Lingviști
349 de modificări
Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/IV. e sau ie?”
Sari la navigare
Sari la căutare
Articol/Mioara Avram/IV. e sau ie? (vedeți sursă)
Versiunea de la data 26 septembrie 2019 21:54
, 26 septembrie 2019 21:54fără descrierea modificării
| (Nu s-au afișat 15 versiuni intermediare efectuate de același utilizator) | |||
| Linia 4: | Linia 4: | ||
În această opoziție, atît litera ''e'', cît și secvența grafică ''ie'' au cîte două valori fonetice: litera ''e'' poate nota vocala [e] sau diftongul [ĭe], iar secvența ''ie'' același diftong sau succesiunea de vocale „în hiat”[i-e] (de fapt, cele două vocale au între ele un ''i'' semiconsonantic, mai slab sau mai puternic, deci notația fidelă ar fi [i<sup>ĭ</sup>e] sau chiar [iĭe]). Diversitatea situațiilor se cuprinde în următoarele formule: | În această opoziție, atît litera ''e'', cît și secvența grafică ''ie'' au cîte două valori fonetice: litera ''e'' poate nota vocala [e] sau diftongul [ĭe], iar secvența ''ie'' același diftong sau succesiunea de vocale „în hiat” [i-e] (de fapt, cele două vocale au între ele un ''i'' semiconsonantic, mai slab sau mai puternic, deci notația fidelă ar fi [i<sup>ĭ</sup>e] sau chiar [iĭe]). Diversitatea situațiilor se cuprinde în următoarele formule: | ||
– vocala [e] se scrie numai ''e''; | – vocala [e] se scrie numai ''e''; | ||
– diftongul [ĭe] se scrie atît ''ie'', cît și, mai rar, ''e''; | – diftongul [ĭe] se scrie atît ''ie'', cît și, mai rar, ''e''; | ||
– succesiunea de vocale [i] + [e] se scrie numai ''ie''. | – succesiunea de vocale [i] + [e] se scrie numai ''ie''. | ||
| Linia 19: | Linia 22: | ||
Se pronunță și se scriu cu ''e'' interjecțiile ''e'', ''eh''(''e''), ''ei'', ''elei'' și substantivele ''ectenie'', ''edec'', ''efendi'', ''efor'', ''egumen'', ''eparhie'', (''arhi'')''episcop'', ''epitrop'', ''eres'', ''erete'', ''evanghelie'', ''evreu''. | Se pronunță și se scriu cu ''e'' interjecțiile ''e'', ''eh''(''e''), ''ei'', ''elei'' și substantivele ''ectenie'', ''edec'', ''efendi'', ''efor'', ''egumen'', ''eparhie'', (''arhi'')''episcop'', ''epitrop'', ''eres'', ''erete'', ''evanghelie'', ''evreu''. | ||
Se scriu însă cu ''e'', deși se pronunță corect cu diftongul [ĭe], pronumele personale ''ei'', ''el'', ''ele'', ''eu'' și formele verbului ''a fi'': ''e'', ''era'', ''erai'', ''eram'', ''erați'', ''erau'', ''este'', ''ești'', adverbul ''estimp'' „în acest an”(cf. însă adj. dem. reg. ''iest''), substantivul ''aer'' și verbul ''a aerisi''. (Dintre acestea pentru ''aer'' (și ''aerisi'') norma este mai puțin fermă în privința pronunțării, întrucît la el s-a suprapus un strat neologic prin împrumutul de sensuri și formații noi.) | Se scriu însă cu ''e'', deși se pronunță corect cu diftongul [ĭe], pronumele personale ''ei'', ''el'', ''ele'', ''eu'' și formele verbului ''a fi'': ''e'', ''era'', ''erai'', ''eram'', ''erați'', ''erau'', ''este'', ''ești'', adverbul ''estimp'' „în acest an” (cf. însă adj. dem. reg. ''iest''), substantivul ''aer'' și verbul ''a aerisi''. (Dintre acestea pentru ''aer'' (și ''aerisi'') norma este mai puțin fermă în privința pronunțării, întrucît la el s-a suprapus un strat neologic prin împrumutul de sensuri și formații noi.) | ||
Această regulă particulară – justificată prin etimologie și tradiție – duce la două situații speciale legate de deosebirea dintre scriere și pronunțare: pe de o parte, opoziția pur grafică la ''ei'' pron. – ''iei'' vb. (ind. prez. 2 sg. de la ''a lua'') sau ''ele'' pron. – ''iele ''s. f. pl. (aici două cuvinte care sînt unul și același la origine) pronunțate la fel și, pe de altă parte, identitatea grafică a două cuvinte pronunțate diferit la ''e'' vb. (ind. prez. 3 sg. de la ''a fi'') – ''e'' interj. sau ''ei'' pron. – ''ei'' interj. | Această regulă particulară – justificată prin etimologie și tradiție – duce la două situații speciale legate de deosebirea dintre scriere și pronunțare: pe de o parte, opoziția pur grafică la ''ei'' pron. – ''iei'' vb. (ind. prez. 2 sg. de la ''a lua'') sau ''ele'' pron. – ''iele ''s. f. pl. (aici două cuvinte care sînt unul și același la origine) pronunțate la fel și, pe de altă parte, identitatea grafică a două cuvinte pronunțate diferit la ''e'' vb. (ind. prez. 3 sg. de la ''a fi'') – ''e'' interj. sau ''ei'' pron. – ''ei'' interj. | ||
| Linia 30: | Linia 33: | ||
''elev'', ''emoție'', ''epocă'', ''eră'', ''est'', ''etaj'', ''exista''; ''aerodrom'', ''alee'', ''asidue'', ''canoe'', ''coexista'', ''creez'', ''duet'', ''efectuez'', ''graminee'', ''idee'', ''influență'', ''licee'', ''maree'', ''orhidee'', ''poet'', ''proeminent''. | ''elev'', ''emoție'', ''epocă'', ''eră'', ''est'', ''etaj'', ''exista''; ''aerodrom'', ''alee'', ''asidue'', ''canoe'', ''coexista'', ''creez'', ''duet'', ''efectuez'', ''graminee'', ''idee'', ''influență'', ''licee'', ''maree'', ''orhidee'', ''poet'', ''proeminent''. | ||
Opoziția dintre regulile de bază de sub '''a''' și '''b''' se reflectă în dubletele ''ierb-''(''ierburi'', ''ierbar'') și ''erb-'' (''erbacee'', ''erbicid'', ''erbivor'', ''erboriza''), ''măiestru'' și ''maestru'', la care scrierea este conformă cu pronunțarea. Regula particulară de sub '''a''', care vizează și substantivul ''aer'', poate duce la deosebiri de pronunțare între membrii vechi și noi ai familiei acestui cuvînt, deși rădăcina se scrie totdeauna cu ''e'': în ''aer ''și ''aerisi ''se pronunță de obicei [ĭe], dar în ''aera'', ''aerian'' și în compusele cu ''aero-'' se pronunță [e]. | Opoziția dintre regulile de bază de sub '''a''' și '''b''' se reflectă în dubletele ''ierb-'' (''ierburi'', ''ierbar'') și ''erb-'' (''erbacee'', ''erbicid'', ''erbivor'', ''erboriza''), ''măiestru'' și ''maestru'', la care scrierea este conformă cu pronunțarea. Regula particulară de sub '''a''', care vizează și substantivul ''aer'', poate duce la deosebiri de pronunțare între membrii vechi și noi ai familiei acestui cuvînt, deși rădăcina se scrie totdeauna cu ''e'': în ''aer ''și ''aerisi ''se pronunță de obicei [ĭe], dar în ''aera'', ''aerian'' și în compusele cu ''aero-'' se pronunță [e]. | ||
Scrierea cu ''e'' la începutul cuvintelor neologice este conformă cu pronunțarea lor literară (nu există situații în care să se scrie ''e-'' și să se pronunțe corect [ĭe]). La început de silabă din interiorul cuvintelor ''e'' se pronunță distinct de ''ie'' numai după vocalele ''a'', ''o'' și ''u'', în timp ce între un [e] și un alt [e] (ca și între [i] și [e]) se pronunță un ''i'' semiconsonantic, mai mult sau mai puțin perceptibil. De aceea greșelile de scriere cu ''ie'' în loc de ''e'' la neologisme sînt mai frecvente în interiorul cuvintelor și mai ales în secvența ''ee'', scrisă greșit ''eie'' (''aleie'', ''creiez'', ''ideie'', ''liceie'', ''orhideie'' etc.). | Scrierea cu ''e'' la începutul cuvintelor neologice este conformă cu pronunțarea lor literară (nu există situații în care să se scrie ''e-'' și să se pronunțe corect [ĭe]). La început de silabă din interiorul cuvintelor ''e'' se pronunță distinct de ''ie'' numai după vocalele ''a'', ''o'' și ''u'', în timp ce între un [e] și un alt [e] (ca și între [i] și [e]) se pronunță un ''i'' semiconsonantic, mai mult sau mai puțin perceptibil. De aceea greșelile de scriere cu ''ie'' în loc de ''e'' la neologisme sînt mai frecvente în interiorul cuvintelor și mai ales în secvența ''ee'', scrisă greșit ''eie'' (''aleie'', ''creiez'', ''ideie'', ''liceie'', ''orhideie'' etc.). | ||
Pronunțarea literară cu [e] în neologisme se opune pronunțării de tip rustic cu [ĭe]; opoziția este de natură socioculturală: variantele cu ''ie ''la început de cuvînt și de silabă – după ''a'', ''o'', ''u''– în neologisme fixate în limba literară cu ''e'' (de exemplu: ''iepocă'', ''poiet'') indică lipsa de instrucție a vorbitorului care le folosește, iar reproducerea și în scris a acestor rostiri prezintă o gravitate sporită. | Pronunțarea literară cu [e] în neologisme se opune pronunțării de tip rustic cu [ĭe]; opoziția este de natură socioculturală: variantele cu ''ie ''la început de cuvînt și de silabă – după ''a'', ''o'', ''u'' – în neologisme fixate în limba literară cu ''e'' (de exemplu: ''iepocă'', ''poiet'') indică lipsa de instrucție a vorbitorului care le folosește, iar reproducerea și în scris a acestor rostiri prezintă o gravitate sporită. | ||
Este de la sine înțeles că numele proprii de proveniență cultă scrise cu ''e'' se pronunță corect cu [e], nu cu [ĭe]: | Este de la sine înțeles că numele proprii de proveniență cultă scrise cu ''e'' se pronunță corect cu [e], nu cu [ĭe]: | ||
| Linia 42: | Linia 45: | ||
– antroponime: ''Eduard'', ''Eliza'', ''Elvira'', (''E'')''manuel''(''a''), ''Emil''(''ia''), ''Esmeralda'', ''Eugen''(''ia''), ''Mihaela'', ''Samuel''. | – antroponime: ''Eduard'', ''Eliza'', ''Elvira'', (''E'')''manuel''(''a''), ''Emil''(''ia''), ''Esmeralda'', ''Eugen''(''ia''), ''Mihaela'', ''Samuel''. | ||
Tot astfel se pronunță corect cu [e] cuvinte străine ca latinismul ''et'' din abrevierea ''etc.'' (= ''etcetera ''< ''et caetera'') sau din formula ''et alii'' „și alții”. Se pronunță de asemenea [e], nu [ĭe], numele literei ''e'' în orice contexte, inclusiv în siglele alcătuite din abrevieri literale: E.A.U. < ''Emiratele Arabe Unite'' sau U.E.A. < ''Uniunea Emiratelor Arabe''. | Tot astfel se pronunță corect cu [e] cuvinte străine ca latinismul ''et'' din abrevierea ''etc.'' (= ''etcetera ''< ''et caetera'') sau din formula ''et alii'' „și alții”. Se pronunță de asemenea [e], nu [ĭe], numele literei ''e'' în orice contexte, inclusiv în siglele alcătuite din abrevieri literale: '''E.A.U.''' < ''Emiratele Arabe Unite'' sau '''U.E.A.''' < ''Uniunea Emiratelor Arabe''. | ||
Sigla C.A.E.R.< ''Consiliul de Ajutor Economic Reciproc'' se deosebește în pronunțare de substantivul comun ''caier'' nu numai prin locul accentului, ci și prin opoziția [e] – [ĭe]. | Sigla '''C.A.E.R.''' < ''Consiliul de Ajutor Economic Reciproc'' se deosebește în pronunțare de substantivul comun ''caier'' nu numai prin locul accentului, ci și prin opoziția [e] – [ĭe]. | ||
Există însă și neologisme care se pronunță și se scriu corect cu ''ie'', în conformitate cu etimonul respectiv. Puține sînt cele cu ''ie'' în rădăcină: ''ierarhie'', ''ieremiadă'', ''iezuit''; ''caiet'', ''maiestate'' (și ''maiestuos'', ''lezmaiestate'', dar ''maestoso'' ca italienism în terminologia muzicală), ''maieutică'', ''proiect'', ''statuie'', ''traiect'' (și ''traiectorie''). | Există însă și neologisme care se pronunță și se scriu corect cu ''ie'', în conformitate cu etimonul respectiv. Puține sînt cele cu ''ie'' în rădăcină: ''ierarhie'', ''ieremiadă'', ''iezuit''; ''caiet'', ''maiestate'' (și ''maiestuos'', ''lezmaiestate'', dar ''maestoso'' ca italienism în terminologia muzicală), ''maieutică'', ''proiect'', ''statuie'', ''traiect'' (și ''traiectorie''). | ||
| Linia 52: | Linia 55: | ||
Mai numeroase sînt neologismele cu ''ie'' la întîlnirea dintre rădăcină sau temă și un afix: ''atribuie'', ''bruiez'', ''convoaie'', ''deraiez'', ''remaieză'', ''restituie''; toate verbele derivate de la neologisme cu sufixul ''-ui'' au forme pronunțate și scrise cu ''ie'': ''nituiesc'', ''nituiești'', ''nituiește'' (la fel ''revizuiesc'', ''rihtuiesc'', ''zețuiesc'' etc.). | Mai numeroase sînt neologismele cu ''ie'' la întîlnirea dintre rădăcină sau temă și un afix: ''atribuie'', ''bruiez'', ''convoaie'', ''deraiez'', ''remaieză'', ''restituie''; toate verbele derivate de la neologisme cu sufixul ''-ui'' au forme pronunțate și scrise cu ''ie'': ''nituiesc'', ''nituiești'', ''nituiește'' (la fel ''revizuiesc'', ''rihtuiesc'', ''zețuiesc'' etc.). | ||
Fiind deci posibile ambele moduri de pronunțare și de scriere, reperul este dat de clasa flexionară și structura morfologică: ''continue'' (adj. pl. f.-n. și) vb. I conj. prez. – cf. ''continua''–, dar ''contribuie'', ''constituie'' vb. IV (ind. și) conj. prez. – cf. ''contribui'', ''constitui''–; ''eșuez'', ''perpetuez'', ''statuez'' de la ''eșua'', ''perpetua'', ''statua'', dar ''bruiez'' de la ''bruia''. | Fiind deci posibile ambele moduri de pronunțare și de scriere, reperul este dat de clasa flexionară și structura morfologică: ''continue'' (adj. pl. f.-n. și) vb. I conj. prez. – cf. ''continua'' –, dar ''contribuie'', ''constituie'' vb. IV (ind. și) conj. prez. – cf. ''contribui'', ''constitui'' –; ''eșuez'', ''perpetuez'', ''statuez'' de la ''eșua'', ''perpetua'', ''statua'', dar ''bruiez'' de la ''bruia''. | ||
Etimologia diferită explică existența dubletelor parțiale ''poetic'' adj. (< fr. ''poétique'', cf. ''poezie'') și ''-poietic'' element de compunere (< fr. ''-poïétique'', cf. ''-poieză'') din ''hematopoietic''. | Etimologia diferită explică existența dubletelor parțiale ''poetic'' adj. (< fr. ''poétique'', cf. ''poezie'') și ''-poietic'' element de compunere (< fr. ''-poïétique'', cf. ''-poieză'') din ''hematopoietic''. | ||
| Linia 94: | Linia 97: | ||
Numai după ''b'', ''p'', ''v'', ''f'' și ''m'' se pune problema alegerii între ''e'' sau ''ie'' cu valoare de diftong. Alegerea se orientează în principiu după alternanța cu ''ea'', respectiv ''ia'' (vezi și '''V'''), deși reperul propus nu ajută pe toți vorbitorii, întrucît cei cu pronunțarea regională ''ferb'' pentru ''fierb'' pronunță și ''fearbă'' pentru ''fiarbă'' și pot transpune în scris această alternanță. În pronunțarea literară vocala [e] se distinge de diftongul [ĭe] după o consoană labială, opoziția avînd rol fonologic în perechi ca ''bete'' – ''biete'', ''pere'' – ''piere'', ''veri'' – ''vieri'', ''vers'' – ''viers'', ''veți'' – ''vieți'', ''mei'' – ''miei'', ''mere'' – ''miere'', ''mez-'' (prefixul din ''mezalianță'' sau elementul de compunere din ''mezenter'') – ''miez''. | Numai după ''b'', ''p'', ''v'', ''f'' și ''m'' se pune problema alegerii între ''e'' sau ''ie'' cu valoare de diftong. Alegerea se orientează în principiu după alternanța cu ''ea'', respectiv ''ia'' (vezi și '''V'''), deși reperul propus nu ajută pe toți vorbitorii, întrucît cei cu pronunțarea regională ''ferb'' pentru ''fierb'' pronunță și ''fearbă'' pentru ''fiarbă'' și pot transpune în scris această alternanță. În pronunțarea literară vocala [e] se distinge de diftongul [ĭe] după o consoană labială, opoziția avînd rol fonologic în perechi ca ''bete'' – ''biete'', ''pere'' – ''piere'', ''veri'' – ''vieri'', ''vers'' – ''viers'', ''veți'' – ''vieți'', ''mei'' – ''miei'', ''mere'' – ''miere'', ''mez-'' (prefixul din ''mezalianță'' sau elementul de compunere din ''mezenter'') – ''miez''. | ||
În unele pronunțări cu caracter regional – care trebuie evitate în exprimarea literară – distincția între [e] și diftongul [ĭe] se anulează prin existența unor fenomene opuse: pe de o parte, monoftongarea lui [ĭe] (''ferb'' „fierb” este un exemplu dintr-o serie în care intră și ''pere'' „piere” sau ''mere'' „miere”) și, pe de alta, ușoara diftongare a lui ''e'' ([iub<sup>ĭ</sup>esc], [p<sup>ĭ</sup>entru], [v<sup>ĭ</sup>erde], [f<sup>ĭ</sup>el]; [b<sup>ĭ</sup>ete] „bete”, [p<sup>ĭ</sup>ere] „pere”, [m<sup>ĭ</sup>ere] „mere” etc.). | |||
Secvența consoană labială + [ĭe] se întîlnește mai ales în cuvinte din fondul tradițional: ''biet'', ''obiele'', ''piedică'' (și ''împiedica''), ''piele'', ''piept'', ''pieptene'', ''pierde'', ''pieri'', ''piersic''(''ă''), ''pietre'', ''piețe'', ''pieziș''; ''vier'' „porc necastrat”, ''vierme'', ''viespe'', ''viețui'', ''viezure''; ''fier'', ''fierbe'', ''fiere''; ''miercuri'', ''miere'', ''mierlă'', ''mieuna'', ''dezmierd''. Ea există și în cîteva neologisme: ''impiegat'', ''obiect'', ''piedestal'', ''piesă'', ''subiect''. | |||
Cuvinte înrudite aparținînd unor straturi etimologice diferite (elemente moștenite din latină și împrumuturi ulterioare, de obicei neologisme latino-romanice) se pot deosebi între ele prin pronunțarea și scrierea cu ''e'' sau ''ie''. În această situație sînt: | |||
''fier'' (moștenit din latină) și derivatele tradiționale ''fierar'', ''fierărie'', ''înfiera'' față de elementele de compunere neologice ''fero-'' și ''feri-'' din structura unor termeni tehnico-științifici ca ''feroaliaj'', ''ferocianură'', ''feromagnetism'', ''ferosiliciu'' etc. și față de derivatele, de asemenea neologice, ''ferată'' (''cale ~''), ''feric'' (''acid ~''), ''feronerie'', ''feros'' (''oxid ~''), ''feruginos'' (''apă feruginoasă''), ''ferură''; cf. și simbolul internațional ''Fe'' (< lat. ''ferrum'') al elementului chimic ''fier''; | |||
''fierbe'' și ''fierbinte'' (moștenite din latină) și derivatele ''fierbător'', ''fierbințeală'', ''înfierbînta'' față de neologicele ''fervoare'', ''fervent'', ''efervescent''; | |||
''miercuri'' (moștenit) și ''Mercur'', ''mercurial'' (neologisme); | |||
''miere'' (moștenit) și ''mieriu'', ''mieros'' față de ''melifer'', ''melivor'' (neologice); | |||
''piept'' (moștenit) și derivatele tradiționale ''pieptar'', ''pieptiș'', ''pieptos'', ''pieptuț'', ''împieptoșa'' față de neologicul ''pectoral''; | |||
''pieptene'' (moștenit) și ''pieptăna'', ''pieptănuș'' etc. față de ''pectiniform''; | |||
''pieptene ''(moștenit) și ''pieptăna'', '' | |||
''pierde ''(moștenit) și derivatele tradiționale ''pierzanie'', ''pierzător ''față de ''perdant ''și ''perdiție ''(neologice); | ''pierde'' (moștenit) și derivatele tradiționale ''pierzanie'', ''pierzător'' față de ''perdant'' și ''perdiție'' (neologice); | ||
''pieri ''(moștenit) și ''pieritor'', '' | ''pieri'' (moștenit) și ''pieritor'', ''pieritură'' față de ''perisabil'' (neologic); | ||
''piersic ''și '' | ''piersic ''și ''piersică'' (moștenite) față de ''pers'', ''persan'', ''persic'' și ''perjă'', împrumutate din surse diferite; | ||
'' | ''pietre'' (pl. de la ''piatră'', moștenit) și derivatele tradiționale ''pietrar'', ''pietrărie'', ''pietrean''(''că''), ''pietricică'', ''pietriș'', ''pietroi'', ''pietros'', ''pietrui'', ''împietri'' față de ''petrifica'' și elementul de compunere ''petro-'' (''petrogeneză'', ''petroglifă'', ''petrograf'' etc.); | ||
''viermănos'', ''viermișor'', ''viermui ''față de neologicele ''vermial'', ''vermicular'', ''verminație'', '' | ''vierme'' (moștenit) și derivatele tradiționale ''viermar'', ''viermănar'', ''viermănos'', ''viermișor'', ''viermui'' față de neologicele ''vermial'', ''vermicular'', ''verminație'', ''vermină'', ''verminoză'' și elementul de compunere ''vermi-'' (''vermicid'', ''vermiform'', ''vermifug''); | ||
''viers ''„melodie, voce”(cuvînt popular moștenit) și ''viersui ''„a cînta” față de neologicele ''vers'', ''verset'', ''versifica ''și ''versui ''„a versifica”. | ''viers'' „melodie, voce” (cuvînt popular moștenit) și ''viersui'' „a cînta” față de neologicele ''vers'', ''verset'', ''versifica'' și ''versui'' „a versifica”. | ||
Se pronunță și se scriu corect cu ''e'', nu cu ''ie'', cuvintele ''ferăstrău ''(și derivatele '' | Se pronunță și se scriu corect cu ''e'', nu cu ''ie'', cuvintele ''ferăstrău'' (și derivatele ''ferăstraș'', ''ferăstrăiaș'', ''ferestrui''), ''împelița ''(cf. ''drac împelițat''), ''înverșuna'' și ''meu''. | ||
Precizarea este necesară în opoziție cu variantele neliterare care au aici ''ie'', cu explicații diferite de la caz la caz. Varianta ''fierăstrău ''se explică prin etimologie populară, fiind apropiată în mod nejustificat de cuvîntul ''fier'', cu care n-are, de fapt, legătură (''ferăstrău'' e împrumutat din maghiară, iar ''fier'' e moștenit din latină). Varianta ''împielița'' se explică și ea prin apropiere de cuvîntul ''pieliță'' (diminutiv de la ''piele''); apropierea reface o legătură etimologică reală, dar neglijează amănuntul că numai în varianta ''peliță'' cuvîntul de bază a avut sensul „trup, făptură”, de la care s-a format verbul ''împelița'', îndepărtat de sensurile actuale ale lui ''pieliță'' („piele fină”, „membrană”, „strat subțire, pojghiță”). Variantele ''învierșuna'' și ''mieu'', justificate sau nu etimologic, au fost respinse de evoluția uzului majoritar, care a mers paralel cu substantivul de bază în cazul lui ''înverșuna'' (între ''vierșun'' și ''verșun'' predomină ''verșun'') și cu alte forme flexionare în cazul lui ''meu'' (f. sg. ''mea'' – pl. ''mele''). Pronunțarea ''mieu'', care se mai aude la unii actori în vîrstă, pare nu numai desuetă, ci și artificială; în nici un caz nu se pronunță ''mieu'' ceea ce se scrie ''meu''. | |||
Numele proprii românești se scriu în principiu în același fel ca și cuvintele comune cu care au legătură: | |||
– toponime: ''Fierbinți'', ''Miercurea'', ''Piersica'', ''Pietrari'', ''Pietricica'', ''Pietrosu'', ''Viezuri''; | – toponime: ''Fierbinți'', ''Miercurea'', ''Piersica'', ''Pietrari'', ''Pietricica'', ''Pietrosu'', ''Viezuri''; | ||
– antroponime: ''Fieraru'', ''Mielușel'', ''Pietreanu ''(cf. ''pietrean ''< ''Piatra''), ''Petrescu ''(< ''Petru''). | – antroponime: ''Fieraru'', ''Mielușel'', ''Pietreanu ''(cf. ''pietrean'' < ''Piatra''), ''Petrescu ''(< ''Petru''). | ||
Toleranța față de dorința purtătorilor la antroponime explică variante ca ''Feraru ''și ''Fieraru'', ''Peptan ''și ''Pieptan'', ''Petreanu ''și ''Pietreanu'', ''Vesparu ''și ''Viesparu'', unele cu repercusiuni și în toponimie (de exemplu: ''Petreni ''și ''Pietreni''). | Toleranța față de dorința purtătorilor la antroponime explică variante ca ''Feraru'' și ''Fieraru'', ''Peptan'' și ''Pieptan'', ''Petreanu'' și ''Pietreanu'', ''Vesparu'' și ''Viesparu'', unele cu repercusiuni și în toponimie (de exemplu: ''Petreni'' și ''Pietreni''). | ||
Variante și inconsecvențe se întîlnesc și în formele oficiale ale toponimelor: '' | Variante și inconsecvențe se întîlnesc și în formele oficiale ale toponimelor: ''Petriș'' și ''Pietriș'', ''Petroșani'' și ''Pietroșani''; cînd nu sînt simple inadvertențe din indicatoare, ele se pot explica prin uzul regional diferit și prin tradiție. | ||
b. După diverse consoane (îndeosebi după [ | '''b'''. După diverse consoane (îndeosebi după [ḱ], [ǵ] – scrise ''ch'', ''gh'' –, [č], [ǧ] – scrise ''c'', ''g'' – și după [t]) se pune problema alegerii între scrierea – și pronunțarea – cu ''e'' sau ''ie'' (= [i-e]). | ||
În poziție finală neaccentuată variația se întîlnește mai ales la singularul unor substantive feminine comune – împreună cu care se clasează și femininul adjectivului ''vechi ''–, care se grupează în trei categorii din punctul de vedere al normelor limbii literare actuale: | În poziție finală neaccentuată variația se întîlnește mai ales la singularul unor substantive feminine comune – împreună cu care se clasează și femininul adjectivului ''vechi'' –, care se grupează în trei categorii din punctul de vedere al normelor limbii literare actuale: | ||
– corectă este varianta în ''-ie'': ''așchie'', ''fachie'', ''rochie''; ''pîrghie'', ''stinghie'', ''unghie''; ''cuhnie'', ''vecernie''; ''urticarie''; ''pîrtie'', ''prăpastie'', ''răspîntie''; ''dajdie''; ''jirebie ''(nu ''așche'', ''roche'', ''cuhne'', ''pîrte ''etc.); | – corectă este varianta în ''-ie'': ''așchie'', ''fachie'', ''rochie''; ''pîrghie'', ''stinghie'', ''unghie''; ''cuhnie'', ''vecernie''; ''urticarie''; ''pîrtie'', ''prăpastie'', ''răspîntie''; ''dajdie''; ''jirebie ''(nu ''așche'', ''roche'', ''cuhne'', ''pîrte'' etc.); | ||
– corectă este varianta în ''-e'': ''buche'', ''pereche'', ''ridiche'', ''streche'', ''ureche''; ''leghe'', ''veghe'', ''zeghe''; ''elice'', ''falce'', ''lance'', ''pogace''; ''helge'', ''minge''; ''bute''; ''nădejde''; ''cobe ''(nu ''buchie'', ''ridichie'', ''elicie'', ''mingie'', ''nădejdie ''etc.); aici se încadrează și adj. ''veche''; | – corectă este varianta în ''-e'': ''buche'', ''pereche'', ''ridiche'', ''streche'', ''ureche''; ''leghe'', ''veghe'', ''zeghe''; ''elice'', ''falce'', ''lance'', ''pogace''; ''helge'', ''minge''; ''bute''; ''nădejde''; ''cobe'' (nu ''buchie'', ''ridichie'', ''elicie'', ''mingie'', ''nădejdie'' etc.); aici se încadrează și adj. ''veche''; | ||
– sînt admise ambele variante: ''muchie ''și ''muche'' | – sînt admise ambele variante: ''muchie'' și ''muche''. | ||
Bineînțeles, forma de singular adoptată determină tipul de flexiune: substantivele feminine cu singularul în ''-e'' au forma articulată în ''-ea'' (''ridichea'', ''mingea'', ''butea'') și pluralul în ''-i ''(''ridichi'', ''mingi'', ''buți''), iar cele cu singularul în ''-ie'' au forma articulată în ''-ia'' (''așchia'', ''rochia'', ''cuhnia'', ''pîrtia'') și pluralul în ''-ii'' (''așchii'', ''rochii'', ''cuhnii'', ''pîrtii''); de la ''muchie'' singularul articulat e ''muchia'' și pluralul ''muchii''(''le''), iar de la ''muche'' forma articulată de sg. e ''muchea'', iar cea de pl. ''muchi''(''le''). Vezi '''V 5''' și '''VIII 1'''. | |||
La substantivele masculine variația apare la: | La substantivele masculine variația apare la: | ||
| Linia 158: | Linia 157: | ||
– numele a zece luni ale anului, la toate acestea fiind corectă finala -''ie'': ''ianuarie'', ''februarie'', ''martie'', ''aprilie'', ''iunie'', ''iulie'', ''septembrie'', ''octombrie'', ''noiembrie'', ''decembrie''; | – numele a zece luni ale anului, la toate acestea fiind corectă finala -''ie'': ''ianuarie'', ''februarie'', ''martie'', ''aprilie'', ''iunie'', ''iulie'', ''septembrie'', ''octombrie'', ''noiembrie'', ''decembrie''; | ||
– cîteva nume proprii de persoană (prenume folosite uneori | – cîteva nume proprii de persoană (prenume folosite uneori și ca nume de familie), la care se tolerează variația, dar se preferă pentru unele finala ''e'' (''Gheorghe'', ''Grigore'', ''Vasile''), iar pentru altele ''ie'' (''Eustatie'', ''Ilarie''). | ||
și ca nume de familie), la care se tolerează variația, dar se preferă pentru unele finala ''e ''(''Gheorghe'', ''Grigore'', ''Vasile''), iar pentru altele ''ie ''(''Eustatie'', ''Ilarie''). | |||
Distincția între - | Distincția între -''e'' și -''ie'' poate crea opoziții între cuvinte ca ''Marte'' (planeta) și ''martie'' (luna); ''salce'' (plantă erbacee; sos) și ''salcie'' (arbore). | ||
În poziție accentuată problema alegerii între ''e'' și ''ie'' se pune la formele de indicativ și conjunctiv prezent (pers. 1 și 2 sg., 1 pl.) ale verbelor de conjugarea I după [ḱ], [ǵ], scrise ''ch'', ''gh'', la care se disting două situații din punctul de vedere al normelor limbii literare: | |||
– la verbele cu infinitivul în ''-chea'', ''-ghea'' sînt corecte formele în ''-ez'', ''-ezi'', ''-em'': ''îngenunchez'', ''îngenunchezi'', ''îngenunchem'', ''veghez'', ''veghezi'', ''veghem''; | |||
– la verbele cu infinitivul în | – la verbele cu infinitivul în ''-chia'', ''-ghia'' sînt corecte formele în ''-iez'', ''-iezi'', ''-iem'': ''machiez'', ''machiem'', ''trunchiez'', ''trunchiem'', ''înjunghiem'' etc. Cf. '''V 5'''. | ||
{{CuvinteCheie|ei, el, ele, eu, lua, canoe, idee, liceu, miere, vinietă}} | |||