Lingviști
349 de modificări
Diferență între revizuiri ale paginii „Articol/Mioara Avram/V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)?”
Sari la navigare
Sari la căutare
Articol/Mioara Avram/V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)? (vedeți sursă)
Versiunea de la data 14 august 2018 23:22
, 14 august 2018 23:22→V. ea sau ia (și: eai sau iai, eau sau iau)?
| (Nu s-au afișat 18 versiuni intermediare efectuate de același utilizator) | |||
| Linia 22: | Linia 22: | ||
'''1'''. La început de cuvînt, singurul diftong posibil dintre cei doi menționați este [ĭa]. El se scrie ''ia'' în toate cuvintele, cu unica excepție a pronumelui personal de persoana a 3-a singular feminin, care se scrie corect ''ea'', deși se pronunță tot [ĭa]. Se scrie deci corect ''ia'' în poziție inițială, atît atunci cînd există alternanță cu ''ie'': ''ia'' vb. (ind. prez. 3 sg. și imper. 2 sg. de la ''lua''; cf. ''iei''), ''iadă'' (pl. ''iede'', cf. m. ''iezi''), ''iapă'' (pl. ''iepe''), ''iarba'' (genitiv-dativ ''ierbi'', pl. ''ierburi''), ''iarnă'' (pl. ''ierni'', derivat ''ierna''), ''iasă'' (''iese'', ''ieși''), ''iatac'' (derivat ''ietăcel''), ''iau'' (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. de la ''lua''; cf. ''iei''), ''iazmă'' (pl. ''iezme''), cît și atunci cînd nu există alternanță: ''ia'' interj., ''iaca''/''iacă'', ''iacobin'', ''iactant'', ''iad'', ''iadeș'', ''iahnie'', ''iaht'', ''iama'', ''iamb'', ''ianuarie'', ''iar''/''iară'', ''iarăși'', ''iard'', ''iarmaroc'', ''iaroviza'', ''iască'', ''iasomie'', ''iatagan'', ''iată'', ''iaurt'', ''iavaș'', ''iaz'', ''iazigi''. | '''1'''. La început de cuvînt, singurul diftong posibil dintre cei doi menționați este [ĭa]. El se scrie ''ia'' în toate cuvintele, cu unica excepție a pronumelui personal de persoana a 3-a singular feminin, care se scrie corect ''ea'', deși se pronunță tot [ĭa]. Se scrie deci corect ''ia'' în poziție inițială, atît atunci cînd există alternanță cu ''ie'': ''ia'' vb. (ind. prez. 3 sg. și imper. 2 sg. de la ''lua''; cf. ''iei''), ''iadă'' (pl. ''iede'', cf. m. ''iezi''), ''iapă'' (pl. ''iepe''), ''iarba'' (genitiv-dativ ''ierbi'', pl. ''ierburi''), ''iarnă'' (pl. ''ierni'', derivat ''ierna''), ''iasă'' (''iese'', ''ieși''), ''iatac'' (derivat ''ietăcel''), ''iau'' (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. de la ''lua''; cf. ''iei''), ''iazmă'' (pl. ''iezme''), cît și atunci cînd nu există alternanță: ''ia'' interj., ''iaca''/''iacă'', ''iacobin'', ''iactant'', ''iad'', ''iadeș'', ''iahnie'', ''iaht'', ''iama'', ''iamb'', ''ianuarie'', ''iar''/''iară'', ''iarăși'', ''iard'', ''iarmaroc'', ''iaroviza'', ''iască'', ''iasomie'', ''iatagan'', ''iată'', ''iaurt'', ''iavaș'', ''iaz'', ''iazigi''. | ||
Scrierea deosebește astfel pronumele personal feminin de verbul omofon: ''ea ia''(pronunțate [ĭa ĭa]. Justificarea modului de scriere a pronumelui este de natură etimologică și morfologică: menținerea legăturii cu celelalte forme, scrise cu ''e-'' (pl. ''ele'', m. ''el'', ''ei''), ceea ce creează alternanța grafică ''e'' — ''ea''. | Scrierea deosebește astfel pronumele personal feminin de verbul omofon: ''ea ia'' (pronunțate [ĭa ĭa]. Justificarea modului de scriere a pronumelui este de natură etimologică și morfologică: menținerea legăturii cu celelalte forme, scrise cu ''e-'' (pl. ''ele'', m. ''el'', ''ei''), ceea ce creează alternanța grafică ''e'' — ''ea''. | ||
'''2'''. În interiorul cuvîntului, la începutul unei silabe care urmează după vocală, de asemenea, se pronunță numai diftongul [ĭa], dar scrierea lui diferă, în linii mari, după cum există sau nu alternanță cu ''e''. | '''2'''. În interiorul cuvîntului, la începutul unei silabe care urmează după vocală, de asemenea, se pronunță numai diftongul [ĭa], dar scrierea lui diferă, în linii mari, după cum există sau nu alternanță cu ''e''. | ||
| Linia 78: | Linia 78: | ||
Cu excepțiile menționate, ''ia'' scris după ''d'', ''l'', ''n'', ''r'', ''s'', ''t'', ''ț'', ''z'' notează în scrierea corectă hiatul [i-a]: ''diabet'', ''liană'', ''dania'', ''bucuria'', ''siamez'', ''tiară'', ''rația'', ''ziar''. | Cu excepțiile menționate, ''ia'' scris după ''d'', ''l'', ''n'', ''r'', ''s'', ''t'', ''ț'', ''z'' notează în scrierea corectă hiatul [i-a]: ''diabet'', ''liană'', ''dania'', ''bucuria'', ''siamez'', ''tiară'', ''rația'', ''ziar''. | ||
De remarcat pronunțarea diferită a lui ''diabolic ''(cu hiat, deci [di-a-]) față de ''diavol'' (cu diftong [dĭa-]). | De remarcat pronunțarea diferită a lui ''diabolic'' (cu hiat, deci [di-a-]) față de ''diavol'' (cu diftong [dĭa-]). | ||
'''b'''. După consoanele prepalatale ''j'', ''ș'' singurul diftong posibil în limba literară este [ḙa], care se scrie ''ea'' și alternează cu ''e'': ''aranjează'' (''aranjez''), ''clujean'' (''clujeni''), ''îngrijească'' (''îngrijește''), ''oblojeală'' (''oblojeli''), ''vitejească'' (''vitejesc''), ''afișează'' (''afișez''), ''ieșean'' (''ieșeni''), ''sfîrșească'' (''sfîrșește''), ''greșeală'' (''greșeli''), ''strămoșească'' (''strămoșesc'') etc. | |||
Vezi și '''I 4'''. | |||
Orice ''ia'' după ''j'', ''ș'' notează în scrierea corectă hiatul [i-a]: ''jian'', ''șiac''. | |||
'''c.''' După consoanele labiale (''b'', ''p'', ''m'', ''f'', ''v'') diftongii [ḙa] și [ĭa] se disting în pronunțarea literară. | |||
Se pronunță și se scrie ''ea'' cînd există alternanță cu ''e'': ''beat'' (''beți''), ''stropească'' (''stropesc''), ''vulpea'' (''vulpe''), ''lumea'' (''lume''), ''meargă'' (''merge''), ''cafea'' (''cafele'', ''cafegiu''), ''veac'' (''veci'', ''vecie''), ''avea'' (''avem'', ''avere'') etc. și în sufixe care își mențin aspectul avut după alte consoane: ''drumeag''. | |||
Se pronunță și se scrie ''ia'' în toate celelalte situații, atît atunci cînd există alternanță cu ''ie'': ''biată'' (''biet''), ''obială'' (''obiele''), ''piaptănă'' (''pieptene''), ''piață'' (''piețe''), ''mia'' (pl. ''miele''; m. ''miel''), ''fiare'' (''fier''), ''viață'' (''vieți'', ''viețui''), cît și cînd nu există forme alternante: ''abia'', ''fiară''. | |||
Limba literară deosebește astfel, în pronunțare și în scriere, cuvinte paronime ca ''beată'' (< ''beat'') și ''biată'' (< ''biet''), ''mea'' (< ''meu'') și ''mia'' (< ''miel''). | |||
'''d.''' După consoanele palatale [ḱ], [ǵ], scrise ''ch'', ''gh'' + ''e'' sau ''i'' ca literă ajutătoare, se pronunță vocala [a]. | |||
Se scrie ''ea'' cînd există alternanță cu ''e'': ''cheag'' (''închega''), ''cheamă'' (''chem'', ''chema''), ''deșucheat'' (''deșuchetură''), ''marchează'' (''marchez''), ''ochească'' (''ochesc''), ''scheaun'' (''scheuna''), ''strechea'' (''streche''), ''urechea'' (''ureche'', ''urechez''), ''vechea'' (''veche''), ''agheasmă'' (''aghesmui''), ''gheară'' (''gheruță''), ''gheată'' (''ghete''), ''gheață'' (''ghețuri'', ''ghețar'') și ''îngheață'' (''îngheța''), ''jgheab'' (''înjgheba''), ''leghea'' (''leghe''), ''lighean ''(''lighene''), ''tejghea'' (''tejghele''), ''veghea'' (''veghe'', ''veghez''), ''zbughească'' (''zbughesc''). | |||
Se scrie ''ia'' cînd nu există forme alternante: ''chiabur'', ''chiar'', ''unchiaș'', ''ghiaur'', ''maghiar''. | |||
''' | '''e.''' După consoanele prepalatale [č], [ğ], scrise ''c'', ''g'' + ''e'' sau ''i'' ca literă ajutătoare, se pronunță vocala [a]. | ||
În majoritatea cuvintelor se scrie ''ea'' indiferent dacă există alternanță cu ''e'': ''acea'' (''acelei''), ''briceag'' (''bricege''), ''ceapă'' (''cepe''), ''ceas'' (''cesuc''), ''ducea'' (''duce''), ''muncească'' (''muncește''), ''preceadă'' (''precedă''), ''tăcea'' (''tăcem'', ''tăcere''), ''zecea'' (''zece''), ''amăgească'' (''amăgește''), ''dobrogean'' (''dobrogeni''), ''fugea'' (''fuge''), ''geam'' (''gemuleț''), ''geană'' (''gene''), ''geantă'' (''genți''), ''mingea'' (''minge'') etc. sau dacă nu există alternanță: ''ceam'', ''ceaun'', ''gealat'', ''geamantan'', ''geamie'', ''harcea-parcea'', inclusiv în cuvinte cu tema terminată în ''i'': ''aicea'' (''aici''), ''atuncea'' (''atunci''), ''cincea'' (''cinci''), ''douăzecea'' (''douăzeci''). | |||
Nu se face deosebire deci între numeralul ordinal feminin corespunzător cardinalului ''zece'' (''zecea'') și termenul final al ordinalelor feminine corespunzătoare cardinalelor compuse cu ''zeci'' (''douăzecea''). | |||
Nu se face deosebire deci între numeralul ordinal feminin corespunzător cardinalului ''zece ''(''zecea'') și termenul final al ordinalelor feminine corespunzătoare cardinalelor compuse cu ''zeci ''(''douăzecea''). | |||
Se scrie de asemenea ''ea'' în numele proprii românești: | |||
Se scrie de asemenea ''ea ''în numele proprii românești: | |||
— toponime: ''Dobrogea'', ''Isaccea'', ''Segarcea'', ''Tulcea''; | — toponime: ''Dobrogea'', ''Isaccea'', ''Segarcea'', ''Tulcea''; | ||
| Linia 130: | Linia 112: | ||
— antroponime: ''Haragea'', ''Mihalcea'', ''Oancea''. | — antroponime: ''Haragea'', ''Mihalcea'', ''Oancea''. | ||
Se scrie ''ia ''( | Se scrie ''ia'' (= [a]) numai în cîteva neologisme: ''buciardă'' — și ''buciarda'', ''buciardaj'' —, ''ciaconă'', ''ciadian'', ''giardia'' — și ''giardiază'' —. | ||
''buciarda'', ''buciardaj ''—, '' | |||
În toate aceste excepții justificarea este de ordin etimologic: cf. it. ''bocciarda'', it. ''ciaccona'', ''Ciad'', lat. ''giardia'', fr. ''giardiase''. | |||
Se scrie de asemenea ''ia'' (= [a]) în numele proprii ''Caragiale'', ''Caragiani''. | |||
Secvențele scrise ''cia'', ''gia'' notează de obicei o pronunțare bisilabică: ''cian'' și ''cianură'', ''contumacia'', ''social'' și ''socialism'', ''elegia'' și ''elegiac'' etc. | |||
'''f.''' Unele structuri morfologice impun prezența lui ''ea'' (= [ḙa] sau [a]) după orice consoană: | |||
— formele articulate cu -''a'' ale substantivelor și adjectivelor terminate în consoană + ''-e'': f. ''bute'' — ''butea'', ''cale''— ''calea'', ''cobe'' —''cobea'', ''leghe'' — ''leghea'', ''lene'' — ''lenea'', ''lume'' — ''lumea'', ''veche'' — ''vechea'', ''verde'' — ''verdea'', ''vulpe'' — ''vulpea'' etc.; m. ''bade'' — ''badea'', ''gîde'' — ''gîdea'', ''nene'' — ''nenea''; | |||
Pentru articularea substantivelor feminine terminate în consoană + ''i'' șoptit vezi '''a'''. | |||
— formele de feminin ale numeralelor ordinale corespunzătoare unor cardinale terminate în -''e'': ''șapte'' — ''șaptea'', ''șase'' — ''șasea'', ''zece'' — ''zecea'' sau în -''i'' grafic: ''cinci'' — ''cincea'', ''douăzeci'' — ''douăzecea''; | |||
— imperfectul tuturor verbelor de conjugarea a III-a și al celor de conjugarea a IV-a cu infinitivul în -''i'': III ''ardea'', ''bătea'', ''făcea'', ''mergea'', ''rupea'' etc.; IV ''amețea'', ''auzea'', ''citea'', ''ochea'', ''stropea'', ''suferea'', ''venea'', ''vorbea'', ''zbughea'' etc.; | |||
La acestea se adaugă imperfectul cu tema egală cu infinitivul al tuturor verbelor de conjugarea a II-a (''avea'', ''bea'', ''cădea'', ''putea'' etc.) și al unor verbe de conjugarea I cu tema în [ḱ], [ǵ], scrise ''ch'', ''gh'' (''deochea'', ''îngenunchea'', ''veghea'' etc.), de asemenea imperfectul cu reduplicare al verbelor neregulate ''da'' și ''sta'' (''dădea'', ''stătea''). | |||
— desinența de indicativ prezent 3 sg. și pl. și de imperativ 2 sg. la toate verbele (de conjugarea I) cu tema în consoană: ''bombează'', ''bravează'', ''citează'', ''dansează'', ''desenează'', ''lucrează'', ''marchează'', ''veghează'' etc. sau în ''u'' (cu infinitivul în -''ua''): ''aciuează'', ''efectuează'', ''perpetuează'' etc.; | |||
— desinența de conjunctiv prezent 3 sg. și pl. la toate verbele (de conjugarea a IV-a) cu tema în consoană: ''amăgească'', ''amețească'', ''citească'', ''ochească'', ''stropească'', ''vorbească'', ''zbughească'' etc.; | |||
'' | — sufixele -''eală'', -''easă'' și -''eață'' la toate substantivele cu tema în consoană: ''amăgeală'', ''amețeală'', ''greșeală'', ''îndrăzneală'', ''oblojeală'', ''oboseală'', ''umezeală'', ''urecheală'' etc.; ''croitoreasă'', ''isprăvniceasă'', ''preoteasă'' etc.; ''albeață'', ''dulceață'', ''negreață'', ''roșeață'' etc.; | ||
— sufixul -''ean'' la toate substantivele și adjectivele cu tema în consoană: ''ardelean'', ''bihorean'', ''bîrlădean'', ''bucureștean'', ''constănțean'', ''craiovean'', ''gorjean'', ''ieșean'', ''moldovean'', ''tecucean'', ''turdean'', ''ucrainean'' etc.; | |||
Grafia -''ian'' este corectă la notarea sufixului pronunțat bisilabic: ''argentinian'', ''irakian'', ''israelian'' etc., inclusiv în numele proprii armenești (''Sarchizian'', ''Zambaccian''), precum și la notarea sufixului -(''e'')''an'' după teme terminate în [ĭ]: ''vasluian'' (vezi '''X 4'''). | |||
— forma — de obicei învechită și regională — de feminin singular a sufixului -''el'' la toate substantivele și adjectivele cu tema în consoană: ''frumușea'', ''mititea'', ''rîndunea'', ''turturea'', ''vîlcea'' etc.; | |||
'' | — forma de feminin singular a sufixului ''-esc'' la toate adjectivele cu tema în consoană: ''bărbătească'', ''ciobănească'', ''drăcească'', ''lumească'', ''sîrbească'', ''studențească'', ''școlărească'', ''vitejească'' etc. | ||
'''4.''' Abaterile de la scrierea — eventual și pronunțarea — corectă au diferite explicații. | |||
'' | Variantele cu ''ea'' în loc de ''ia'' la început de cuvînt (de exemplu: ''earnă'') și la început de silabă după vocală (de exemplu: ''aceleeași'', ''oamenii aceea'', ''bănueală'', ''femeea'', ''întemeează'') sînt pur grafice și reprezintă efectul hipercorectitudinii. Tot pur grafice sînt variantele cu ''ea'' după [ḱ], [ǵ], [č], [ǧ], scrise ''ch'', ''gh'', ''c'', ''g'' (de exemplu: ''chear'', ''gheaur'', ''geardia''), care se datoresc ignorării excepțiilor de la regulă. | ||
Variantele cu ea în loc de ''ia'' după consoane labiale (de exemplu: ''abea'', ''feară'', ''peardă'') sînt nu numai grafice, ci și fonetice, redînd o pronunțare regională. | |||
'' | Variantele cu ''ia'' în loc de ''ea'' la început de silabă după vocală (de exemplu: ''aleia'', ''creiază'', ''coreian'') sînt pur grafice. De asemenea sînt pur grafice variantele de acest fel după [č], [ǧ], scrise ''c'', ''g'' (de exemplu: ''ciai'', ''cincia'', ''giamie''). După [ḱ], [ǧ], scrise ''ch'', ''gh'', variantele grafice cu ''ia'' (de exemplu: ''chiag'', ''chiamă'', ''ochiască'', ''vechia''; ''ghiara'', ''ghiață'', ''lighian'', ''zbughiască'') se explică uneori prin menținerea unor deprinderi ortografice învechite. | ||
'' | Regulile academice din 1932 aveau multe inconsecvențe în această privință: de exemplu, se scria ''gheată'', dar ''ghiață''; ''zeghea'', dar ''vechia''; ''blochează'', dar ''urechiază''; ''cataloghează'', dar ''veghiază''. | ||
După consoane labiale și dentale variantele cu ''ia'' în loc de ''ea'' (de exemplu: ''biat'', ''cafia'', ''stropia''; ''dial'', ''liac'', ''tiamă'') nu sînt totdeauna pur grafice, ci pot reprezenta și redarea unei pronunțări regionale. | |||
'' | În nume proprii de familie variantele care nu respectă regulile de scriere în anumite contexte, diferind uneori de scrierea corectă a apelativelor corespunzătoare, se datoresc dorinței purtătorilor sau/și tradiției; de exemplu: ''Ciacîru'' în loc de ''Ceacîru'' (< ''ceacîr''), ''Ghiață'' în loc de ''Gheață'' (< ''gheață''). Sînt specifice variantele sufixale -''ia'' pentru -''ea'': ''Creția'' < ''Crețea'' și ''-ian''(''u'') pentru ''-ean''(''u''): ''Cretzianu'', ''Orășianu'', ''Selăgianu''. | ||
Numele în ''-ian'' ajung asemănătoare cu cele armenești de tipul ''Sarchizian''. | |||
5. După diferite consoane, dar mai ales după [ḱ] [ǵ], scrise ''ch'', ''gh'', scrierea cu ''ea'' sau ''ia'' corespunde în limba literară unor pronunțări diferite: monosilabice (''ea'' = [a], [ḙa]) sau bisilabice (''ia'' = [i-a]); aceste pronunțări reprezintă tipuri flexionare diferite. Variantele, grafice sau/și fonetice, sînt legate și de confuzii morfologice. | |||
''- | La singularul substantivelor feminine comune articulate finala consoană + -''ea'' corespunde formelor nearticulate în consoană + -''e'', iar finala consoană + -''ia'' corespunde formelor nearticulate în consoană + ''-ie''. Sînt corecte formele articulate ''buchea'', ''perechea'', ''ridichea'', ''strechea'', ''urechea ''(aici se încadrează și adjectivul feminin articulat ''vechea''); ''leghea'', ''veghea'', ''zeghea''; ''elicea'', ''falcea'', ''lancea'', ''pogacea''; ''helgea'', ''mingea''; ''butea''; ''nădejdea''; ''cobea'' (nu ''buchia'', ''ridichia'', ''mingia'' etc.), dar ''așchia'', ''fachia'', ''rochia''; ''pîrghia'', ''stinghia'', ''unghia''; ''cuhnia'', ''vecernia''; ''urticaria''; ''pîrtia'', ''prăpastia'', ''răspîntia''; ''dajdia''; ''jirebia'' (nu ''așchea'', ''rochea'', ''cuhnea'' etc.). Sînt admise ambele variante la ''muchia''/''muchea''. | ||
' | Pentru formele nearticulate vezi '''IV 2 b'''. | ||
și | La verbele de conjugarea I este corectă finala (monosilabică) ''-chea'', -''ghea'' în ''deochea'', ''despăduchea'', ''împerechea'', ''îngenunchea'', ''înmănunchea'', ''întortochea'', ''urechea'', ''veghea'' (cu ind. și conj. prez., imper. 2 pl. în ''-cheați'', ''-gheați'', imperfectul și perfectul simplu în ''-chea-'', ''-ghea-'' + desinențele personale, mai mult ca perfectul în -''chease-'', ''-ghease''- + desinențele personale, participiul și supinul în ''-cheat'', ''-gheat''), dar finala (bisilabică) ''-chia'', ''-ghia'' în ''calchia'', ''machia'', ''trunchia'', ''înjunghia'' (cu ind. și conj. prez., imper. 2 pl. în ''-chiați'', ''-ghiați'', imperfectul și perfectul simplu în -''chia''-, ''-ghia-'' + desinențele personale, mai mult ca perfectul în -''chiase''-, -''ghiase''- + desinențele personale, participiul și supinul în ''-chiat'', ''-ghiat''). | ||
Variante inverse se întîlnesc la ambele finale: ''-chia'', ''-ghia'' în loc de | |||
''-chea'', ''-ghea'' (de exemplu: ''urechia'', ''veghia''), ca și ''-chea'', ''ghea'', în loc de ''-chia'', ''-ghia ''(de exemplu: ''trunchea'', ''înjunghea''). Pentru confuzii ortografice și ortoepice derivate din încadrarea la tipul flexionar cu finală monosilabică sau bisilabică vezi '''VIII 2 b'''. | |||
Dubla valoare fonetică a secvenței grafice ''ia ''duce la lecturi greșite în special în nume proprii: | Dubla valoare fonetică a secvenței grafice ''ia'' duce la lecturi greșite în special în nume proprii: | ||
a. Grafii corecte sînt citite greșit. Astfel, numele statului ''Ciad ''și derivatul ''ciadian ''se pronunță adesea cu [či-a] în loc de [ča] și, invers, prenume ca ''Ligia'', ''Liliana'', ''Lucian ''și cuvinte comune ca '' | a. Grafii corecte sînt citite greșit. Astfel, numele statului ''Ciad'' și derivatul ''ciadian'' se pronunță adesea cu [či-a] în loc de [ča] și, invers, prenume ca ''Ligia'', ''Liliana'', ''Lucian'' și cuvinte comune ca ''cianură'' și ''cianhidric'', ''oficial'' — și, mai ales, ''oficialitate'', ''oficializa'' —, ''social'' — și, mai ales, ''socialism'', ''socialist'', ''socializa'' — sînt pronunțate greșit cu [ĭa] sau [a] în loc de [i-a]; de la această pronunțare greșită nu mai e decît un pas pînă la variantele grafice incorecte de tipul ''Lucean''. | ||
b. Variantele grafice cu ''ia'' în loc de ''ea'' sînt citite în mod normal cu hiat; astfel, grafia ''Oradia'' corespunde unei variante fonetice cu finală bisilabică [di-a], diferită de pronunțarea literară cu diftong, scris ''ea''. Se admit două variante fonetice și grafice la prenumele masculin ''Horia'' (trisilabic)/''Horea'' (bisilabic); cf. și ''Golea''/''Golia''. | |||
Secvența grafică ''ea'' are și ea o dublă valoare fonetică: diftongul [ḙa] sau vocalele în hiat [e-a]; de exemplu ''deal'' și ''real''. În locul pronunțării corecte cu [e-a] se întîlnesc adesea variante cu diftong (cu o silabă în minus), legate de tendința de reducere a hiatului: astfel, ''ideal'' este pronunțat adesea în două silabe în loc de trei, iar ''cereală'' cu trei silabe în loc de patru; variante fonetice cu [ḙa] pentru [e-a] apar mai ales în silabe aflate înainte de accent: de exemplu, ''idealism'', ''realitate''. Ca o reacție la asemenea pronunțări greșite, iau naștere unele variante grafice care semnalează necesitatea pronunțării bisilabice a lui ''ea'': întrucît sufixul din cuvintele scrise corect ''mediteranean'', ''licean'' este pronunțat, greșit, de mulți vorbitori, monosilabic [mediteranḙan], respectiv [ličan], unii dintre cei care știu că sufixul trebuie pronunțat în două silabe [-ne-an], respectiv [-če-an] scriu greșit -''eean'' în loc de ''-ean'' (''mediteraneean'', ''liceean''). Pentru nume proprii în ''-eea'', ca toponimul ''Crimeea'' sau prenumele ''Doroteea'', circulă două tipuri de variante grafice greșite: cu -''ea'' (''Crimea'', ''Dorotea'') și cu -''eia'' (''Crimeia'', ''Doroteia''). | |||
'''6.''' La transcrierea alfabetului chirilic litera ''я'' din scrierea limbii ruse se redă prin ''ia'' la început de cuvînt (de exemplu: ''Iakovlev'') și după vocală (de exemplu: ''Maiakovski''), dar prin ''ea'' după orice consoană (de exemplu: ''Celeabinsk''). Prenumele rusești terminate în consoană + ''я'' se transcriu deci corect prin ''ea'': ''Kolea'', ''Olea'', ''Tanea'', ''Valea'', ''Vanea'', ''Vasea'', ''Volodea'' (nu ''Kolia'', ''Tania'', ''Vasia'', ''Volodia'' etc.). Variantele grafice cu ''ia'', care reprezintă deprinderi învechite sau/și influențe străine, au uneori drept consecință modificarea pronunțării, cu o silabă în plus: [Va-ni-a], în loc de [Va-nḙa]. | |||
În onomastica românească prenumele feminine de origine slavă preluate prin filieră occidentală s-au impus cu grafia -''ia'', pronunțat bisilabic: ''Nadia'', ''Sonia''. | În onomastica românească prenumele feminine de origine slavă preluate prin filieră occidentală s-au impus cu grafia -''ia'', pronunțat bisilabic: ''Nadia'', ''Sonia''. | ||
Se scrie de asemenea ''ea'' în redarea secvenței ''чa'' din alfabetul chirilic: ''Ceapaev'' (nu ''Ciapaev''), ''Goncearov'' (nu ''Gonciarov''). | |||
'''7.''' Problema alegerii între scrierea cu ''e'' sau ''i'' a primului element al diftongului [ĭa] se poate pune și atunci cînd diftongul este constituit din alăturarea a două cuvinte. Deși pronunțarea este identică, scrierea deosebește îmbinarea ''e-a'' (= ind. prez. 3 sg. de la ''a fi'' + articol posesiv f. sg.: ''e-a mea'', ''e-a mamei'') de ''i-a'' (= pron. pers. în dativ 3 sg. sau în acuzativ 3 pl. m. + auxiliarul de 3 sg.: ''i-a dat'', ''i-a văzut''). | |||
identică, scrierea deosebește îmbinarea ''e-a ''(= ind. prez. 3 sg. de la ''a fi ''+ articol posesiv f. sg.: ''e-a mea'', ''e-a mamei'') de ''i-a ''(= pron. pers. în dativ 3 sg. sau în acuzativ 3 pl. m.+ auxiliarul de 3 sg.: | |||
''i-a dat'', ''i-a văzut''). | |||
'''8.''' Regulile scrierii cu ''ea'' sau ''ia'' sînt valabile în linii mari și pentru ''eai'' sau ''iai'', respectiv ''eau'' sau ''iau''. Cuvintele vizate sînt însă mult mai puține. | |||
''scînteiau'', ''tăiai'', ''tăiau''. | La început de cuvînt și la începutul unei silabe care urmează după vocală se pronunță triftongii [ĭaĭ], [ĭaṷ] și se scrie totdeauna ''i-'': ''iau'' (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. de la ''lua'') și formele de imperfect 2 sg. și 3 pl. ''îndoiai'', ''îndoiau'', ''muiai'', ''muiau'', ''scînteiai'', ''scînteiau'', ''tăiai'', ''tăiau''. | ||
După consoană în cele mai multe situații se scrie ''eai'', ''eau'': | După consoană în cele mai multe situații se scrie ''eai'', ''eau'': | ||
a. Se și pronunță triftongul [ | '''a.''' Se și pronunță triftongul [ḙaĭ], [ḙaṷ] după consoane dentale (''d'', ''l'', ''n'', ''r'', ''s'', ''t'', ''ț'', ''z''), după prepalatalele ''j'', ''ș'' și după labiale (''b'', ''p'', ''m'', ''f'', ''v''): | ||
— în formele de imperfect ''rodeai'', ''rodeau''; ''ofileai'', ''ofileau''; ''veneai'', ''veneau''; ''sufereai'', ''sufereau''; ''oboseai'', ''oboseau''; ''citeai'', ''citeau''; ''amețeai'', ''amețeau''; ''auzeai'', ''auzeau''; ''îngrijeai'', ''îngrijeau''; ''sfîrșeai'', ''sfîrșeau''; ''vorbeai'', ''vorbeau''; ''stropeai'', ''stropeau''; ''primeai'', ''primeau''; ''bîrfeai'', ''bîrfeau''; ''aveai'', ''aveau ''etc.; | |||
— în | — în alte cuvinte: ''beau'' (imperfect 3 pl., dar și ind. prez. 1 sg. și 3 pl.), ''vreau''; ''guleai'', ''șleau''. | ||
'' | '''b.''' Se pronunță diftongul [aĭ], [aṷ] după consoanele [ḱ], [ǵ], [č], [ğ], scrise ''ch'', ''gh'', ''c'', ''g'' + ''e'' ca literă ajutătoare: | ||
— în | — în formele de imperfect ''urecheai'', ''urecheau'', ''vegheai'', ''vegheau'', ''treceai'', ''treceau'', ''mergeai'', ''mergeau'' etc.; | ||
— în alte cuvinte: ''ceai'' (și ''ceainărie'', ''ceainic''), ''șcheau''. | |||
[ | Singurele cuvinte în care se scrie ''iau'' după consoană fără ca ''i'' să corespundă vocalei [i] sînt interjecții: ''miau'' (unde se și pronunță [ĭaṷ]) și ''chiau'' (pronunțat [ḱaṷ]). | ||