zgîrie,
Mioara Avram
repatrie'') şi ''-em'' la persoana 1 pl. a indicativului prezent (''apropiem,
repatrie) şi -em la persoana 1 pl. a indicativului prezent (apropiem,
zgîriem, repatriem'').
zgîriem, repatriem).
 
După u vocalic nu acţionează însă interdicţia legată de
După ''u'' vocalic nu acţionează însă interdicţia legată de
semiconsoana corespunzătoare, deci sînt posibile ambele vocale în
semiconsoana corespunzătoare, deci sînt posibile ambele vocale în
discuţie, iar scrierea reflectă pronunţarea. Se pronunţă şi se scrie
discuţie, iar scrierea reflectă pronunţarea. Se pronunţă şi se scrie
continuă adj. f. sg. (< continuu) sau vb. (ind. prez. 3 sg. şi pl. de la
''continuă'' adj. f. sg. (< ''continuu'') sau vb. (ind. prez. 3 sg. şi pl. de la
continua) — continue adj. f.-n. pl. sau vb. (conj. prez. 3 sg. şi pl.);
''continua'') — ''continue'' adj. f.-n. pl. sau vb. (conj. prez. 3 sg. şi pl.);
evaluez — evaluăm.
''evaluez'' — ''evaluăm''.
 
După e nu se pronunţă de obicei [ă] şi nici [e] pur. Se scrie
După e nu se pronunţă de obicei [ă] şi nici [e] pur. Se scrie
însă atît ă, cît şi e, conform principiului morfologic, în forme
însă atît ''ă'', cît şi ''e'', conform principiului morfologic, în forme
flexionare diferite ale verbelor cu tema în -e (agrea, crea, suplea):
flexionare diferite ale verbelor cu tema în ''-e'' (''agrea, crea, suplea''):
agreăm, creăm, dar agreez, agreezi, agreeze, respectiv creez,
''agreăm, creăm'', dar ''agreez, agreezi, agreeze'', respectiv ''creez,
creezi, creeze; substantivul provenit din fostul infinitiv lung al
creezi, creeze''; substantivul provenit din fostul infinitiv lung al
verbului crea, anume creare, are genitiv-dativul singular şi pluralul
verbului ''crea'', anume ''creare'', are genitiv-dativul singular şi pluralul
în -ări: creări.
în ''-ări'': ''creări''.
3. Cele mai multe probleme apar după consoane.
 
a. După j, ş alegerea între ă şi e nu se rezolvă la fel de categoric
'''3.''' Cele mai multe probleme apar după consoane.
ca în cazul lui î şi i sau a şi ea.
'''a.''' După ''j'', ''ş'' alegerea între ''ă'' şi ''e'' nu se rezolvă la fel de categoric
În rădăcini se scrie de obicei e: injecţie, jecmăni, jefui, jeg — şi
ca în cazul lui ''î'' şi ''i'' sau ''a'' şi ''ea''.
jegos —, jeli, jerpeli, jertfă, păianjen, scrijeli/scrijela, stînjen; deşert —
În rădăcini se scrie de obicei ''e'': ''injecţie, jecmăni, jefui, jeg'' — şi
şi deşerta, deşertăciune —, muşeţel, şedea, şei pl. şi şelar — şi şelărie,
''jegos'' —, ''jeli, jerpeli, jertfă, păianjen, scrijeli/scrijela, stînjen; deşert'' —
deşela, înşela, înşeua —, şeici (pl. de la şaică), şepci pl. — şi şepcar,
şi ''deşerta, deşertăciune'' —, ''muşeţel, şedea, şei'' pl. şi ''şelar'' — şi ''şelărie'',
şepcărie, şepcuţă —, şeptar şi şeptime, şerb, şerpi pl. — şi şerpar,
''deşela, înşela, înşeua'' —, ''şeici'' (pl. de la ''şaică''), ''şepci'' pl. — şi ''şepcar'',
şerpariţă, şerpărie, şerpesc, şerpoaică, şerpui etc. —, şervet, şes, şesar
''şepcărie, şepcuţă'' —, ''şeptar şi şeptime'', ''şerb, şerpi'' pl. — şi ''şerpar,
şi şesime. Se scrie însă ă în jăcaş, jăchilă, jălbar, jăpcan, jăratic, jărăgai,
şerpariţă, şerpărie, şerpesc, şerpoaică, şerpui'' etc. —, ''şervet, şes, şesar''
jări, jărci (pl. de la jarcă), pojărnicie, stejăriş — şi stejărel, stejăruţ,
şi ''şesime''. Se scrie însă ''ă'' în ''jăcaş, jăchilă, jălbar, jăpcan, jăratic, jărăgai,
stejărişte —; deşănţat, şăgalnic, şăgi (pl. de la şagă), şăluţ, şalvirie,
jări, jărci'' (pl. de la ''jarcă''), ''pojărnicie, stejăriş'' — şi ''stejărel, stejăruţ,
şănţuleţ — şi şănţişor, şănţui, şănţurele —, şătrar — şi şătrăreasă —,
stejărişte'' —; ''deşănţat, şăgalnic'', ''şăgi'' (pl. de la ''şagă''), ''şăluţ, şalvirie,
şătruţă.
şănţuleţ'' — şi ''şănţişor, şănţui, şănţurele'' —, ''şătrar'' — şi ''şătrăreasă'' —,
Ortografie pentru to\i
''şătruţă''.
17
 
Îndreptarele curente îşi permit să simplifice situaţia, formulînd regula
:Îndreptarele curente îşi permit să simplifice situaţia, formulînd regula
scrierii numai cu e în rădăcina cuvintelor, în ciuda “excepţiilor” admise,
scrierii numai cu ''e'' în rădăcina cuvintelor, în ciuda „excepţiilor” admise,
dat fiind că cele mai multe cuvinte scrise corect cu ă sînt cuvinte de mică
dat fiind că cele mai multe cuvinte scrise corect cu ''ă'' sînt cuvinte de mică
importanţă (învechite sau/şi regionale, diminutive rare).
importanţă (învechite sau/şi regionale, diminutive rare).
În afixele flexionare şi lexicale se poate scrie atît ă, cît şi e, în
 
În afixele flexionare şi lexicale se poate scrie atît ''ă'', cît şi ''e'', în
funcţie de afix şi de clasa de flexiune sau de derivare.
funcţie de afix şi de clasa de flexiune sau de derivare.
Substantivele şi adjectivele feminine cu tema în j, ş se pronunţă
Substantivele şi adjectivele feminine cu tema în ''j, ş'' se pronunţă
şi se scriu numai cu -ă la nominativ-acuzativul (şi la vocativul
şi se scriu numai cu ''-ă'' la nominativ-acuzativul (şi la vocativul
egal cu această formă) singular: cîrjă, coajă, grijă, lojă, majă,
egal cu această formă) singular: ''cîrjă, coajă, grijă, lojă, majă,
ojă, plajă, rujă, schijă, tijă, vrajă; avalanşă, broşă, cămaşă,
ojă, plajă, rujă, schijă, tijă, vrajă; avalanşă, broşă, cămaşă,
cireaşă, cravaşă, drăgălaşă, fruntaşă, gureşă, mătuşă, naşă,
cireaşă, cravaşă, drăgălaşă, fruntaşă, gureşă, mătuşă, naşă,
păpuşă, tovarăşă, tuşă, uriaşă, uşă etc. (nu coaje, grije..., cămaşe,
păpuşă, tovarăşă, tuşă, uriaşă, uşă'' etc. (nu ''coaje, grije..., cămaşe,
păpuşe...); ele pot avea -e la plural şi la genitiv-dativ singular:
păpuşe''...); ele pot avea ''-e'' la plural şi la genitiv-dativ singular:
cîrje, plaje, ruje, schije, tije; avalanşe, broşe, cireşe, cravaşe,
''cîrje, plaje, ruje, schije, tije; avalanşe, broşe, cireşe, cravaşe,
drăgălaşe, fruntaşe, gureşe, naşe, tovarăşe, tuşe, uriaşe (celelalte
drăgălaşe, fruntaşe, gureşe, naşe, tovarăşe, tuşe, uriaşe'' (celelalte
substantive din lista dată pentru singular au pluralul în -i). La
substantive din lista dată pentru singular au pluralul în ''-i''). La
genul masculin se pronunţă şi se scrie -ă la forma de singular
genul masculin se pronunţă şi se scrie ''-ă'' la forma de singular
(pentru toate cazurile) a substantivelor bulibaşă, paşă, dar -e în
(pentru toate cazurile) a substantivelor ''bulibaşă, paşă'', dar ''-e'' în
forma de vocativ singular a substantivelor şi adjectivelor terminate
forma de vocativ singular a substantivelor şi adjectivelor terminate
la nominativ-acuzativ în ş: chipeşe (domn!), tovarăşe!
la nominativ-acuzativ în ''ş'': ''chipeşe'' (domn!), ''tovarăşe''!
Verbele de conjugarea I cu tema în j, ş se pronunţă şi se scriu
 
cu -ă la persoana 1 plural şi a 3-a singular şi plural a indicativului
Verbele de conjugarea I cu tema în ''j, ş'' se pronunţă şi se scriu
prezent (degajăm, degajă; înfăşăm, înfaşă) şi la persoana a 3-a
cu ''-ă'' la persoana 1 plural şi a 3-a singular şi plural a indicativului
singular a perfectului simplu (angajă, etajă, încurajă), dar cu -e la
prezent (''degajăm, degajă; înfăşăm, înfaşă'') şi la persoana a 3-a
persoana a 3-a sg. şi pl. a conjunctivului prezent (degaje; înfeşe,
singular a perfectului simplu (''angajă, etajă, încurajă''), dar cu ''-e'' la
îngroaşe etc.). Desinenţa verbelor cu prezent slab este la conjugarea
persoana a 3-a sg. şi pl. a conjunctivului prezent (''degaje; înfeşe,
I -ez, iar la a IV-a -esc: angajez, furişez, mînjesc, păşesc etc.
îngroaşe'' etc.). Desinenţa verbelor cu prezent slab este la conjugarea
Se pronunţă şi se scriu cu ă sufixele -ămînt, -ător şi forma de
I ''-ez'', iar la a IV-a ''-esc'': ''angajez, furişez, mînjesc, păşesc'' etc.
plural (şi genitiv-dativ singular) a sufixului -are: îngrăşămînt;
Se pronunţă şi se scriu cu ''ă'' sufixele ''-ămînt, -ător'' şi forma de
plural (şi genitiv-dativ singular) a sufixului ''-are'': ''îngrăşămînt;
crucişător, înduioşător, înfricoşător, îngrăşător; angajări,
crucişător, înduioşător, înfricoşător, îngrăşător; angajări,
18
amenajări, etajări, încurajări, detaşări, înduioşări, retuşări'' etc.
Mioara Avram
Tot ''-ă-'' este corect în derivatele cu ''-ean'' de la toponime în ''-ani'':
amenajări, etajări, încurajări, detaşări, înduioşări, retuşări etc.
''botoşănean, focşănean''.
Tot -ă- este corect în derivatele cu -ean de la toponime în -ani:
 
botoşănean, focşănean.
Se pronunţă şi se scriu cu ''-e'' sufixele ''-el, -esc'' şi formele de
Se pronunţă şi se scriu cu -e sufixele -el, -esc şi formele de
plural (şi de genitiv-dativ singular) ale sufixelor ''-eală, -ean'':
plural (şi de genitiv-dativ singular) ale sufixelor -eală, -ean:
''rotunjel, burduşel, frumuşel; vitejesc, strămoşesc; oblojeli, greşeli;
rotunjel, burduşel, frumuşel; vitejesc, strămoşesc; oblojeli, greşeli;
clujeni, ieşeni'' etc.
clujeni, ieşeni etc.
Sufixele ''-ăreasă'' şi ''-ereasă'', ''-ărie'' şi ''-erie'' au prima vocală
Sufixele -ăreasă şi -ereasă, -ărie şi -erie au prima vocală
diferită după cum sînt legate de sufixul ''-ar'' (''-ăreasă, -ărie'') sau
diferită după cum sînt legate de sufixul -ar (-ăreasă, -ărie) sau
''-er'' (''-ereasă, -erie''). Se pronunţă şi se scrie corect ''ă'' în ''borşăreasă,
-er (-ereasă, -erie). Se pronunţă şi se scrie corect ă în borşăreasă,
cenuşăreasă'', dar ''e'' în ''lenjereasă''; tot astfel, ''birjărie, căşărie,
cenuşăreasă, dar e în lenjereasă; tot astfel, birjărie, căşărie,
chiţibuşărie, gogoşărie, lăcătuşărie'', dar ''lenjerie, menajerie,
chiţibuşărie, gogoşărie, lăcătuşărie, dar lenjerie, menajerie,
străjerie''.
străjerie.
Derivatele cu ''-esc, -eşte'' de la cuvinte formate cu ''-ar'' se
Derivatele cu -esc, -eşte de la cuvinte formate cu -ar se
pronunţă şi se scriu corect cu ''-ăresc, -ăreşte'': ''birjăresc, birjăreşte,
pronunţă şi se scriu corect cu -ăresc, -ăreşte: birjăresc, birjăreşte,
căluşăresc''; ''e'' din ''-er'' + ''-esc'', ''-eşte'' se menţine: ''străjeresc''.
căluşăresc; e din -er + -esc, -eşte se menţine: străjeresc.
 
b. După s, în rădăcina cuvintelor se pronunţă şi se scrie corect ă
'''b.''' După ''s'', în rădăcina cuvintelor se pronunţă şi se scrie corect ''ă''
în pasăre, să conjcţ., sămînţă, său pron. şi adj. pos., ţesăla, dar e în
în ''pasăre'', ''să'' conjcţ., ''sămînţă, său'' pron. şi adj. pos., ''ţesăla'', dar ''e'' în
chiseliţă, se pron. refl., secară, secui — şi secuiesc, secuime —,
''chiseliţă'', se pron. refl., ''secară, secui'' — şi ''secuiesc, secuime'' —,
semăna — şi asemăna —, seminţe (pl. < sămînţă), seu s.
''semăna'' — şi ''asemăna'' —, ''seminţe'' (pl. < ''sămînţă''), ''seu'' s.
Limba literară face deosebire între să şi se (de exemplu: să ştie conj.,
 
prez. 3 sg. şi pl. activ, personal; se ştie ind. prez. 3. sg. reflexiv-pasiv
:Limba literară face deosebire între ''să'' şi ''se'' (de exemplu: ''să ştie'' conj., prez. 3 sg. şi pl. activ, personal; ''se ştie'' ind. prez. 3. sg. reflexiv-pasiv impersonal; ''să se şti'' conj. prez. 3 sg. reflexiv-pasiv impersonal), ''său'' şi ''seu''. Unele variante regionale cu ''ă'' în loc de ''e'' erau recomandate de vechi îndreptare oficiale: de exemplu, ''chisăliţă, săcui''.
impersonal; să se ştie conj. prez. 3 sg. reflexiv-pasiv impersonal), său şi seu.
 
Unele variante regionale cu ă în loc de e erau recomandate de vechi îndreptare
Pentru afixe alegerea între ''ă'' şi ''e'' se orientează după criterii
oficiale: de exemplu, chisăliţă, săcui.
morfologice. Este corect ''-e'' în substantivele ''mătase, tuse''.
Pentru afixe alegerea între ă şi e se orientează după criterii
Flexiunea unor verbe are atît forme corecte cu ''-e'', cît şi unele cu
morfologice. Este corect -e în substantivele mătase, tuse.
''-ă'': ''coase'' (inf. prez. şi ind. prez. 3 sg.) — ''coasă'' (conj. prez. 3 sg.
Flexiunea unor verbe are atît forme corecte cu -e, cît şi unele cu
şi pl.); ''iese'' (ind. prez. 3 sg.) — ''iasă'' (conj. prez. 3 sg. şi pl.); ''miroase''
-ă: coase (inf. prez. şi ind. prez. 3 sg.) — coasă (conj. prez. 3 sg.
(ind. prez. 3 sg.) — ''miroasă'' (conj. prez. 3 sg. şi pl.). Desinenţa
şi pl.); iese (ind. prez. 3 sg.) — iasă (conj. prez. 3 sg. şi pl.); miroase
verbală şi sufixul adjectival omonim se pronunţă şi se scriu ''-esc''
Ortografie pentru to\i
(nu ''-ăsc''): ''obosesc, rusesc''. Sufixele ''-ărie'' şi ''-erie'' sînt ambele
19
corecte, în cuvinte diferite: ''mătăsărie'', dar ''cocserie''.
(ind. prez. 3 sg.) — miroasă (conj. prez. 3 sg. şi pl.). Desinenţa
 
verbală şi sufixul adjectival omonim se pronunţă şi se scriu -esc
După ''z'', în rădăcina cuvintelor se pronunţă şi se scrie corect ''ă''
(nu -ăsc): obosesc, rusesc. Sufixele -ărie şi -erie sînt ambele
în ''mazăre'' — şi ''măzărar, măzărat'' —, ''măzăriche'', dar ''e'' în
corecte, în cuvinte diferite: mătăsărie, dar cocserie.
''Dumnezeu, muzeu, răzeş'' — şi ''răzeşesc, răzeşie, răzeşime,
După z, în rădăcina cuvintelor se pronunţă şi se scrie corect ă
răzeşiţă'' —, ''reazem'' s. — şi ''rezema'' —, ''zece, zeghe, zemos, zer,
în mazăre — şi măzărar, măzărat —, măzăriche, dar e în
zeţui''. Se face deosebire între ''zeu'' s. şi ''zău'' interj. În afixe se aplică
Dumnezeu, muzeu, răzeş — şi răzeşesc, răzeşie, răzeşime,
răzeşiţă —, reazem s. — şi rezema —, zece, zeghe, zemos, zer,
zeţui. Se face deosebire între zeu s. şi zău interj. În afixe se aplică
principiul morfologic. La substantivele şi adjectivele feminine este
principiul morfologic. La substantivele şi adjectivele feminine este
corect nominativ-acuzativul singular în -ă şi pluralul (= genitiv-dativul
corect nominativ-acuzativul singular în ''-ă'' şi pluralul (= genitiv-dativul
singular) în -e: coacăză — coacăze, oază — oaze, pupăză —
singular) în ''-e'': ''coacăză — coacăze, oază — oaze, pupăză —
pupeze, rază — raze, vitează — viteze. În flexiunea verbală de
pupeze, rază — raze, vitează — viteze''. În flexiunea verbală de
asemenea există forme corecte cu ambele vocale: cutează (ind.
asemenea există forme corecte cu ambele vocale: ''cutează'' (ind.
prez. 3 sg. şi pl.) — cuteze (conj. prez. 3 sg. şi pl.). Desinenţa
prez. 3 sg. şi pl.) — ''cuteze'' (conj. prez. 3 sg. şi pl.). Desinenţa
verbală şi sufixul adjectival omonim se pronunţă şi se scriu corect
verbală şi sufixul adjectival omonim se pronunţă şi se scriu corect
-esc: asurzesc, umezesc, englezesc, franţuzesc. Sufixele -ărie şi
''-esc: asurzesc, umezesc, englezesc, franţuzesc''. Sufixele ''-ărie'' şi
-erie îşi împart formaţiile corecte: brînzărie, ceaprăzărie, orezărie,
''-erie'' îşi împart formaţiile corecte: ''brînzărie, ceaprăzărie, orezărie'',
dar leprozerie.
dar ''leprozerie''.
După ţ, în rădăcina cuvintelor se scrie ă în înţărca, ţăpoi, ţăran,
 
ţăruş, dar e în înţelege, oţet, ţelină, ţencuşă, ţepi pl. (de la ţeapă şi
După ''ţ'', în rădăcina cuvintelor se scrie ''ă'' în ''înţărca, ţăpoi, ţăran,
de la rarul ţep) — şi ţepos, ţepuşă —, ţesăla, ţese — şi ţesător,
ţăruş'', dar ''e'' în ''înţelege, oţet, ţelină, ţencuşă, ţepi'' pl. (de la ''ţeapă'' şi
ţesătorie, ţesătură —, ţest — şi ţestos —, ţevar — şi ţevărie,
de la rarul ''ţep'') — şi ''ţepos, ţepuşă'' —, ''ţesăla, ţese'' — şi ''ţesător,
ţevişoară, ţevos, ţevui —. În afixe criteriile sînt de ordin morfologic.
ţesătorie, ţesătură —, ţest'' — şi ''ţestos —, ţevar'' — şi ''ţevărie,
ţevişoară, ţevos, ţevui'' —. În afixe criteriile sînt de ordin morfologic.
La substantivele şi adjectivele feminine este corect
La substantivele şi adjectivele feminine este corect
nominativ-acuzativul singular în -ă şi pluralul (= genitiv-dativul
nominativ-acuzativul singular în ''-ă'' şi pluralul (= genitiv-dativul
sg.) în -e: aţă — aţe, raţă — raţe, viţă — viţe, lunguiaţă —
sg.) în ''-e'': ''aţă — aţe, raţă — raţe, viţă — viţe, lunguiaţă —
lunguieţe. În flexiunea unor verbe există forme corecte cu -ă şi cu
lunguieţe''. În flexiunea unor verbe există forme corecte cu ''-ă'' şi cu
-e: agaţă, cocoaţă (ind. prez. 3 sg. şi pl.) — agaţe, cocoaţe (conj.
''-e'': ''agaţă, cocoaţă'' (ind. prez. 3 sg. şi pl.) — ''agaţe, cocoaţe'' (conj.
prez. 3 sg. şi pl.). Desinenţa verbală şi sufixul adjectival omonim
prez. 3 sg. şi pl.). Desinenţa verbală şi sufixul adjectival omonim
se pronunţă şi se scriu corect -esc: ameţesc, urîţesc, băieţesc, frăţesc.
se pronunţă şi se scriu corect ''-esc: ameţesc, urîţesc, băieţesc, frăţesc''.
20
În limba literară actuală este corect sufixul substantival ''-eţe'' (nu
Mioara Avram
''-eţă'', care e învechit): ''bătrîneţe, delicateţe, politeţe, tinereţe''. Se
În limba literară actuală este corect sufixul substantival -eţe (nu
pronunţă şi se scrie corect ''-ărie'' în ''cîrnăţărie, faienţărie, zeţărie'',
-eţă, care e învechit): bătrîneţe, delicateţe, politeţe, tinereţe. Se
dar ''-erie'' în ''seminţerie, spiţerie, tapiţerie''.
pronunţă şi se scrie corect -ărie în cîrnăţărie, faienţărie, zeţărie,
Regulile academice din 1932 recomandau scrierea ''-eţă'' în neologisme
dar -erie în seminţerie, spiţerie, tapiţerie.
(''acurateţă, fineţă, nobleţă, politeţă, stricteţă'') şi tolerau variaţia ''-eţe/-eţă''
Regulile academice din 1932 recomandau scrierea -eţă în neologisme
în formaţiile tradiţionale (''bătrîneţe/bătrîneţă, blîndeţe/blîndeţă, tinereţe/
(acurateţă, fineţă, nobleţă, politeţă, stricteţă) şi tolerau variaţia -eţe/-eţă
tinereţă, tristeţe/tristeţă''). După aceste reguli se scria ''înţerca''.
în formaţiile tradiţionale (bătrîneţe/bătrîneţă, blîndeţe/blîndeţă, tinereţe/
 
tinereţă, tristeţe/tristeţă). După aceste reguli se scria înţerca.
'''c.''' După ''d'', se pronunţă şi se scrie corect ''e'' în prepoziţia ''de'' —
c. După d, se pronunţă şi se scrie corect e în prepoziţia de —
şi în compusele cu ea: ''deoarece, deunăzi, devălmăşie'' —,
şi în compusele cu ea: deoarece, deunăzi, devălmăşie —,
conjuncţia ''de'', interjecţia ''de'', în prefixele ''de-'' (''dedulci, depune''),
conjuncţia de, interjecţia de, în prefixele de- (dedulci, depune),
''des-/dez-'' (''dezbrăca, desface'' etc.) şi în cuvintele ''desagă, deştept'',
des-/dez- (dezbrăca, desface etc.) şi în cuvintele desagă, deştept,
dar ''ă'' în ''nădăjdui''. Se admite variaţia ''e/ă'' în verbele ''dăula/dehula''
dar ă în nădăjdui. Se admite variaţia e/ă în verbele dăula/dehula
şi ''depăra/dăpăra''.
şi depăra/dăpăra.
 
După t, în rădăcina cuvintelor se pronunţă şi se scrie corect ă
După ''t'', în rădăcina cuvintelor se pronunţă şi se scrie corect ''ă''
în pieptăna — şi pieptăn (ind. prez. 1 sg.), pieptănat, pieptănătoare,
în ''pieptăna'' — şi ''pieptăn'' (ind. prez. 1 sg.), ''pieptănat, pieptănătoare,
pieptănător, pieptănătorie, pieptănătură —, pieptănar,
pieptănător, pieptănătorie, pieptănătură —, pieptănar,
pieptănariţă, pieptănaş, pieptănuş, tăciune, tăpşan — şi tăpşi —,
pieptănariţă, pieptănaş, pieptănuş, tăciune, tăpşan'' — şi ''tăpşi —,
vatămi (ind. prez. 2 sg.), dar e în pieptene s. sg. şi vb. (conj. prez.
vatămi'' (ind. prez. 2 sg.), dar ''e'' în ''pieptene'' s. sg. şi vb. (conj. prez.
3 sg. şi pl.), piepteni s. pl. şi vb. (ind. prez. 2 sg.), pieptenel, tehui,
3 sg. şi pl.), ''piepteni'' s. pl. şi vb. (ind. prez. 2 sg.), ''pieptenel, tehui,
telpiz. În ce priveşte desinenţele, se pronunţă şi se scrie corect -ă în
telpiz''. În ce priveşte desinenţele, se pronunţă şi se scrie corect ''-ă'' în
năpastă şi soartă. Sufixul -ărie este corect în cofetărie, lăptărie,
''năpastă'' şi ''soartă''. Sufixul ''-ărie'' este corect în ''cofetărie, lăptărie,
papetărie, iar -erie în galanterie, loterie, piraterie.
papetărie'', iar ''-erie'' în ''galanterie, loterie, piraterie''.
După n, se pronunţă şi se scrie corect ă în nădejde, năgară,
 
năjit, nămeţi, năpusti, nătărău, năvădi, năvod, năzdrăvan, dar e în
După ''n'', se pronunţă şi se scrie corect ''ă'' în ''nădejde, năgară,
necaz — şi necăji —, nerod — şi nerozie —, netot. În desinenţe, se
năjit, nămeţi, năpusti, nătărău, năvădi, năvod, năzdrăvan'', dar ''e'' în
pronunţă şi se scrie corect -ă în grindină, lindină, menghină, pagină,
''necaz'' — şi ''necăji'' —, ''nerod'' — şi ''nerozie'' —, ''netot''. În desinenţe, se
dar -e în funingine, imagine, margine, origine, pecingine. Sînt corecte
pronunţă şi se scrie corect ''-ă'' în ''grindină, lindină, menghină, pagină'',
formaţiile benzinărie, marochinărie, dar bombonerie, clovnerie.
dar ''-e'' în ''funingine, imagine, margine, origine, pecingine''. Sînt corecte
d. După r, se pronunţă şi se scrie corect ă în crăpa — şi crăpi
formaţiile ''benzinărie, marochinărie'', dar ''bombonerie, clovnerie''.
Ortografie pentru to\i
 
21
'''d.''' După r, se pronunţă şi se scrie corect ă în crăpa — şi crăpi
(ind. prez. 2 sg.) —, curăţa — şi curăţ, curăţă —, ferăstrău,
(ind. prez. 2 sg.) —, curăţa — şi curăţ, curăţă —, ferăstrău,
înzdrăveni, răbda, răci, răgaz, răposa, răspunde, rătez s., răutate,
înzdrăveni, răbda, răci, răgaz, răposa, răspunde, rătez s., răutate,
Linia 211: Linia 214:
ocărăsc etc.). Sufixul adjectival se pronunţă şi se scrie corect
ocărăsc etc.). Sufixul adjectival se pronunţă şi se scrie corect
-esc: tătăresc, iar sufixul adverbial corespunzător, -eşte: tătăreşte.
-esc: tătăresc, iar sufixul adverbial corespunzător, -eşte: tătăreşte.
22
Mioara Avram
În berărie, pulberărie este corect sufixul -ărie, iar în trezorerie sufixul
În berărie, pulberărie este corect sufixul -ărie, iar în trezorerie sufixul
-erie.
-erie.
Linia 222: Linia 223:
azvîrlă/azvîrle, zvîrlă/zvîrle la indicativ prezent 3 sg., aceeaşi
azvîrlă/azvîrle, zvîrlă/zvîrle la indicativ prezent 3 sg., aceeaşi
persoană fiind numai azvîrle, zvîrle la conjunctiv prezent.
persoană fiind numai azvîrle, zvîrle la conjunctiv prezent.
e. După b, în rădăcina cuvintelor se pronunţă şi se scrie corect
 
'''e.''' După b, în rădăcina cuvintelor se pronunţă şi se scrie corect
ă în băjenie — şi băjenar, băjenări, băjeni —, bărbieri, băşică,
ă în băjenie — şi băjenar, băjenări, băjeni —, bărbieri, băşică,
băut — şi băutor, băutură —, ciubăr, foraibăr, greabăn, lebădă,
băut — şi băutor, băutură —, ciubăr, foraibăr, greabăn, lebădă,
Linia 242: Linia 244:
Verbele semăna şi asemăna au forme corecte nu numai cu ă, ci
Verbele semăna şi asemăna au forme corecte nu numai cu ă, ci
şi cu e în rădăcină: semăn (ind. prez. 1 sg.) — semeni (ind. prez.
şi cu e în rădăcină: semăn (ind. prez. 1 sg.) — semeni (ind. prez.
Ortografie pentru to\i
23
2 sg.), semene (conj. prez. 3 sg. şi pl.); verbul a merge nu are
2 sg.), semene (conj. prez. 3 sg. şi pl.); verbul a merge nu are
însă forme cu ă: în limba literară se pronunţă şi se scrie merg.
însă forme cu ă: în limba literară se pronunţă şi se scrie merg.
Linia 259: Linia 259:
lui fătălău (nu feteleu).
lui fătălău (nu feteleu).
Varianta sufer era recomandată de regulile academice din 1932.
Varianta sufer era recomandată de regulile academice din 1932.
f. După h, se pronunţă şi se scrie corect ă în hălăciugă, hămesi,
 
'''f.''' După h, se pronunţă şi se scrie corect ă în hălăciugă, hămesi,
hărăţi, lehămeti — şi lehămetisi, lehămetui —.
hărăţi, lehămeti — şi lehămetisi, lehămetui —.
g. În numele proprii româneşti se întîlnesc variante — fixate
 
'''g.''' În numele proprii româneşti se întîlnesc variante — fixate
ca nume diferite — cu ă în loc de e şi e în loc de ă.
ca nume diferite — cu ă în loc de e şi e în loc de ă.
La antroponime ele sînt respectate, conform dorinţei
La antroponime ele sînt respectate, conform dorinţei
Linia 274: Linia 276:
Jeler şi Jăler; Lăduncă şi Leduncă; Lepădat(u), Lăpădat(u) şi
Jeler şi Jăler; Lăduncă şi Leduncă; Lepădat(u), Lăpădat(u) şi
Lapedatu; Mureş(e)anu şi Murăşanu; Năvodaru şi Nevodaru;
Lapedatu; Mureş(e)anu şi Murăşanu; Năvodaru şi Nevodaru;
CUPRINS
24
Mioara Avram
Sălăgeanu, Selăgeanu şi Selegean(u); Sălăjan şi Selejan; Săulescu
Sălăgeanu, Selăgeanu şi Selegean(u); Sălăjan şi Selejan; Săulescu
şi Seulescu; Şelaru şi Şălaru; Şerpescu şi Şărpescu; Tătărăscu şi
şi Seulescu; Şelaru şi Şălaru; Şerpescu şi Şărpescu; Tătărăscu şi
Radu Borza
Lingviști, Birocrați, Administratori
1.455 de modificări
Adus de la „https://wiki.dexonline.ro/wiki/Special:MobileDiff/359”